Teleworking - concept, domenii de aplicare,

direcţii de cercetare

(1996)

Lucrarea a fost propusă de autor şi finanţată prin grant de Ministerul Cercetării şi Tehnologiei

Studiu documentar

Colectiv de cercetare:

Ec. Adrian Toia - responsabil lucrare

Dr. Mat. Dan Farcaş

CUPRINS

ADNOTAŢIE........................................................................................................................... 2

C A P I T O L U L I

PROBLEME GENERALE ALE TELEWORK............................................................... 4

1.1. Definiţii şi concepte de bază..................................................................................... 4

1.2. Situaţia actuală........................................................................................................ 6

1.3. Factori care întârzie introducerea teleworking-ului.................................................. 10

1.4. Avantaje şi dezavantaje......................................................................................... 12

1.5. Probleme de legislaţie [10, 25].............................................................................. 17

C A P I T O L U L II

DOMENII DE APLICARE................................................................................................. 20

2.1. Contextul general................................................................................................... 20

2.2. Orientări, condiţii şi modalităţi generale pentru aplicarea telework în

ţările europene dezvoltate...................................................................................... 23

2.3. Proiecte şi experimente telework............................................................................ 31

C A P I T O L U L III

DIRECŢII DE CERCETARE........................................................................................... 62

3.1. Domenii şi programe internaţionale de cercetare..................................................... 62

3.2. Direcţii de cercetare a problematicii telework în România....................................... 64

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................... 66

ANEXA 1 - Programe europene de cercetare privind teleworking (1994-1995)....................... 68

ANEXA 2 - Prezentarea programelor C&D privind telework şi tele-economie, lansate de DATAR, în colaborare cu France Telecom şi având sprijinul Comisiei Europene ............................................................... 91

ADNOTAŢIE

Teleworking a devenit o direcţie de activitate teoretică şi aplicativă de amploare deosebită în anii ‘90, ca urmare a înscrierii sale printre priorităţile programelor de cercetare şi de acţiune ale UE privind construirea societăţii informaţionale.

Având în vedere importanţa, complexitatea şi aria largă de domenii şi sectoare ale ştiinţei, tehnologiei, economiei, muncii şi psihologiei sociale implicate în activitatea de teleworking, pe plan internaţional au fost iniţiate şi realizate numeroase lucrări, studii şi cercetări, cu obiective teoretice şi aplicative.

În acest cadru, în România teleworking-ul a fost introdus, pentru prima dată, în anul 1995, în Programul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pe perioada 1996-2000.

Lucrarea prezentată în continuare îşi propune să treacă dincolo de “teleretorica” din unele abordări, ca şi de unele viziuni simpliste sau unilaterale, prea tehnice şi strict specializate şi să examineze din diferite puncte de vedere, problematica teoretică şi aplicativă a acestei importante direcţii de acţiune în societatea informaţională.

Dintre definiţiile şi abordările diferite, lansate azi pe plan internaţional, în această lucrare, prin termenul de “teleworking”, se înţelege ansamblul direcţiilor şi posibilităţilor de perfecţionare a “muncii” în sens larg, desfăşurată în afara “biroului”/locului de muncă tradiţional, pe scurt - “munca la distanţă”, utilizând ca principale instrumente calculatorul şi noile tehnici de telecomunicaţii pentru schimbul şi prelucrarea datelor şi informaţiilor.

În acest sens, teleworking-ul - ca un mod nou de a munci - poate fi considerat ca o direcţie principală de evoluţie de la societatea industrială la societatea post-industrială, devenind treptat o caracteristică şi o componentă definitorie a viitoarei societăţi informaţionale.

Introducerea şi generalizarea treptată a activităţilor de tip teleworking trebuie precedată de o analiză şi evaluare complexă, multidisciplinară, multilaterală şi multicriterială a setului de probleme-cheie identificate până în prezent.

Cercetarea problemelor teoretice şi aplicative, ştiinţifice, tehnologice, economice şi sociale ale activităţii de teleworking este o etapă deosebit de actuală pe plan internaţional, atât datorită complexităţii şi diversităţii problemelor şi domeniilor de aplicare a activităţii de tip teleworking, cât şi datorită cerinţelor de fundamentare multidisciplinară a conceptelor, opţiunilor, experimentelor şi aplicaţiilor telework.

Metodologia de lucru utilizată în proiectele naţionale şi internaţionale lansate în acest domeniu tematic are o structură-tip, concretizată în următoarele etape principale:

- studiul documentar al cercetărilor şi aplicaţiilor realizate în diverse ţări;

- identificarea problemelor-cheie, conexiunilor şi perspectivei;

- evaluarea obstacolelor, impactului şi riscurilor majore;

- elaborarea proiectului-pilot (concepţie-cadru, alternative, soluţii, costuri estimate etc.);

- realizarea de studii de caz pentru experimentarea şi verificarea concepţiei şi soluţiilor elaborate;

- perfecţionarea şi generalizarea treptată, în cadrul unor programe naţionale şi internaţionale, a proiectelor cu rezultate bune.

În acest cadru general, trebuie remarcat faptul că noutatea, complexitatea şi impactul activităţii de tip teleworking ca nou domeniu de cercetare şi aplicare impune ca primă etapă obligatorie abordarea teoretică, sistemică şi aplicativă a conceptului şi a obiectivelor, a mijloacelor de realizare şi efectelor pe care le are la nivel individual, de grup şi societal şi al domeniilor de aplicare din economie, ştiinţă, tehnologie şi societate, înainte de lansarea unor proiecte şi aplicaţii concrete.

Prin aceasta se evită riscuri, eforturi şi cheltuieli inutile, eşecuri şi compromiterea unei orientări de mare deschidere şi impact în viitoarea societate informaţională.

În concordanţă cu aceste principii şi cerinţe, în lucrarea prezentată s-a realizat o succintă trecere în revistă a categoriilor de probleme existente, cum sunt:

· sistematizarea conceptelor şi noţiunilor de bază utilizate în literatura de specialitate din domeniul Telework şi formularea unor interpretări şi definiţii de sinteză.

· identificarea modalităţilor principale de aplicare, respectiv:

Þ tele-homework;

Þ telework centres;

Þ mobile telework.

· identificarea şi prezentarea domeniilor de aplicare posibile, în diferite sectoare de activitate, cum sunt, de exemplu:

Þ intreprinderi de producţie (marketing, vânzări, control etc.);

Þ instituţii publice şi private (evidenţe, servicii, diverse, raportări ş.a.);

Þ cercetare-dezvoltare (studii şi proiecte comune);

Þ mediu (observare, prelucrare date, raportare);

Þ sectoare sociale (medicină, învăţământ etc.).

· prezentarea caracteristicilor, problemelor şi condiţiilor generale şi specifice ale aplicaţiilor telework;

· contextul ştiinţific şi tehnologic al aplicaţiilor telework, din punctul de vedere al infrastructurii de comunicaţii, echipamentelor şi aparaturii necesare, software-ului şi tipurilor de servicii informatice asigurate;

· analiza unor avantaje, dezavantaje, riscuri şi obstacole ale activităţilor de teleworking asupra domeniilor şi locurilor de aplicare posibile, cum ar fi:

Þ influenţa telework-ului asupra unor ramuri şi sectoare economice, potenţial direct afectate, cum sunt: transporturile, comunicaţiile, telematica, construcţiile civile, mediul rural ş.a.;

Þ evidenţierea unor consecinţe principale, din punct de vedere economic, social, psihologic, la nivel individual, de întreprindere, instituţie, grup social, profesional şi societal în ansamblu;

· prezentarea problemelor legislative generale privind introducerea telework;

· orientările, obiectivele şi rezultatele programelor de cercetare realizate în principalele ţări europene.

Pe această bază au fost propuse principalele direcţii şi programe de cercetare necesare pentru aprofundarea problematicii generale şi specifice domeniilor de aplicare şi impact ale activităţii de tip teleworking, pe plan naţional şi internaţional.

În acest complex cadru problematic, lucrarea prezentată este prima etapă de cercetare.

C A P I T O L U L I

PROBLEME GENERALE ALE TELEWORK

Blaise Pascal a prezentat prima concepţie despre teleworking.

Mult mai târziu, în perioada crizei petrolului de la începutul anilor şaptezeci, americanul Jack Nilles, unul dintre primii promotori ai activităţilor de tip teleworking, vorbea de “telecommuting” (telenaveta) ca o alternativă la naveta obişnuită. I-a urmat Alvin Toffler care, în binecunoscuta sa carte Al treilea val (1980), vorbeşte de conceptul de casa (căsuţă) electronică, reintegrând familia în tiparele sale tradiţionale, şi din nou despre telenavetişti.

După aceste lucrări de pionierat, literatura consacrată teleworking-ului a crescut enorm. S-au realizat numeroase cercetări academice, rapoarte guvernamentale, documente ale Comisiei Europene, manuale de largă difuzare etc.

1.1. Definiţii şi concepte de bază

(i) Prin Telework se înţelege, în sens larg, “utilizarea tehnologiilor informaţiei şi telecomunicaţiilor (information and communication technologies - ICT) pentru a exercita o formă de muncă la distanţă” [1].

Un alt studiu, din 1995, al unui grup de lucru academic, adoptă o poziţie similară, afirmând că cercetarea privind telework trebuie focalizată pe difuzarea şi impactul noilor tehnologii ale informaţiei şi telecomunicaţiilor asupra distribuţiei spaţiale a organizării muncii.

Scenariile “clasice” ale teleworking-ului prevedeau că angajatul va rămâne pe statul de plată al întreprinderii, lucrând însă acasă în loc să lucreze în spaţiul pus la dispoziţie de întreprindere. Dorinţa de a vedea lucrători de foarte înaltă calificare în mediul rural tradiţional a fost la început extrem de tentantă. În timp s-a dovedit că această viziune este prea restrictivă.

Într-un studiu din 1993 pentru Departamentul pentru Comerţ şi Industrie din Marea Britanie, prin telework se înţelegea:

(ii) “orice formă de muncă independentă de o localizare, incluzând lucrul de la domiciliu, lucrul în telecentre sau “telecăsuţe” (telecottages), ca şi activitatea funcţionarilor şi a altora la distanţă de biroul lor obişnuit” [1].

(iii) “Teleworking-ul este activitatea realizată printr-o legătură la distanţă, bazată pe tehnologia informaţiei şi pe telecomunicaţii, cu organizaţia căreia îi aparţine lucrătorul” [10].

(iv) “Noi modalităţi de lucru incluzând:

· o altă împărţire a timpului de lucru între un birou în apropierea domiciliului, domiciliul însuşi şi biroul central din centrul oraşului

· o altă împărţire a timpulul de lucru între domiciliu, clienţi şi firma de care ţine lucrătorul

· lucrul în grupe dispersate geografic, fie toţi de la aceeaşi organizaţie, fie din diferite organizaţii, în jurul unui proiect dat”.

(v) “muncă distribuită (distributed work), cuprinzând: birouri satelit, centre de telework, birouri alternative, birouri virtuale” [5].

Teleworking este un concept larg în cadrul căruia se delimitează mai multe forme de aplicare şi organizare.

Cea mai cunoscută este “home based-telework”, ca lucru acasă, folosind telecomunicaţiile. Noutatea acestui sistem de lucru constă în posibilitatea de a lucra dintr-un loc comod, aflat la mare distanţă de sediul central al firmei şi de clienţi şi separat de celelalte unităţi ale companiei.

O altă formă de realizare a teleworking-ului sunt aşa numitele “centre satelit”, cu diferite forme de organizare, care sunt plasate în afara sediului companiei şi care aparţin companiei. Personalul centrelor comunică în principal cu ajutorul telecomunicaţiilor.

“Telecottages” sunt unităţi ale companiei plasate separat de sediul central şi în care activează personalul companiei şi persoane care lucrează pe cont propriu şi care închiriază o parte din facilităţile oferite de comanie (echipamente, spaţiu de lucru linii telefonice tehnologie, etc.), reducând în acest fel costurile indirecte ale companiei.

Când acelaşi lucru se petrece în zone dens populate atunci aceste unităţi se numesc “birouri în vecinătate” (neighbourhood offices). Primul birou de acest fel a fost înfiinţat în iunie 1995 la Nynäshamn, la sud de Stockholm.

În Statele Unite şi în Marea Britanie termenii de “centre de telework” şi “centre de servicii telework” sunt folosite pentru a înlocui termenii de “centre satelit” şi “birouri în vecinătate”.

Datorită problemelor de trafic şi aglomerare urbană cu care se confruntă toate statele, “centrele satelit”, precum şi “birourile în vecinătate”, joacă un rol important mai ales în crearea condiţiilor pentru a lucra în sistem telework într-un mod organizat.

Alte forme de teleworking sunt:

- “market based” - implică faptul că munca cu clienţii şi personalul de conducere se desfăşoară cu ajutorul telecomunicaţiilor şi datacomunicaţiilor;

- “munca mobilă” (mobile work) - practicată atât de angajaţi cât şi de persoanele carelucrează pe cont propriu implică acea muncă care se desfăşoară în timpul unor deplasări sau în conexiune cu acestea, precum şi

- toate cazurile în care munca este realizată cu ajutorul tehnologiei informaţiei şi a telecomunicaţiilor.

Cine poate fi numit telemuncitor/telelucrător? Uneori este dificil de răspuns. Horace Mitchel de la firma de consultanţă Management Technology Associates făcea distincţie între următoarele categorii:

(vi) · telenavetişti “marginali”, una-două zile pe lună lucrate la domiciliu;

· telenavetişti “substanţiali”, cu una sau mai multe zile pe săptămână;

· telenavetişti “dominanţi”, cu trei sau mai multe zile pe săptămână.

Alte definiţii posibile sunt:

(vii) “Lucrători care practică munca la domiciliu într-o structură organizată şi colectivă”, cum este de pildă cazul programatorilor lucrând prin reţea.

(viii) “persoana care lucrează în mod regulat minim o zi (ca zi de muncă) pe săptămână acasă pe baza unui contract scris sau a unei înţelegeri mutuale, folosind echipamente şi tehnologie de telecomunicaţii”.

Aceasta presupune că supervizarea muncii, contactele cu şefii ierarhic superiori, cu colegii şi cu beneficiarii sau clienţii trebuie realizate cel puţin parţial prin telecomunicaţii, precum şi rezultatele muncii trebuie să fie prezentate în acest mod.

Nu orice lucrător la domiciliu este obligatoriu şi un telelucrător. Există multe categorii în acest sens: agricultorii, micii comercianţi, îngrijitorii sau personalul hotelier care locuiesc la locul de muncă etc.

O opinie este că din această categorie ar trebui excluşi lucrătorii la domiciliu de tipul: scriitori, jurnalişti, cercetători, traducători, artişti plastici etc.

Trebuie făcută distincţia între angajaţi şi persoanele care lucrează pe cont propriu. Persoanele care lucrează pe cont propriu au ca loc de muncă propria locuinţă şi în plus, comunică prin reţele de telecomunicaţii; de asemenea, trebuie făcută o distincţie clară între persoanele care lucrează acasă peste programul normal de lucru, permanent sau doar la sfârşit de săptămână şi “teleworkers”.

Teleworking reprezintă o situaţie de angajare in sensul tradiţional şi care ar trebui să se desfăşoare în perioada orelor normale de lucru.

Teleworking presupune ca individul să posede o serie de caracteristici fundamentale, cum ar fi: încrederea în propria activitate şi în el însuşi, stabilitatea în ceea ce priveşte modul de viaţă şi de muncă, auto-motivaţia, auto-disciplina, flexibilitatea şi abilitatea de a inova şi de a fi creativ.

Domeniul se dezvoltă rapid, deci definiţiile nu pot avea pretenţia să fie exhaustive.

Cuvântul cheie, aproape un sinonim, pentru telework, este flexibilitatea, atât în serviciile oferite, cât şi în modalităţile de lucru.

Telework nu este o nouă profesie ci un nou mod de a munci în foarte multe profesii. Acest mod de a munci se dezvoltă pe măsura dezvoltării tehnologiilor care fac anumite activităţi independente de distanţă. Teleworkul utilizează tot mai mult comunicaţiile mobile şi de date, ca parte integrantă a muncii şi nu ca o activitate de specialitate.

Telework este un concept care necesită o interpretare atentă din două perspective diferite: prima se referă la pachetul variat de tehnologii şi noi scheme de lucru iar a doua se referă la rolul acestuia în găsirea de soluţii creatoare despre noi moduri de lucru în cel mai larg sens cu putinţă.

Cele de mai sus subliniază că telework nu reprezintă numai o problemă tehnică, ci, în special, o problemă socială, care priveşte oamenii implicaţi, ca şi o problemă de eficienţă economică.

1.2. Situaţia actuală

În Evul Mediu, casa şi atelierul formau un tot unitar. Ulterior, chiar dacă acestea se găseau în clădiri diferite, distanţa dintre ele nu punea nici un fel de probleme. Abia cu revoluţia industrială modernă locul de muncă a fost separat brutal de locuinţă. Uneori sunt necesare ore întregi zilnic pentru a o parcurge; şi aceasta pentru milioane de oameni. Acestea adăugate la creşterea urbanistică, specializarea cartierelor în zone administrative, industriale, de distracţie sau “dormitor”, sincronicitatea orelor de muncă şi de odihnă, au dus la un flux imens de “navetă” urbană.

Pe de altă parte, haosul urban îi face pe oameni tot mai intoleranţi faţă de viaţa la oraş. Naveta între locul de muncă şi domiciliu consumă timp, bani şi nervi.

La ora actuală, am intrat în societatea “post-industrială”; activităţile repetitive sunt încredinţate treptat maşinilor; tot mai multe activităţi devin intelectuale, creatoare, făcând parte din acea categorie în care poţi găsi soluţia potrivită problemelor cu care te confrunţi în afara locului de muncă.

Tot mai des ne întâlnim cu munci care pot fi efectuate şi la domiciliu. Principala materie primă fiind informaţia, tehnologiile noi: telefonul, eventual celular, fax-ul, poşta electronică, mass media în ansamblu, pot transforma un om într-o fiinţă omniprezentă.

Pe de altă parte, diferenţele dintre conducere şi subordonaţi tind să se estompeze; conducerea ierarhică lasă tot mai mult loc uneia funcţionale, bazată pe prezentarea rezultatelor şi nu pe urmărirea muncii în desfăşurarea ei.

Oamenii devin tot mai mult conştienţi că au apărut noi tehnologii informaţionale care pot desfiinţa distanţele. Creşte prin urmare dorinţa de a dispune de o muncă flexibilă, descentralizată, croită după posibilităţile fiecăruia.

Anchete efectuate au arătat că sincronizarea muncii tuturor angajaţilor unei întreprinderi nu mai este esenţială pentru cerinţele reale ale producţiei, ca să nu mai vorbim de viaţa de familie. Totuşi, ca într-un veritabil ritual înrădăcinat în inconştientul colectiv, milioane de oameni pleacă zilnic de acasă, înghesuindu-se în mijloace de transport, pentru a fi la o oră stabilită la locul de muncă, stau apoi faţă în faţă ore în şir cu şefi sau colegi care nu le sunt întotdeauna simpatici. Există de acum numeroase activităţi în care lucrul poate fi luat acasă şi efectuat utilizând telefonul, fax-ul, calculatorul personal, respectând propriul bioritm, aşa cum fac deja de mult avocaţii, gazetarii, cercetătorii, artiştii [3].

Pentru cadrele lucrând conform metodei management by objectives, ca şi pentru managerii care lucrau oricum peste orele de muncă, teleworking-ul apare ca o înlesnire. Ce se poate spune însă despre posturile cu o calificare mai scăzută? Problema rămâne deschisă.

Asistăm peste tot la declinul marilor uzine, cu un număr imens de muncitori anonimi înghesuindu-se în hale zgomotoase şi poluate, totuşi această tendinţă, plus reducerea previzibilă a traficului şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă nu par încă motive suficiente pentru îmbrăţişarea entuziastă şi unanimă a teleworking-ului [11].

În Statele Unite şi Regatul Unit, numărul lucrătorilor în sistem de teleworking, în cel mai larg sens al termenului, reprezintă 3-6% din forţa de muncă. În Statele Unite, suportul legislativ cel mai important a fost primit din partea celor interesaţi în reducerea poluării.

În Europa, iniţiativele privind teleworking-ul sunt iniţiate de Comisia Europeană (vezi recentul Raport Bangemann).

Teleworking-ul, ca sistem de lucru alternativ sistemelor clasice, a fost identificat ca fiind printre cei cu principale contribuţii semnificative în dezvoltarea şi coeziunea economică şi socială a Europei, fapt remarcat şi în “Raportul privind Europa şi reţelele globale informaţionale”, prezentat la Consiliul Europei, în Iunie 1994, unde dezvoltarea teleworking-ului este prima prioritate în domeniu.

Există un plan de acţiune pentru societatea informatizată în Europa; ea cere o acţiune şi mai concertată din partea statelor membre. Aceste state au convenit un plan privind liberalizarea infrastructurii şi a ofertei de servicii, inclusiv a telefoniei vocale, până în 1998, bazată pe reţele deschise, competiţie, accesibilitate, renunţarea la orice restricţii care limitează introducerea tehnicilor de ultimă oră.

Domeniile de interes comun pe care Comisia Uniunii Europene le-a propus pentru stimularea investiţiilor include teleworking-ul, serviciile telematice pentru întreprinderile mici şi mijlocii, piaţa muncii, în intenţia de a umple golul dintre susţinerea cercetării tehnologice şi implementarea regională a noilor servicii şi aplicaţii.

Uniunea Europeană îşi va concentra atenţia asupra stimulării unor noi iniţiative: asigurarea unui acces mai bun la informaţii, conştientizarea în cadrul marelui public a importanţei domeniului, brokeraj, apropierea potenţialilor parteneri, consultanţă privind sprijinul financiar. A fost înfiinţat un Information Society Forum destinat organizării de dezbateri între toate sectoarele societăţii şi toţi partenerii sociali, privind tranziţia către societatea informaţională. Cei 124 membri independenţi ai acestui forum au decis să se concentreze asupra a şase mari probleme:

· impactul societăţii informaţionale asupra economiei şi ocupării forţei de muncă;

· valori de bază ale economiei şi democraţiei;

· servicii publice;

· instruirea şi perfecţionarea;

· dimensiunea culturală şi viitorul mediilor de informare;

· limitele susţinerii dezvoltării, tehnologiei şi infrastructurii.

Nu poate fi înţeleasă legătura între societatea informaţională şi creşterea ocupării forţei de muncă decât prin înţelegerea şi corecta evaluare a teleworking-ului.

Suntem martorii următorului complex de fenomene:

· o presiune asupra organizaţiilor care vor să facă economii, să găsească moduri de organizare inovative şi flexibile între care teleworking-ul şi munca mobilă sunt extrem de importante;

· evoluţia tehnologică, care a venit în întâmpinarea unor cerinţe de acest tip;

· nevoia alinierii atitudinilor şi abilităţilor individuale la aceste noi modalităţi de organizare a muncii şi a vieţii;

· nevoia unei legislaţii reglementând relaţiile de muncă pe baza inovaţiilor care prind contur în anumite organizaţii.

Uniunea Europeană aşteaptă ca iniţiativele care se vor lua în direcţia teleworking-ului să fie bazate pe nevoi reale ale societăţii. Uniunea Europeană îşi propune să acorde o importanţă mai mare muncii flexibile şi utilizării crescânde a infrastructurii informatice, mai ales pentru sectorul privat şi principalele sectoare publice. Proiectele publice vor fi utilizate pentru atragerea unui număr cât mai mare de idei noi [2].

Apariţia teleworking-ului transfrontalier în cadrul Uniunii Europene pune noi probleme privind coerenţa legislaţiei şi a taxelor.

Cu toate că s-au demonstrat clar avantajele acestui sistem de lucru, Europa este încă departe în urma Statelor Unite. Există diferenţe mari în adoptarea teleworking-ului între diferite state membre ale Uniunii Europene. Progresele sunt mari în Regatul Unit şi în ţările nordice, în schimb sunt mai lente în ţările mediteraneene. Se semnalează obstacole în flexibilitatea utilizării telecomunicaţiilor, ca şi în preţul acestora, în aspectele privind legislaţia muncii, impozitele, atitudinile manageriale. În special în acest din urmă domeniu se constată o enormă inerţie [2].

În Italia se recunoaşte absenţa unei reale experienţe în domeniul teleworking-ului. Cu excepţia unor cazuri atât de rare încât nu pot fi extrapolate, nici o companie din Italia n-a avut curajul să introducă teleworking-ul pe scară largă. Este un risc pe care nici măcar firmele care trăiesc din vânzarea echipamentelor de calcul şi telecomunicaţii nu şi-l asumă, deşi aceste firme ar avea de câştigat dacă teleworking-ul ar fi mai răspândit.

Există şi cazuri, e drept puţine, în care se intenţionează introducerea teleworking-ului în sectoare nepotrivite pentru teleworking, ca şi cum s-ar căuta intenţionat să se demonstreze, prin eşecul previzibil, imposibilitatea introducerii acestei tehnici [3].

Problemele tehnice şi economice cu care se confruntă statul (guvernul) şi care împiedică introducerea mai energică a teleworking-ului, sunt:

· disponibilitatea unei reţele moderne de telecomunicaţii;

· disponibilitatea unor sisteme moderne de conectare şi comutare;

· disponibilitatea serviciilor şi aplicaţiilor pentru interacţiunea comunicaţională;

· costurile: atât ale echipamentelor (cât au stat nefolosite) cât şi ale traficului-reţea.

Deşi proiectele de teleworking sunt deocamdată doar experimentale, ele avansează mulţumitor. Există unele limitări. Nu tot ce este teoretic posibil este şi fezabil. Se poate spera totuşi că, dacă în următorii cinci ani nu va interveni un eveniment negativ major, teleworking-ul va înceta să fie doar un proiect utopic, devenind realitate pentru milioane de persoane [12].

Proiectele de telework ale marilor companii, care doresc să distribuie anumite activităţi în teritoriu, trebuie să fie pregătite prin acţiuni care să asigure că în locurile unde vor fi instalate echipamentele există condiţii de muncă sănătoase şi sigure, fără elemente care ar putea crea disfuncţionalităţi. Nu orice salariat este apt să treaca la o activitate în care să dea randament fără a fi controlat de un şef aflat în preajmă. Trebuie organizate cursuri de perfecţionare pentru cei selecţionaţi, care urmează să lucreze la domiciliu, având în vedere toate implicaţiile schimbării.

Europa suferă de un grad relativ înalt de şomaj, care afectează în special zonele situate mai departe de centrele industriale. De asemenea, se constată existenţa, mai ales în anumite zone, a unei forţe de muncă tinere, bine pregătite profesional dar subutilizate. Posibilitatea rezolvării acestor probleme prin telework prezintă o mare urgenţă. Statul poate interveni prin facilităţi care să stimuleze iniţiativele de acest tip.

Majoritatea activităţilor de telework se desfăşoară în firme tip “telecăsuţe” care sunt expuse riscurilor oricărei întreprinderi mici: mare dependenţă de conjunctura pieţii, nevoia unor retehnologizări permanente pentru a ţine pasul cu cerinţele. Dacă la lansarea lor, graţie unor subvenţii şi a tehnologiei moderne aceste firme se pot înscrie cu succes în circuitul economic, ulterior pot apare probleme serioase cu menţinerea la zi a acestei tehnologii.

Potrivit unui raport din 1990 al Biroului Internaţional al Muncii (BIT), se acceptă că telework duce la o creştere însemnată a productivităţii muncii, graţie unei mai bune concentrări, absenţei întreruperilor, unei motivaţii mai bune faţă de muncă şi unei satisfacţii crescute, ca şi eliminării navetei.

În 1994, în conformitate cu o anchetă efectuată de firma germană Empirica, s-a estimat că în cinci ţări din Europa erau circa 1,1 milioane persoane lucrând în regim de telework, iar în jur de 5% din organizaţii practicau telework, procentul fiind de 7% pentru Regatul Unit şi Franţa, În Regatul Unit erau circa 560.000 telemuncitori, dintre care, e drept, doar 130.000 lucrau în acest regim 100% din timp. Se estimează că în Regatul Unit doar 1 salariat din 100 practică munca la domiciliu şi doar 1/200 telework.

Telework este un fenomen predominant urban sau periurban, caracteristic deci nu atât ariilor rurale, cât zonelor convenţionale din preajma oraşelor.

Experienţa de până acum privind telework este greu de sistematizat şi mai este destul de mult până când se vor putea aduna cunoştinţe reale despre cerinţele de bază ale telework, despre posibilităţile şi problemele muncii flexibile. Odată cu dezvoltarea teleworking-ului şi a altor forme şi modalităţi de lucru flexibile, s-au conturat şi dezvoltat atât experienţa, cât şi cunoştinţele de bază privind arta de a tele-conduce şi tele-organiza (telemanagement), precum şi utilizarea de telework. Pe termen lung, se va putea realiza o structură cadru de cunoştinţe privind maniera în care societatea, modul de a locui, infrastructura etc. se vor modifica.

Clasica curbă în “S” a inovaţiei tehnice şi a difuzării rezultatelor se poate aplica şi în cazul teleworking-ului şi anume: de la câteva procente din forţa de muncă implicate în teleworking, numărul lucrătorilor din acest sistem va creşte simţitor. Condiţiile tehnice de dezvoltare şi extindere pe scară largă a teleworking-ului însă există de foarte mult timp. Interconectarea unor factori ca ridicarea nivelului de cunoştinţe, de acceptare socială, de rafinare a tehnologiilor şi de scădere a preţurilor a condus la o penetrare rapidă a teleworking-ului.

Factorul determinant a fost însă crearea unei infrastructuri adecvate, în sensul cel mai larg cu putinţă. Ceea ce se crează acum este “infrastructura teleworking-ului”. S-a creat deja o bază fizică a acestei infrastructuri prin realizarea magistralelor electronice, a pachetelor de echipamente şi informaţii stocate, a instrumentelor de telecomunicaţii mobile sau portabile etc.

1.3. Factori care întârzie introducerea teleworking-ului

a. Factori de natură organizatorică

În Italia se constată o întârziere în introducerea teleworking-ului. Există şi o rezistenţă în acest sens. Cauzele sunt multiple.

Se spune că nu există teleworking fără o solidă reţea telematică. Şi magistraţii care iau dosarele acasă şi vin la tribunal doar pentru audieri fac, de fapt, muncă la domiciliu; profesorii care merg la universitate doar pentru a-şi ţine cursurile, să se întâlnească cu studenţii şi să participe la şedinţe, prelucrându-şi corespondenţa şi pregătindu-şi lecţiile acasă procedează asemănător. Există şi alte profesii în care se întâlneşte o atare muncă la domiciliu. Nu poate fi pusă în cauză nici lipsa de familiarizare cu tehnica de calcul. Rezultă că, într-adevăr, nu atât organizaţiile cât mai mult precaritatea liniilor de telecomunicaţii este principalul vinovat.

O altă cauză este locuinţa în care se presupune că se va realiza teleworking-ul. Multe familii se înghesuie în spaţii excesiv de mici, improprii amenajării unui colţ liniştit pentru teleworking. E adevărat, echipamentele devin tot mai reduse ca dimensiuni, iar în alte ţări precum Statele Unite sau Japonia, oamenii acceptă teleworking-ul în spaţii chiar mai mici decât cele care există în mod obişnuit în Italia. Pe de altă parte, este de aşteptat ca transformarea halelor de fabrici în birouri să continue, dublată de transformarea vechilor birouri în locuinţe, ceea ce va ajuta la mărirea acestora în folosul familiilor dar şi al teleworking-ului.

O piedică în răspândirea teleworking-ului poate fi concepţia organizaţiilor privind spaţiul disponibil ca factor de producţie. De două sute de ani atenţia economiştilor este concentrată pe creşterea productivităţii muncii; în acest timp s-a acordat o atenţie foarte scăzută utilizării eficiente a spaţiului, în care a predominat concepţia lui Ricardo care vedea în contiguitatea spaţială a fazelor producţiei un avantaj definit. Aceasta a dus la aglomerarea angajaţilor în hale şi birouri, cu toate dezavantajele inerente: stres, deranj reciproc. Chiar sindicatele se pare că nu conştientizează faptul că astfel companiile economisesc costurile transmiterii interne a informaţiilor, în timp ce salariaţii sunt puşi să suporte neajunsurile aglomeraţiei ca şi costul deplasării între locul de muncă şi domiciliu.

O piedică importantă este inerţia managerial-birocratică; introducerea teleworking-ului reclamă numeroase alte schimbări greu de acceptat pentru anumite companii, între care eliminarea unor salariaţi care nu fac nimic dar au fost angajaţi pe alte considerente.

Cel mai proeminent obstacol este acela al insuficientei cunoaşteri în modul de a planifica şi conduce teleworking-ul şi comunicarea cu şi între “teleworkers”. De asemenea costurile ridicate ale serviciilor de telecomunicaţii, ale echipamentelor necesare reprezintă obstacole majore.

Din punct de vedere tehnic s-ar putea să nu existe diferenţe dacă un post de lucru informatizat este instalat în Alaska sau în camera de alături; dar o întreprindere va exploata această situaţie doar dacă o va găsi eficientă economic. Mai pe scurt, în ciuda unor rezultate ştiinţifice, tehnice, sociologice etc privind teleworkul, se constată că deocamdată, în lipsa unor avantaje economice evidente, palpabile, nu se tratează această problemă ca pe una de importanţă strategică.

Un alt motiv de ezitare este, aşa cum a remarcat şi Comisia Europeană, lipsa culturii necesare faţă de noile tehnologii telematice. Sunt dispuşi să se angajeze în teleworking în special persoanele care posedă calculator şi modem şi au lucrat deja pe acestea. Se pune problema, în Uniunea Europeană, că, decât să existe nouă milioane de şomeri, mai bine s-ar organiza pentru ei cursuri de teleworking. O problemă este cine ar trebui să organizeze aceste activităţi: sectorul particular sau cel public? marea industrie sau întreprinderile mici şi mijlocii? Probabil companiile de telecomunicaţii ar fi în poziţia cea mai bună să se ocupe de aceasta [3].

În SUA şi Canada încă de la începutul anilor 80 au apărut PC-urile, atât în birouri cât şi la domiciliu. Atât conducerea organizaţiilor cât şi angajaţii au considerat normal ca să lucreze ore suplimentare la domiciliu utilizându-le, după un timp şi în reţea. Reţinerea de a trece mai departe a ţinut de factori legaţi de “panopticon”-ul organizaţional al secolului XIX privind întreprinderea: conlocuirea, prezenţa şi vizibilitatea. Şefii se temeau că vor pierde controlul asupra subalternilor, iar aceştia, la rândul lor, se temeau că absenţa lor de la birou, fie şi numai două zile pe săptămână, va însemna riscul pierderii serviciului sau a unor şanse de promovare [5].

Problemele cu care se confruntă cei care doresc aplicarea pe scară largă a teleworking-ului nu sunt doar de natură tehnică ci, poate chiar mai mult, de natură umană, privind negocierea unor înţelegeri, de natură motivaţională, de evaluare etc. la nivel psihologic, al sindicatelor, al instruirii ş.a.m.d., A ‘vinde” telework de către o companie de telecomunicaţii înseamnă deci nu doar un proces comercial ci şi unul cultural, de răspândire a cunoştinţelor şi schimbare a mentalităţilor.

Trebuie să se treacă de la o viziune tip “biroul înainte de toate” la una de tipul “munca înainte de toate” [3].

Se pare că va mai trebui timp până când cultura organizaţională va putea pune în valoare întregul potenţial al teleworking-ului şi muncii mobile. Oricum, biroul central nu pare că poate fi desfiinţat curând şi trebuie făcute eforturi pentru adaptarea lui la noile tehnologii [5].

Este deosebit de important ca, introducând teleworking-ul să nu se uite evaluarea performanţei individuale a lucrătorilor în sistem de teleworking în lumina sistemelor ierarhice de control şi recompense adoptate pentru toţi angajaţii. Analiştii sunt de părere că evaluarea muncii altora nu este niciodată obiectivă; în cazul depărtării, prin teleworking, definirea unor criterii mai precise şi mai echitabile capătă o importanţă deosebită [4].

b. Factori de natură psiho-socială

Cel puţin în Italia, dar probabil şi în alte ţări, activitatea într-o companie (organizaţie) este considerată o alternativă la monotonia vieţii de familie. Chiar şi pentru femei, serviciul constituie o eliberare şi o manifestare a independenţei, contrapusă monotoniei casnice.

Mai mult chiar decât în alte ţări, italienii par ataşaţi de rigiditatea programului zilnic, prin rejectarea programul flexibil.

Un aspect surprinzător, semnalat în multe ţări dar considerat tabu, este mitul orelor suplimentare. Practic peste tot, atât la companiile private cât şi la administraţia de stat, a devenit un obicei lucrul după orele de program pentru activităţi de birou, mai puţin pentru o plată suplimentară, cât mai mult pentru a demonstra o anumită fidelitate faţă de instituţie şi chiar pentru a demonstra “cât de mult avem noi de lucru”. S-a descoperit, prin activităţi de analiză a unor întreprinderi japoneze, că există foarte multe cazuri în care salariaţii stau la servici zi-lumină, nefăcând absolut nimic (!). În alte locuri s-a demonstrat că deşi orele suplimentare ale managerilor erau sistematice, treaba putea fi făcută în patru sau cinci ore pe zi. Ca o regulă, cu cât volumul activităţii manageriale scădea, cu atât creştea tendinţa celor în cauză de a sta mai mult la locul de muncă. Un motiv era zelul noilor manageri, creând un soi de “licitaţie”: care stă mai mult la servici (chiar dacă n-are nimic de făcut). În sfârşit, trebuie demonstrat muncitorilor cât de importantă şi obositoare este munca managerială.

O piedică psihologică este cea a puterii pe care managerii simt nevoia s-o exercite, prin interferarea permanentă în activitatea angajaţilor, prin controale repetate, şedinţe, conferinţe etc. care să cultive viziunea imediată, fizică, a supremaţiei şefului. Mărirea distanţei dintre subordonaţi şi şefi va fi resimţită de aceştia din urmă ca o reducere inacceptabilă a ocaziilor de a-şi manifesta puterea. O altă faţetă este că managerul s-ar putea simţi prost văzând că subordonaţii săi folosesc o tehnologie de vârf pe care el însuşi nu mai are posibilitatea să şi-o însuşească, ceea ce l-ar putea plasa într-o postură de incompetent. Dar şi salariaţii ar putea să se teamă că, o dată despărţiţi de colegii cu care se puteau sfătui în cazul apariţiei unor probleme, vor rămâne singuri faţă în faţă cu o tehnologie care le-ar putea rezerva surprize neplăcute şi la capătul căreia nu-l pot întâlni decât pe şeful lor [3].

În plus, faţă de cele de mai sus există şi imaginea muncii de birou ca “masculină”, iar a celei din casă ca “feminină”, inducând o rezistenţă a angajaţilor contra “feminizării” prin teleworking [3].

Sociologii remarcă faptul că, cel puţin în mentalitatea oamenilor, a merge la lucru în altă parte este considerată o activitate de tip masculin, pe când a lucra acasă o activitate de tip feminin. Mulţi percep rămânerea acasă a bărbatului telemuncitor ca o sursă de confuzie în acest sens. Pentru femei problema este de a împăca activităţile casnice tradiţionale cu câştigarea unui salariu prin telework.

Teleworking-ul, cerând o calificare medie sau ridicată, de tipul realizare software, vânzări sau asistenţa tehnică dată cumpărătorilor, este majoritar “masculin”, în timp ce operaţiile mai puţin calificate, cum ar fi introducerea datelor în calculator, predominant feminine.

Majoritatea celor care efectuează activitate telework sunt femei, eventual casnice şi cu copii. Între altele această forţă de muncă poate reprezenta o rezervă pentru economie. În momentele de avânt ele pot fi angajate în număr mare, iar în perioadele de recesiune se pot întoarce la activităţile tradiţionale.

Dezvoltarea teleworking-ului depinde în bună măsură de existenţa unor persoane capabile să se comute rapid între spaţiul înconjurător real şi spaţiul virtual al reţelei de calculatoare, abilitate pe care se pare că nu o are toată lumea. De asemenea persoanele efectuând teleworking vor trebui să fie capabile de o mult mai mare responsabilitate privind munca, obiectivele instituţiei, decât muncitorul mediu actual, controlat îndeaproape de şeful său. Între altele aceasta necesită o bună sănătate fizică, stabilitate emoţională, încredere în sine [11].

1.4. Avantaje şi dezavantaje

(i) Cercetătorii au rezumat avantajele teleworking-ului pentru întreprinzători astfel:

· costuri mai mici;

· flexibilitate crescută (mai ales în cazul unor cereri variabile);

· stăpânirea unor influenţe întâmplătoare;

· reţinerea personalului instruit;

· angajarea de personal bine pregătit;

· creşterea productivităţii;

· extinderea pieţii muncii;

· reducerea costurilor privind spaţiul, reducerea regiei, eliminarea relocărilor;

· reducerea timpului destinat deplasărilor;

· îmbunătăţirea serviciilor către clienţi;

· o mai bună utilizare a tehnicii de calcul;

· reducerea stresului;

· eliminarea problemelor pricinuite de transport.

Va rezulta creşterea productivităţii, creşterea calităţii muncii depuse, o mai mare implicare în activităţi de verificare şi control, o mai mare concentrare pe aspectele de cercetare, o mai mare disponibilitate a angajaţilor, satisfacţie crescută a acestora [6].

Cel mai important câştig este creşterea productivităţii muncii pentru companiile care lucrează în sistem telework.

Aceasta derivă din patru factori principali:

· Posibilitatea unei concentrări mărite şi a ridicării nivelului de implicare a angajaţilor prin iniţiativă individuală şi responsabilitate mărită;

· Creşterea performanţelor muncii prin sporirea vigorii mentale şi fizice a personalului datorită reducerii călătoriilor lungi şi obositoare;

· Managementul “by vision” se impune în locul managementului clasic. Se mută astfel accentul de la modul tradiţional de conducere (cum, unde, de când se munceşte) la viziunea orientată spre rezultatele muncii. “Management by vision” necesită o atitudine nouă şi diferită de a conduce şi organiza. Acesta are ca principiu de bază libertatea deciziei pentru angajaţi.

· Posibilitatea dezvoltării şi reînnoirii activităţii de exemplu prin implementarea “Business Process Reengineering” (BRP) care este în evidentă legătură cu telework. Tranziţia la teleworking este adesea însoţită de evaluarea organizaţiei iniţiale, de funcţiile şi procesele acesteia.

Privind din perspectiva internaţională, creşterea anuală a productivităţii cu cca. 60% nu este ceva neobişnuit. Un studiu britanic privind 250 de companii arată o creştere medie a productivităţii cu cca. 45%. Alte studii, realizate în unele mari companii, privind creşterea productivităţii ca rezultat al implementării şi folosirii teleworking-ului arată o sporire a productivităţii, ca, de exemplu:

· New York Telephone cu 43%;

· Control Data Group cu 12-20%;

· U.S.West cu 30-40%;

· Pacific Bell cu 20%;

· University of Wisconsin Hospitals cu 40-50%;

· FI Group cu 30%;

· ICLcu 60%;

· Pohjola OY cu 40%.

Trebuie remarcat faptul că această creştere nu este instantanee. Aceasta survine abia după un an sau doi.

Problema care se pune este cum se va distribui profitul realizat din rezultatele teleworking-ului între angajaţi, companie şi societate.

În cadrul tuturor pieţelor forţei de muncă vest-europene este acceptat faptul că angajaţii contribuie la îmbunătăţirea productivităţii şi în consecinţă au dreptul să participe la împărţirea profitului rezultat indiferent dacă profitul este distribuit în urma negocierilor centrale dintre părţi sau în urma înţelegerilor dintre părţi. Este important ca profitul realizat în urma creşterii productivităţii prin implementarea teleworking-ului să fie împărţit în mod corect între angajaţi şi companie.

La acestea se adaugă reducerea costurilor legate de spaţiile de lucru şi alte cheltuieli indirecte reducerea cheltuielilor legate de fluctuaţia de personal etc.

Ca o consecinţă a teleworking-ului, cheltuielile indirecte precum şi cele legate de spaţiile de lucru se reduc. Aşa cum reiese din studiile efectuate, în cele mai multe cazuri, teleworker-ul devine independent din multe puncte de vedere (spaţiu de lucru, programarea timpului de lucru şi a timpului liber), ceea ce reprezintă o sursă de scădere a costurilor companiei în ceea ce priveşte personalul angajat. Posibilitatea reducerii costurilor legate de spaţii de lucru depinde în mare măsură de locul unde este situată compania.

Datorită teleworking-ului multe companii au posibilitatea recrutării forţei de muncă din locuri îndepărtate geografic, precum şi a adaptării politicii administrative şi de personal în acest sens. Teleworking poate deveni un stimulent în recrutarea personalului în cadrul unor pieţe de forţă de muncă locale sau limitate. Dar mai presus de toate acestea teleworking-ul este un instrument cu ajutorul căruia se poate păstra personalul competent. Recrutarea de personal nou este foarte costisitoare pentru o companie.

De asemenea fluctuaţia personalului se poate reduce de la cca. 10% la 5% prin introducerea sistemului telework. În mod asemănător, rata medie a absenţelor datorate îmbolnăvirilor se poate reduce cu cca. 10%.

Motivaţia acestor consecinţe pozitive constă şi în rezolvarea parţială sau totală a unor probleme sociale, cum ar fi: reconcilierea conflictului dintre familie şi muncă, rezolvarea problemelor legate de existenţa mai multor locuri de muncă simultan sau a carierelor duale, angajarea femeilor cu copii mici şi a persoanelor cu handicap şi mai ales rezolvarea problemelor legate de deplasarea la locul de muncă care este, în cele mai multe cazuri, departe de casă. De asemenea se reduc costurile indirecte legate în special de spaţii pentru birouri care reprezintă între 30% şi 50% din costurile de personal.

Există avantaje pentru angajaţi, cum sunt:

· flexibilitatea privind timpul de lucru;

· economiile de timp şi bani prin reducerea navetei la locul de muncă;

· o mai mare libertate de a alege domiciliul, nu neapărat funcţie de locul de muncă (de pildă dacă acesta se mută în alt loc, nu este nevoie de sacrificarea casei sau a carierei);

· motivaţia muncii poate fi mai mare, locuitorii unor zone depărtate pot avea şansa unui acces la mult mai multe oferte atât ca activităţi cât şi ca întreprinderi.

Telework poate oferi şansa concilierii unor potenţiale conflicte cu familia, o mai bună supraveghere a educaţiei copiilor. Orarul de muncă fiind mai flexibil, el poate fi adaptat de pildă la cel al copiilor la şcoală sau poate lăsa loc unor acţiuni punctuale (şedinţă cu părinţii etc).

Vârfurile, elitele profesionale, pot profita enorm de pe urma teleworking-ului. În era informaţională, în care rolul excelenţei este în creştere, aceste elite vor fi confruntate cu o paletă incomparabil mai largă de oferte prin care îşi vor putea pune în valoare potenţialităţile.

Teleworking-ul aduce pentru angajaţi un plus de autonomie, mai puţină alienare, economii semnificative de energie, combustibil, timp, reducerea poluării şi a traficului. Se mai citează creşterea calităţii muncii depuse, creşterea calităţii vieţii, o mai bună concentrare asupra lucrului, mai mult timp liber, creşterea productivităţii, o ambianţă de lucru mai bună [5]. Viaţa de familie poate profita de prezenţa sporită la domiciliu a membrilor de familie. Se speră reînviorarea relaţiilor cu vecinii. Un avantaj deosebit îl va constitui integrarea în activitate a mamelor cu copii, a unor categorii de bolnavi sau a unor persoane handicapate, ca şi a persoanelor care locuiesc departe de locurile de muncă [3, 11].

Există şi avantaje pentru societate:

· descentralizarea activităţilor, în timp şi spaţiu;

· reducerea aglomerării cauzate de mersul la lucru, a congestiilor de trafic;

· economii de energie;

· revitalizarea unor zone urbane;

· preţurile terenurilor în aglomerările urbane vor descreşte prin utilizarea mai raţională a spaţiilor construite existente [2];

· creşterea economică a unor zone rurale.

De asemenea, un avantaj tangibil al teleworking-ului s-a vădit în California, cu ocazia cutremurelor din 1989 şi 1994 [4].

(ii) Cercetătorii de la Newcastle upon Tyne au evidenţiat următoarele dezavantaje pentru patron:

· dificultăţi de comunicare;

· probleme de control managerial;

· pierderea contactelor “faţă în faţă”;

· probleme de motivare şi disciplină;

· dificultatea organizării de şedinţe;

· izolare socială (afectând performanţele);

· îndepărtarea de obiectivele şi cultura organizaţiei;

· costuri mai mari pentru siguranţa echipamentelor, programelor şi comunicaţiilor;

· nevoia evaluării posturilor;

· nevoia evaluării personalului;

· costuri suplimentare de perfecţionare;

· decizia privind echipamentele adecvate.

O întreprindere la domiciliu presupune propria contabilitate, propria politică de marketing.

Principala problemă constă în pierderea controlului în sens larg.

Pentru companii se citează cel mai des: dificultatea controlului procesului de muncă, rezistenţa la schimbări a conducerii, mai ales a celei vârstnice, reducerea identităţii caracterizând firma, necesitatea unor activităţi de reciclare şi perfecţionare [2]. Se mai acuză: limite în comunicare, reducerea comunicării informale, nevoia de conexiuni mai rapide şi mai sigure [6], precum şi apariţia unor noi cheltuieli.

Deşi se prevăd o serie de reduceri ale costurilor, apar şi noi cheltuieli. Echipamentele de telecomunicaţii şi calculatoarele se amortizează în aproximativ 3 ani, iar celelalte costuri legate de spaţiul de lucru (mobilier adecvat) în aproximativ 10 ani.

Studiile realizate de Uniunea Europeană estimează o reducere, în viitori ani, a costurilor legate de folosirea liniilor telefonice cu o rată anuală cuprinsă între 5% şi 10%. În cele mai multe cazuri însă, angajaţii sunt cei care suportă aceste costuri.

Fiecare companie sau organizaţie trebuie să-şi facă propriile sale calcule bazate pe veniturile anuale, reale sau estimate. Problema care se ridică este cât de mult poate creşte productivitatea medie şi cât de mari sunt reducerile costurilor indirecte pentru ca teleworking-ul să devină profitabil.

Pentru angajaţi, potenţialele dezavantaje sunt de patru feluri: prima categorie priveşte problemele de natură tehnică: este necesar un loc de muncă şi un echipament adecvat. În plus, într-o colectivitate mai mare micile probleme tehnice pot fi rezolvate mai simplu apelând la un coleg priceput; într-un colectiv mai bogat există o diviziune a muncii care asigură mult mai uşor găsirea unei persoane care poate oferi o consultanţă tehnică. Cea de a doua categorie priveşte aspectele legislative care nu sunt totdeauna clare, de pildă ce taxe şi impozite trebuie plătite (ca patron, ca angajat). Asigurarea care priveşte casa este bine să fie extinsă şi asupra acestui loc de muncă. Există şi probleme de tip protecţia muncii, asigurare de sănătate etc.

Există şi dezavantaje economice pentru angajaţi. Anumite firme tind să plătească telemuncitorii mai slab decât cei ce efectuau activităţi similare la “centru”. Faptul că majoritatea telemuncitorilor este la ora actuală feminină, amplifică acest fenomen, deoarece în multe ţări, în mod tradiţional, femeile sunt mai prost plătite decât bărbaţii, pentru aceeaşi muncă.

Dar problemele pot fi şi de natură socială şi emoţională. Lucrul de unul singur poate da sentimentul de a fi tăiat de restul lumii. Mulţi resimt negativ lipsa colegilor, a interacţiunii normale de la locul de muncă.

Grupul de lucru creează un soi de “intimitate fără căldură sufletească” în care fiecare participant joacă un rol în care se integrează, cu elemente de reprezentare, acceptanţă etc. Teleworking-ul sparge acest model, schimbă rolurile, ducând la o pierdere a socializării. Există şi nişte “drepturi afective” care se cer respectate.

Foarte mulţi telemuncitori, în general lucrători individuali, au sentimentul frustrant de a nu fi parte a unei colectivităţi mai mari dedicată lucrului. De asemenea izolarea de colectiv îi poate dezavantaja privitor la şansa unor noi deschideri, a unor posibile promovări.

Pentru angajaţi, o problemă o constituie izolarea, marginalizarea şi lipsa informaţiilor privind viaţa companiei şi “jocurile” de putere, nevoia reciclării obiceiurilor personale şi de familie, pericolul, mai ales pentru femei, de a lucra dublu şi de a se izola în familie. O altă problemă este şi dificultatea de a participa la viaţa sindicală, pentru apărarea intereselor de perspectivă [3]. Se mai citează: limitarea interacţiunii cu colegii, riscul de a dedica prea mult timp muncii, riscul izolării profesionale.

Dintre toate obiectivele şi problemele legate de teleworking, riscul izolării şi al însingurării trebuie tratat cu mare atenţie.

Adesea teleworking-ul ascunde un nou tip de exploatare, în care se afirmă că lucrătorii în sistem de teleworking “au posibilitatea” să lucreze peste orele normale de muncă, dar de foarte multe ori ei sunt practic obligaţi prin sistem să lucreze astfel, eludându-se posibilele reacţii din partea sindicatelor. Se citează ca exemple descentralizarea sistemului informatic al firmei Eastman-Kodak (care nu are lucrători sindicalizaţi) şi compania Microsoft [4].

Pentru sindicate, pe de altă parte, pericolul este pierderea contactului cu membri săi şi dificultatea de a-i mobiliza pentru acţiuni revendicative scade mult [3].

Teleworking-ul ar trebui să fie parte a unui program de reorganizare a organizaţiei implicate, luând în considerare variabile de natură tehnică dar şi socială. Este obligatorie o angajare deplină în acest sens atât a patronilor cât şi a angajaţilor, aceasta nu doar în privinţa unor obiective generale calitative ci şi în privinţa managementului şi dezvoltării personalului.

Sunt câteva principii fundamentale ale teleworking-ului, iar primul dintre acestea este că ambele părţi implicate, angajaţi şi patroni sau manageri vor trebui să aibă de câştigat din practicarea teleworking-ului, ceea ce reprezintă o “valoare durabilă pentru ambele părţi”.

Acest principiu a generat primul postulat al teleworking-ului numit “principiul voluntariatului”.

Acest principiu presupune existenţa alternativei, adică, odată intraţi în sistemul telework, ambele părţi să poată să se întoarcă la vechiul sistem de lucru dacă consideră că dezavantajele sunt mai mari decât beneficiile. Interesul pentru telework trebuie să aibă în vedere beneficiile acestuia pe termen lung şi să fie în strânsă corelaţie cu motivaţia muncii.

Mai există însă un postulat, pe care îl vom numi “principiul motivării”, care derivă din perspectiva avantajelor pe termen lung şi durabile. Fiinţa umană este prin definiţie socială, aparţine unui grup social. Dacă teleworking-ul generează izolare socială şi sentimentul neapartenenţei, motivaţia se va reduce, performanţele muncii se vor reduce iar lucrătorul va devia de la obiectivele propuse iniţial. Teleworking-ul, ca “lucru de acasă”, trebuie completat cu întâlniri şi contacte personale cu colegii şi cu superiorii. Separat de comunitatea socială insăşi, “teleworkers” vor trebui să aibă posibilitatea existenţei unor termeni de comparaţie privind atât sfera particulară de lucru cât şi dezvoltarea organizaţională generală a companiei. Ei trebuie să aibă, de asemenea, posibilitatea informării, a discuţiilor spontane, a lărgirii orizontului de cunoştinţe şi mai ales trebuie satisfăcută nevoia de interacţie cu comunitatea socială. Este important ca aceştia să ştie că pot merge “le serviciu” ori de câte ori simt nevoia sau pentru că aşa doresc. Deci trebuie să existe mereu o alternativă pentru a putea evita izolarea de orice natură şi pentru a crea sentimentul de siguranţă.

Situaţia actuală poate fi considerată una “de tranziţie”, dezavantajele sunt mai evidente în fazele de început, după care o serie de probleme se vor rezolva treptat [3].

1.5. Probleme de legislaţie [10, 25]

Într-un sistem civil de legi, schimbările legislative rămân aproape totdeauna în urma schimbărilor societale. Un exemplu este teleworking-ul, faţă de care legislaţia existentă, prin interpretările care se pot da este contradictorie, teleworking-ul nefiind menţionat în mod expres în legislaţie.

Deocamdată, litigii privind teleworking-ul nu ajung, practic, în tribunale, dar elaborarea unor legi specifice este bine să nu întârzie prea mult.

Literatura recentă privind interpretarea legislaţiei muncii distinge cinci tipuri de teleworking, fiecare cu nuanţele legislative proprii:

· contracte pentru procurarea de bunuri şi servicii, bazate în general pe licitaţii şi încheiate cu o persoană juridică (contractor);

· contracte de prestare de servicii sau de asigurare a unor rezultate, locatio operis, încheiate cu persoane fizice (contractori independenţi sau liber profesionişti);

· contracte de “semiangajare”;

· contracte de muncă propriuzise, locatio operarum;

· contracte de angajare presupunând muncă la domiciliu.

Autorul articolului [10] propune o abordare personală a problemei, avertizând că punctul de vedere propus nu este obligatoriu cel agreat de teoreticienii domeniului sau de tribunale. Din distincţia de mai sus el examinează teleworking-ul sub mai multe aspecte:

ca activitate antreprenorială;

ca prestare de servicii sau asigurarea unui rezultat, pe bază personală;

ca un contract de cooperare;

ca un contract de angajare;

ca un contract de angajare descentralizată.

Un factor important este cel al statutului. Telemuncitorul care nu posedă legături stabile cu o întreprindere, cel care nu are statutul de angajat cu contract de muncă, riscă să nu aibă pensie, asigurare de sănătate etc., plata concediului de boală sau de odihnă, de maternitate şi chiar protecţia muncii.

În ceea ce priveşte sistemul legislativ în măsură să reglementeze problemele ridicate de teleworking, au fost identificate următoarele problematici:

· statutul legal al teleworker-ului, politici fiscale (taxe şi impozite);

· probleme legate de protecţia şi securitatea muncii tip telework;

· probleme legate de protecţia informaţiei în plan intern şi internaţional şi alte aspecte legate de teleworking ca proces de lucru internaţional (fiecare ţară are propria legislaţie şi deci ar trebui o unificare a legislaţiei în acest domeniu).

În prezent nici o specificaţie legislativă nu interzice teleworking-ul, totuşi nu există nici un cadru legislativ care să reglementeze acest sistem. De asemenea în multe ţări există legislaţie care împiedică dezvoltarea teleworking-ului. Inexistenţa unui statut legal al teleworkers, aceştia riscă să nu se poată bucura de drepturile legale ale oricărui angajat ceea ce conduce la o situaţie precară a acestora.

Diferitele activităţi care implică teleworking-ul prezintă specificităţi şi probleme din punct de vedere legislativ şi lasă loc pentru multiple interpretări.

Probleme privind sănătatea, siguranţa şi bunăstarea socială în teleworking nu sunt în nici un fel întâlnite în spectrul legislativ actual, pe de-o parte datorită unor principii cum ar fi inviolabilitatea domiciliului şi, pe de altă parte, datorită faptului că unele situaţii flexibile de muncă tind să excludă teleworkers din sistemul de asigurare a bunăstării.

Problemele legate de taxe şi impozite sunt complexe deoarece în acest sistem poate fi încurajată evaziunea fiscală în plan intern iar la nivel internaţional devine şi mai complicat de a crea un sistem fiscal universal valabil.

Protecţia informaţiei şi a datelor necesită un sistem legislativ corespunzător care să limiteze posibilitatea schimbării informaţiilor şi să asigure integritatea şi securitatea transmisiilor mai ales în contextul internaţional de protecţie a dreptului de proprietate intelectuală.

Sindicatele şi-au expus, în 1993, punctul de vedere asupra teleworking-ului. Conform acesteia sunt esenţiale:

· acceptarea voluntară a lucrului la domiciliu;

· acordarea statutului de salariat telemuncitorului, cu toate drepturile aferente;

· locul de muncă să fie lipsit de elemente nocive;

· posibilităţi de a-şi întâlni cu regularitate colegii şi şefii;

· acces liber la poşta electronică şi telefon pentru legături reciproce;

· responsabilitatea managerilor de a se afla în contact, cu regularitate, cu personalul angajat;

· salarii şi toate celelalte drepturi la fel ca pentru angajaţii de la sediu;

· includerea în programe de dezvoltare profesională;

· întreţinerea şi înlocuirea echipamentelor, la fel ca în sediul central, pe spezele întreprinderii;

· participarea întreprinderii la plata luminii, căldurii etc;

· răspunderea întreprinderii pentru sănătate şi protecţia muncii;

· reprezentarea telemuncitorilor în comisiile pentru sănătate şi protecţia muncii;

· aceleaşi drepturi sindicale ca pentru cei din sediul central;

· dreptul telemuncitorilor de a reveni la vechiul loc şi mod de muncă dacă doresc aceasta.

Există temerea că pulverizarea prin telework a forţei de muncă va diminua capacitatea acesteia de a se organiza şi de a-şi exprima doleanţele vizavi de patronat, devenind astfel mai uşor de manipulat.

Problema este că nu există prevederi legale distincte privind activitatea de teleworking în nici un stat membru al Uniunii Europene. Teleworking-ul, flexibil prin natura sa, nu poate fi redus cu uşurinţă la cadrul legislativ şi la reglementările existente, care au fost potrivite epocii industriale. De pildă, legislaţia Regatului Unit permite telework-ul pentru funcţionarii publici în timp ce legislaţia franceză nu. Există neclarităţi privind impozitarea unor activităţi care se desfăşoară în mai multe locaţii simultan. Prevederile legale sunt adesea confuze privind rambursarea unor cheltuieli de telework. Multe autorităţi fac o distincţie netă între impozitarea activităţilor economice şi a celor efectuate de particulari. S-a propus ca teleworking-ul să beneficieze de un statut fiscal special, încurajând dezvoltarea teleactivităţilor.

Există încă piedici importante pentru cei care vor să-şi extindă activităţile peste graniţele statelor. Concentrarea teleactivităţilor numai în interiorul unor regiuni restrânse, cu legislaţie favorabilă şi infrastructură de bună calitate, nu este de natura să contribuie la promovarea teleworking-ului.

S-au făcut următoarele recomandări:

· ţările care au legislaţie privind munca la domiciliu să fie încurajate să extindă aceasta şi asupra telework-ului;

· ţările care au o legislaţie care nu permite funcţionarilor publici munca în regim de teleworking ar trebui să corecteze această situaţie;

· contractele de muncă şi înţelegerile colective ar trebui să specifice condiţiile şi drepturile pentru telework;

· prevederile legale asupra sănătăţii şi protecţiei muncii să fie extinse şi adaptate şi asupra telework-ului.

S-au făcut, de asemenea, recomandări privind concertarea legislaţiilor diferitelor state membre, încurajarea societăţilor de asigurare pentru a-şi elabora politici privind munca peste graniţă. Sunt necesare de asemenea reglementări privind securitatea transfrontalieră a datelor.

C A P I T O L U L II

DOMENII DE APLICARE

2.1. Contextul general

Suntem în plin proces al unei revoluţii globale, ale cărei principale caracteristici pot fi sintetizate astfel:

· este un proces care implică transformări ce vor genera un impact crescând la nivelul societăţii;

· potenţialul de transformare a societăţii este enorm;

· dezvoltarea sa este doar la început şi deci este momentul oportun pentru modelarea sa;

· există un potenţial de impact negativ la nivelul individului, a diverselor grupuri sociale şi la nivel regional;

· procesul decizional se desfăşoară zilnic iar nivelul informaţional necesar este încă redus.

Uniunea Europeană are rolul de a influenţa acest proces în beneficiul întregii Europe şi de asemenea în multe alte parţi ale lumii.

La summitul european întrunit la Copenhaga în Iunie 1993 s-a reliefat importanţa deosebită ce trebuie acordată creării unui “spaţiu informaţional comun” în care să se poată dezvolta o activitate economică descentralizată prin interacţiune cu micile afaceri.

În ultimii 10 ani s-au dezvoltat rapid noi tehnologii informaţionale şi de comunicare astfel încât în centrul dezbaterilor politice din ultima perioadă a stat dezvoltarea “societăţii informaţionale”, care este generatoare de noi oportunităţi de muncă dar şi de schimbări esenţiale în ceea ce priveşte natura muncii şi modul de lucru. Infrastructura informaţională va schimba organizarea muncii în societatea noastră prin imprimarea unei mai mari flexibilităţi mai ales în sectorul afacerilor. În termenii activităţilor economice putem spune că deja suntem într-o “societate informaţională”.

În întreaga lume se produc schimbări radicale în ceea ce priveşte modul de lucru, de muncă, schimbări comparabile cu cele ce se petrec într-o revoluţie industrială.

În domeniul economic problemele privind securitatea locului de muncă, utilizarea locului de muncă şi veniturile salariale împreună cu cele legate de progres, producţie, consum şi politici fiscale sunt în această perioadă în centrul dezbaterilor politice. În aceeaşi măsură sunt dezbătute problemele ecologice şi mai ales criza ecologică în care ne aflăm.

La nivelul organismelor europene, naţionale şi multinaţionale se discută şi se dezbate problematica majoră privind găsirea unor noi moduri de lucru într-o societate informaţională.

Este demonstrat faptul că peste 50% din locurile de muncă din Europa presupun un management al informaţiei, peste 80% din numărul noilor locuri de muncă sunt create de micile afaceri din sectoarele producătoare de servicii şi informaţie. De asemenea peste 50% din valoarea unui produs este dată de conţinutul acestuia în informaţie prin concepţia, proiectarea şi fluxul tehnologic de realizare al acestuia, ca şi prin procesul de marketing şi vânzarea sa.

Deşi încă trăim într-o lume în care paradigmele revoluţiei industriale duc la o superconcentrare şi centralizare a producţiei, a resurselor materiale şi a forţei de muncă, ne îndreptăm spre un nou tip de societate - “societatea informaţională” în care avantajul competitiv va consta într-o organizare a producţiei şi a muncii mult mai flexibilă, în reducerea costurilor, în folosirea mult mai eficientă a capacităţii de muncă, în apropierea de beneficiar şi în evitarea constrângerilor legate de mobilitatea personalului. Re-engineering-ul, scăderea dimensiunilor echipelor de lucru concomitent cu interconectarea acestora, aplatizarea ierarhiilor, managementul calităţii totale, sistemul de lucru “part-time” şi teleworking-ul sunt părţi ale procesului de restructurare a societăţii - o societate informaţională post industrială.

În competiţia dintre Europa, Statele Unite şi ţările Asiei de Est, programul Telework al Uniunii Europene constituie un element important al politicii industriale. Acesta conţine programe pilot şi proiecte de promovare a celor mai bune practici telework.

Parlamentul European consideră Telework ca un program major. Telework şi tehnologiile sale asociate sunt, pentru Parlamentul European, instrumente de definire a noi modalităţi şi forme de muncă.

Telework poate fi unul din răspunsurile pentru cea mai mare problemă socială şi economică a Comunităţii Europene şi Europei, în ansamblul ei, anume şomajul (cei cca. 30 de milioane de persoane fără loc de muncă).

De asemenea, interesul pentru teleworking a crescut şi se estimează a fi în plină expansiune atât la nivel individual cât şi la nivel managerial, astfel încât la nivelul anului 2000 să existe cca. 10 milioane de teleworkers.

În acest context, telework a devenit un domeniu de studiu politic şi strategic deoarece:

· este în plină desfăşurare;

· este vizibil;

· deja a influenţat şi influenţează viaţa multor europeni;

· se dezvoltă repede;

· este un excelent promotor al unor noi procese şi tehnologii avansate şi nu numai;

· este o parte componentă a noii revoluţii a cunoaşterii.

Există o mare varietate de costuri şi beneficii ale teleworking-ului. Cele patru mari categorii implicate sunt patronii, angajaţii, lucrătorii pe cont propriu şi guvernele regionale. De asemenea sunt implicaţi producătorii de echipamente, de servicii, firmele de software şi operatorii de reţele informaţionale.

Ca beneficii se pot exemplifica:

· patronii pot beneficia de reducerea costurilor legate de forţa de muncă şi spaţii (chirii, întreţinere etc.), vor avea acces la o piaţă a muncii mult mai largă şi la forţă de muncă înalt calificată (de la specialişti de mare valoare angajaţi în regim de colaborare până la forţă de muncă străină);

· salariaţii vor putea să-şi reducă costurile legate de deplasarea la locul de muncă (bani, timp, probleme de acomodare). Aceştia ar putea beneficia de noi oportunităţi pentru a putea îmbina munca cu viaţa de familie. De asemenea, se va putea deschide o piaţă a muncii pentru şomeri sau fără loc de muncă din diverse motive (persoane handicapate, mame cu copii mici, persoane care locuiesc în regiuni izolate sau sărace economic);

· se vor putea deschide noi segmente de piaţă în domeniile echipamentelor, software, reţele informaţionale, servicii;

· telework conţine o serie de instrumente necesare soluţionării problemelor sociale şi de mai bună utilizare a forţei de muncă şi de asemenea poate promova posibilitatea unei continue perfecţionări şi învăţări;

· din perspectiva regională şi locală telework oferă posibilitatea creării unor noi locuri de muncă, îmbunătăţirea celor existente, creşterea productivităţii muncii ceea ce reprezintă un portofoliu consistent de politici şi practici în măsură să sprijine dezvoltarea zonală.

În ceea ce priveşte costurile implicate:

· pentru patroni: costurile echipamentelor, costurile pentru folosirea liniilor telefonice, costuri de tranzacţii pentru a conduce şi motiva o “organizaţie virtuală”;

· pentru angajaţi: temerile create de tranziţia de la o organizaţie reală la una virtuală prin pierderile sociale pe care le implică acest proces.

Diversele categorii de obstacole provin din insuficientă cunoaştere, lipsa de fonduri, probleme de calitate a producţiei şi a muncii, din dificultăţi în conducerea şi supravegherea teleworking-ului, din probleme de comunicare, de sănătate şi siguranţă socială, din inerţie, din rezistenţa întâmpinată din partea uniunilor sindicale şi a salariaţilor.

Uniunea Europeană investeşte în telework pentru motive ca: protecţia mediului, crearea de locuri de muncă, dezvoltare regională

Teleworking-ul necesită o standardizare şi o organizare capabilă să susţină o structură de tip cerere ofertă corespunzătoare.

Studiile indică un procent de 1,4% din forţa de muncă ca fiind implicată în telework.

În prezent nu se poate estima:

· viitorul utilizării forţei de muncă prin telework;

· raporturile cantitative cost/beneficii la nivel individual sau al companiilor;

· beneficiile sociale rezultate din descongestionarea traficului şi reducerea distrugerilor asupra mediului înconjurător.

Prognozele privind raportul cost/beneficii previzionează o reducere a costurilor echipamentelor, software şi transmisiei, precum şi posibile consecinţe sociale ale teleworking-ului pe termen lung cum ar fi reducerea influenţei sociale a uniunilor sindicale, factori psihologici ale diferitelor noi situaţii de lucru şi impactul asupra securităţii sociale.

În concluzie, motivaţiile ce stau la baza extinderii acestui nou sistem de lucru “teleworking” sunt numeroase şi anume:

Pentru patroni sistemul presupune reducerea costurilor indirecte şi în special cele legate de spaţii pentru birouri, acces mai uşor către noi zone cu forţă de muncă calificată şi mai ales stabilă şi flexibilă.

Pentru angajaţi sistemul de lucru la distanţă le permite o mai mare flexibilitate în organizarea timpului şi a perioadelor de lucru, reducerea costurilor legate de deplasarea la locul de muncă precum şi ridicarea nivelului de trai.

Sindicatele au fost împotriva introducerii teleworking-ului datorită faptului că acesta implică, prin programul de lucru flexibil cu dreptul de a veni la servici numai când este absolut necesar, o autodeterminare a fiecărui salariat în parte, ceea ce presupune apariţia sentimentului de inutilitate a uniunilor sindicale.

Pentru societate acesta este benefic mai ales în ceea ce priveşte mediul înconjurător prin descongestionarea marilor oraşe, protecţia mediului, precum şi prin conferirea unei mai mari flexibilităţi pe piaţa forţei de muncă, unei mai bune distribuiri a bugetelor către susţinerea serviciilor publice şi a infrastructurii.

Interesul major pentru teleworking este dat de cerinţa majoră de a crea noi scheme de lucru mult mai flexibile şi mai avantajoase (peste 40% din companii şi peste 50% din angajaţi doresc aceste sisteme de lucru).

În Cartea Albă a Comunităţii Europene, “teleworking-ul” este prezent printre cele 8 direcţii strategice de dezvoltare pentru care ar trebui stimulate investiţiile.

În ceea ce priveşte modul de desfăşurare şi organizare a teleworking-ului s-au menţionat următoarele:

· teleworking-ul ar trebui organizat pe bază de voluntariat;

· ar trebui creat cadrul de evitare a însingurării şi izolării prin teleworking;

· telework nu ar trebui să fie sinonim cu locul de muncă în regim “part-time”;

· ar trebui evitată crearea de locuri de muncă duble pentru femei prin teleworking;

· teleworkers ar trebui să aibă posibilitatea ca să poată veni la locul de muncă o dată sau de două ori pe săptămână;

· teleworkers ar trebui instruiţi în domeniu şi de asemenea bine motivaţi;

· teleworkers ar trebui subvenţionaţi pentru costurile ridicate de teleworking;

· teleworking-ul şi efectele sale asupra stilului de viaţă.

2.2. Orientări, condiţii şi modalităţi generale pentru aplicarea telework în

ţările europene dezvoltate

La apariţia conceptului de teleworking, în anii 70, ca şi în deceniul care a urmat, previziunile privind progresele în acest domeniu au fost mult mai optimiste decât s-a vădit ulterior în realitate. Viaţa a dovedit că fenomenul este mai degrabă evolutiv decât revoluţionar.

Studiile efectuate în anii ‘70 şi ‘80, în mai multe ţări şi de către OECD indică faptul că cca. 40% din totalul posturilor implică parţial sau total folosirea calculatoarelor şi a telecomunicaţiilor. Studii similare realizate la nivelul anilor ‘90 ar putea indica procente mai ridicate (posibil peste 50%).

Totuşi în cadrul programului TELDET s-a estimat că doar cca. 33% din totalul posturilor pot implica lucrul în sistem telework, deşi interesul pentru teleworking în Suedia ar putea fi estimat la cca. 60% din totalul funcţionarilor. Potenţialul telework a fost estimat a fi între 7% şi 15% din totalul forţei de muncă din Europa acest potenţial fiind forţa de muncă capabilă, posibilă şi care doreşte să lucreze imediat în sistem telework. De asemenea Suedia se încadrează în această marjă.

La ora actuală este greu să se facă estimări cât de cât exacte asupra penetrării telework-ului, între altele şi datorită faptului că în diferite statistici definiţiile folosite sunt diferite.

În 1994, în cadrul programului (TELDET), s-au efectuat anchete în organizaţii din cinci ţări din Europa, utilizând definiţii concordante şi, spre comparaţie, rezultatele unei anchete din 1985 în cadrul unui proiect numit Empirica. Între altele, s-au obţinut următorul număr şi procentaj de angajaţi în telework:

· Germania 149.000 4,8%

· Franţa 215.000 7,0%

· Regatul Unit 560.000 7,4%

· Italia 97.000 2,2%

· Spania 102.000 3,6%

reprezentând un total de aproximativ 1,1 milioane de persoane.

Dacă se extrapolează această analiză la întreaga Uniune Europeană se poate estima că există cca. 1,25 milioane de “teleworkers” la nivelul anului 1994.

Se poate face o comparaţie cu forţa de muncă nord-americană. În 1988, Link Research estima un număr de cca. 2,2 milioane de “home-based teleworkers”, în 1991 cca. 5,5 milioane iar în 1993 cca. 7,6 milioane. Prognoza pentru anul 2000 este de cca. 12 milioane de salariaţi americani care vor lucra efectiv în sistem teleworking parţial sau total. La acest număr se pot adăuga cei cca. 15-20 de milioane de lucrători americani pe cont propriu şi la domiciliu (“home based”). Departamentul American pentru Transporturi face o altă evaluare şi anume: cca. 30% din totalul forţei de muncă, respectiv cca. 38 de milioane de persoane lucrează într-o formă sau alta la domiciliu. Prognoza pentru cei angrenaţi în sistemul teleworking, elaborată de acelaşi departament este:

An	1992	1997	2002
Număr de “teleworkers” (mil.)	2	3,1-6,2	7,5-15
Procent din totalul forţei de muncă	1,6	2,3-4,6	5,2-10,4
Procent din forţa de muncă la domiciliu	99	74,3	49,7
Procent din forţa de muncă în cadrul centrelor telework	1	25,7	50,3
Număr de zile-muncă pe săptămână	1-2	2-3	3-4

Studiile arată că în Franţa şi Marea Britanie telework este practicat în 7-7,5% din numărul companiilor, în Germania în cca. 4,8%, în Spania în cca. 3,6% şi în Italia în cca. 2,2% din companii.

Alte studii realizate de Uniunea Europeană în cadrul proiectului TELEURBA 1994 în patru ţări europene: Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia arată că interesul crescut pentru teleworking este mai mare în cadrul populaţiei cuprinse între 15 şi 40 de ani. Studiile similare efectuate de TEMO în Suedia arată că peste 55% din populaţia cuprinsă între 15 şi 35 de ani este dornică de a lucra în sistem telework.

Diferenţele de mai sus dintre ţări se datoresc în bună măsură diferenţelor de cultură şi mentalitate, între altele deschiderii diferite faţă de inovaţiile tehnologice.

Se constată o răspândire a telework-ului în toate sectoarele economiei. Primele care l-au utilizat pe scară largă au fost sectoarele bancar şi de asigurări. Este posibil ca un factor important să fi fost faptul că angajaţii din aceste sectoare erau mai de mult familiarizaţi cu aparatura de calcul şi de telecomunicaţii şi faptului că organizarea acestor companii era mai de mult puternic descentralizată.

Privind dintr-un alt unghi, marile corporaţii (peste 1000 de salariaţi, sau în alte ţări peste 500) apar mai interesate de introducerea teleworking-ului decât întreprinderile la nivel mediu. De asemenea, centrele urbane continuă să genereze mai mult telework şi este de presupus că, în măsura în care nu se vor lua măsuri speciale, această tendinţă se va menţine şi pe viitor.

Se apreciază că în extinderea viitoare a activităţilor de telework un factor important îl va constitui conştientizarea în populaţie a particularităţilor acestui mod de lucru. Mass media are în acest sens un rol important. Cunoaşterea specificului telework-ului de către marea masă a lucrătorilor actuali şi potenţiali este apreciată la următoarele procente:

· Regatul Unit 50%

· Franţa 50%

· Germania 37%

· Italia 35%

· Spania 23%

Se constată existenţa unui decalaj între interesul populaţiei pentru telework şi practica telework-ului. Astfel, anchetele au stabilit că populaţia din Spania şi Italia, ţările cu cel mai mic procent de angajaţi lucrând în regim de teleworking, prezintă totuşi cele mai mari procente de persoane interesate de acest tip de muncă (54,6%, respectiv 45,4%).

Firmele mari utilizează teleworkingul pentru a distribui munca în teritoriu, a creşte flexibilitatea şi a face faţă unei pieţe intens concurenţiale; în acelaşi timp aceste firme doresc să-şi păstreze controlul birocratic centralizat asupra angajaţilor, informaţiei şi a altor resurse ale organizaţiei. Modul concret de rezolvare a acestei aparente contradicţii a constituit obiectul unui studiu, efectuat la o mare firmă din Canada, care vinde servicii şi echipamente de telecomunicaţii la 7 milioane de abonaţi, având circa 50000 de angajaţi. Compania posedă proceduri birocratice bine elaborate iar salariaţii săi beneficiază de o piaţă internă a carierelor şi locurilor de muncă. Datorită concurenţei, s-a pus problema reducerii locurilor de muncă, a descentralizării, iar în urmă cu trei ani s-a început un proiect de teleworking la nivel managerial şi profesional. Acesta a fost şi momentul în care a început studiul realizat de Centrul pentru Studii Urbane şi Comunitare al Universităţii din Toronto.

Problema centrală a studiului a fost modul în care cel ce lucrează în sistem teleworking câştigă treptat autonomie şi un control crescut asupra locului lor de muncă. În mod paradoxal, acest proces a fost adesea ajutat de existenţa unui cadru birocratic mai elaborat.

Procesele de muncă pot fi clasificate în “fierbinţi” şi “reci”. Un “proces rece” este cel în care angajatul poate amâna momentul sau poate schimba locul efectuării muncii; un “proces fierbinte” este cel în care acest lucru nu este posibil. Lucrătorii în teleworking într-un “proces rece” au posibilităţi mult mai mari de a-şi organiza activitatea, pe când ceilalţi nu.

Alte constatări importante privesc caracterul rutinier al sarcinilor şi gradul în care îndeplinirea acestor sarcini necesită colaborarea cu alţi angajaţi lucrând în teleworking. În sarcinile rutiniere reglementările sunt bine puse la punct, părţi ale activităţilor respective sunt deja incluse în software-ul utilizat. Proiectele cu mare varietate de soluţii posibile creează incertitudine şi nevoia de a obţine informaţii de la colegi. De aici rezultă că activităţile rutiniere, mai ales cele de lungă durată, creează cele mai bune condiţii pentru a obţine autonomie în organizarea timpului propriu în teleworking. Cea mai mică autonomie o au activităţile de scurtă durată, care pot apare oricând în cursul zilei şi care necesită răspuns imediat.

Dacă datele prelucrate sunt bine structurate şi prelucrările rutiniere, lucrătorul în teleworking îşi poate alege uşor suportul şi locul prelucrării. Există şi date complexe, nestructurate, unice, cum ar fi informaţiile de natură politică. Acestea trebuie dezbătute cu ceilalţi, ceea ce impune aparatură specializată, cum ar fi comunicaţii în timp real sau “faţă în faţă”. Tehnologiile utilizate de aceştia din urmă trebuie adesea să fie mai specializate.

Există limite organizaţionale în aplicarea teleworkingului, în special la personalul de calificare mai înaltă. În cazul proceselor “fierbinţi” de regulă nu se poate atinge gradul de autonomie la care speră angajatul lucrând în teleworking. Natura procesului este mult mai importantă în obţinerea unui grad de autonomie decât personalitatea angajatului.

În cazul demarării unor noi acţiuni de teleworking sunt de mare folos o analiză a tipului de activitate şi un efort de regularizare şi rutinizare a ei.

La ora actuală peste 50% din locurile de muncă din Europa presupune prelucrarea datelor. În consecinţă competitivitatea stă la ora actuală în utilizarea facilităţilor de telecomunicaţii şi informatică în sprijinul unor structuri organizatorice mai flexibile şi mai descentralizate.

Telework apare astfel o opţiune atrăgătoare pentru majoritatea industriilor de servicii.

Conform studiilor şi cercetărilor realizate, termenul teleworking acoperă o arie largă de activităţi:

· teleworking-ul de la domiciliu;

· din oficii satelit (dotate în mod expres de o anumită firmă);

· telecentre (în care lucrează angajaţi ai mai multor firme);

· telesecretariat;

· teleîntreţinere etc.

Domeniile potenţiale principale de aplicare a telework-ului sunt:

· procesarea de texte (50%);

· programarea (40%);

· scrisul, editarea, traducerile, şi contabilitatea (30%);

· activităţile de secretariat (20%);

· marketing şi instruire (15%);

· cercetare şi consultanţă (14%).

Înlăturarea obstacolelor care inhibă teleworking-ul este esenţial pentru crearea de “afaceri virtuale”, cu activităţi complet integrate, care pot fi distribuite prin întreaga arie economică europeană, consolidând astfel piaţa internă din Europa. Aceste activităţi au însă nevoie de noi abordări legislative, organizaţionale, manageriale.

Telework-ul poate determina o nouă flexibilitate în ocuparea forţei de muncă.

Se estimează o creştere în special a numărului “liber-profesioniştilor” care dispun de tehnică de calcul; chiar dacă ei nu vor reprezenta decât un procent modest din totalul forţei de muncă, rolul lor de catalizatori spre teleworking va fi foarte important.

Se aşteaptă ca teleshopping-ul, ca aplicaţie a teleworking-ului, să investească în reţelele tip Internet şi în mijloacele de comunicaţie fără fir, de bandă largă. Un rol important îl vor juca şi reţelele de televiziune particulare. Însăşi schimbarea interesului de la carte spre televizor pregăteşte populaţia pentru acceptarea teleworking-ului.

Un alt domeniu în care impactul este dificil de estimat este teleeducaţia. Ea va avea însă în mod sigur un rol esenţial pentru tinerii din zonele izolate sau aflate la distanţă de marile universităţi, pentru cei ce au deja obligaţii profesionale sau casnice, ca şi pentru handicapaţi. În SUA se estimează că între 350-500.000 de persoane urmează educaţia la distanţă, între altele datorită temerilor părinţilor vizavi de creşterea violenţei în şcoli. În plus, teleeducaţia permite fiecărui elev sau student să-şi adapteze viteza de învăţare la propriile posibilităţi.

În următorul deceniu se prevede creşterea spectaculoasă a serviciilor la comandă prin mass-media. Se pot de pe acum identifica două tipuri de astfel de servicii: unele care îşi au raţiunea şi eficienţa proprie, cum ar fi telework-ul, teleeducaţia, telemedicina etc. şi care îşi creează propriile stimulente, dar şi altele care nu intră în această categorie (de exemplu jocurile).

Firmele practicând telework sunt de o mare diversitate; o anchetă efectuată în Regatul Unit a evidenţiat profilul lor, respectiv:

· consultanţă (10%)

· secretariat/administraţie (10%)

· informatică (6%)

· instruire (6%)

· dactilografie (6%)

· cercetare (5%)

· vânzări/marketing (5%)

Pentru “telecăsuţe” evaluările făcute au scos în evidenţă patru tipuri principale de activităţi care justifică încredere şi eventuale subsidii:

· instruire, în particular în informatică, administraţie, management; o bază care poate să se erodeze în timp, pe de o parte prin reducerea numărului de amatori, pe de alta din cauza concurenţei altor instructori foarte bine pregătiţi;

· lucrări de birou: răspuns la telefon, manipularea scrisorilor, fotocopiere, fax, procesare de texte, prelucrare date, contabilitate, închiriere de calculatoare, închiriere de spaţii şi altele;

· dezvoltare comunitară, incluzând proiecte de o mare varietate, de interes comunitar: activităţi sociale, şcolare, economie locală etc.;

· locuri de muncă în domeniul teleworking-ului, rol deosebit de important, în special în zonele subdezvoltate economic.

Se înmulţesc firmele mici, bazate pe telework, efectuând, pentru terţi care nu sunt interesaţi să-şi dezvolte compartimente funcţionăreşti sau pentru marele public, servicii informatice diverse cum ar fi: cursuri de informatică, împrumutarea unor echipamente de calcul, editură-tipografie, oferte de muncă, servicii economice ca prelucrarea facturilor, contabilitate, vânzări asistenţă tehnică, studiul pieţii, prelucrarea întrebărilor sau reclamaţiilor venite de la cumpărătorii unor produse, distribuirea de asigurări, operaţii bancare, rezervări de bilete sau de hoteluri, colectarea de fonduri pentru acţiuni de caritate etc.

O direcţie promiţătoare o reprezintă centrele de apelare a specialiştilor pentru consultanţă în probleme urgente. Competenţa acestor consultanţi devine astfel accesibilă unui număr mult mai mare de clienţi, cu avantaje de ambele părţi.

O idee de bază a politicii Uniunii Europene este că o tranziţie rapidă la “societatea informatizată”, prin dezvoltarea rapidă a infrastructurii şi serviciilor avansate de telecomunicaţii, vor genera avantaje în competitivitatea economică, o mai mare flexibilitate în ocuparea forţei de muncă, mai multe locuri de muncă şi o crestere economică reală. Este totuşi greu să se cuantifice aceste tendinţe. Unele sectoare economice vor decădea, altele vor prospera sau chiar se vor naşte. La fel se va întâmpla cu profesiunile tradiţionale.

Studii efectuate în mai multe ţări ale Uniunii Europene au scos în evidenţă o serie de aspecte importante privind introducerea telework.

Intensificarea utilizării serviciilor avansate de comunicaţii în economia europeană poate, în condiţii corecte, să contribuie substanţial la crearea de locuri de muncă şi îmbunătăţire calităţii muncii, mai ales în regiunile dezavantajate ale Europei.

Rezultă că organizaţiile, atât cele din sectorul privat cât şi cele din sectorul public, trebuie încurajate şi ajutate să sporească, la maximum posibil, utilizarea comunicaţiilor de vârf, mai ales în domeniile care creează noi locuri de muncă şi duc la creşterea calităţii muncii.

În general, efectul benefic potenţial al serviciilor avansate de comunicaţii este mai mare şi mai pozitiv decât cel ce rezultă din investiţiile doar în echipamente izolate de calcul şi de infrastructură.

O observaţie-cheie este că noile locuri de muncă se creează, în contextul telework-ului, în primul rând funcţie de calitatea managementului. Rezultă necesitatea unor acţiuni de reorganizare managerială, având ca perspectivă capitalul uman ca parte esenţială a procesului de creştere a competitivităţii.

Pentru a crea şansele îmbunătăţirii ocupării forţei de muncă, trebuie să existe condiţii, de infrastructură, organizaţionale, legislative. În zonele rurale sunt necesare şi alte condiţii specifice, care trebuie integrate în strategii adecvate de la caz la caz.

Nu există soluţii aplicabile în orice condiţii sau care, prin sine, pot declanşa un proces de tranziţie spre aplicarea generală a telework-ului. Trebuie deci foarte multă flexibilitate în elaborarea unor soluţii locale specifice.

Unele iniţiative pro-active recomandate sunt:

Pe plan sectorial:

· identificarea sectoarelor critice în dezvoltarea regiunii;

· extinderea sprijinului pentru serviciile avansate selectate ca ţintă din aceste sectoare.

Orizontal:

· acţiuni complementare specifice serviciilor avansate selectate şi integrarea strategiilor;

· o strategie privind reţelele de telecomunicaţii în vederea dezvoltării economice generale; nivelul adecvat: regional, naţional sau european ar trebui să ia iniţiativele necesare privind stimulente şi investiţii în acest sens;

· liberalizarea tarifelor, cu un sprijin din partea autorităţilor, incluzând obligaţii privind universalitatea serviciilor, interoperabilitatea şi interconectivitatea;

· adoptarea de standarde comune şi difuzarea lor eficientă

Se poate evidenţia şi rolul comunicaţiilor avansate ca un instrument pentru coeziunea europeană, prin intermediul, în primul rând, al întreprinderilor mici şi mijlocii ca şi al iniţiativelor regionale.

Ar fi o greşeală să se considere că noile deschideri oferă şanse în primul rând producătorilor de hardware şi software.

Impactul principal al telework-ului va consta în crearea de noi locuri de muncă pe piaţa serviciilor informaţionale.

Pe plan naţional şi internaţional se cer acţiuni decisive pentru liberalizarea şi reglementarea sectorului telecomunicaţiilor, asigurarea unor organisme de coordonare, stimularea unor forme noi de colaborare, mai ales în scopul unor investiţii şi în special între sectoarele public şi privat, şi reducerea drastică a tarifelor de trafic. Piaţa serviciilor informaţionale, ca şi acţiunile de înlăturare a barierelor în calea formării pieţei, au nevoie de un sprijin important, politic şi investiţional.

Se cere din partea guvernelor mai mult decât o simplă retorică. Acestea trebuie să adopte o poziţie responsabilă, prin iniţiative concrete la toate nivelurile, în particular prin investiţii şi măsuri legislative.

Se consideră că tehnologiile avansate de comunicaţii reprezintă o sabie cu două tăişuri. Pe de o parte ele oferă Europei şansa stimulării inovaţiei şi comerţului, creşterii eficienţei şi a integrării economice, dar pe de altă parte ele poartă germenele distrugerii unor locuri de muncă prin accelerarea importurilor şi reorganizării marilor companii. Care dintre aceste tendinţe va prevala depinde foarte mult de deciziile politice naţionale şi supranaţionale. Situaţia existentă la ora actuală nu este de loc liniştitoare în această privinţă. Aşa cum s-a subliniat în cartea albă Delors, din 1993, remediile tradiţionale nu mai sunt valabile, politicienii fiind invitaţi să caute noi direcţii.

Cele două “tăişuri” au fost sintetizate după cum urmează:

Procese creative:

· Comunicaţiile avansate cresc capacitatea economiei europene să se implice în pieţele globale, în particular în marile centre în plină expansiune, cum este Asia. Puterea competitivă a Europei în multe sectoare ale serviciilor a fost dificil de exploatat până în prezent în afara pieţelor autohtone.

· Comunicaţiile avansate permit exploatarea acestor avantaje prin comerţ şi investiţii directe.

· Comunicaţiile avansate accelerează dezvoltarea pieţii comune europene, ducând la câştiguri în eficienţa macroeconomică europeană şi în creşterea competitivităţii pentru întreprinderi individuale.

· Comunicaţiile avansate pot îmbunătăţi în mod semnificativ eficacitatea serviciilor de instruire, de bunăstare şi de ocrotire a sănătăţii, cu beneficii directe şi indirecte importante, sociale şi macroeconomice. Aceste efecte sunt complexe şi nu au fost încă clar măsurate.

Procese distructive:

· Comunicaţiile avansate permit ca activităţile economice să fie conduse pe o bază globală, reducând considerabil riscurile şi costurile operaţiilor larg distribuite. Firmele pot exploata avantajele de cost, şansele oferite de piaţă şi cele financiare nu numai la scară regională sau naţională ca până acum, ci pe bază globală. Adevărata competitivitate a forţei de muncă şi a întreprinderilor individuale este astfel ameninţată. Există multe domenii în care Europa nu este competitivă în termeni globali, mai ales în cele intensive ca manoperă. O dată cu introducerea pe scară largă a teleworking-ului este de aşteptat ca aceste activităţi să migreze cu o viteză crescută spre alte ţări.

· Se vor naşte noi inegalităţi între regiunile în care comunicaţiile moderne vor fi mai rapid introduse şi cele care vor rămâne în urmă în această privinţă.

În deceniul următor se aşteaptă creşterea semnificativă a volumului comerţului intern şi extern al Europei, cu sau fără o dezvoltare rapidă a comunicaţiilor avansate. Dacă ele se vor dezvolta, aceasta va permite ca Europa să participe din plin la creşterea unor pieţe potenţiale cum ar fi Asia, Europa de Est sau America Latină. Un comerţ mai intens va permite stăpânirea problemei şomajului european şi să sprijine realizarea prosperităţii.

În cazul în care comunicaţiile avansate nu vor putea avansa în ritmul dorit, vor rămâne scumpe şi restrictive, aceasta va avea efecte negative asupra performanţelor comerţului european, vor submina competitivitatea şi vor mări problemele legate de şomaj.

Dacă gradul de acceptare socială a telework este un factor important, rapiditatea dezvoltării acestui sistem în următorii ani va depinde de alţi factori:

· Relaţia dintre performanţă şi preţ va continua să fie în favoarea consumatorilor cu o rată anuală de aproximativ 30%;

· Noile tehnologii de miniaturizare în industria electronică şi de telecomunicaţii duce la creşterea puterii de stocare a datelor şi la realizarea de echipamente din ce în ce mai performante ca preţ, calitate şi putere de stocare şi prelucrare a informaţiei;

· Dezvoltarea producţiei şi lărgirea gamei de produse oferite pe piaţă;

· Penetrarea şi utilizarea pe scară largă a computerelor şi a echipamentelor de telecomunicaţii în rândul populaţiei (creşterea numărului de calculatoare personale per locuitor);

· Expansiunea reţelelor informaţionale şi dezvoltarea viitoare a serviciilor şi tehnologiilor cum ar fi ISDN sau ATM;

· Comunicaţiile electronice sunt susţinute mai mult decât dezvoltarea transporturilor datorită consecinţelor negative ale acestora asupra mediului înconjurător;

· Competiţia acerbă de pe piaţa telecomunicaţiilor atât în Suedia cât şi din întreaga Europă va conduce la scăderea preţurilor în favoarea consumatorilor şi, în consecinţă, la dezvoltarea teleworking-ului, în general, în următorii ani.

Problema-cheie este în ce măsură comunicaţiile avansate vor fi accesibile tuturor celor care ar putea profita de ea. O creştere a accesibilităţii va determina o cerere crescută, care va avea ca efect posibilităţi de scădere în continuare a tarifelor. În acest caz se poate afirma că tendinţele creative ar depăşi ca efect pe cele distructive. Fără intervenţia regulatoare a guvernelor acest proces nu va putea fi însă demarat.

Telematica revoluţionează activitatea în birouri. În mod tradiţional, activitatea de birou a fost asociată cu expresia “merg la birou” şi cu “locul unde îmi petrec orele de servici”. Există trei mari categorii tradiţionale de birouri:

· biroul-hală, în care funcţionarii lucrează laolaltă şi sub ochii şefilor lor rezolvând probleme administrative, calcule, corespondenţă. Treptat aceste activităţi au fost trecute pe calculator, asociate cu fax-uri, copiatoare etc. Cu toate că a devenit anacronic, acest mod de organizare tinde să supravieţuiască;

· biroul managerial, cu directori, secretare, sală de consiliu, facilităţi de confort, este simbolul puterii şi prestigiului. Aceasta în ciuda faptului că, aşa cum spun teoreticienii, noul tip de manager se află peste tot, dar niciodată în birou;

· biroul laborator/atelier, în care lucrează cercetători, proiectanţi, artişti, alte categorii de profesionişti.

Aceste tipuri de birou au fost transformate radical în ultimul timp prin introducerea tehnologiilor informatice. În multe cazuri aspectul lor s-a schimbat. Biroul tradiţional va ceda locul treptat biroului la domiciliu compus dintr-un calculator personal şi un modem, instalate undeva în locuinţa lucrătorului în teleworking. Dar există şi biroul fără birou al lucrătorului mobil care duce cu el în servietă echipamentele de teleworking.

În trecut, cele trei tipuri de birou de mai sus aveau destinaţii diferite iar “biroul fără birou” nu exista. La ora actuală biroul tradiţional în ansamblu pare să fie pe cale de dispariţie, tinzând să fie înlocuit cu “servieta telematică individuală”. Se vor dezvolta însă noi tipuri de birou:

· biroul ca un set de spaţii concentrice clădite în jurul individului. Cele mai importante activităţi şi relaţii specifice:învăţare, instruire, într-ajutorare, căutare, creaţie etc se vor petrece într-un “cuib” în această reţea. În primul strat al reţelei vor fi spaţiile fizic tangibile; ele vor căpăta tot mai multe conotaţii domestice şi funcţionale. La straturile externe se ajunge la dimensiuni “planetare” prin reţele practic fără limite de tipul world wide web;

· biroul ca un sistem multiplu de cooperare şi de punere faţă în faţă la distanţă. În birourile japoneze s-au pus la punct structuri bine definite de cooperare, conversaţie, decizie de grup utilizând biroul informatizat;

· biroul ca un loc în care se realizează multiple obiective economice şi tehnice În consecinţă, structurile, tehnologiile, regulile trebuie să se dedice ţelurilor şi strategiei urmărite;

· biroul virtual, capabil să conecteze lucrătorul la multiple universuri paralele: fizic, operaţional, procedural, decizional şi creativ. O caracteristică importantă a noilor birouri va fi capacitatea de a teafla simultan în mai multe locuri;

· biroul ca un loc de unde se prestează servicii, îndărătul acestor servicii aflându-se un individ de abilităţile căruia depinde calitatea acestor servicii.

La unele “birouri” va lucra a doua generaţie de “teleworkers”, pentru care problemele ce se ridică astăzi vor fi depăşite sau vor avea o importanţă redusă, însă alte noi probleme vor apare, probleme despre care ştim foarte puţin sau pe care acum nici măcar nu le putem intui.

Se poate spune, însă, că a doua generaţie de “teleworkers” va fi:

· suficient de acomodată cu noile tehnologii privind calculatoarele şi echipamentele de telecomunicaţii;

· capabilă de a folosi cele mai puternice şi ieftine instrumente în munca lor în sistem telework;

· beneficiara experienţei şi a cunoştinţelor acumulate de generaţiile anterioare;

· vor vedea modul în care stilul lor de viaţă şi valorile sale vor fi reprezentate la întrunirile politice.

Telework-ul va crea o nouă societate cu noi segmente de populaţie.

Se poate vorbi de o comunitate virtuală a celor ce lucrează în regim de teleworking, ca de un nou grup social în plină expansiune, caracterizat printr-o mare flexibilitate, autonomie, capacitate de a se conecta cu alţii în interiorul sau exteriorul graniţelor naţionale. Ei vor fi obligaţi la un proces permanent de autoinstruire, la conştientizarea mai acută, comparativ cu alte grupuri profesionale, a valorii muncii individuale. Vor avea probabil o protecţie socială mai redusă şi nevoia permanentă de a se adapta unui mediu în schimbare. Tinerii dotaţi vor alege probabil acest mod de lucru, preferându-l comodităţii unei slujbe stabile dar plătite mai slab. De asemenea, multe femei vor aprecia acest mod de lucru, care le va permite o carieră, fără a-şi neglija familia. Se aşteaptă ca treptat tot mai multe persoane să treacă de la munca “permanentă” la una “nestandard”.

2.3. Proiecte şi experimente telework

Comisia Europeană, prin Directoratul General 13 (DG XIII), dedicat informatizării, a iniţiat numeroase acţiuni pentru stimularea teleworking-ului.

Există două documente cheie care definesc contextul acestei activităţi:

· Cartea albă Growth, Competitiveness and Employment (dezvoltare, competitivitate şi ocuparea forţei de muncă) difuzată de Comisie la sfârşitul anului 1993 şi cunoscută şi sub numele de Cartea albă Delors [32]. În ea se promova conceptul de “societatea informaţiei”, ca soluţie pentru şomaj. Acest concept are în vedere schimbările largi, sociale şi organizaţionale care decurg din revoluţia informaţională şi de comunicaţii. Conform acestui document, promovarea teleworking-ului constituie un pas obligatoriu pentru creşterea utilizării tehnologiilor informatice în Europa.

· Raportul Europa şi Societatea Informaţională Globală [33], cunoscut şi sub numele de Raportul Bangemann, difuzat în iunie 1994, în care se afirmă că sectorul privat în telecomunicaţii urmează să constituie principalul motor spre societatea informaţională. Printre primele zece aplicaţii ale tehnologiilor informaţiei se specifică şi telework-ul. Se afirmă că acesta va aduce “mai multe locuri de muncă, locuri de muncă noi, pentru o societate mobilă”. Există şi un obiectiv: ca în Uniunea Europeană, până în 1996, 2% din “gulerele albe” să fie telelucrători, iar în anul 2000 să existe 10 milioane de telelucrători.

În ţările UE au fost lansate 30 de proiecte de telework transfrontalier şi cooperare ştiinţifică, focalizate pe dezvoltarea regională şi pe programul cadru Copernicus. Ele nu au fost în general de mari dimensiuni. Proiectele au inclus în total circa 5000 persoane angajate direct în teleworking; circa 24.000 de persoane identificabile, din 50 de ţări, au resimţit schimbări în activităţile lor profesionale. Analiza de impact s-a făcut printr-o anchetă prin chestionare la sfârşitul lui iunie 1995, când majoritatea proiectelor erau trecute de activităţile primare.

Au fost puse în evidenţă următoarele rezultate pozitive:

· stimularea şi conştientizarea activităţilor de teleworking prin informaţie tipărită şi difuzată pe Internet etc. S-au organizat 211 acţiuni (workshop-uri, seminarii etc) cu un total de peste 16.000 persoane; mass media a avut un rol deosebit în acest sens;

· legăturile transfrontaliere între companii şi instituţii au fost resimţite ca factor cheie contribuind la coeziunea regională şi economică;

· crearea de noi locuri de muncă, care deşi nu a fost obiectivul nemijlocit al proiectelor, a fost un rezultat direct;

· transferul de know-how;

· stimularea participării la programul cadru 4.

Există şi alte activităţi ale Comisiei Europene implicate în problematica teleworking-ului:

· Dezvoltarea regională, menită să elimine disparităţile dintre diferitele regiuni ale UE;

· Ocuparea forţei de muncă şi problemele sociale, protecţia muncii, sănătate şi siguranţa locului de muncă;

· Armonizarea legislaţiei din diversele ţări componente.

Dar cea mai importantă acţiune a fost stimularea şi sprijinirea mai multor proiecte şi experimente telework la mai multe companii şi în mai multe ţări.

O sinteză a acestora se prezintă în continuare [5-9, 13, 16, 18-23, 27-30, 35]:

Telework şi reţeaua de întreprinderi mici şi mijlocii

Se recunoaşte pe scară tot mai largă faptul că motorul creşterii economice viitoare stă în întreprinderile mici şi mijlocii (IMM). Pentru ca potenţialul acest a să fie valorificat, este imperios necesar ca întreprinderile mici şi mijlocii să facă uz, cât mai repede posibil şi la toată capacitatea, de posibilităţile oferite de dezvoltarea telematicii.

Şase proiecte derulate (EBNET, TESSE, RITE, SBN, EVONET şi RECITE) au adus o contribuţie esenţială la înţelegerea utilizării reţelelor de către întreprinderile mici şi mijlocii, ca o activitate practică, facilitând creşterea activităţii lor, creştere contribuţiei întreprinderilor mici şi mijlocii la dezvoltarea economică regională şi europeană.

Primele două proiecte s-au ocupat de reţelele internaţionale ale întreprinderilor mici şi mijlocii în sens generic (măsurători, brokeraj etc), următoarele două de relevanţa interconectării prin reţea, în mod specific utilizarea Internet-ului şi al standardului EDI. Ultimele două proiecte şi-au propus găsirea celor mai adecvate implementări ale tehnologiilor telematice pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Termenul de “reţea” evocă în mintea inginerilor interconexiunile fizice de tipul LAN sau WAN legând între ele un număr de calculatoare. Pentru utilizatori, acelaşi termen denotă o gamă largă de activităţi de tip socio-economic, între altele în spiritul relaţiilor parteneriale, ale respectului reciproc, între organizaţii aproximativ egale. S-a constatat că există un specific, vizavi de conectarea la reţea, al micro IMM-urilor (sub 10 angajaţi), al celorlalte IMM-uri şi al marilor întreprinderi.

S-a constatat că utilizarea standardului EDI interesa întreprinderile mici şi mijlocii doar în măsura în care era vorba de relaţii verticale cu parteneri mai mari, iar utilizarea Internet-ului nu părea să entuziasmeze foarte mult IMM-urile datorită dificultăţilor de a-şi promova imaginea în concertul unor competitori mult mai puternici.

Produsele hardware uzuale sunt gândite pentru întreprinderile de mai mari dimensiuni. Proiectul EVONET şi-a propus tocmai stabilirea acelor echipamente care ar fi potrivite întreprinderilor mici şi mijlocii. Cu această ocazie s-au evidenţiat anumite restricţii legate de prevederile legale ale traficului telefonic internaţional. Alte proiecte au arătat că de regulă companiile naţionale de telefoane nu sunt pregătite pentru servicii adecvate către întreprinderile mici respectiv birourile la domiciliu.

Ca o constatare finală, tehnicile telematice elaborate pentru întreprinderile mici şi mijlocii demarează relativ încet, în ciuda publicităţii care li s-a făcut în mass media. În particular sunt dezavantajate micro-IMM-urile. Pe de altă parte se constată succesul la acest nivel al unor produse considerate iniţial prea complexe pentru IMM-uri, cum ar fi WWW, html sau Lotus Notes.

Centrele locale de telework şi colaborarea transnaţională

Adesea prin telework se înţelege lucrul de la domiciliu. Cu toate acestea, un interes la fel de mare îl prezintă lucrul din centre locale.

Potenţialul cel mai important pentru crearea de noi locuri de muncă în Uniunea Europeană se găseşte în întreprinderile mici şi mijlocii, ca şi la liber-profesionişti (de exemplu handicapaţi). Acest potenţial poate fi pus în valoare şi prin telecentre. Între altele centrele locale de tele-service sunt importante pentru întreprinderile mici şi mijlocii deoarece prin ele se poate difuza consultanţa necesară acestora în domenii variate ale managementului.

O altă funcţie a telecentrelor este conectarea IMM-urilor cu piaţa mai îndepărtată, inclusiv cu cea externă.

Numărul crescând de telecentre (numite uneori “telecăsuţe”) în câteva ţări europene oferă acces comunităţii locale la tehnologia informatică şi de telecomunicaţii. Majoritatea acestor telecentre au fost înfiinţate graţie unor grant-uri, dar continuarea existenţei lor a fost condiţionată de găsirea unor surse de finanţare alternative şi de durată. O posibilitate în acest sens este ca aceste telecentre să închirieze posturi de lucru (pe bază permanentă, part-time sau ocazional). Acest soi de “birou din vecini” prezintă câteva avantaje potenţiale comparativ cu “biroul la domiciliu”, între care: şansa unei asistenţe sociale şi tehnice, accesul la unele servicii administrative şi la tehnologii de ultimă oră.

Comisia Europeană a finanţat, în acest scop, patru proiecte în cadrul programului de stimulare a telework-ului: OFFNET, EVONET, TWIN şi HRM-TC.

Proiectul OFFNET derulat în Regatul Unit şi Austria, vizând crearea a şase telecentre, a arătat între altele că utilizatori telecentrului se recrutează de regulă prin contacte personale la nivel local şi nu prin, să zicem, publicitate în mass-media. Un sponsor entuziast, la nivelul unei organizaţii client a fost deosebit de util pentru buna demarare a activităţii acestor centre.

La ora actuală se constată că organizaţiile interesate în aplicarea teleworking-ului iau de regulă în considerare amplasarea “birourilor la domiciliu”, dar în mult mai mică măsură se gândesc la utilizarea posibilităţilor oferite de telecentre. Un interes mai mare s-a constatat în acest sens din partea organismelor publice.

Proiectele menţionate au permis câştigarea unei experienţe interesante şi în privinţa activităţilor trans-frontaliere prin teleworking. S-a constatat că expedierea unor lucrări într-o altă ţară, prin reţeaua de telecentre se justifică doar în condiţii speciale de calitate, viteză sau preţ care nu se pot realiza altfel.

Un rol aparte se pare că îl vor avea telecentrele pentru angajaţii obligaţi să se deplaseze permanent dintr-o localitate în alta. Ca o altenativă la un “birou mobil” s-ar putea lua în considerare efectuarea unor atribuţii de servici de la telecentrul din localitatea unde ei se găsesc. Pentru obiectivele proiectului EVONET s-au instalat în acest sens 18 telecentre în marile oraşe din Europa de vest, de est şi India. Intenţia iniţială de a oferi servicii uniforme standard în fiecare dintre aceste centre s-a dovedit însă prematură.

Telework, telenaveta şi descentralizarea

Proiectele WORKNET, EXPERTS UNLIMITED (EXPUN) şi TELEURBA au fost operaţionale pentru 18 luni în perioada 1994-95, în cadrul programului european pentru stimularea telework-ului. Obiectivul lor a fost mai buna înţelegere a problemelor practice legate de operarea în sistem de telework.

Teleworking-ul are, pe lângă binecunoscutele avantaje, şi numeroase capcane pe care indivizii sau organizaţiile doritoare să aplice teleworking-ul trebuie să le cunoască, să le înţeleagă şi să fie pregătite să le facă faţă.

Unul dintre proiecte a examinat experienţa câştigată la Italtel. Rezultatele pozitive au fost: creşterea performanţelor profesionale cu 20%, mai buna cointeresare a personalului şi posibilităţi de recrutare dintr-un număr mai mare de potenţiali candidaţi. S-a considerat că pentru succesul unor experimente similare sunt esenţiale următoarele condiţii:

· identificarea clară a obiectivelor economice (entuziasmul personal nu garantează de loc succesul economic);

· analiza şi selecţia grijulie a sarcinilor care urmează să fie realizate;

· selecţia atentă a voluntarilor care urmează să lucreze în regim de teleworking;

· încredere maximă reciprocă în relaţiile dintre cei ce lucrează în regim de teleworking şi manageri;

· sprijin din partea conducerii superioare;

· stagii de instruire adecvate înainte şi pe parcursul implementării teleworking-ului;

· personalul angajat în telework să mai fi lucrat înainte pentru companie.

Lucrătorii în telework urmau să rămână şi pe mai departe angajaţii companiei Italtel, iar programul a fost negociat cu sindicatele şi aprobat de acestea. Concluzii asemănătoare a pus în evidenţă şi proiectul TELEURBA despre un proiect pilot guvernamental desfăşurat în Olanda.

Firma franceză de dimensiuni medii Opiocolor, a realizat un program pilot de teleworking pe o perioadă de un an, pe baza activităţii unui agent aflat în Italia. Din punct de vedere strict comercial, proiectul nu s-a dovedit un succes. Cu toate acestea, firma a considerat că experimentul trebuie extins şi la alţi “televânzători”, făcându-se îndreptările care se impuneau pe baza experienţei câştigate.

Proiectul EXPERTS UNLIMITED şi-a propus să măsoare eficienţa economică a serviciilor de consultanţă profesională “de la om la om” prin reţeaua telefonică. Au existat în acest sens trei proiecte pilot în Spania, Scoţia şi Irlanda. Dat fiind că există linii telefonice de mare capacitate şi posibilitatea de a plăti, prin taxe telefonice sau cartele de credit, aceste servicii, s-a putut evidenţia câştigul de timp şi bani faţă de consultanţa tradiţională cu expertul “faţă în faţă” cu clientul.

Un alt obiectiv a ţinut de problemele de management şi de supraveghere a angajaţilor rezolvate prin teleworking. Munca la distanţă schimbă optica şefilor, care vor fi de acum mai puţin interesaţi de prezenţa fizică a subordonaţilor şi mai mult pe realizarea performanţei profesionale. Rezultatele proiectelor atestă că acest punct de vedere este mai uşor de acceptat din partea lucrătorilor şi a conducerii superioare şi ceva mai greu de către conducerea medie.

Tehnologia telematică se cere utilizată într-o manieră inovativă. S-a stabilit că este mai important modul în care este utilizată tehnologia decât tehnologia în sine. De exemplu, un profesor, tinând cursuri atât în sudul Franţei cât şi în nordul Italiei era constrâns la o permanentă navetă cu automobilul între cele două sedii. Adoptând sistemul de teleconferinţe el a fost capabil să transforme naveta într-o telenavetă, cu multiple efecte benefice.

Rezultatul proiectelor arată că graniţele geografice pot fi depăşite şi au şi fost efectiv depăşite în anumite cazuri prin teleworking. Aceasta deschide perspective deosebit de interesante unor regiuni rurale sau rămase în urmă, dar şi aglomerărilor urbane.

Un birou de informaţii privind afacerile

Înfiinţat de către Anthony Capstick, în 1991, în orăşelul Whalley din Lancashire, sub numele de “Instant Search”, biroul a continuat să crească în următorii ani. În 1995 avea patru lucrători cu normă întreagă şi alţi doi cu normă parţială.

Biroul oferă contra cost informaţii asupra diverselor companii: cifre de afaceri, numele directorilor etc., răspunsul fiind expediat prin fax. Biroul s-a putut dezvolta graţie noilor tehnologii informatice şi de telecomunicaţii. Pe lângă telefon şi fax biroul dispune de PC-uri, legate prin modemuri de reţeaua telefonică publică. Prin intermediul acestora se pot explora baze de date privind companiile din lumea întreagă într-un timp foarte scurt, transferând informaţia găsită către clienţi fără a o mai prelucra. Eficienţa întreprinderii constă tocmai în viteza de căutare şi promptitudinea răspunsurilor.

Localizarea fizică a biroului este, evident, neimportantă. Argumentul a fost că patronul era originar din zonă şi o iubea. Firma a început în dormitorul principal al casei familiale, înainte de a se muta într-o casă renovată în acest scop.

O organizaţie profesională a telemuncitorilor

La St.Michels on Wyre, în Lancashire, a fost înfiinţată în 1986 organizaţia OwnBase, care are la ora actuală circa 200 membri: consultanţi, informaticieni, traducători, autori de cărţi tehnice, editori, dar şi un bijutier, un poet, un olar etc. Deci nu toţi membri grupului răspund la definiţia strictă a termenului de telemuncitor. Obiectivul organizaţiei a fost schimbul de experienţă privind problemele profesionale specifice lucrului la domiciliu dar şi interumane cum ar fi sentimentul de izolare pe care îl încearcă adesea lucrătorii la domiciliu. Nu erau numai probleme de telework, ci probleme generale ale unor liber profesionişti, care aveau nevoie să se consulte între ei chiar pentru probleme atât de mărunte cum ar fi, de pildă, locul cel mai bun pentru tipărirea antetelor la scrisori. S-au găsit numeroase forme de comunicare între membri, între altele un newsletter difuzat membrilor cotizanţi.

Entuziasmul stârnit de această asociaţie s-a transferat şi altor organizaţii înfiinţate ulterior, cum ar fi Telecottage Association, având circa 2400 membri, editând şi o revistă cu apariţie o dată la două luni: Teleworker. Din 1992 există în Regatul Unit şi National Association of Teleworkers, care pretinde a reprezenta interesele tuturor telemuncitorilor, care editează un newsletter, o listă anuală de membri, în care se face şi publicitate activităţilor lor, angajează consultanţă pentru cei ce doresc să extindă în companiile lor activităţile de telework. Activitatea asociaţiei a fost apreciată ca pozitivă.

Programe corporative de telework

British Telecom a început în ianuarie 1995 un proiect pilot. Biroul din Southampton în care lucrau 25 persoane în domeniul vânzărilor de mare volum, răspunzând la telefon la chemările partenerilor de afaceri, a rămas cu numai 13 salariaţi, ceilalţi 12 fiind răspândiţi în teritoriu, urmând să lucreze de la domiciliu. Iniţial s-a preconizat doar o perioadă de 6 luni. Dacă experimentul dădea rezultate pozitive urma să fie extins indefinit în timp şi de asemenea la alte filiale ale British Telecom.

Experimentul viza înainte de toate obiective de natură economică şi abia apoi pe cele legate de angajaţi. Întrucât biroul răspunde la chemările clienţilor de la 8 la 18, inclusiv sâmbătă, cu mari variaţii ale numărului de chemări şi importante perioade de vârf, soluţia teleworking-ului s-a întrevăzut pentru o mai mare flexibilitate în acoperirea acestor cereri. În plus, ca întreprindere de telecomunicaţii, British Telecom este interesat în promovarea teleworking-ului în toate domeniile.

Rezultatele s-au dovedit încurajatoare. Una dintre persoanele implicate în experiment spunea că se simt ca în concediu. Ea şi-a instalat echipamentul livrat de British Telecom în micul ei dormitor. Cererile clienţilor sunt îndreptate către ea prin tehnologia de distribuire automată a chemărilor. Printr-o reţea specială ea are imediat acces la băncile de date ale British Telecom, ceea ce-i permite să cunoască datele clientului privind precedentele comenzi etc. şi să le prelucreze pe PC-ul aflat în faţa ei.

O altă angajată şi-a instalat aparatura în casa unui prieten, prieten care are grijă şi de caii ei. Ea începe ziua de muncă la ora 13, dimineţile consacrându-le marii ei plăceri - călăria, ceea ce era imposibil înainte.

Evident, un astfel de proiect nu a fost demarat la întâmplare. El a necesitat o pregătire minuţioasă care a durat şapte luni, implicând numeroşi specialişti. Între altele au fost vizitate punctele de amplasare a echipamentelor. S-a pus un accent deosebit pe asigurarea unor condiţii sănătoase şi sigure. S-au organizat cursuri de perfecţionare pentru cei ce urmau să participe la experiment, între altele privind modalităţile de operare cu echipamentele de calcul. Toţi participanţii au fost voluntari. Ei au fost aleşi între altele şi funcţie de condiţiile de lucru pe care le aveau. Casa lor trebuia să poată deveni un loc de muncă, fără elemente care puteau distrage atenţia, inclusiv câini. Un al doilea criteriu a fost localizarea. Nu în orice parte a ţării existau linii telefonice suficient de bune pentru siguranţa şi rapiditatea legăturilor. Nu s-a neglijat nici performanţa anterioară în muncă. O persoană care nu a dat randament în colectivitate este puţin probabil să dea în cazul muncii la domiciliu. Găsirea numărului de voluntari pentru experiment a fost mai dificilă decât s-a crezut iniţial.

Există posibilitatea urmăririi de la centru a activităţii tuturor angajaţilor dispersaţi în teritoriu. Şeful serviciului poate şti oricând cine se află la postul său şi cine şi-a luat o pauză. Există de asemenea modalităţi de măsurare a performanţei individuale, însoţite de o plată în acord. Fiecare telelucrător primeşte zilnic un raport legat de performanţele sale şi de poziţia pe care o are comparativ cu colegii săi în această privinţă. Aceasta a fâcut ca performanţele persoanelor dispersate să fie mai mari decât ale celor rămaşi în centrală. Aceştia din urmă au acuzat conducerea că asigură un tratament preferenţial telemuncitorilor.

Nu este foarte clar dacă nu cumva dispersarea nu impietează asupra dezvoltării profesionale, a şanselor de deschidere, de creştere şi de promovare. S-a afirmat că majoritatea persoanelor implicate erau femei interesate mai mult în creşterea copiilor decât într-o promovare rapidă în ierarhie.

O companie bazată pe telework

Compania Crossaig Ltd. din Helensburg, Scoţia, produce informaţii pentru baze de date publice, în special din reviste ştiinţifice şi tehnice, de pildă produce circa 100.000 de articole anual pentru baza de date medicală EMBASE a editurii olandeze Elsevier. Această bază de date conţine milioane de rezumate şi citări din articole din circa 4000 de reviste medicale din toată lumea.

Compania are în sediul central 18 angajaţi, inclusiv conducerea. Alţi 40 de angajaţi trăiesc în alte localităţi din Scoţia, uneori la mare distanţă. O parte dintre aceştia lucrează cu normă parţială. Întrucât informaţiile produse de Crossaig sunt luate din reviste sau cărţi, textele din acestea sunt scanate, cu scannere de mare viteză, transformate în texte de calculator prin procedee de recunoaştere a caracterelor şi apoi transferate prin liniile de telefonie digitală (esenţială în acest caz) către colaboratorii din teritoriu. Lucrările cum ar fi indexările articolelor ştiinţifice sunt plătite cu bucata.

Telework-ul a fost apreciată pentru flexibilitatea ei atât de către conducerea companiei cât şi de către angajaţi. Aceştia din urmă, mulţi doctori în ştiinţe (PhD), au de regulă şi alte servicii. Totuşi compania a considerat că este util ca angajaţii de bază să aibă un contract de muncă detaliat, cu drepturi şi obligaţii. Au fost reglementate de pildă situaţiile în care anumiţi angajaţi nu puteau lucra mai multe zile sau săptămâni consecutiv. S-a considerat că, deşi aceste contracte au cerut multă bătaie de cap, a meritat efortul să se ofere acestor colaboratori statutul de angajaţi. O parte din lucrări se efectuează pe bază de subcontractare cu alte întreprinderi; în acest caz drepturile lucrătorilor, din partea Crossaig, sunt mai mici.

O întreprindere de prestări servicii în prelucrarea informaţiilor

Întreprinderea de consultanţă şi servicii informatice Hoskyns din Forres, Scoţia, preia activităţi administrative şi de prelucrare a informaţiei de la anumite firme care consideră că în felul acesta se pot dedica mai bine obiectivelor lor de bază. În 1995 aveau 45 de angajaţi dar sperau să ajungă la 1000 până în 1998.

De pildă parcările neregulamentare ale maşinilor din Londra (cu excepţia zonei centrale) sunt înregistrate de o firmă privată, care transferă imediat facturile către Hoskyns. Aceasta răspunde împricinaţilor la telefon si, dacă nu se efectuează plata amenzii în timp util, prin poştă sau cartele de credit, declanşează procedura juridică. Alţi beneficiari sunt autorităţi locale din Scoţia care solicită firmei Hoskyns servicii similare privind încasarea unor taxe locale. Aveau planuri pentru a prelua încasarea plăţilor pentru companiile de gaze şi electricitate.

În Forres o clădire pentru birouri costă de cinci ori mai puţin decât la Londra, iar personalul de două ori mai puţin. De asemenea, aici şomajul este relativ ridicat şi există credite pentru cei care creează noi locuri de muncă. Utilizarea teleworking-ului permite realizarea unor beneficii suplimentare.

Cineva s-a întrebat - nu cumva o astfel de companie, mutată de pildă la New Delhi, ar costa şi mai puţin? Nu cumva aceasta e o provocare a viitorului?

Teleservicii în Irlanda

Global-Res International Ltd. de lângă Cork, Irlanda, este o firmă de “telemarketing” sau “teleservice”, având circa 15 angajate tinere, în general cu facultate. Firma efectuează rezervări, prin telefon şi calculator, pentru hoteluri în toată lumea, între altele pentru reţelele Ramada sau Renaissance, cu care intră în legătură prin satelit. Firma primeşte apeluri din 15 ţări europene sau din Israel. Formând un anumit număr de telefon din oricare dintre aceste ţări, apelul este automat dirijat către Global-Res fără taxe suplimentare internaţionale. Pentru a răspunde în limba ţării respective, apelul este preluat, pe cât posibil, de un cunoscător al acelei limbi. Nu există deocamdată o integrare automată a chemărilor telefonice cu prelucrarea pe calculator (de pildă prin recunoaşterea vocii) dar se lucrează în această direcţie.

În Irlanda există mai multe astfel de firme, în general specializate pe anumite reţele hoteliere. Dar aceste firme oferă adesea şi alte servicii, de pildă servicii de vânzare şi asistenţă tehnică, 24 de ore din 24, pentru firmele de calculatoare Dell sau Gateway 2000 şi servicii similare pentru alte companii. Se dezvoltă serviciile oferite unor terţe firme pentru studiul pieţii, prelucrarea întrebărilor sau reclamaţiilor venite de la cumpărătorii unor produse, distribuirea de asigurări, operaţii bancare, colectarea de fonduri pentru acţiuni de caritate etc. În acest sens se folosesc de regulă persoane fără pregătire deosebită, care lucrează prin telefon, de la domiciliu, realizând 25 sau mai multe convorbiri pe oră şi fiind plătiţi pe număr de convorbiri realizate.

Munca în Global Res este foarte controlată şi angajaţii trebuie să se integreze în ritmul ei, nefiind în măsură să-şi controleze prea mult timpii de odihnă. Pentru a creşte motivaţia şi varietatea activităţii, s-au imaginat metode de umanizare sau de schimbare temporară a locului de muncă, ori recompense pentru cei cu merite deosebite.

În Statele Unite circa trei milioane de persoane trăiesc din telemarketing. Intenţia guvernului Irlandei este să sprijine dezvoltarea unei pieţe similare de servicii pentru Europa, bazându-se pe întreprinderi de tipul Global-Res.

Utilizarea ciberspaţiului

Una dintre cele mai importante dezvoltări legate de telework este cea a telecomerţului prin reţelele internaţionale de date. Pentru sume modice, aceste reţele ne pun în legătură practic cu întreaga lume, deschizând şanse nebănuite pentru noi locuri de muncă.

Toate societăţile se confruntă cu şansa şi provocarea lansată de convergenţa comunicaţiilor, informaticii, a tehnologiilor mass media, ale serviciilor şi cele ale multimedia. La ora actuală asistăm la dezvoltarea explozivă a fenomenului INTERNET şi la crearea supermagistralelor infomaţionale ale viitorului.

INTERNET-ul, o instituţie fără proprietar, a crescut totuşi organic. La ora actuală are multe milioane de utilizatori. Într-un timp scurt, prin facilităţile oferite, de pildă prin “telecomerţ”, ea a început să se contureze drept un for de primă importanţă al tranzacţiilor economice. În consecinţă a impus acordarea de sprijin guvernamental în numeroase ţări.

La sfârşitul lui 1994 se estima că în SUA circa 6 milioane de consumatori cumpără bunuri şi servicii prin intermediul reţelei de calculatoare, mulţi alţii fiind influenţaţi de informaţiile şi mesajele difuzate prin aceleaşi reţele. Acest “comerţ electronic” a beneficiat de o iniţiativă guvernamentaă bine condusă, menită să facă din companiile SUA experte în materie de telecomerţ.

INTERNET are la ora actuală unele slăbiciuni care vor trebui eliminate. Nu există siguranţa expedierii unor date cum ar fi cele de pe cartelele de credit, nu sunt foarte bine protejate drepturile de autor etc. Dar se speră în rezolvarea lor în scurt timp.

Realizarea unei “telecăsuţe”

Într-un sat din Scoţia nevestele fermierilor au constatat că aproape fiecare casă avea un PC. Interconectându-le la o “telecăsuţă”, 20 de persoane (19 femei, în general casnice cu copii, şi un singur bărbat), care au investit câte o sumă egală, au format o asociaţie de telework. Comenzile n-au întârziat să apară. Unele erau subcontracte de la alte firme bazate pe telework din zonă, altele erau de tipul introducerii de date pe calculator. Chiar dacă nu constituie principala sursă de venit, asociaţia aduce o ocupaţie şi nişte venituri în plus.

În noiembrie 1993, după cinci ani de strădanii dificile, s-a inaugurat, într-o clădire fără etaj din satul Kinawley, dintr-o zonă slab populată din Irlanda de Nord, firma KITE (Kinawley Integrated Teleworking Entreprise). Firma avea în 1994 14 salariaţi şi era echipată cu o duzină de PC-uri (486), imprimante laser, un scanner, un fax şi o linie specială pentru transmitere de date, dar şi... jucării pentru copii, o bucătărie etc. Fondurile necesare au fost obţinute dintr-un mozaic complicat de surse. Clădirea era proprietatea familiei care a iniţiat întreprinderea. Datorită obligaţiilor faţă de finanţatori şi condiţiilor locale firma efectua şi alte servicii: cursuri pentru femei, o creşă-grădiniţă de zi etc. Lista serviciilor informatice oferite este lungă, incluzând: acces la baze de date, editare, vânzări prin calculator, organizare conferinţe, traduceri, contabilitate pe calculator, publicitate etc. Intrarea pe piaţă nu a fost simplă dar a reuşit treptat. Una dintre comenzi, venită din SUA, implica de pildă rearanjarea unui mare număr de CV-uri, primite pe suport hârtie, într-o formă standardizată, ca să poată fi incluse într-o bază de date, ceea ce era altceva decât erau pregătiţi să facă, dar comanda a fost binevenită. Alte comenzi din SUA au fost obţinute în urma unei vizite în acest scop. De ajutor au fost relaţiile de familie cu cetăţeni americani. Opţiunea pentru grădiniţă a firmei KITE nu a fost pur conjuncturală, deoarece acest tip de servicii, inexistent înainte în zonă, permite unor femei să-şi urmeze o carieră, să se integreze în activităţi lucrative, de pildă telework la domiciliu sau în “telecăsuţă”.

Numeroase firme americane, unele importante, îşi rezolvă azi problemele de prelucrare a datelor prin telework, efectuată de mici firme specializate din Irlanda. Domeniile principale sunt: asigurări de viaţă, de sănătate etc. Documentele pe suport hârtie necesare în aceste activităţi sunt expediate prin avion şi curier special, dar pe viitor se speră că se va putea renunţa la ele, utilizând doar documente electronice.

Avantajele opţiunii pentru telework stau în costurile scăzute ale forţei de muncă din Irlanda comparativ cu cea din SUA

Mişcarea pentru promovarea “telecăsuţelor”

În Regatul Unit şi Irlanda există peste 100 de telecăsuţe, având şi o asociaţie de profil care editează o revistă şi organizează şi alte acţiuni. Iniţiativele locale tip “telecăsuţe” sunt foarte diferite între ele; multe preferă să se intituleze “telecentru”, “centru de telework” sau “sală electronică comunală” etc. Ele diferă prin statutul lor legal (societăţi comerciale, activităţi caritabile etc.), ca şi prin amplasament (în şcoli, biblioteci, primării comunale, localuri inchiriate, case particulare şi chiar rulote). Există de asemenea diferenţe în abordări, în priorităţi, în modaltăţile de autofinanţare. Firmele diferă mult şi prin paleta serviciilor oferite.: cursuri de informatică, editură-tipografie, dactilografiat şi fotocopiat, servicii economice, oferte de muncă etc. Aceste servicii se adresează atât altor firme cât şi marelui public. Serviciile aparent mai depărtate de specificul teleworking-ului, cum ar fi multiplicarea sau fotocopierea au fost deosebit de utile pentru lansarea afacerilor, atragerea unei prime clientele, asigurarea unor fonduri pentru a continua. Ulterior firmele s-au putut concentra asupra activităţilor propriuzise de telework.

Mişcarea “telecăsuţelor” s-a dezvoltat rapid în Regatul Unit şi Irlanda; de la 6 centre în 1991 la 63 în 1993 şi peste o sută în 1995. Iniţial se vorbea chiar de proiectul unui “tele-sat”, idee care s-a vânturat şi în alte ţări. Se ştie astfel că In 1985 s-a realizat un experiment de acest fel în Vemdalen, un sat izolat din Suedia, proiect finanţat de stat şi de companiile de telecomunicaţii, pentru echipamente, cursuri etc. Au existat iniţiative de tip “telecăsuţe” şi în California, în Franţa etc. încă de la începutul anilor 80.

În dezvoltarea “telecăsuţelor” din Regatul Unit au fost implicate şi fonduri ale Uniunii Europene, prin European Social Fund.

Contextul urban

Circa jumătate din “telecăsuţe” sunt amplasate în zone cu locuire rară sau în mici sate izolate. Cealaltă jumătate se află aproape în întregime în orăşele. Există însă un număr semnificativ de exemple şi în marile oraşe.

În decembrie 1990 consiliul municipal Manchester a iniţiat crearea unor “săli electronice comunale” (SEC), beneficiind de un număr de granturi, în primul rând din partea British Telecom. În intenţia primăriei, aceste SEC trebuiau orientate către o anumită comunitate geografică urbană, către anumite minorităţi, handicapaţi etc. Aşa au fost create trei SEC orientate spre: un centru de perfecţionare, asociaţia celor din Bangladesh şi asociaţia femeilor din Manchester. La început s-a pus un accent scăzut pe posibilitatea utilizării teleworking-ului şi a creării astfel a unor noi locuri de muncă. Deocamdată, deşi s-au oferit servicii cum ar fi poşta electronică, accesul la INTERNET etc, activităţile principale rămân cursurile de iniţiere în informatică. Municipalitatea doreşte să extindă acest experiment şi la alte SEC-uri.

Se poate pune întrebarea - ce caută “telecăsuţele” în aglomerările urbane, ştiut fiind că rolul lor primordial este să conecteze forţa de muncă din zone izolate? Răspunsul stă în faptul că există inegalităţi şi în mediul urban şi că prin SEC-uri creşte posibilitatea unor categorii de a avea acces la tehnologii de ultimă oră, reducând pericolul unui nou tip de polarizare a societăţii în bogaţi şi săraci. Care va fi soluţia oferită nu este încă foarte clar, dar SEC-urile urbane pot găsi calea către aceasta.

Viitorul “telecăsuţelor”

Majoritatea “telecăsuţelor” au fost înfiinţate pe baza unor granturi. Fondurile au fost de regulă reduse an de an şi apoi au dispărut, în ideea că în acest timp micile firme vor fi găsit calea de a supravieţui din propriile forţe şi cu intenţia ca fondurile disponibile să permită crearea altor centre similare. “Telecăsuţele” devin în acest moment extrem de vulnerabile la capriciile economiei de piaţă. Unele au fost închise, în ciuda faptului că s-au efectuat studii de marketing şi s-a încercat obţinerea unor comenzi, altele au primit ajutor comunitar.

O anchetă făcută de revista de specialitate Teleworker în februarie/martie 1995 aprecia că dintre “telecăsuţe” una din şapte aduce profit, o treime sunt în pierdere, iar jumătate abia dacă se menţin la linia de plutire. Dintre toate acestea, jumătate primeau subsidii sub o formă sau alta. O altă anchetă aprecia că circa 80% din “telecăsuţe” au primit fonduri pentru demararea activităţii lor, majoritatea de la agenţii de dezvoltare, apoi de la autorităţile locale, British Telecom, Uniunea Europeană şi alţii. O parte dintre “telecăsuţe” au asigurate comenzi pentru instituţii publice, ceea ce se poate considera o subvenţionare mascată. Se consideră totuşi că activităţile pentru autorităţile publice pot asigura bazele de informaţii pentru viitoarele dezvoltări ale regiunii, deci pot fi extrem de profitabile pentru întreaga comunitate.

Se apreciază că o soluţie pentru depăşirea problemelor ar putea fi crearea unor reţele de “telecăsuţe”, pe bază terirtorială (county), asumându-şi în comun lucrări de tip funcţionăresc pentru marile firme. Unele aspecte, cum ar fi asigurarea confidenţialităţii datelor sau studiul pieţii s-ar putea realiza mai bine într-o astfel de formulă.

Un experiment de “muncă mobilă” la IBM Italia

IBM Italia a realizat recent un experiment de muncă mobilă, adiţional la activitatea deja tradiţională de muncă prin intermediul terminalelor la domiciliu. Cele ce urmează se bazează pe rezultatele anchetei printre cei 900 angajaţi incluşi în acest experiment.

Proiectul numit PORT-IT a fost lansat în 1994. El consta din echiparea personalului cu un “birou mobil” constând dintr-un calculator portabil performant, cu posibilităţi de comunicare fax-modem incluse, o imprimantă de mici dimensiuni, dar de calitate ridicată, software adecvat pentru acces şi actualizarea bazei de date centrale şi un număr de telefon fără plată, cu care echipamentele puteau fi conectate oricând la această bază. Acest echipament încăpea într-o geantă, totul cântărind 4-5 kilograme.

S-a constatat că în majoritatea timpului echipamentul este utilizat la sediu, un număr semnificativ de ore împreună cu clienţii sau la domiciliu. Un mic număr de locaţii era altul decât acestea, de pildă hoteluri. Numărul celor care au efectuat minimum 5 conexiuni pe săptămână prin telefon a fost de circa 60%. Circa 92% dintre utilizatori au fost satisfăcuţi de acest instrument de lucru. 82% au afirmat că le-a crescut astfel productivitatea, în timp ce 18% erau de părere că ea a rămas neschimbată.

Răspunsurile la anchetă au fost supuse unei analize factoriale, s-au evidenţiat cinci grupe de factori importanţi:

· izolarea: de colegi, de organizaţie, de şef ca un element crucial;

· productivitatea şi relaţiile cu clienţii Se acceptă că ele se îmbunătăţesc, crescând şi competitivitatea instituţiei executante;

· calitatea vieţii şi a muncii; se afirmă, deşi nu unanim, că există economii de timp de deplasare şi o îmbunătăţire a relaţiilor de familie ;

· probleme de organizare: cei în cauză simt o nevoie crescută de a coopera cu colegii, petrec mai mult timp în maşină;

· biroul şi şeful rămân pe mai departe elemente indispensabile pentru majoritatea celor intervievaţi.

O concluzie importantă este că, deşi în anumite sectoare munca mobilă poate aduce îmbunătăţiri, ea nu este potrivită pentru orice muncă, respectiv pentru organizaţia în ansamblu. Profilul muncii mobile presupune trei grupe de abilităţi din partea celor ce o practică:

· Abilităţi tehnice: Proiectul PORT-IN a inclus un mare volum de cursuri. Totuşi 77% din cei chestionaţi considerau că ar fi util să mai participe la astfel de cursuri şi pe viitor. Aceasta se datorează nu numai rapidei schimbări a informaticii ci şi nevoii unei mai bune integrări în noua muncă.

· Abilităţi profesionale. Lucrând singuri, în punctele de pe “linia întâia” ale companiei, cei implicaţi în munca mobilă trebuie să dea dovadă de agilitate, iniţiativă, independenţă, capacitate de decizie etc. ceea ce presupune redefinirea relaţiilor lor cu organizaţia şi conducerea ei, între altele prin noi metode de măsurare a performanţei.

· Abilităţi organizatorice. Competenţele privind decizia, stabilirea de obiective etc. trebuie mai bine definite. Cei ce efectuează munca mobilă trebuie să cunoasca mult mai bine obiectivele şi structura organizaţiei căreia îi aparţin. Oamenii trebuie să fie identificabili privind locul în care se află. Poşta electronică cu sarcinile curente, conectată zilnic, reprezintă o soluţie, dar există şi situaţii de urgenţă când e nevoie de o găsire mai rapidă a omului în teren. Telefonul celular pare să răspundă la acest deziderat.

Teleworking la Italtel

ITALTEL este o companie de producţie a unor echipamente de telecomunicaţii, leader în Italia şi una dintre puţinele din lume asigurând o gamă completă de produse. Numai în sectorul propriu de cercetare-dezvoltare lucrează 2500 de angajaţi. Ideea teleworking-ului a preocupat de mult ITALTEL; în februarie 1994 compania a hotărât să se alăture proiectului WORKNET finanţat de Comunitatea Europeană, DG XIII. Condiţiile au fost asigurate prin trecerea practic a întregii Italii la telefonia digitală.

Principalul scop al alăturării la acest proiect a fost testarea practică a beneficiilor care pot fi derivate la ora actuală din teleworking. Beneficiile potenţiale includeau:

a) eficienţă crescută în termeni de:

· productivitate crescută;

· reducerea costurilor;

· reducerea numărului de nivele ierarhice;

· flexibilitate crescută.

b) utilizarea îmbunătăţită a resurselor umane şi o competitivitate mai mare pe piaţa muncii:

· atragerea unor segmente de forţe de muncă înainte inaccesibile

· reţinerea unor specialişti care altminteri ar fi fost obligaţi să plece din instituţie (aproape toţi din motive de familie);

c) alte considerente economice.

Au fost selectaţi 13 lucrători în sistem de teleworking (5 femei, 8 bărbaţi, cu pregătire majoritar superioară, vârsta medie 38 de ani, în medie cu vechime de 12 ani în ITALTEL) plus 6 manageri. Dotarea a prevăzut pentru fiecare post de lucru un PC cu fax-modem sau modem extern, linie telefonică (pe cât posibil digitală), software de aplicaţie şi de emulare a terminalelor, imprimantă laser.

Primele reacţii n-au fost prea încurajatoare. Problemele ridicate de conducerea echipelor, interpretarea unor prevederi legale sau contractuale fiind izolat în afara echipei, controlul unor persoane “externe” etc. au apărut deconcertante. La acestea s-a adăugat atitudinea sindicatelor, foarte rezervată. Adevărul este că nu s-a depus o adevărată muncă de convingere a acestora, luând ca argumente avantajele şi dezavantajele sociale şi economice ale teleworking-ului.

Experimentul fiind limitat ca proporţii şi ca obiective, s-a obţinut totuşi acceptul părţilor. Planul a fost transparent, s-au realizat înţelegeri pentru convocarea celor implicaţi în teleworking la toate acţiunile (profesionale, sindicale etc.) care puteau interesa cariera sau statutul lor. S-au realizat de asemenea înţelegeri privind modalităţile în care se va face evaluarea rezultatelor şi lărgirea lor eventuală la toţi salariaţii. Între cele mai importante puncte ale înţelegerii se pot menţiona:

· dreptul angajatului ca şi al companiei de a întrerupe experimentul în orice moment;

· angajatul va petrece periodic un timp la sediul întreprinderii, cu o frecvenţă pe care o va stabili superiorul său;

· lucrările vor fi atribuite numai de superiorul direct;

· angajatul se obligă să folosească echipamentele de teleworking doar în interesul companiei şi în condiţii de respectare a normelor de securitate a muncii;

· durata totală a orelor de muncă va fi cea normală; distribuţia orelor pe parcursul zilei este la discreţia angajatului lucrând în teleworking, dar el va sta cel puţin două ore pe zi, stabilite dinainte şi în limitele programului normal de lucru, la dispoziţia superiorilor pentru a fi chemat;

· eliminarea orelor suplimentare, de noapte, de sfârşit de săptămână, în afara cazurilor în care conducerea o cere în mod expres în situaţii bine justificate;

· pentru orice altă situaţie se aplică regulamentul companiei, inclusiv pentru protecţia muncii, drepturi sindicale, servicii ale companiei etc.

O problemă o reprezintă reglemetarea sindicală care interzice controlul de la distanţă al angajaţilor. Oricum, date fiind desele contacte pe reţea, un astfel de control este inevitabil. O altă problemă este lipsa legislaţiei reglementând teleworking-ul. Autorităţile în drept au privit însă experimentul cu înţelegere.

Pentru proiecte similare se cred necesare următoarele condiţii:

· existenţa unui proiect cu prevederi, obiective şi eşalonare în timp clare;

· cursuri de pregătire şi perfecţionare suficiente, la început pentru manageri apoi pentru lucrătorii în sistem de teleworking;

· dorinţa decisă a organizaţiei, implicând responsabilităţi precise.

Au existat rezistenţe la experiment din partea unor compartimente şi din partea unor conducători, asociate probabil cu teama de a se pierde ceva din poziţia cheie ocupată. S-au adus argumente de tipul: “nu putem periclita cu un deranj de această natură un compartiment de importanţă strategică”. Aceste atitudini trebuie prevăzute şi contracarate prin cursuri, explicarea avantajelor etc, fără aaştepte ca “cultura organizaţiei” să se schimbe de la sine. Faţă de lucrătorii în sistem de teleworking este esenţial ca, în cadrul cursurilor organizate, să se creeze sentimentul că compania ştie foarte bine ce vrea..

Din cei 13 lucrători în sistem de teleworking din experiment, 9 au fost “foarte satisfăcuţi”, 3 “parţial satisfăcut” iar unul “nesatisfăcut”. Cei şase manageri au fost mulţumiţi şi au cerut continuarea experimentului. Principalele efecte pozitive şi negative raportate au fost:

Efecte pozitive:

Lucrători în sistem de teleworking:

· creşterea calităţii muncii depuse

· creşterea calităţii vieţii

· îmbunătăţirea vieţii de familie

· o mai bună concentrare asupra lucrului

· creşterea productivităţii

· o ambianţă de lucru mai bună

· mai mult timp liber

Manageri:

· creşterea productivităţii

· creşterea calităţii muncii depuse

· o mai mare implicare în activităţi de verificare şi control

· o mai mare concentrare pe aspectele de cercetare

· o mai mare disponibilitate a angajaţilor

· satisfacţie crescută din partea angajaţilor

Efecte negative:

Lucrători în sistem de teleworking:

· pierderea unor şanse legate de carieră

· limitarea interacţiunii cu colegii

· riscul de a dedica prea mult timp muncii

· riscul izolării profesionale

· limitarea mijloacelor disponibile

· lipsa informaţiilor privind viaţa companiei

Manageri:

· limite în comunicare (transmiterea simultană a vocii şi datelor din mai multe localităţi)

· reducerea comunicării informale

· nevoia de o mai mare flexibilitate privind revenirea la biroul central

· nevoia de conexiuni mai rapide şi mai sigure.

Experimentul TELECOM Italia

TELECOM Italia posedă şi livrează servicii de telecomunicaţii de vârf în toată Italia. Problemele de competitivitate au impus reorganizarea companiei. S-a realizat o înţelegere în acest sens cu sindicatele în 1 august 1995, vizând redundanţa personalului, mobilitatea, soluţii organizatorice, utilizarea inteligentă a tehnologiilor etc., ca şi transparenţa privind soluţiile adoptate.

O primă fază experimentală, care reprezintă doar un prim pas către introducerea generalizată a teleworking-ului, a afectat 200 de angajaţi pentru o perioadă de doi ani. Există şi opţiunea de a transforma postul într-unul cu jumătate de normă, efectuată de la domiciliu. O condiţie necesară este ca domiciliul să corespundă instalării echipamentelor: să existe un loc care poate fi izolat de viaţa de familie, satisfacerea standardelor de securitate a muncii şi sănătăţii etc. TELECOM Italia va asigura costurile instalării echipamentelor, ocuparea spaţiului şi consumul de electricitate.

Trecerea la teleworking este interpretată în înţelegerea semnată ca o schimbare doar a locului de muncă, neafectând principiile conducerii, urmăririi, a programului de lucru pe schimburi bine stabilite. În acelaşi timp se va respecta prevederea legală italiană care interzice controlul de la distanţă al lucrătorilor. Se va căuta respectarea tuturor drepturilor sindicale, în particular accesul la pregătire şi perfecţionare.

Teleworking-ul reprezintă o importantă provocare pentru conducere, deoarece ea implică o schimbare radicală în managementul resurselor umane. Şefii nu se vor obişnui niciodată să evalueze munca doar pe baza realizării unor obiective bine stabilite. Relaţiile cu subordonaţii trebuie să fie deci atent redefinite.

Un experiment al municipalităţii din Roma

La municipalitatea din Roma s-a început un experiment de teleworking, împreună cu alte proiecte: fundaţia Ugo Bordoni, TECNOPOLIS şi ECPAL, care vor fi amintite şi ele în cele ce urmează. Motivaţia experimentului a fost mai mult politică şi strategică decât organizaţională, vizând în primul rând descongestionarea traficului urban şi reducerea poluării, căzând sub incidenţa programului european DG XI şi realizat în cadrul unei înţelegeri cu Ministerul Muncii din Italia. Proiectul a fost început în prima parte a anului 1994 prin contacte, şedinţe, discuţii, având în vedere înainte de toate activităţile de cercetare.

Proiectul a fost prevăzut pentru 18 luni, sfârşitul fiind în iunie 1996. Primele şase luni au fost dedicate experimentării descrise aici, afectând circa 80 de angajaţi ai Municipalităţii din Roma, care au avut sarcina să exploreze posibilităţile de a face munca mai flexibilă în organizaţia lor.

Proiectul a fost împărţit în patru faze:

· analiza organizaţională a sectoarelor, activităţilor şi lucrătorilor, incluzând identificarea lungimii drumului parcur de angajaţi între domiciliu şi locul de muncă;

· finalizarea proiectului şi programul de pregătire profesională a personalului

· experimentul propriuzis de teleworking

· evaluarea şi publicarea rezultatelor.

La momentul scrierii articolului proiectul se apropia de sfârşitul fazei a doua. Rezultatele disponibile au permis administraţiei publice şi municipalităţii în particular să delimiteze sectoarele cele mai adecvate pentru realizarea experimentului. S-au evidenţiat corelaţiile între deplasarea anumitor grupuri de angajaţi şi poluarea urbană în anumite zone. S-au realizat contacte cu responsabilii sectoarelor vizate, pentru a conştientiza necesitatea teleworking-ului şi crearea unei reţele de expertiză în vederea continuării cu succes a iniţiativei.

Proiectul fundaţia Ugo Bordoni

Proiectul a început în primele luni din 1994 cu un mare număr de contacte, şedinţe, reflecţii. Obiectivele au fost exclusiv ştiinţifice, urmărind “emularea” unui laborator, pentru a determina dacă teleworking-ul poate fi aplicată în contextul cercetării ştiinţifice în care activitatea presupune cooperarea în grup. S-a încheiat în acest scop o înţelegere cu o firmă de pregătire şi consultanţă în management.

Fazele proiectului au fost:

· analiza organizaţională;

· finalizarea proiectului de emulare a laboratorului;

· experimentarea emulării laboratorului;

· evaluarea proiectului.

Printre rezultatele cele mai interesante a fost definirea unui indicator de aplicabilitate a teleworking-ului (teleworkability), de tip calitativ, definit ca un amestec de dimensiuni şi caracteristici: organizaţionale, de muncă şi individuale (personale, de familie etc). Îmbunătăţirea acestui instrument va permite evaluarea posibilităţile de introducere a teleworking-ului în anumite circumstanţe bine definite.

TECNOPOLIS

Reprezintă un proiect de teleworking aprobat de Ministerul Muncii, încredinţat consorţiului TECNOPOLIS şi demarat în mai 1995. Obiectivul este cooperarea unor firme din domenii diferite: economice, cercetare, educaţie etc. între ele ca şi cu Ministerul Muncii, sindicatele, în cadrul sau în afara TECNOPOLIS.

Această cooperare urmează să se realizeze pe baza unor tehnici de teleworking, individuale sau de grup. Între obiectivele concrete se numără:

· creşterea profesională ca urmare a unor noi modele de viaţă şi lucru;

· reproiectarea nivelelor de autonomie şi responsabilitate individuală a persoanelor care vor fi cuprinse în experiment, respectiv vor adopta teleworking-ul;

· îmbunătăţirea calităţii şi performanţelor muncii printr-o mai precisă definire a obiectivelor şi o mai atentă evaluare a atingerii lor;

· îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale femeilor, identificând direcţii agreate de sindicate care ar putea conduce la noi aranjamente în acest sens, cu referire specială la teleworking;

· evaluarea impactului experimentului prin încercări de a-i “exporta” rezultatele în contextul altor organizaţii

Participanţii propuşi sunt treizeci de angajate ale consorţiului, ceea ce nu exclude desigur participarea unor bărbaţi, în măsura în care vor dori şi vor corespunde. Proiectul a fost planificat să dureze 18 luni, terminându-se la 31 octombrie 1996.

Fazele proiectului au fost stabilite, într-un mod asemănător celor de mai sus, să fie:

· analiza scenariului şi a realizărilor existente în studii sectoriale şi experienţe realizate;

· realizarea programului operaţional;

· experimentarea propriuzisă;

· evaluarea rezultatelor în vederea “exportului” modelului în alte contexte.

Selecţionarea lucrătorilor în sistem de teleworking se va face pe baza cererii proprii şi a evaluării efectuată pe baza muncii depuse.

Au fost luate în considerare numeroase tipuri de teleworking: cercetare, potrivite în general persoanelor cu pregătire superioară sau medie: servicii către alte companii, servicii de realizare a unor proiecte (de exemplu: servicii informatice, de editare electronică, bănci de date, lucrări administrative şi de secretariat), instruire şi perfecţionare etc. Perioadele de experimentare continuă nu vor fi mai mici de trei săptămâni. Experimentarea propriuzisă a fost prevăzut să înceapă în ianuarie 1996.

ENPACL

E un proiect aflat doar în stadiul de studiu. Conducerea firmei ENPACL (consultanţă în probleme de muncă) intenţionează să introducă teleworking-ul într-un interval scurt de timp. S-au realizat înţelegerile cu sindicatele şi s-au început şedinţele vizând restructurarea organizaţională. Era în curs un studiu de fezabilitate pentru a stabili locurile potrivite introducerii unor forme flexibile de muncă, inclusiv a teleworking-ului.

ACTS - Advanced Communications Technologies and Services

ACTS este un program în programul cadru C-D nr.4 al Uniunii Europene. Ideea de bază este că noile tehnologii de comunicaţii vor desfereca potenţialul locuitorilor Europei, asigurându-le accesul la “societatea informatizată”, întărind în acelaşi timp şi diversitatea şi coeziunea europeană.

Programul ACTS va aduce laolaltă companii, organizaţii din sectorul public, instituţii de cercetare, şcoli şi universităţi, pentru a participa la realizarea şi utilizarea unor tehnologii şi servicii avansate. Activităţile sale concrete se vor concentra asupra unor domenii critice, cum ar fi tehnologiile optice, multimedia sau comunicaţiile mobile.

Participanţii la proiectele ACTS vor lucra în şase mari arii ale comunicaţiilor avansate:

· Servicii digitale multimedia; se consideră că ceea ce există la ora actuală ca tehnici, reprezintă doar un modest început, care va permite deschideri importante în viitor. Între altele se aşteaptă unificarea reţelelor de televiziune, telefonie etc.

· Tehnologiile fotonice, utilizând lumina în locul electricităţii, vor creşte foarte mult viteza şi capacitatea canalelor. Se pun mari speraţe în reţelele integral bazate pe fibre optice.

· Reţelele de mare viteză reprezintă cheia spre comunicaţiile avansate. Se speră la reţele “multigigabit” pentru anul 2000.

· Reţele pentru comunicaţii mobilitate şi personale, în care Europa are un avans pe plan mondial. De exemplu comunicaţiile mobile. În curând se speră în comunicaţii libere de la domiciliu sau birou, oraşe sau zone rurale, puncte fixe sau mobile; comunicaţiile vor deveni posibile între oricine, oriunde şi oricând.

· Inteligenţa în reţele şi ingineria serviciilor. Se aşteaptă să se introducă o cantitate substanţială de inteligenţă în reţele, pentru a oferi utilizatorilor un evantai cât mai larg de servicii sofisticate de telecomunicaţii. Inteligenţa este cea care adaugă reţelei puterea calculatoarelor, pentru a le face mai flexibile şi mai uşor de utilizat. Inteligenţa este de asemenea critică pentru ingineria serviciilor - crearea de noi servicii de telecomunicaţii.

La acestea se adaugă o serie de acţiuni orizontale legând între ele domeniile de mai sus. În programul ACTS multe proiecte sunt dependente între ele. Identificarea acestor relaţii, delimitarea unor grupuri de proiecte între care legăturile sunt mai strânse,punerea în legătură a actorilor implicaţi, optimizarea schimbului de informaţii dintre aceştia, reprezintă sarcini cheie. S-ar putea avea în vedere următoarele categorii de proiecte:

· tehnologii noi, proiecte demonstrând performanţe ale unor echipamente, subsisteme sau software specifice

· componente ţinând de reţea, demonstrând cum tehnologiile inovative pot fi utilizate pentru ofertarea unor noi capabilităţi, precum:

Þ interconectivitate naţională sau internaţională de mare capacitate;

Þ acces local ieftin;

Þ integrare fixă/mobilă.

· componente ţinând de servicii orientate mai ales spre dezvoltarea de medii software în care noile servicii pot fi dezvoltate şi operate.

· componente ţinând de aplicaţii; proiectele orientate spre acest aspect pun în evidenţă modul în care pot fi implementate caracteristici esenţiale ale aplicaţiei, de pildă terminale, software modular, interfeţele om-calculator, securitatea etc.

· testele de reţea, cu proiecte arătând modul în care transmisiile individuale şi elementele de comutare ale unei reţele pot fi integrate într-o infrastructură controlabilă

· teste privind serviciile, cu proiecte care demonstrează modul în care sunt îndeplinite cerinţele caracterizând serviciile, până la posibilităţile reţelei şi livrarea unor servicii la domiciliul clienţilor;

· teste privind aplicaţiile, aflate între două extreme: promovarea de către fabricant şi cererea de către beneficiari.

· teste multi-domeniu, preocupate de interconectarea europeană transfrontalieră, având ca scop operarea comercială a serviciilor etc

· sprijinirea şi diseminarea informaţiilor, proiecte care încearcă să integreze ieşirile programului şi să le facă disponibile potenţialilor utilizatori

Un rol important al ACTS este nu doar de a dezvolta noi tehnologii, ci de a valida utilitatea lor pentru cetăţeni şi organizaţii. Au existat în acest sens numeroase proiecte în cadrul programului, orientate între altele către domenii concrete de aplicare. Ca exemple:

· călătorii şi turism (IBCoBN, MOMUSYS, COVEN)

· editare, tipărire (SEMPER, BOURBON, MULTIMEDIATOR);

· servicii notariale şi juridice (SEMPER)

· dezvoltarea de software industrial (TECODIS);

· industria construcţiilor (MEMO, CICC, MICC, RESOLV, VANTAGE),

· servicii de securitate (MOMUSYS)

· elaborarea de noi instrumente (BOURBON)

· fabricaţia de automobile (TEAM, VANTAGE, DIVINE, MULTICUBE)

· domeniul aerospaţial (VANTAGE, MULTICUBE, DIVINE)

· porturi (EIES),

în cele de mai sus fiind incluse şi numeroase iniţiative ale întreprinderilor mici şi mijlocii.

DIPLOMAT - “Charter” European pentru telework - un alt proiect ACTS

Proiectul DIPLOMAT a început la 1 iulie 1996 si va continua pe o perioada de doi ani.

Obiectivul acestui proiect este de a crea un “Charter European” pentru sustinerea telework. Acest “charter” va trebui semnat de toti liderii organizatiilor de influenta majora inclusiv de catre Presedintele Jacques Santer si Presedintele Comisiei de Telecomunicatii, dl. Martin Bangemann.

Principalul efect al proiectului este de a crea o puternica crestere a perceptiei noilor tehnologii de comunicatii ce vor spori metodele de lucru prin beneficiile ce le ofera acestea numeroaselor organizatii, cum ar fi: uniuni sindicale, organizatii patronale, profesionale, autoritati fiscale si guvernamentale. Acestor organizatii cu influenta pan-europeana li se va cere sa disemineze informatii si directii de actiune în vederea adoptarii noilor modalitati de lucru si tehnologiilor avansate de comunicatii.

Organizatiile ce vor fi contactate de catre DIPLOMAT au fost clasificate în 6 categorii:

· Probleme politice;

· Problemele uniunilor sindicale si patronale;

· Problemele de fiscalitate, finante si securitate sociala;

· Probleme privind dezvoltarea sustinuta si IMM-uri;

· Problematica drepturilor de proprietate intelectuala.

· Învatamânt si instruire.

Grupurile ce vor activa în cadrul fiecarei teme vor trebui sa cerceteze toate aspectele fiecarei probleme în parte, atât din punctul de vedere al barierelor cât si al beneficiilor aplicarii tehnologiilor avansate de comunicatii si sa realizeze un memoriu privind perceptia si identificarea acestor probleme.

“Memoriul de întelegere” va trebui sa cuprinda aspectele pozitive si negative ale viitoareai societati informationale, precum si ce schimbari majore datorate noile tehnologii vor putea fi asimilate cu rapiditate de catre organizatiile deja existente, în beneficiul tuturor.

Rapoartele preliminare vor fi elaborate de catre 24 de experti pentru cele 6 tematici. Problemele ce se vor ridica vor putea fi rezolvate într-o perioada destul de mare. În acesti doi ani însa se propune realizarea unor rapoarte în care sa se statueze principalele obiective politice pentru introducerea noilor modalitati de munca în organizatii, precum si sustinerea politica europeana necesara.

DIPLOMAT este un proiect ambitios si important cu obiective ce sunt greu de realizat în timp scurt.

Echipa de realizare a proiectului este formata din 8 parteneri, 24 de experti, 11 contacte regionale, 6 consultanti externi pentru ECE, SUA si zona Pacific si 2 secretare.

Dupa ce acest “charter” va fi semnat la nivel european, proiectul va lucra, de asemenea, la nivel managerial, la identificarea “campionilor telework” printre organizatiile contactate. Va continua monitorizarea promovarea utilizarii noilor modalitati flexibile de lucru. Proiectul va realiza o ancheta la fiecare 6 luni asupra “campionilor telework” care va fi evaluata. Eventual, metoda de ancheta va putea fi folosita ca metoda de monitorizare pentru industria IT. Bancile de date astfel obtinute ca si rapoartele preliminare reprezinta o valoare deosebita pentru viitorul telework. Acestea vor putea fi publicate.

Firma MCI

Firma de telecomunicaţii MCI din Statele Unite a început în aprilie 1995 automatizarea activităţilor de birou din teritoriu (circa 5000 de persoane implicate). Angajaţii au primit calculatoare, tehnologii de reţea, software şi tot ce mai era necesar pentru a putea lucra fără a merge fizic în biroul lor. Investiţiile au costat circa 50 milioane dolari. Faza următoare constă în construirea unor centre de regrupare (rally centre). Primul a fost inaugurat la Boston, în ianuarie 1996, alte 200 urmând să fie instalate treptat pe teritoriul SUA, costând alte 25 milioane dolari. Aceste centre nu sunt clasicele telecentre ci locuri de întâlnire a personalului care lucrează în teleworking. Directorul proiectului le numeşte “locuri de muncă virtuale”. Datorită unei arhitecturi foarte avansate, cu panouri etc, în centrul din Boston, lucrează 138 vânzători şi 25 alţi angajaţi, pe 7000 de metri pătraţi cu circa 35% mai puţin decât ceea ce este obişnuit. Locurile la pupitre sau mese de discuţii se atribuie angajaţilor pe baza unei programări orare.

Un centru de regrupare este format din patru tipuri de medii de lucru:

· inima, echipată cu un pupitru circular, mese scaune, destinate cursurilor, demonstraţiilor de noi produse etc.;

· puncte de bază, echipate cu conexiuni, bibliorafturi, echipamente etc montate pe roţi pentru a fi uşor deplasabile la locul asignat;

· puncte de lucru individual, cu nivel de zgomot redus, pentru o cât mai bună concentrare, în genul sălilor de lectură din biblioteci;

· sala pentru echipe, cu mese destinate şedinţelor, cu telefoane, echipamente de proiecţie şi de videoconferinţe.

Proiectantul speră să se realizeze, prin aceste reorganizări, o creştere cu 30% a productivităţii.

Firma TELSTRA

TELSTRA este cea mai mare firmă de operatori de telecomunicaţii din Australia. La ora scrierii articolului ea derula trei proiecte de teleworking:

· telework de la domiciliu, pentru un număr mare şi variat de profesionali;

· telework mobil pentru tehnicienii care acordă asistenţă tehnică, fiecare având acces la o bază de date centrală prin intermediul unui calculator portabil;

· “birou virtual” pentru contabilii şefi.

Primul experiment a început cu 31 de angajaţi care urma ca 2-3 zile pe săptămână să lucreze de la domiciliu. Numărul amatorilor a scăzut rapid, semn că au existat probleme de adaptare; după patru luni mai erau în experiment doar 22. În paralel s-a convenit cu sindicatele o înţelegere de teleworking cuprinzând următoarele aspecte:

· contractul de muncă - în esenţă acelaşi, cu excepţia alocaţiei de transport, care se acorda sau nu funcţie de numărul de zile lucrate la domiciliu.

· organizarea muncii - înţelegerea prevede ca angajatul să nu lucreze la domiciliu mai mult de cinsprezece zile din douăzeci şi să participe la adunările, întâlnirile şi cursurile de perfecţionare organizate la centru

· relaţiile cu copiii mici - stabilind că telework nu este un mod de a asigura îngrijirea copiilor mici sau a altor persoane; persoana lucrând în sistem de teleworking trebuie să asigure în astfel de cazuri asistenţa din partea unei terţe persoane;

· evaluarea rezultatelor - nu se vor utiliza exclusiv instrumente automate de evaluare a performanţei în teleworking

· protecţia muncii - înţelegerea face referire expresă la legislaţia ausraliană în domeniu. Un delegat al companiei, responsabil cu protecţia muncii, trebuie să certifice faţă de companie şi sindicate că locul de muncă de la domiciliu nu periclitează sănătatea angajatului lucrând în sistem teleworking.

· îngrijirea şi întreţinerea echipamentelor instalate la domiciliul angajatului dar constituind proprietatea firmei; acestea trebuie utilizate în configuraţia originală.

· securitatea informaţiilor companiei - conform aceloraşi reglementări ca pentru toţi lucrătorii companiei;

· comunicaţiile cu superiorii şi cu responsabilii sindicali au loc de regulă la servici dar şefii pot veni pentru astfel de discuţii şi la domiciliul angajatului.

Pacific Bell

Spre deosebire de ceilalţi, Pacific Bell nu a făcut caz de experimentele sale de teleworking, socotindu-le ca făcând parte din transformările fireşti în mobilitatea locurilor de muncă. În fapt, experimentele de teleworking au început aici încă din anii şaptezeci, cu munca ocazională de la domiciliu, anumite zle din săptămână sau anumite ore pe zi. De mai mult timp anumite rapoarte sau documente erau elaborate de către cei din conducere la domiciliu, în afara orelor de program. Legătura cu biroul se făcea adesea prin telefax, telefon etc. Impulsul major pentru introducerea teleworking-ului ca o practică curentă l-a dat legislaţia care impunea restricţii la numărul de automoBile pe salariaţi pentru întreprinderile mijlocii şi mari, în ideea reducerii traficului şi a poluării.

În Statele Unite un număr important de lucrători în teleworking provin din închisorile (în special de femei), cu numeroase avantaje de ambele părţi.

British Telecom

Primul experiment a durat un an şi a început în iunie 1992 la Iverness, cu 11 operatori de telefoane. Experimentul a avut rol de cercetare, să determine:

· în ce măsură operatorii îşi pot efectua sarcinile de la domiciliu;

· în ce măsură echipamentele pot fi transferate la domiciliu fără mari modificări;

· problemele din teleworking, tehnice sau de altă natură, şi soluţiile posibile;

· modul în care tehnica poate sprijini munca de la domiciliu;

· dacă există avantaje reale pentru părţile implicate;

· cerinţele pentru aplicarea teleworking-ului pe scară largă.

S-a proiectat o staţie de lucru de lucru tip, care putea fi încuiată când nu era în funcţiune, constând din PC, conectat la o bază de date centrală, o consolă pentru a răspunde la chemările utilizatorilor, o linie digitală pentru conexiuni. Ulterior s-au adăugat un videotelefon pentru contacte cu superiorii şi cu colegii în pauze, ca şi alte instrumente: postă electronică, buletin electronic de bord, poştă pentru comunicări urgente, sistem de SOS pentru urgenţe în casă, o pauză de reconfortare în cadrul schimbului.

Rezultatele au confirmat aşteptările şi au fost foarte utile. În mare, s-au constatat următoarele:

· deşi videotelefonul a fost considerat deosebit de binevenit, s-a făcut uz de el mai mult în legătura cu şefii, nu şi cu colegii;

· pe parcurs, atenţia acordată se supraveghetori operatorilor a scăzut mult, accentuând la aceştia din urmă sentimentul izolării;

· acest simţ al izolării n-a constituit totuşi o problemă; în pauze operatorii preferau să-şi vadă de ale lor în loc să-şi contacteze colegii;

· contrar previziunilor, nu s-a constatat nici creşterea productivităţii, nici scăderea zilelor de concediu de boală; totuşi se pare au fost evitate anumite absenţe de la lucru care ar fi existat altfel;

Raportul separat asupra experimentului produs de sindicate a fost încă mai sceptic, exprimându-şi convingerea că este nevoie de alte experimente similare.

Un alt experiment s-a desfăşurat la Southampton, constând din transferul la domiciliu al locului de muncă pentru 12 operatori. Participarea a fost voluntară şi condiţionată de următoarele:

· apartamentul să fie nu doar potrivit pentru securitatea echipamentelor ci şi ferit de zgomote (copii mici, animale etc);

· să existe linie telefonică digitală

· candidaţii să aibă un curriculum bun (realizări profesionale bune, absenteism scăzut, simţ de autodisciplină etc)

S-a redus numărul de ore de muncă de la 37 la 30, cu reducerea corespunzătoare a veniturilor, s-a admis un orar flexibil, însă cu obligaţia de a acoperi anumite momente critice şi ziua de sâmbătă; s-au mărit întrucâtva şi sarcinile profesionale aşteptate.

Sindicatele, care au privit iniţial cu scepticism proiectul, au admis ulterior că el prezenta interes pentru toate părţile implicate.

Un proiect pentru cadrele din executivul din British Telecom a fost lansat în 1992. Scopul său a fost înlesnirea muncii de la domiciliu. Deşi în principiu deschis pentru toţi voluntarii din executiv, s-au stabilit condiţii pe care cei din experiment trebuiau să le îndeplinească:

· să fie motivaţi în politica de teleworking a companiei; autodisciplină, îndeplinirea sarcinilor şi în condiţii de contacte sociale minime, capacităţi organizatorice, capacitatea de a evita riscurile în activitate;

· un grad rezonabil de autonomie în muncă, capacitatea de a menţine controlul managerial chiar şi de la domiciliu

· condiţii domestice: existenţa unui loc izolat sau izolabil pentru locul de muncă şi pentru ţinerea în siguranţă a unor documente şi echipamente (de pildă faţă de copii şi animale); dacă în casă existau copii sau bătrâni, altcineva trebuia să le poarte de grijă.

Înţelegerea individuală conţinea cel puţin următoarele condiţii:

· orarul de lucru rămâne neschimbat (în afară de cazul că respectivii au cerut part-time);

· salariul, gratuitatea la sfârşit de servici şi pensia rămân neschimbate;

· deplasările vor fi plătite considerând domiciliul locul de muncă;

· suplimentul pentru cei din Londra rămâne în vigoare numai pentru cei ce locuiesc în această zonă;

· consumul suplimentar de electricitate şi încălzire va fi suportat de companie;

· British Telecom va furniza echipamentele, instalarea şi întreţinerea acestora, ca şi cursurile aferente de perfecţionare;

· British Telecom va asista angajatul în toate aspectele birocratice legate de munca la domiciliu, de pildă de asigurarea casei;

· nimic nu se schimbă privind co-responsabilitatea legală pentru protecţia muncii; orice accident trebuie comunicat cât mai repede cu putinţă şi va fi tratat ca accident de muncă;

· asigurarea specială pentru cei din executiv rămâne în vigoare;

· cei ce lucrează în teleworking sunt obligaţi să meargă la birou în cazul unor şedinţe sau pentru activităţi care nu pot fi efectuate de la domiciliu; informaţiile difuzate la locul de muncă vor fi obligatoriu transmise şi celor ce lucrează în regim de teleworking;

· nimic nu se va schimba în privinţa şanselor legate de carieră, dezvoltare umană sau perfecţionare.

Practica a arătat totuşi că cei din executiv şi-au limitat activităţile de teleworking la lucrările care se efectuează mai bine într-un loc izolat, cum ar fi citirea şi redactarea de documente complexe sau când aveau probleme care reclamau prezenţa lor la domiciliu. Cu alte cuvinte, cei din executiv au preferat să considere teleworking-ul doar ca o şansă pentru un mod de lucru mai flexibil şi optimizarea timpului de lucru.

Bell Canada

La început au fost experimente indirecte, aranjamente între salaraţi şi superiorii nemijlociţi, fără a angaja compania sau sindicatele. Conform unei anchete recente, la ora actuală 70% dintre salariaţii companiei sunt autorizaţi să aibă acces la sistemul informatic al întreprinderii de la domiciliul lor; echipamentul utilizat în acest scop este de regulă proprietatea lor. Se utilizează telefonia urbană şi modemuri obişnuite. Lucrările efectuate sunt în majoritatea lor pregătirea unor rapoarte sau poşta electronică. Problemele de securitate a datelor se rezolvă printr-o parolă sau cu semnătura electronică prin intermediul unui card.

Bell Canada a oficializat telework-ul intern în martie 1995. un ghid de teleworking a fost difuzat la începutul lui 1996, conţinând o parte principală şi şase anexe:

· volumul de bază: ghid practic pentru teleworking

· anexa 1: analiza sarcinilor

· anexa 2: cum să facă managerii selecţia candidaţilor la teleworking

· anexa 3: formule pentru analiza costurilor

· anexa 4: contractul individual de teleworking

· anexa 5: informaţii pentru colegii celor ce practică teleworking

· anexa 6: evaluarea performanţelor în teleworking.

Bell Canada a încheiat o înţelegere cu unul dintre proncipalele sindicate de care aparţin salariaţii efectuând teleworking. În înţelegere se stipulează că teleworking-ul se va efectua pe baza unui contract individual, care va conţibe între altele:

· definirea locului de unde se va efectua teleworking-ul: locuinţa, maşina, oficiu satelit sau un centru tip “telecăsuţă”;

· orarul după care se va efectua teleworking-ul, dacă e flexibil şi în ce mod, dacă plata se face uniform sau există plată tip ore suplimentare funcţie de oră sau zi a săptămânii etc;

· mijloacele care vor fi utilizate, proprietate a firmei sau nu.

Aptitudinile care trebuie îndeplinite de cei ce efectuează teleworking se determină de conducere pe baza unor parametri riguros enunţaţi; este necesară şi autorizarea sindicatelor. La momentul scrierii articolului se estima că 2500 de salariaţi, din toate categoriile, aveau acest atestat.

Bell Canada este una dintre puţinele companii care are statistici clare privind desfăşurarea experimentelor de teleworking, informaţii accesibile prin Internet la adresa: http://www.bell/eng/products/telework/default.htm.

Bell Canada clasifică soluţiile de teleworking în opt categorii:

a) soluţii pentru persoane individuale:

· după orele de lucru, pentru teleworking ocazional

· telework permanent cu normă întreagă sau parţială

· teleworking asociat cu conexiuni de un tip avansat cu LAN-ul companiei

· agent lucrând de acasă, pentru vânzări sau servicii

· telework mobil

b) soluţii pentru companii:

· angajaţi individuali în teleworking

· angajaţi în teleworking cu modalităţi multiple de acces de la distanţă

· acces de la distanţă pe scară largă.

Pe baza experienţei câştigate, Bell Canada oferă o gamă largă de servicii, în principal de consultanţă, pentru companiile care doresc să introducă teleworking-ul.

Firma TELIA din Suedia

Suedia este, din multe puncte de vedere, o ţară ideală pentru telework. Distanţe mari, adesea dificil de parcurs datorită condiţiilor meteorologice, densitate mică a populaţiei, costul vieţii în Stockholm mult mai mare decât în alte zone, locuinţe mari, linii telefonice excelente, o piaţă de telecomunicaţii liberalizată etc. Aceasta explică de ce în 1995 circa un milion de persoane (29% din populaţia aptă de muncă) lucra, fie şi ocazional, de la domiciliu. Predomină bărbaţii, cu vârsta între 35 şi 45 de ani, cu pregătire universitară. E drept, doar circa 6% din populaţia aptă de muncă face teleworking permanent, predominând de astă dată femeile.

La început (1982) sindicatele s-au opus teleworking-ului, apoi au adoptat o atitudine mai flexibilă, mai recent elaborând o listă de condiţii de bază pentru acceptarea teleworking-ului, în esenţă asemănătoare cu cele din alte ţări. Totuşi contractele de telework sunt mai degrabă excepţionale, activitatea de teleworking desfăşurându-se de regulă prin înţelegeri informale.

TELIA este principalul operator de telecomunicaţii din Suedia, dispunând de o gamă largă de soluţii tehnice aplicabile în teleworking. Compania dispune de experienţă în teleworking ca şi de capacitatea de a efectua experimente în acest sens şi de a proiecta telecentre. TELIA consideră ca o prioritate strategică difuzarea acestei experienţe, în vederea stimulării angajării în teleworking şi a altor organizaţii.

Recent, TELIA a desfăşurat un experiment de teleworking în cooperare cu Şcoala de Economie din Stockholm. Experimentul a fost planificat pentru 12 luni. Grupul ţintă a fost format din 11 persoane, majoritatea ingineri software şi specialişti în telecomunicaţii, lucrând pentru companie în regim de teleworking, toate persoanele cu soţi/soţii având de asemenea servici şi cu copii de vârstă şcolară. A mai fost constituit un grup martor, identic ca dimensiuni şi structură, din persoane care au fost implicate doar indirect în teleworking (prin soţii, ca depanatori etc). Concluziile, prezentate în aprilie 1996, au pus în evidenţă patru paradoxuri:

· paradoxul rigiditate/flexibilitate. În fapt, cei selecţionaţi pentru experiment beneficiau şi înainte de multă flexibilitate în organizarea timpului lor de muncă; coordonarea grupelor de muncă se făcea într-o manieră mai degrabă informală, care nu necesita multe şedinţe. După introducerea experimentului, a crescut nevoia codificării informaţiilor pentru definirea sarcinilor, ca şi necesitatea şedinţelor la care lucrătorii în teleworking erau convocaţi mult mai des decât înainte. Drept rezultat, organizarea programului, care trebuia acum să ţină cont de aceste şedinţe, a devenit mai rigidă.

· paradoxul timpului liber. Dacă în fazele iniţiale timpul economisit cu naveta era folosit pentru a munci în plus, după şase luni el s-a convertit în activităţile de familie care au fost restructurate: în îngrijirea copilului, gătit etc. Teleworking-ul în sine pare deci că nu induce o hiperactivitate.

· paradoxul creativităţii. Cei ce au proiectat experimentul se aşteptau ca izolarea de factorii perturbatori, stimulând concentrarea, să crească creativitatea analitică. S-a constatat că separarea de colegi scade capacitatea de a crea noi concepte, prin reducerea stimulilor creativităţii şi a ocaziilor de validare a ideilor proprii vizavi de ceilalţi.

· paradoxul izolare/comunicare. Participanţii la experiment au cerut insistent mijloace care să le atenueze izolarea: de tip sincron (telefon, videoconferinţă) sau asincron (voice box, poştă electronică etc.). Cererile fiind satisfăcute s-a constatat o extremă subutilizare a acestor echipamente; totuşi existenţa în sine a lor a redus riscurile psihologice ale izolării.

TELIA este preocupată de adâncirea înţelegerii implicaţiilor psihologice, sociologice şi organizatorice ale teleworking-ului.

Interconectarea campusurilor universitare în Suedia

O aplicatie unica în domeniul telework o reprezinta o platforma mobila telework realizata în Suedia începând cu aprilie 1996, numita “Brain Train”. Aceasta face legatura între trei centre ale Mid Sweden University. În cadrul acestui Brain Train atât studentii cât si profesorii si personalul administrativ pot lucra si studia în timpul deplasarilor între cele trei campusuri universitare astfel încât timpul de lucru este parte integranta a structurii de învatamânt. Facilitatile au fost create pentru o productie optima de cunostinte si acestea permit pasagerilor sa lucreze în aceleasi conditii ca si la locurile lor de munca obisnuite.

O parte a platformei a fost proiectata pentru munca individuala sau pentru cea în grupuri foarte mici. O alta parte este destinata seminariilor, lecturilor si prezentarilor.

Brain Train este o parte a unui laborator mobil pentru testarea si experimentarea unui proiect de cercetare al Mid Sweden University. Acest proiect este numit TransIT. Acesta combina metodele traditionale de transport cu tehnologia informatiei.

Proiectul TransIT implica cercetarea privind modurile de transport, problemele tehnice de comunicatii si noile forme de munca atât din punctul de vedere al utilizatorilor cât si al necesitatilor pasagerilor si a necesitatilor si noilor moduri de informare ale personalului platformei.

În plus se ridica problema alegerii strategiei pentru compania de cai ferate. Astazi, când teleworking-ul este posibil si în timpul calatoriei, timpul petrecut în tren nu mai este un timp neproductiv.

Echipa de cercetare a proiectului TransIT încearca sa demonstreze ca teleworking-ul în tren (având trenuri echipate IT si adaptate noilor necesitati ale societatii informationale) este mult mai eficient si productiv chiar decât deplasarea cu cele mai rapide trenuri.

În zona în care sunt campusurile universitare populatia este foarte rara iar acest concept de teleworking în tren este solutia optima.

Este evident ca platformele mobile telework folosind caile ferate nu este singura solutie de interconetare a zonelor izolate si îndepartate. Mid Sweden University ofera programe si cursuri de tele-învatamânt, folosind tehnici si tehnologii avansate de comunicatii.

Telenavetă în zona golfului San Francisco

În ultimii 5 ani în zona golfului San Francisco s-au investit aproape un milion de dolari în două programe regionale de telenavetă (telecommuting). Zona este una dintre cele mai populate din Statele Unite, incluzând 9 districte, peste 100 de oraşe şi o populaţie de circa 6,5 milioane. Capacitatea principalelor poduri care leagă districtele din estul şi vestul golfului este limitată, făcând dificil drumul între casă şi locul de muncă pentru foarte multe persoane. În aceeaşi zonă se află faimosul “Silicon valey”, o concentrare de industrii în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor.

Unul dintre programe, lansat în 1991, a fost Bay Area Telecommuting Development Program (BATDP), reunind firme ca Pacific Bell, asociaţia pentru transport “580/680 Corridor Association” etc. Ca prim obiectiv s-a propus mărirea numărului de “telenavetişti” prin crearea unor centre de teleworking. Astfel de centre au existat din anii 80 în California, instalate cu subsidii ale statului, oferind gratuit posibilitatea amatorilor de a lucra în cadrul lor de la distanţă, reducând astfel traficul. Totuşi multe locuri în aceste centre au rămas nefolosite, iar dintre centre multe au fost între timp închise.

BATDP a deschis două centre, cu tariful de 200 USD la 600 USD pe lună postul de lucru, ofertate printr-o campanie promoţională agresivă. Rezultatul a fost un eşec, centrele rămânând goale şi fiind în cele din urmă închise. Responsabilii proiectului au decis ca pe viitor să se concentreze pe sprijinirea firmelor pentru a găsi soluţii la depăşirea unor bariere instituţionale cum ar fi rezistenţa managerială sau lipsa resurselor pentru implementarea unor programe. De asemenea, s-a considerat că este mai adecvat ca eforturile să fie concentrate asupra teleworking-ului de la domiciliu.

Pe baza acestor premise a fost elaborat Bay Area Telecommuting Assistance Project care şi-a propus să contribuie la răspândirea teleworking-ului prin măsuri de tipul:

· furnizare de informaţii referitoare la telenavetă pentru orice organizaţie sau persoană din zonă;

· asistenţă personalizată către organizaţii cu peste 100 angajaţi, în esenţă consultanţă privind realizarea politicii de telenavetă, inclusiv selecţie şi evaluare programe, reorientare profesională şi perfecţionare;

· perfecţionare managerială prin seminarii de scurtă durată destinate conducerii unor organizaţii interesate.

Efectele au fost vizibile în 12 proiecte declanşate în organizaţiile asistate. Deşi proiectul se va încheia abia la sfârşitul lui 1996, se pot trage totuşi câteva concluzii:

· multe organizaţii practică în mod informal teleworking-ul dar se tem să adopte programe formale;

· decizia de a declanşa un program de teleworking durează adesea cel puţin un an;

· motivele cele mai importante pentru implementarea teleworking-ului sunt: dorinţa de a recruta şi păstra în unitate anumiţi angajaţi şi economiile de spaţiu;

· sectorul particular nu agrează prea mult consultanţa guvernamentală gratuită.

Alte concluzii care se pot trage, din experienţa generală a aplicării teleworking-ului în Statele Unite sunt:

· abordarea curentă privind trecerea la teleworking este simplistă şi bazată pe un “bine social” foarte neclar fundamentat; în urma propagandei făcute, telework-ul a devenit pentru mulţi un sistem de credinţe, cu conotaţii aproape religioase, fără corespondent solid în realitate;

· nu există încă suficiente date pentru a afirma, în anumite privinţe, cu toată tăria, eficienţa pretinsă a teleworking-ului. De pildă nu s-au făcut anchete suficient de îndelungate pentru a putea afirma cu siguranţă că lucrătorii în sistem teleworking ar fi mai fericiţi ca cei ce lucrează în sistem clasic.

· telework-ul nu se potriveşte oricărei organizaţii; între altele, trecerea la teleworking impune schimbări organizaţionale serioase care ar putea duce la riscuri economice importante;

· telework-ul este o decizie economică; dacă în zona San Francisco problema este lipsa mâinii de lucru înalt calificate şi preţurile mari ale terenului, în alte zone problemele deci şi soluţiile vor fi diferite.

Au mai fost constatate serioase lacune în metodologiile curent aplicate, în manualele de propagandă (ambele neschimbate de mai bine de zece ani) ca şi în legislaţia existentă.

Recomandările care se pot face pentru viitor, includ următoarele:

· necesitatea lărgirii noţiunii de telework, la cea de muncă distribuită (distributed work), cuprinzând: birouri satelit, centre de telework, lucrul din hotel, birouri alternative, birouri virtuale

· evaluarea organizaţiei ca prim pas spre un program de muncă distribuită; evaluarea ar trebui să ateste că organizaţia este cu adevărat pregătită de schimbare şi să determine resursele şi problemele în acest proces;

· trecerea mai curajoasă de la programele pilot la cele care implică întreaga organizaţie; se constată că şi în urma unor experienţe pilot încurajatoare de teleworking, lipseşte voinţa managerială de a trece la aplicarea pe scară largă a rezultatelor;

Proiect pilot la firma suedeză R&DCo

Firma R&DCo din Suedia are circa 600 angajaţi în sectoarele profesional, tehnic şi administrativ. Munca lor se materializează în proiecte diverse, în total circa 600 pe an. La fiecare proiect lucrează, mai multe sau mai puţine ore, un număr variabil de persoane. Proiectul pilot de teleworking prevedea ca 11 angajaţi, realizatori de software, să lucreze două zile pe săptămână de la domiciliu. Firma are 8 sedii în toată ţara, 11 instalaţii pentru videoconferinţe, iar angajaţii sunt obişnuiţi să călătorească, utilizând toate mijloacele uzuale, pentru a se întâlni cu colegi de proiect, vânzători, clienţi sau şefi. Desele deplasări impun o abordare mai flexibilă a orarului de lucru, ca şi obişnuinţa pregătirii unor materiale la domiciliu, adesea la sfârşit de săptămână, prevăzuţi fiind cu calculatoare şi imprimante uzate moral ale companiei.

Pentru evaluarea rezultatelor experimentului, fiecare dintre cei 11 cuprinşi în experiment a trebuit să dea rapoarte privind două proiecte recent încheiate. Un obiectiv urmărit a fost modul în care au fost create microgrupuri, lucrând asupra aceluiaşi proiect, prin teleworking. Aceste grupuri nu au fost în nici un fel impuse de conducerea organizaţiei ci au fost lăsate să se formeze în mod spontan.

Doi dintre participanţi au cerut deconectarea lor de la proiect, întrucât nu erau în stare să-şi îndeplinească sarcinile de servici, mai ales colaborările cu colegii şi contactele cu şefii, doar în trei zile pe săptămână. Ceilalţi au considerat că două zile pe săptămână sunt suficiente pentru munca la domiciliu, celelalte trebuind să fie efectuate la birou. Prezenţa în mediul familial a fost apreciată pozitiv. S-au obţinut totuşi puţine date privind consecinţele de lungă durată a teleworking-ului, de pildă privind afectarea carierelor, în special a celor feminine

Teleworking-ul este deosebit de interesant în zonele în care există şomaj şi în care costurile instalării unei întreprinderi sunt mai mici, ca şi în zonele cu densitate scăzută a populaţiei, cu un potenţial de populaţie educată dar slab folosită. Statul trebuie să se implice prin măsuri legislative sau de altă natură, stimulând creditele şi dezvoltarea infrastructurii informaţionale, în special telecomunicaţiile de bună calitate, fără care telework e de neconceput. Dacă telecomunicaţia trebuie să fie digitală, bazată pe fibre optice ş.a.m.d. este o opţiune care rezultă din analiza condiţiilor locale concrete.

De asemenea telework reprezintă un interes deosebit pentru firmele de telecomunicaţii, care sunt deci interesate să finanţeze proiecte în acest sens.

Telework, atât la nivel de stat cât şi la cel al întreprinderilor interesate, necesită programe bine puse la punct, în care să fie luate în considerare costurile instalării echipamentelor, existenţa unor condiţii materiale şi umane. Telework aduce cu sine avantaje şi dezavantaje, atât pentru patroni cât şi pentru angajaţi, de pildă drepturile legate de statutul de angajat. Acestea trebuie atent examinate şi găsite căile optime de la caz la caz. Oricum, se consideră că opţiunea pentru telework a angajatului trebuie să fie totdeauna voluntară, liber consimţită.

Şi în Regatul Unit şi în alte ţări au existat numeroase proiecte de telework terminate cu un eşec. Cauzele au fost mai degrabă conjuncturale, alte proiecte similare, ulterioare sau în alt loc, reuşind cu bine.

Raportul Bangemann al Uniunii Europene comenta că “principalul risc stă în crearea unei societăţi formată din două straturi de avuţi şi săraci, în care doar o parte a populaţiei are acces la noua tehnologie, o utilizează confortabil şi se bucură din plin de beneficiile sale”.

Există părerea, destul de larg acceptată, că, indiferent care sunt costurile proiectelor de telework, întreprinderea care o aplică poate obţine beneficii importante, prin creşterea productivităţii. Totuşi au fost situaţii în care unele companii au renunţat la telework după un timp de experimentare.

Se recunoaşte faptul că telework-ul are şi numeroase efecte secundare nedorite, afectând în special anumite grupuri vulnerabile. Acestea ar trebui bine evidenţiate şi anumite fonduri să fie dirijate spre a reduce la minimum impactul social negativ.

Proiect pilot de înfiintare a unui nou telecentru de catre

Consiliul Comitatului Surrey

Este un proiect experimental cu durata de 7 luni propus de catre Consiliul Comitatului Surrey, din Marea Britanie.

Obiectivele proiectului

Prin înfiintarea acestui telecentru, Consiliul Comitatului Surrey are ca scop extinderea modurilor de lucru flexibile în vederea crearii mediului de munca cel mai propice si mai eficient pentru fiecare individ în parte. În perioada în care resursele sunt în declin iar cererea este într-o continua crestere trebuie sa ne orientam catre noi cai de a produce si livra servicii si catre noi moduri de a întâmpina necesitatile celor din comitatul Surrey.

Înfiintarea unui telecentru pilot va permite Consiliului evaluarea beneficiilor majore percepute din perspectiva comitatului. Obiectivul proiectului pilot este de a demonstra ca avantajele si potentialele reduceri de costuri propuse pot fi realizate, precum si de a acumula experienta privind procesul de management, utilizare si creare a telecentrului astfel încât sa se poata decide daca aceste telecentre pot fi înfiintate pe o baza mai larga.

Acest telecentru va trebui sa contina:

· Un proiect de spatiu în care trebuie prevazute sali de conferinte si întâlniri precum si birouri;

· Calculatoare personale, echipamente de telecomunicatii si legaturi de comunicatii care sa permita angajatilor Consiliului Comitatului precum si altor angajati din domeniu sa poata comunica.

Beneficiile angajatilor Consiliului Comitatului din Surrey

· Pentru cei care locuiesc în apropierea telecentrului, se ofera posibilitatea de a lucra, în cadrul acestuia, o parte din saptamâna, rezultând astfel o reducere a costurilor;

· Pentru cei a caror munca implica depasari repetate în interesul serviciului, facilitatile privind telecomunicatiile, oferite de telecentru, pot reduce necesitatea de a reveni la sediul central;

· Oportunitatea de a lucra alaturi de colegii din alte departamente;

· Telecentrele vor permite Consiliului Comitatului sa-si largeasca politica sa de oportunitati egale (“Equal Opportunities Policy”) si sa retina acei angajati care doresc sa lucreze intens.

Interesul în teleworking, manifestat de personalul Consiliului Comitatului, reflecta cerinta indivizilor privind o mai mare flexibilitate si control asupra contractelor lor de munca.

Pentru utilizatori beneficiile pot consta într-o mai mare flexibilitate în alocarea timpului de lucru, în reducerea costurilor de deplasare, precum si într-o mai buna calitate a vietii.

Beneficiile generale pot consta în descongestionarea marilor orase si în reducerea deteriorarii mediului.

Consiliul Comitatului Surrey au identificat o serie de beneficii posibile, cum ar fi:

· Beneficii din punct de vedere financiar: Rationalizarea proprietatii: de exemplu elaborarea unui program de telecentre care sa reconceapa si sa reproiecteze traditionalele spatii de lucru si sa promoveze o utilizare inovativa si eficienta a spatiilor.

· Cresterea productivitatii: exista o crestere identificabila a realizarilor angajatilor pe perioada lucrata în telecentru?

· Utilizare externa: Daca în cele 7 luni proiectul va fi complet realizat, se intentioneaza extinderea telecentrului si spre utilizarrea întregii comunitati, a micilor afaceri si a altor autoritati locale. De asemenea telecentrul va putea servi si ca punct de acces la informatii pentru întreaga comunitate.

· Beneficii din punct de vedere al protectiei mediului: Telecentrele reprezinta un pas înainte important în politica Consiliului privind mediul înconjurator. Ca rezultat a actiunilor pozitive privind reducerea poluarii, Consiliul va avea un rol conducator mai puternic. Proiectul de înfiintare a telecentrului pilot completeaza obiectivele strategice ale Consiliului de protectie a mediului înconjurator, de dezvoltare a comitatului Surrey si de furnizare de informatiila nivelul întregii comunitati.

Beneficii pentru membrii alesi ai Consiliului

· Îmbunatatirea facilitatilor de comunicare pentru contactul dintre membrii, functionari si alegatori;

· Facilitati privind sali de întâlnire si de conferinte;

· Acces electronic la informatie;

· Acces la facilitatile de lucru (spatii de lucru, fax, telefon, copiator etc.), la Internet si Surrey Web;

UNISYS - Studiu de caz telework

Unisys, una din cele mai mari companii IT din lume a dezvoltat o “Retea Virtuala Privata” (RVP) pentru transmisiile de date si audiotransmisii între 15 birouri (centre) din Marea Britanie. Serviciile, CustomNet, care reduc costurile convorbirilor telefonice si îmbunatatesc calitatea si eficienta comunicarii pentru cei 2600 de angajati ai companiei, au fost proiectate, implementate si coordonate de Energis, una din companiile de telecomunicatii de vârf din Marea Britanie.

Infrastructura de baza, realizata de catre Energis(o retea de fibre optice) este cea mai noua si mai avansata infrastructura nationala de comunicatii.

Caracteristicile Retelei Energis

Viteza ridicata de transmisie permite transmiterea unei mari cantitati de informatii cu ajutorul retelei. Fiecare pereche de fibre poate suporta cca. 30.000 de convorbiri telefonice.

Fiecare informatie este transmisa prin Centrul de Management al Retelei Energis, realizându-se astfel un control în timp real al transmisiei datelor.

Administratia centrala a Energis ofera companiilor, cu angajati ce lucreaza în principal de la domiciliu, posibilitatea reducerii costurilor administrative de monitorizare si control specifice muncii de acasa prin promovarea de servicii de retea cu costuri reduse pentru toate convorbirile telefonice în interes de serviciu locale, nationale si internationale.

O aplicatie majora a RVP este interconectarea celor 400 de angajati la domiciliu cu colegii acestora din toata tara si oferirea accesului acestora la computerul de sistem Unisys. Compania a planificat extinderea initiativei sale privind angajatii la domiciliu pâna la aproximativ o treime din forta sa de munca.

Se consoidera ca RVP dezvoltata de Unisys în colaborare cu Energis este cheia catre o strategie privind lucrul de la domiciliu.

Proiectul RATIO

Proiectul RATIO are ca scop regenerarea economica a Sud-Vestului Angliei canalizata în particular asupra regiunilor : Cornwall, Devon si West Somerset. Proiectul va crea o retea de 40 de centre fiecare echipat cu cele mai avansate tehnologii de telecomunicatii si cu calculatoare personale de ultima ora, permitând astfel indivizilor si IMM-urilor sa se perfectioneze pentru noile calificari sau sa acumuleze informatii benefice pentru afaceri.

RATIO va ajuta la promovarea unor pachete de pregatire si informatii privind afacerile, capabile sa întâmpine necesitatile de pregatire si informare individuale si ale micilor afaceri din fiecare regiune.

Proiectul va furniza o echipa de specialisti care va include functionari districtuali care, lucrând din interiorul comunitatii, vor încuraja contactele dintre utilizatorii centrelor si potentialii patroni. Pe de-o parte va fi o echipa de functionari tehnici (specialisti) care vor fi capabili sa raspunda cu repeziciune la necesitatile tehnice ale centrelor.

În final, doi functionari de dezoltare a centrelor vor informa asupra modului optim de folosire a centrelor locale si regionale.

RATIO este un proiect colaborativ. Colegiul Plymouth si Universitatea din Plymouth colaboreaza indeaproape cu partenerii sai în ceea ce priveste învatamântul universitar si post liceal, afaceri locale si regionale, autoritati locale si diferite organizatii în vederea realizarii obiectivelor proiectului.

Avantajele utilizarii centrelor RATIO pentru afaceri includ:

· accesul la informatie;

· reducerea deplasarilor;

· legaturi video cu alte centre;

· acces la facilitatile e-mail si Internet;

· posibilitati de instruire si perfectionare pe plan local;

· acces direct la Business Link Officers;

· asistenta de specialitate.

MUNICIPIA - Multilingual Urban Network for the Integration of

City Planners and Involved Local Actors

Municipia este un serviciu WWW interactiv si multilimbaj utilizat de factorii de decizie ai autoritatilor locale în vederea schimbului de date si informatii.

Municipia a fost promovat de un consortiu international compus din 7 organizatii cu experienta în problemele teritoriale si în domeniul noilor tehnologii de comunicatii ca fiind principala retea de comunicatii ce interconecteaza factorii de decizie din domeniul edilitar ai marilor orase europene.

Obiectivele proiectului

Municipia are ca obiectiv crearea unei retele telematice interactive folosind tehnologie cu costuri reduse (Internet WWW). Prin promovarea tehnologiilor informationale si de comunicatii, proiectul permite autoritatilor locale si edililor oraselor de a împarti opinii si experiente inovative din domeniul guvernarii ariilor urbane.

Municipia are ca scop sa devina un nod de referinta în WWW pentru orasele europene prin activarea ca nod de legatura pentru acestea. Acest proces va fi facilitat în viitor prin contributia oraselor participante care vor furniza informatii.

Marea flexibilitate a serviciilor oferite permite utilizarea acestora pentru o multitudine de scopuri, toate conducând la dezvoltarea relatiilor guvernamentale urbane. Utilizând Municipia factorii de decizie din domeniul edilitar ai oraselor participante vor putea: obtine publicitate pentru initiativele lor la nivel international; implica cetatenii si organizatiile interesate în procesul decizional asupra comunitatii urbane; consulta bazele de date privind cele mai interesante proiecte din domeniul urban si edilitar etc.

Continutul proiectului

Proiectul ofera posibilitatea navigarii prin Web cu ajutorul unei interfete multilimbaj precum si direct asupra problemelor de interes.

Arhiva de experiente este o colectie a celor mai inovative experimente si initiative luate de factorii de decizie din sectorul urbanistic. Aceste experiente sunt conectate cu informatiile conexe necesare. Fiecare experiment este descris într-un format standard ce poate fi accesat din banca de date folosind un sistem de cautare pe cuvinte. Un avantaj este posibilitatea accesarii informatiilor suplimentare privind problema interesata.

Euronews este un serviciu dedicat în special politicilor europene privind urbanismul. De asemenea Municipia contine o serie de alte servicii cum ar fi: Serviciul de Inovatii care furnizeaza informatii factorilor de decizie privind inovatiile tehnologie din domeniul urbanismului; Forums reprezinta o serie de conferinte telematice privind urbanismul, politicile locale si inovarea tehnologica.

Municipia contine informatii privind orasele participante (situatia locala, date statistice asupra aspectelor socio-economice, descrierea atractiilor locale, pagini multimedia privind afacerile locale si servicii on-line privind activitatile economice) la acest proiect, bazate pe materialele transmise de acestea.

Municipia a creat o serie de avantaje: vizibilitate internationala pentru orase si activitatile economice locale, posibilitatea de a stabili legaturi de afaceri pe piata internationala, informatii privind urbanismul la nivel guvernamental si regional si posibilitatea adaptarii celor mai bune practici la necesitatile locale, posibilitatea cooperarii cu alti factori de decizie, din alte tari, din domeniul urbanismului, accesul la informatii privind finantarea EU, posibilitatea dezvoltarii politicilor privind urbanismul etc.

C A P I T O L U L III

DIRECŢII DE CERCETARE

3.1. Domenii şi programe internaţionale de cercetare

În implementarea programului cadru european IV pentru cercetare - dezvoltare tehnologică, teleworkingul şi telecooperarea reprezintă aplicaţii cheie, prezente în mai multe programe de cercetare. Se accentuează nevoia unor abordări regionale şi interregionale, ca şi necesitatea unui parteneriat şi mai strâns între finanţarea publică şi privată a acţiunilor vizând societatea informaţională.

Comisia Europeană recunoaşte faptul că telework-ul are şi numeroase efecte secundare nedorite, afectând în special anumite grupuri vulnerabile. Cercetarea este chemată să evidenţieze aceste efecte şi grupurile dezavantajate, ajutând la dirijarea unor fonduri spre a minimiza efectele negative.

În acest scop, Comisia Europeană apreciază drept necesare următoarele direcţii de cercetare:

· realizarea, testarea şi validarea aplicaţiilor de telework pentru a sprijini creşterea şi întreţinerea comunitătilor rurale actuale;

· realizarea, testarea şi validarea de sisteme telematice pentru a sprijini telemuncitorii care au restricţii personale sau datorate altor circumstanţe (rude, copii mici, obligaţii de a îngriji anumite persoane etc.);

· realizarea, testarea şi validarea scheme de telework pentru sprijinirea reintegrării şomerilor;

· realizarea, testarea şi validarea acţiuni de telework şi teleservicii, în contextul unor iniţiative de autoajutorare pentru cei deprivaţi economiceşte sau excluşi social.

Se pune problema găsirii unui echilibru între viaţa de familie şi viaţa dedicată muncii; a unor căi care să combine avantajele teleworking-ului cu eliminarea dezavantajelor acesteia, prin redefinirea relaţiilor cu partenerii de muncă şi cu copiii.

Este necesară cercetarea şi, pe cât posibil, clarificarea următoarelor categorii de probleme:

· toate avantajele şi dezavantajele teleworking-ului, atât pentru patroni cât şi pentru angajaţi;

· standardele, condiţiile, din toate punctele de vedere, în care o întreprindere poate trece la telework;

· rolul statului, al patronatului, al angajaţilor şi al sindicatelor în acest cadru.

Lansarea unor proiecte tip “telecăsuţe” nu se poate face decât cu sprijin de la Agenţii de dezvoltare, autorităţi locale, mari firme interesate în dezvoltarea teleworking-ului etc.

Un obiectiv important al cercetării trebuie să fie domeniile de aplicare, tipurile de servicii, de organizare etc.

Între problemele importante se găsesc şi cele care se referă la traversarea frontierelor de fluxul de informaţii pe diferite suporturi. Ar trebui elaborate în acest sens studii de fezabilitate, având în prealabil puse la punct metodologii adecvate în acest sens.

Oraşele viitorului vor trebui să-şi recâştige funcţionalitatea pierdută dinaintea erei industriale, ştergând distincţia dintre cartierele dormitor, cele industriale etc. Casele noi vor fi dotate încă de la creare cu “chicinete telematice” în care lucrătorii în sistem de teleworking vor găsi tot ce este necesar unei activităţi la distanţă.

Cercetările pentru realizarea locuinţei “inteligente” reprezintă o nouă provocare adresată arhitecţilor [3].

În privinţa companiilor, se pun probleme de cercetare în domeniul managerial: ce se întâmplă cu obiectivele şi stimulentele când oamenii se văd foarte rar între ei şi comunicarea interpersonală este redusă? ce instrumente sunt mai adecvate pentru coordonarea lucrului în echipă? Cum se distribuie dreptul de decizie? Care este noul rol al conducătorului? [5]

Într-un proiect [8] s-a elaborat un interesant indicator calitativ de aplicabilitate a teleworking-ului funcţie de locul de muncă, factori organizaţionali, individuali etc. Acest indicator poate fi de pildă acelaşi pentru o anumită instituţie, dar diferit pentru persoanele propuse să participe la proiectul de teleworking. Cercetarea mai detaliată a acestui indicator va permite pe viitor evaluarea mai uşoară şi mai unitară a situaţiilor în care teleworkingul este avantajos sau contraindicat.

De asemenea, problematica legată de flexibilitatea orarului ridică numeroase probleme de natură sociologică şi antropologică prea puţin cercetate până în prezent [6].

Au fost stabilite unele domenii de cercetare în problematica aplicării telecomunicaţiilor şi teleworking-ului:

· creşterea descentralizării;

· transmiterea proiectelor pentru sisteme de producţie flexibile descentralizate;

· reducerea mobilităţii personalului;

· îmbunătaţirea utilizării capacităţii în sistemele de producţie, depozitare, transport;

· reducerea deplasărilor turistice la mare distanţă;

· optimizarea logisticii pentru obţinerea mărfurilor;

· reducerea spaţiilor pentru birouri prin teleworking;

· restructurarea centrelor marilor oraşe;

· producerea de servicii de informaţii de larg interes pentru populaţie, în domeniul comerţului şi desfacerii de bunuri pentru populaţie;

· servicii bancare;

· distribuirea în timp real de informaţii privind procese şi produse cu aport major de tehnologie avansată.

Cercetarea ştiinţifică şi tehnologică în domeniul teleworking-ului şi a sistemelor de lucru flexibile joacă un rol important în politicile de implementare, dezvoltare şi susţinere a acestora. Este nevoie de studii aprofundate, teoretice şi aplicative în domeniile implementării sistemelor de lucru flexibile şi a aplicaţiilor telecomunicaţiilor în măsură să maximizeze beneficiile economice şi sociale ale acestora. Activităţile de susţinere politică şi de cercetare trebuie canalizate către inovare în domeniul promovării şi creării de tehnologii pentru noile tipuri de locuri de muncă.

Probleme ca noile moduri de viaţă, calitatea vieţii şi beneficiile flexibilităţii muncii sunt integrate într-o mare varietate de proiecte de cercetare orientate către “telecomunicaţii ca alternativă a traficului fizic”. Noile aplicaţii telematice, care pot ajuta la limitarea traficului fizic, se regăsesc în sectoare ca publicitate, media etc. Identificarea şi crearea de noi alternative şi opţiuni pentru folosirea telecomunicaţiilor în beneficiul economiei şi mediului oferă avantaj competitiv pentru activităţile economice şi pentru dezvoltarea societăţii. Acestea stimulează cercetarea, creativitatea şi inovarea pentru a identifica şi anticipa nevoile beneficiarilor.

Activitatile de cercetare însă nu se limitează doar la sectorul profesional. Au apărut domenii de cercetare ca:

· studierea efectelelor sociale şi de transport ale introducerii serviciilor pentru clienţi particulari - “video-cerere”, învăţare la distanţă, tele - cumpărături;

· studii privind îmbunătăţirea calităţii vieţii prin decongestionarea marilor oraşe, a traficului urban, reducerea deplasărilor.

Cercetări interdisciplinare au ca obiective majore evaluarea teleworking-ului, din mai multe puncte de vedere:

· nivelul sau de acceptare,

· impactul organizaţional,

· implicaţiile de trafic

· viabilitatea economică a acestuia.

Este necesară lansarea unor lucrări de cercetare pentru realizarea unui “manual de implementare pentru sistemele flexibile de lucru şi teleworking”, care să evidenţieze principalele obiective de urmat pentru diferitele tipuri de organizaţii în concordanţă cu variatele tipuri de activitate, dimensiuni, structuri de organizare, tipuri de locuri de muncă etc. Acest “manual”va trebui să acopere domenii ca: informaţii tehnice, selecţia şi solicitările personalului, perfecţionare, reglementarea procesului de implementare, reglementări legislative şi de eficienţă economică.

În Anexele 1-2 se prezintă sintetic o serie de programe de cercetare realizate în ţările UE, în diferite domenii [13, 28, 29, 30].

3.2. Direcţii de cercetare a problematicii telework în România

Opinia publică din România, potenţialii telelucrători, utilizatori dar şi contribuabilii, trebuie să conştientizeze avantajele şi dezavantajele acestui nou mod de lucru, deschiderile oferite mai ales în perspectiva integrării europene.

În acest scop, înainte de lansarea unor proiecte concrete trebuie realizate:

· studii şi cercetări multidisciplinare, orientate pe problemele teoretice şi practice de bază ale telework;

· acţiuni de sensibilizare, cursuri, demonstraţii în centre pilot etc.

După cum se constată din problemele şi aspectele prezentate pe larg în această lucrare, activitatea de teleworking trebuie susţinută printr-un amplu efort de cercetare, în scopul identificării, aprofundării, clarificării şi elaborării conceptelor, procedurilor şi programelor de acţiuni pentru realizarea, implementarea şi generalizarea unor aplicaţii eficiente.

Având în vedere complexitatea, diversitatea şi aria largă de aplicare a activităţii de teleworking, precum şi principalele orientări, proiecte şi experimente realizate pe plan internaţional, considerăm că în România este necesară lansarea unui program de cercetare distinct, pe următoarele direcţii principale de cercetare:

(i) analiza şi evaluarea proiectelor, experimentelor şi aplicaţiilor telework din alte ţări;

(ii) studiul modalităţilor şi formelor de organizare a activităţii de teleworking;

(iii) managementul activităţii de teleworking;

(iv) studiul efectelor, avantajelor, dezavantajelor, obstacolelor şi riscurilor activităţii de teleworking;

(v) cercetări şi studii privind “infrastructura teleworking” - comunicaţii, reţele, echipamente, software;

(vi) impactul activităţii de teleworking asupra unor ramuri şi sectoare din economie, direct sau indirect influenţate de introducerea telework (transporturi, comunicaţii, urbanism, construcţii, agricultură etc.);

(vii) studii de impact social la diferite niveluri - regional, întreprindere, patron, forţă de muncă

(viii) legislaţia telework şi legislaţia muncii.

Studiile şi cercetările în domeniul telework trebuie realizate la trei paliere:

a) teoretic, în domenii ale ştiinţei şi tehnologiei care condiţionează activitatea de teleworking, inclusiv managementul întreprinderilor, psihologia socială şi dreptul muncii, în scopul aprofundării problematicii, conceptelor şi modelelor de bază, precum şi realizări de contribuţii ştiinţifice care să permită dezvoltarea domeniului;

b) aplicativ, prin analiza şi evaluarea modului de concretizare în condiţiile specifice României, a caracteristicilor, cerinţelor şi condiţiilor activităţii de teleworking, în scopul pregătirii şi fundamentării programelor de acţiune din domeniu;

c) experimental, prin elaborarea şi lansarea unor proiecte care sintetizează obiective şi acţiuni de implementare a telework în diferite sectoare şi la diferite niveluri de organizare administrativă şi/sau teritorială.

Numai pe această bază se va putea trece la realizarea primelor experimente şi aplicaţii cu şanse reale de reuşită în România şi se va asigura nivelul de cunoaştere şi pregătire profesională necesar conectării la programele internaţionale în domeniul telework.

BIBLIOGRAFIE

1. Andrew Bibby Teleworking, Thirteen Journeys to the Future of Work, Calouste Gulbenkian Foundation, London 1995

În Notiziario del Lavoro, anul 13, numărul 75, noiembrie 1995 (ediţia engleză aprilie 1996), TELECOM ITALIA, Roma

2. Martin Bangemann Introduction

3. Domenico de Masi Remote Future

4. Patrizio Di Nicola At Work, but Away from the Company

5. Angelo Failla A Mobile Work Experiment

6. Telesforo Baroni Teleworking at Italtel: “Lessons” from an experiment

7. Vincenzo Armaroli Telecom Italia: Between Organizational Flexibility and Workforce Rebalancing

8. Giovanna Scarpitti Work in Progress

9. Francesco Fedi Experimental Teleworking at the Fondazione Ugo Bordoni

10. Piero Ichino Legal issues of Teleworking

11. Federico Butera Telematics and Work: Virtual Contexts, Vital Organizations and Real People

12. Paola Manacorda Teleworking: Technological and Economic Prospects

13. European Commission Actions for Stimulation of transborder

DG XIII-B telework and research cooperation in Europe: TELEWORK ‘96 Final Report on Telework Stimulation Actions (1994-1995)

În Notiziario del Lavoro, anul 14, numărul 81, ediţia engleză, noiembrie 1996,

TELECOM ITALIA, Roma

14. Patrizio Di Nicola Organizational fitting and diffusion of new culture: internal telework at Telecom

15. Alistair Campbell Virtual organization as a company

16. Natalie Fay Telecommuting in the San Francisco Bay Area

17. Costance Perin How do Project management models accomodate spatial and temporal flexibility?

18. Janet W. Salaff, Bureaucratic telework:”hot and cool jobs”

Dima Dimitrova,

Debbie Harkwick

19. Enrique de la Serna DIPLOMAT European Telework Charter

20. Luigi Prosperetti Towards an exponential growth of teleworking

21. Mario Iannaccone Teleworking in Italy: the novelties of 1996

22. Massimo Intorrella Telecom Italia and Telework

23. Francesco Rutelli Rome among Europe’s teleworks Capitals

24. Ruggero Parrotto Concluding remarks

25. *** Telework ‘94 - New Ways to Work, Proceedings of the European Assembly on Teleworking, Berlin, November 1994

26. *** Telework ‘95 - Practice and New Employement Opportunities, Proceedings of the European Assembly on Teleworking, Roma, 1995

27. *** Telework, Tele-economy, DATAR-IDATE, Montpellier, 1995

28. Lennant Forseback Telework Report - 20 Seconds to Work Home-based Telework, Stockholm, 1995

29. European Commission Actions for Stimulation of Transborder Telework

DG XIII-B and Research Cooperation in Europe, Luxembourg, 1995, CD-ROM contains a set of documents produced by Project engaged in the EU Action 1994-1995, difuzat la Viena 1996

30. European Commission Actions for Stimulation of Transborder Telework

DG XIII-B and Research Cooperation in Europe, Luxembourg, 1996, CD-ROM contains a set of documents produced by Project engaged in the EU Action 1994-1995, difuzat la Viena 1996

31. European Commission Legal, Organisational and Management Issues

DG XIII-B in Telework, CD-ROM contains a set of documents produced by Project engaged in the EU Action 1994-1995, difuzat la Viena 1996

32. European Commission Growth, Competitivity and Employment - White Paper, Bulletin of Ec.; supplement 6/93

33. European Commission European and Global Information Society, Bangeman Report, May 1994, Brussels

34. European Commission Construire la societé européene de l’information pour tous, premieres réflexions de Groupe des experts de haut niveau, Janvier 1996

35. *** European Journal Teleworking, vol. 4, nr. 2, autumn 1996

ANEXA 1

Programe europene de cercetare

privind teleworking

1994-1995

T1001 TESSE - Telework Experiments of Servicies for Small Entreprises

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Acest proiect va stimula teleworking-ul în cadrul întreprinderilor mici si mijlocii care au ca activitate proiectarea.

Va conduce experimente pilot prin care va dezvolta strategii antreprenoriale pentru definirea si implementarea serviciilor telematice integrate corespunzatoare necesitatilor si posibilitatilor din domeniul proiectarii.

Mod de abordare

Proiectul este bazat pe un scenariu similar cu cel al conceptului de “companie virtuala” dar strategia de realizare a obiectivelor este fundamentata pe construirea unei retele a întreprinderilor mici si mijlocii.

Aceasta strategie necesita o abordare specifica bazata pe stimularea coordonarea acestor retele si îndreptata spre necesarul de resurse financiare capabile sa sustina dezvoltare serviciilor si a infrastructurii.

În centrul proiectului se afla un set de sapte experimente pilot ce au ca scop cercetarea pietei. Fiecare experiment pilot se bazeaza pe un model general constând dintr-un cadru integrat de retele de oficii de proiectare dotat cu facilitati de interconectare cu beneficiarii, clientii si cu alte retele conexe.

Principalele realizari în 1994

· Definirea scenariului Tesse teleworking si a modelului general de servicii;

· Definirea si punerea în operare a celor 7 centre pilot;

· Lansarea celor doua servere WWW si a serviciilor de comunicatii Tesse;

· Dezvoltarea unei arhitecturi Tesse specifice a serviciilor precum si componentele modelelor de servicii.

Activitati prevazute pentru 1995

· Dezvoltarea în întreaga Europa a serviciilor de comunicatii Tesse

· Experimentarea pilot a Modelelor de servicii Tesse;

· Integrarea activitatilor pilot;

· Dezvoltarea strategiilor de afaceri pentru serviciile Tesse.

La acest proiect participa organizatii din 6 tari: Italia (din care este si coordonatoarea proiectului - OpenStudio Studio Associato), Grecia, Irlanda, Germania, Olanda si Marea Britanie.

T1002 ATTICA - Analisys of Constrains to Transborder Telework in the European Community and the EEA

Durata proiectului: 6 luni

Obiective principale

Examinarea, raportarea si elaborarea de recomandari privind legislatia si reglementarea statutului legal privind teleworking-ul si diferitele forme de munca în sisteme flexibile din punct de vedere international.

Rezumatul concluziilor

“Teleworkers” risca sa nu beneficieze de drepturile legale generale acordate angajatilor si aceasta datorita diversitatii de legislatii si reglementari privind munca si forta de munca existente în fiecare tara. Identificarea legislatiei aplicabila în context international privind activitatile telework este foarte dificila.

Varietatea de activitati telework prezinta probleme legislative specifice care pot lasa loc la multiple interpretari. Problemele privind bunastarea si siguranta sociala precum si asistenta sanitara în teleworking nu sunt prevazute în legislatiile actuale. În plus, exista riscul ca “teleworkers” sa fie exclusi din aceste sisteme de asigurare a bunastarii.

Problema taxelor si a politicilor fiscale în contextul muncii flexibile si mai ales în cadrul sistemelor care implica persoane ce apartin diferitelor tari, este extrem de complexa: exista riscul evaziunii fiscale si al neprotejarii dreptului de proprietate. Implementarea teleworking-ului poate veni în conflict cu legislatia internationala privind drepturile de autor, privind proprietatea intelectuala.

De asemenea protejarea integritatii si securitatii teletransmisiilor de date, mai ales într-un cadru de lucru international, este o problema majora. Sistemele si mecanismele de protejare a datelor si a teletransmisiilor nu sunt nici suficient de sigure si nici nu sunt reglementate într-un cadru legal corespunzator.

Se recomanda astfel doua categorii de masuri:

1. Adaptarea si completarea cadrului legislativ national în vederea reducerii incertitudinii. Armonizarea legislatiei interne cu cea internationala pentru a crea un cadru consistent pentru conlucrarea internationala.

2. Încurajarea schemelor telework si mai ales studierea experientelor companiilor care au imlementat sistemul si care activeaza într-un cadru international pentru a identifica si analiza conditiile legislative necesare si conflictele potentiale.

La acest proiect participa organizatii din 7 tari: Franta (CESIA este coordonator de proiect), Marea Britanie, Danemarca, Portugalia, Germania, Italia si Belgia.

T1003 TWIN - TeleWorking for the Impaired Networked Centre Evaluation

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Obiectivul general al proiectului TWIN este planificarea si evaluarea oportunitatilor de dezvoltare si interconectare a centrelor telework specializate ce au ca scop integrarea pe piata fortei de munca a persoanelor cu incapacitate de munca, la nivel pan-european. Se vor lua în considerare: impactul social, factorul uman, infrastructura tehnologica necesara, implicatiile asupra realibitarii persoanelor cu incapacitate de munca precum si raportul cost-beneficii.

Crearea de oportunitati pentru ca centrele pilot sa poata patrunde pe piata, sa surmonteze dificultatile ivite în plan regional sau local, mai ales cele de la periferia Europei.

Mod de abordare

Proiectul se bazeaza pe experienta în teleworking acumulata de centrele pilot de plasare a fortei de munca si de instruire a persoanelor cu incapacitate de munca în diferite sisteme de munca flexibila din Finlanda, Grecia, Irlanda Italia si marea Britanie.

Principalele realizari din anul 1994

Cerintele si oportunitatile privind telework pentru persoanele cu incapacitate de munca au fost conceptual împartite în factori care promoveaza implementarea acestui sistem si în factori care actioneaza ca bariere ale dezvoltarii teleworking-ului.

În prezent sunt operationale 9 centre pilot. Acttiunile au fost concentrate în vederea facilitarii schimbului de informatii si de experienta între centre si spre comercializarea serviciilor oferite de acestea

Activitati prevazute pentru 1995

· Continuarea activitatii centrelor pilot de monitorizare si coordonare;

· Evaluarea experientei telework acumulata în cadrul centrelor pilot, dupa metodele stabilite;

· Experimentarea legaturilor telework transnationale dintre centrele pilot;

· Dezvoltarea infrastructurii tehnologice si organizatorice a centrelor pilot;

· Sustinerea si stimularea capacitatilor de marketing la nivelul centrelor;

· Facilitarea si stimularea colaborarii centrelor în vederea crearii unor noi oportunitati de munca;

· Pregatirea directiilor de actiune si a recomandarilor

La acest proiect participa organizatii din 5 tari: Italia (Centro Studi e Laboratori Telecommunicazione SPA este coordonator de proiect), Irlanda, Grecia, Marea Britanie si Finlanda.

T1004 COBRA - Constrains and Opportunities in Business Restructuring

- an Analisys

Durata proiectului: 6 luni

Obiective principale

· Programarea si analiza informatiilor privind business process re-engineering ca precursor al teleworking;

· Definirea unui set comun de instrumente pentru introducerea procesului de re-engineering în organizatii precum si validarea acestor instrumente pe studii de caz;

· Diseminarea rezultatelor obtinute.

Principalele realizari în 1994

Proiectul a avut o campanie foarte puternica în mass-media: peste 90 de mentionari în presa scrisa din care a rezultat un flux continuu de sondaje privind informatii despre teleworking; un interviu al coordonatorului de proiect în cadrul unui post de radio din care au rezultat cca. 3000 de sodaje, doua programe de televiziune se vor dezvolta conform proiectului COBRA. Rezultatele proiectului sunt difuzate pe scara larga în publicatii de specialitate sau în presa scisa si audio-vizuala. Membrii echipei de realizare a proiectului au organizat o serie de seminarii, conferinte si workshop-uri. Activitatea va continua si în 1995.

Rezultatele obtinute în cadrul acestui proiect sunt sumarizate într-o noua carte: “Business Process Re-engineering: Mit si Realitate”.

În plus sponsorizarea a fost asigurata de ACT Business Systems, AT kearney, CCTA, mercury Communications, 3Com si Learning Systems Institute. Rezultatul colaborarii va fi publicarea unui set de studii de caz privind Business Process Re-engineering pentru sectorul public.

La acest proiect participa organizatii din 4 tari: Marea Britanie (Adaptation Limited este coordonator de proiect), Germania, Belgia si Grecia.

T1005 WORKNET - Telework Applications, Experience and Contracts

in Large and SMEs Industrial Entreprises

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

· Stimularea antreprenorilor si a angajatilor de a lua în considerare oportunitatile oferite de telework;

· Definirea si planificarea unor aplicatii pilot în teleworking, analiza problemelor si dificultatilor preliminare ce pot decurge din implementarea telework;

· Descrierea solutiilor stabilite si difuzarea rezultatelor obtinute în Comunitatea Europeana.

Mod de abordare

· Definirea cadrului teoretic si metodologic pentru planificarea, implementarea si evaluarea telework;

· Planificarea studiilor pilot: identificarea si analiza caracteristicilor fiecarei companii si organizatii precum si a restrictiilor privind implementarea telework;

· Studierea capacitatii tehnice si tehnologice a acestora

· Definirea unei strategii de implicare a teleworker-ilor voluntari.

Principalele realizari în 1994

· Schimbul de experienta între persoane angajate în diferite companii si organizatii;

· Elaborarea directiilor de actiune pentru planificarea activitatii si a colectarii de date;

· Aplicatii tehnice în sectorul public

Activitati prevazute pentru 1995

· Prezentarea întregii activitati de analiza si evaluare a cazurilor pilot;

· Prezentarea si difuzarea rezultatelor proiectului în întregime si pe studii de caz;

· Realizarea unor instrumente sintetice si stimulative pentru sporirea interesului în telework a întreprinderilor (mari sau mici), la nivel local si regional.

La acest proiect participa organizatii din 2 tari: Italia (ASTER srl - Agenzia per lo Sviluppo dell’Emilia Romagna este coordonator de proiect) si Franta

T1006 OFFNET - European Networked Neighbourhood Offices

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Stabilirea sistemelor de management corespunzatoare pentru dezvoltarea “centrelor în vecinatate” si dezvoltarea sistemelor de utilizare a acestor centre de catre companiile mari si mici, din sectorul privat sau de stat.

Sustinerea planificarii si evaluarii unei retele de pâna la 6 centre în 3 tari precum si evaluarea experientei acumulate inclusiv impactul proiectului, costuri si beneficii.

Mod de abordare

Proiectul implica 3 elemente principale: planificarea si implementarea retelei de pâna la 6 centre, a serviciilor de retea si evaluarea costurilor si beneficiilor

În final raportul va contine rezultatele studiilor privind impactul asupra eficientei companiilor implicate, privind cerintele de instruire, privind impactul social si asupra mediului si energiei. de asemenea va contine recomandari privind necesarul de tehnologie, servicii, infrastructura si management.

Principalele realizari în 1994

· Înfiintarea unei retele functionale de 6 telecentre în Europa, precum ti a 4 “centre în vecinatate”;

· Implementarea unei linii de baza privind studiul fiecarui telecentru;

· Set de informatii provenite din contactele cu organizatiile potential beneficiare;

· Elaborarea profilului teleworkingîn general si a modelului de telework în cadrul “centrelor în vecinatate” pentru fiecare regiune a statelor membre EU;

· Dezvolrarea unui sistem de evaluare a experientei OffNet;

· Dezvoltarea unei strategii de dezvoltare a serviciilor în retea între telecentre;

· Începerea unui tele-schimb privind managementul între WREN Antur Teifi si Telehaus Waldviertal;

· Înfiintarea unui consortiu care sa comunice efectiv prin e-mail si folosind tehnici de telecomunicatii.

Activitati prevazute pentru 1995

· Implementarea celui de-al doilea stagiu al evaluarii;

· Completarea cercetarii MLO;

· Extinderea serviciilor de retea;

· Evaluarea finala

La acest proiect participa organizatii din 3 tari: Marea Britanie (Royal Agricultural Society of England - National Rural Entreprise Centre este coordonator de proiect), Austria si Germania.

T1007 RECITE - Remote Electronic Construction Industry

Telematics Experiment

Durata proiectului: 20 luni

Obiective principale

· Analiza necesitatilor (resurse umane, tehnologice, organizatorice) si a oportunitatilor privind teleworking în companiile mici de constructii industriale;

· Dezvoltarea sistemelor de comunicare electronica între oficiul central si centrele de constructii în vederea transmiterii de informatii tehnice.

Mod de abordare

Înfiintarea si implementarea unui numar de centre pilot în statele membre UE pentru a testa si valida facilitatile telework;

Evaluarea impactului social, economic si organizational al proiectului pilot precum si impactul asupra competitivitatii si a structurii activitatilor;

În experimentul danez au fost identificate urmatoarele arii de actiune:

· Controlul resurselor: echipamente si materiale, planificarea fortei de munca, transportul personalului;

· Mesaje generale si privind asigurarea calitatii, buletine meteorologice etc.

· Comunicatii externe, transfer de date tehnice, colectarea informatiilor privind produsele si preturile;

Experimentul francez consta în:

· Utilizarea EDI pentru facturare prin adaptarea software deja dezvoltat pentru marile companii. Acesta va fi stabilit în cadrul centrului pilot si apoi distribuit celor 20-25 de companii implicate.

· Utilizarea echipamentelor de telecomunicatii si a casetelor audio pentru transmiterea informatiilor catre manageri si personal;

Principalele realizari în 1994

· Descrierea scenariilor;

· Stabilirea solutiilor tehnice;

· Învatamânt si testare;

· Utilizarea sistemelor.

Activitati prevazute pentru 1995

· Utilizarea sistemelor; Dezvoltarea pachetului de demonstratie;

· Evaluare;

· Demonstrarea si diseminarea rezultatelor

La acest proiect participa organizatii din 3 tari: Danemarca (The Danish Master Builders’ Organisation este coordonator de proiect), Franta, si Marea Britanie.

T1008 ADVANCE - Advanced of the ECTF

(European Community Teleworking Forum)

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

· Stimularea telework în toata Europa si câstigarea, pentru Comunitatea Europeana, a pozitiei de lider mondial în Know-how si experienta în telework.

· Crearea de locuri de munca în noile tipuri de activitati, în special în zonele rurale, precum si dezvoltarea întreprinderilor existente.

Mod de abordare

· Recrutarea de noi coordonatori ECTF, introducerea de noi linii directoare si metode de coordonare si implementarea de noi legaturi cu specialistii de vârf în teleworking din întreaga lume;

· Dezvoltarea unui Program ECTF privind resursele si instruirea, precum si a 3 cursuri de instruire experimentale privind telework;

· Va fi organizata o serie de 6 workshops privind telework.

Principalele realizari în 1994

· Înfiintarea Secretariatului ECTF în Madrid

· Pregatirea directiilor de actiune pentru coordonatori;

· Workshops si mese rotunde în Bruxelles, Olanda si Spania;

· Pregatirea pachetelor de programe de instruire si începerea cursurilor

Activitati prevazute pentru 1995

În 1995 programul se va extinde în Suedia si în tarile Central si Est Europene. Se vor întari legaturile cu SUA.

La acest proiect participa organizatii din 8 tari: Spania (European Community telework - Telematics Forum EEIG este coordonator de proiect), Italia, Marea Britanie, Germania, Statele Unite, Franta, Grecia si Olanda.

T1009 PROLINK - A Transeuropean PROfessional Telework LINK

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

· Sustinerea globala a activitatilor din centralele nucleare din Estul Europei, definirea metodelor de management pentru tele activitati;

· Stabilirea unui model organizational bazat pe parteneriatul transnational, testarea, demonstrarea si evaluarea aplicatiilor telework.

Mod de abordare

Afost aleasa centrala nucleara de la Mochovce din Slovacia.

Principalele realizari în 1994

· Stabilirea liniilor de comunicatii între Franta si Slovacia;

Activitati prevazute pentru 1995

Vor fi implementate:

· Linii de telecomunicatii (fax, telefon, e-mail) între EDF Franta si Slovacia precum si între echipa EDF din Slovacia si partenerii EDF implicati în proiect.

· Aplicatii software pentru managementul colaborativ al bazelor de date (copierea prin scanare, fisiere CAD);

· Teletransferul de proiecte ale echipamentelor si procesarea acestora de experti straini;

· Conectare la reteaua EDF pentru accesarea diferitelor aplicatii interne;

· Teleconferinte între partenerii din Franta, Germania si Slovacia;

Dupa finalizarea acestei faze centrala va fi data în exploatare, dupa care va urma cea de-a doua faza care va include:

· Transmiterea de volume mari date test nondistructive din Slovacia în Franta;

· Dupa procesarea acestor date folosind programe specifice, expertii vor disemina rezultatele personalului;

· Prezentarea evaluarii expertilor prin video-transmisie.

La acest proiect participa organizatii din Franta si Germania. coordonator de proiect este Electricitéde France Direction des Etudes et Recherches, EDF.

T1010 AD-Employ - Employment Trends Related to the Use of Advanced Communications

Durata proiectului: 12 luni

Obiective principale

· Evaluarea tendintelor generale ale utilizarii fortei de munca în Europa vis a vis de utilizarea comunicatiilor avansate (AC).

· Contributia la formularea politicii privind modul în care AC vor putea stimula rearea de noi locuri de munca.

Obiective specifice:

· Evaluarea nivelului difuzare si aplicare a AC;

· Analiza efectelor AC asupra utilizarii fortei de munca precum si crearea unui cadru conceptual pentru întelegerea acestora;

· Propuneri de politici, la nivel european si national, privind evaluarea tendintelor fortei de munca cu scopul de a identifica cele mai bune practici de implementare a AC;

· Identificarea cerintelor pentru dezvoltarea de tehnologii generice si utilizarea inovarii.

Mod de abordare

A fost creat cadrul conceptual în vederea dezvoltarii unei serii de modele euristice. Au loc astfel trei serii de investigatii:

· Studii de caz la nivel micro care vor analiza situatia actuala din 15 organizatii (sau retele de organizatii), atât publice cât si private, din diferite sectoare de activitate si având dimensiuni variate, precum si cu o varietate de moduri de folosire a AC.

· Analize la nivel macro privind schimbarile cantitative în utilizarea fortei de munca, în vederea examinarii posibilitatii de generalizare a studiilor de caz la nivelul întregii economii;

· O investigatie expert tip DELPHI care are ca scop validarea sau oferirea de alternative privind schimbarile ce au loc la nivel macro precum si privind mecanismele care conduc aceste schimbari. De asemenea scopul acesteia este si identificarea aplicatiilor tehnologice majore si a scenariilor politice care pot optimiza atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ schimbarile ce vor avea loc în utilizarea fortei de munca în viitor.

Principalele realizari în 1994

S-au finalizat toate investigatiile.

Activitati prevazute pentru 1995

Elaborarea raportului final.

La acest proiect participa organizatii din 3 tari: Danemarca (Tele Danmark Consult AS este coordonator de proiect), Marea Britanie si Austria.

T1011 SBN - Electronic Data Interchange as a Mechanism for Small Business

Networking in the Context of Teleworking

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

· Dezvoltarea oportunitatilor de utilizare a EDI ca mecanism pentru micile întreprinderi interconectate în contextul telework.

· Evaluarea acestor oportunitati pentru IMM-uri în context national si transnational;

· Investigarea activitatii IMM-urilor pentru evidentierea noilor structuri organizationale si de retea;

· Evaluarea impactului social si asupra mediului;

· Stabilirea implicatiilor pentru dezvoltarea tehnologiilor si serviciilor necesare la nivel national si international.

Mod de abordare

· Investigarea serviciilor EDI disponibile, a utilizatorilor si a tendintelor;

· Investigarea agentiilor de consultanta privind IMM-urile pentru a vedea modul în care acestea promoveaza EDI si teleworking;

· Studii privind impactul asupra muncii femeilor si a mediului;

· Studii de caz privind evaluarea IMM care folosesc EDI si teleworking în context european.

Activitati prevazute pentru 1995

· Studii de caz privind trei IMM care folosesc telework si unele aspecte ale EDI pentru a stabili care sunt elementele specifice ale EDI care sunt utilizate frecvent si care pot fi aplicate si în alte cazuri;

· Stabilirea naturii valorii adaugate a retelei;

· Studii de caz privind tipurile de teleworking celmai potrivite si cele mai putin potrivite pentru EDI;

· Investigarea initiativelor privind retelizarea EDI si a procedurilor de import-export;

· Elaborarea raportului final, a concluziilor si recomandarilor finale si diseminarea rezultatelor.

La acest proiect participa organizatii din 3 tari: Marea Britanie (Soft Solution Limited este coordonator de proiect), Germania si Olanda.

T1013 HRM - Telework Centres

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Implementarea si evaluarea unei retele transnationale de centre telework în diferite regiuni: Walloon din Belgia, Lorraine din Franta si marele Ducat de Luxembourg. Scopul proiectului este de a da posibilitatea IMM-urilor, prin intermediul acestei retele, de a avea acces la instrumentele necesare pentru managementul resureselor umane.

Mod de abordare

Reteaua este constituita dintr-o serie de centre telework numite “Centre de teleservice” Utilizatorii acestei retele pot avea acces la instrumentele necesare pentru managementul resureselor umane prin trei metode principale:

· conectarea la serverul central pe care sunt implementate aplicatiile telework;

· videoconferinte cu expertii prin reteaua ISDN;

· asistenta prin telecomunicatii.

Principalele realizari în 1994

A fost implementat sistemul tehnic. prima demonstratie a validat functionalitatea serviciilor telework. Acestea acopera urmatoarele domenii: evaluarea personalului, instruire, probleme sociale, fiscale si administrative. S-a elaborat primul cadru al politicii de marketing.

Activitati prevazute pentru 1995

Extinderea experimentelor pilot la un numar mai mare de IMM-uri. Aceste experimente vor fi însotite de un studiu al avantajelor si efectelor teleworking-ului pe un esantion de 25 pâna la 50 de IMM-uri din fiecare regiune.

Studiul va sta la baza raportului final care va sumariza tipurile si extinderea serviciilor comerciale si tehnice puse la dispozitie de IMM-uri. Se vor stabili, de asemenea, oportunitatile si potentialul de afaceri rezultate din utilizarea serviciilor telework. Se va evalua si impactul acestor servicii asupra integrarii regionale.

La acest proiect participa organizatii din Belgia (EDUNET este coordonator de proiect) si Franta.

T1014 REGIODESK

Durata proiectului: 15 luni

Obiective principale

· Colectarea si distribuirea informatiilor privind proiectele, initiativele si metodele telework;

· Acces la informatie pentru noii teleworkeri în limbile nationale;

· Înfiintarea RegioDesk în 4 regiuni având un singur centru suport;

· Pregatirea unui pachet comercial pentru promovarea ideii de RegioDesk si în alte regiuni.

Mod de abordare

Centrul Suport va conduce o biblioteca în sistem telework care va furniza informatiirelevante despre teleworking catre centrele locale RegioDesk.

Principalele realizari în 1994

· Pregatirea câmpului de lucru a demonstrat necesitatea de informatii despre telework;

· Sporirea resurselor de management în vederea promovarii si coordonarii diferitelor activitati regionale;

· Instalarea unui prototip RegioDesk WWW în Irlanda, precum si conectarea acestuia la Internet;

Activitati prevazute pentru 1995

· Centrele RegioDesk vor ajuta la dezvoltarea infrastructurii necesare pentru mentinerea contactelor cu institutiile locale, la dezvoltarea agentiilor si a altor organizatii;

· Extinderea si diversificarea serviciilor RegioDesk;

· Realizarea a înca doua centre pilot RegioDesk în Belgia si Marea Britanie;

· Realizarea autofinantarii în cadrul proiectului si extinderea acestuia.

La acest proiect participa organizatii din 4 tari: Belgia (Mag Yc Micro bvba este coordonator de proiect), Irlanda, Marea Britanie si Germania.

T1016 TELDET - Telework Developments Trends -

A Compilation of Information on Telework - Case Studies and Trend Analisys

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

· Generarea de informatii comparative privind practicile telework în toate statele membre ale UE;

· Realizarea unei analize a predominantei si a raspândirii sistemelor telework, a tendintelor factorilor cerere si oferta privind teleworking-ul în cinci mari state europene;

· Realizarea unei sinteze privind conditiile de dezvoltarea a teleworking-ului în diferite state din Europa.

Mod de abordare

Principalele realizari în 1994

· Au fost realizate 2 anchete asupra populatiei si angajatilor, o ancheta asupra factorilor de decizie din organizatii din Germania, Franta, Marea Britanie, Spania si Italia;

· Au fost realizate cca. 60 de studii de caz.

Activitati prevazute pentru 1995

· Finalizarea studiului privind conditiile de dezvoltare a telework în statele membre EC;

· Integrarea rezultatelor diferitelor anchete, studii de caz si ale analizei conditiilor de dezvoltare a telework într-un raport care va contine si tendintele în domeniu;

· Furnizarea de informatii corespunzatoare factorilor politici decizionali;

· TELDET va furniza surse valoroase de informatii celor interesati în telework.

La acest proiect participa organizatii din 7 tari: Germania (Empirica Gesellschaft für Kommunikations und Technologieforschung mbH, Bonn este coordonator de proiect), Irlanda, Spania, Italia, Olanda, Franta si Finlanda.

T1017 EVONET - The European Virtual Office Network

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Promovarea legaturilor capabile sa sustina comertul transnational prin crearea unei infrastructuri de comunicatii pentru o retea europeana de centre de afaceri.

Mod de abordare

Au fost identificate si definite 4 activitati pilot:

· Realizarea de statii de lucru dotate cu echipamente de telecomunicatii si calculatoare în centrele de afaceri;

· Furnizarea de telefoane care sa poata actiona ca o extensie a telefonului de serviciu;

· Crearea de retele internationale de telecomunicatii care sa ofere servicii cu pret scazut;

· Promovarea unei scheme experimentale care sa includa sisteme video multimedia.

Principalele realizari în 1994

Au fost realizate rutele de implementare. S-a elaborat un plan de afaceri în vederea cooptarii unei noi companii care sa exploateze oportunitatile oferite de statiile de lucru.

Activitati prevazute pentru 1995

Programul de creare a statiilor de lucru dotate cu echipamente de telecomunicatii va continua sa se extinda în toata Europa. Sunt prevazute 12 regiuni în 7 tari. Cca. 17 state au agreat participarea la acest program.

La acest proiect participa organizatii din 5 tari: Marea Britanie (Home Office Partnership este coordonator de proiect), Spania, Franta, Ungaria si Belgia.

T1018 EBNET - European Small Business Network Pilot

Demonstrations Project

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Înfiintarea unei retele pilot care va interconecta IMM-urile care lucreaza în sistem telework din Italia, Germania si Marea Britanie. Astfel IMM-urile vor putea beneficia de piata mai larga, de resurse sporite, de capacitati tehnice mai mari, de posibilitatea unei atitudini mai ambitioase.

Principalele realizari în 1994

Stabilirea nivelului de baza al capacitatii si activitatii în cadrul retelelor transnationale de afaceri mici. Acest studiu a avut urmatoarele rezultate:

· nu exista norme de comportament ale IMM-urilor în cadrul retelelor;

· furnizorii si producatorii nu sunt interesati de beneficiile tehnicilor de piata comuna;

· IMM-urile foarte mici actioneaza ca persoane individuale;

· utilizarea sistemelor avansate cum ar fi ISDN sau EDI este foarte scazuta printre IMM-uri;

Activitati prevazute pentru 1995

Crearea unui “Manual de retelizare a IMM-urilor” (SME Networking Workshop Manual” care va facilita procesul de interconectare a IMM-urilor.

De asemenea EBNET a sponsorizat o arie de teleworking în serviciile publice “New Prestel” din Marea Britanie, care pot fi accesate si prin Minitel din Franta si prin Datex J din Germania.

La acest proiect participa organizatii din 3 tari: Marea Britanie (Cornix Management Consulting este coordonator de proiect), Germania si Italia.

T1019 RITE - Regional Infrastructure for Teleworking

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Evaluarea, printr-o serie de experimente pilot, a cerintelor, impactului si potentialului de afaceri ale micilor afaceri în sistem telework, folosind o retea de regionala de teleservere (Regional TeleServers) numita RegionLink. Scopul acestei retele este furnizarea de facilitati on-line, la nivel regional, organizatiilor guvernamentale si micilor afaceri, pentru o varietate de servicii telematice de baza.

Mod de abordare

Dezvoltarea unui singur server test conectat la Internet, care va sustine accesul la RegionLink pentru utilizatorii din micile afaceri într-un numar de regiuni alese.

Principalele realizari în 1994

· Dezvoltarea server-ului test folosind software standard pentru fiecare tip de servicii. prototipul sistemului RegionLink a fost testat la numeroase întruniri europene în domeniu, inclusiv la primul workshop RITE.

· Elaborarea planurilor de implementare pilot pentru o serie de regiuni diferite din punct de vedere economic, social si geografic.

· Au fost realizate studii de piata pentru fiecare regiune pentru a determina modul de operare al RTC.

Activitati prevazute pentru 1995

· Realizarea de experimente pilot pe scara larga în regiunile participante la proiectul RITE folosind un numar redus de IMM-uri.

· Evaluarea activitatii din cadrul proiectului.

La acest proiect participa organizatii din 7 tari: Marea Britanie (Systems Syntesis Ltd. este coordonator de proiect), Franta, Spania, Grecia, Olanda, Finlanda si SUA.

T1020 TELEURBA - Telework and Urban and Inter-urban

Traffic Decongestion

Durata proiectului: 18 luni

Obiective principale

Obiectivul principal este stimularea telework si stabilirea oportunitatilor de reducere a traficului în 4 mari regiuni urbane europene.

· demonstrarea eficientei economice a reducerii traficului urban prin telework prin crearea de regiuni urbane pilot în cadrul UE;

· evaluarea impactului social, a cerintelor de instruire, a reducerilor de energie si a impactului asupra mediului a teleworking-ului;

· stabilirea implicatiilor pentru dezvoltarea serviciilor si a infrastructurilor necesare pentru surmontarea principalelor constrângeri ce pot stânjeni dezvoltarea viitoare a telework în Europa.

Mod de abordare

Proiectul se desfasoara în paralel în 4 regiuni urbane: Ile de France, regiunea Randstad-Rotterdam-Haga-Amsterdam-Utrecht, Madrid si Londra-East Sussex.

Proiectul consta în: identificarea si realizarea centrelor pilot; monitorizarea efectului teleworking-ului asupra reducerii traficului atât la nivel statistic cât si organizational; evaluarea, consolidarea si diseminarea rezultatelor.

Principalele realizari în 1994

· Implementarea si evaluarea metodologiilor;

· Elaborarea manualelor de implementare si instruire

· Elaborarea manualului privind evaluarea metodologiilor ce acopera eficacitatea economica si sociala a organizatiilor ce au implementat sistemul telework si impactul teleworking-ului asupra structurii transporturilor;

· Punerea la dispozitia centrelor pilot a metodologiilor, a materialelor de instruire;

· Planificarea si fondarea centrelor pilot

· Realizarea anchetelor asupra a 1470 de “teleworkers” din 17 companii si organizatii

Activitati prevazute pentru 1995

· Monitorizarea populatiei de “teleworkers”, procesarea rezultatelor anchetelor si evaluarea rezultatelor. Realizarea unor anchete suplimentare specifice;

· Furnizarea de informatii si date privind decongestionarea traficului urban si dezvoltarea telework în zonele urbane, factorilor de decizie, autoritatilor regionale si publicului larg.

La acest proiect participa organizatii din 6 tari: Franta (Comité pour l’Aménagement des Temps de Travail et de Loisirs este coordonator de proiect), Irlanda, Olanda, Marea Britanie, Spania si SUA.

T1021 PRACTICE - Code of Practice for Telework în Europe

Durata proiectului: 6 luni

Obiective principale

Dezvoltarea unui cod de practici care sa acopere atât elementele legislative cât si cele tehnice, care sunt aplicabile în toate tarile CE.

Acest proiect va servi ca directie de actiune pentru realizarea si formularea relatiilor telework. În plus, proiectul va furniza informatii detaliate relatiile curente telework si privind diferitele aspecte legislative, tehnologice, de sustinere si de învatamânt ce trebuie avute în vedere în ceea ce priveste contractele de munca si acordurile de management.

Mod de abordare

· pregatirile contractuale si legislative pentru telework;

· managementul telework;

· obiective pentru suportul tehnologic;

· cod de procedura pentru utilizarea fortei de munca în sistem telework;

· tehnologii pentru managementul telework;

· Prezentarea rezultatelor.

Principalele realizari în 1994

Proiectul se va finaliza cu recomandari detaliate privind solutiile pentru un numar de probleme specifice ale telework; aspecte legislative, tehnologice, manageriale si educationale, prezentate într-un cod de proceduri si practici privind relatiile contractuale în telework.

La acest proiect participa organizatii din 4 tari: Olanda (Wierda Overmars & Partners este coordonator de proiect), Spania, Germania si Marea Britanie.

T1022 PLATO - Platforms and Tools for Transborder Telework Systems

Durata proiectului: 6 luni

Obiective principale

Analiza sistematica si detaliata si descrierea aspectelor tehnologice si aplicative relevante privind sistemele telework transnationale.

Mod de abordare

Descrierea aplicatiilor scenariilor care arata alternativele tehnice corespunzatoare pentru variatele aplicatii telework.

Proiectul ilustreaza potentialul implementarii teleworking-ului si a sistemelor telework pentru un vast numar de întreprinderi europene.

Analiza si evaluarea ce decurg din desfasurarea proiectului s-au bazat pe rezultatele programelor CEC în domeniul telecomunicatiilor, RACE, ESPRIT< ORA.

Principalele realizari în 1994

Una din principalele realizari a fost ilustrarea modurilor tehnice de implementare eficienta a sistemelor si conceptelor telework în diferite companii, precum si oferirea de solutii economice viabile în domeniu.

La acest proiect participa organizatii din Germania (ExperTeam Telecom GmbH este coordonator de proiect) si Franta.

Proiecte europene conexe sistemelor telework

T1012 EXPERTS UNLIMITED

Durata proiectului: 18 luni

T1015 ACCORDE - Advanced Communications

for Cohesion & Regional Development

Durata proiectului: 12 luni

T1023 METIER - Macro Economic and Trade Impacts

of Advanced Communications

Durata proiectului: 12 luni

T1024 CLEAN - Potential Environmental Benefits

of Advanced Communications

Durata proiectului: 9 luni

T1025 ENVIRON - Environmental Benefits & Impacts

of Advanced Communications

Durata proiectului: 12 luni

T1026 - SOCIAL TRENDS IN USE OF MEDIA

Durata proiectului: 9 luni

G1001 BINET - Broadband Interconnection Network

Durata proiectului: 18 luni

G1002 SUNRISE - Satellite Used in Networking to Support Regional R&D

Durata proiectului: 18 luni

G1003 INTTELEC - Innovative Telecommunications & Telematics

for European Choesion

Durata proiectului: 18 luni

G1004 EPRI-net - European Parliament Research Initiative Networks

Durata proiectului: 18 luni

G1005 WISE - World Wide Information System for Support of R&D Efforts

Durata proiectului: 12 luni

C1001 ESATT - European Science and Technology Transfer Network

Durata proiectului: 36 luni

C1002 - TeleServ

Durata proiectului: 18 luni

ANEXA 2

DATAR

Telework, tele-economie

prezentarea programelor C-D lansate

de DATAR în colaborare cu France Telecom

si având sprijinul Comisiei Europene

Autoritatile guvernamentale si telework

1. Munca alternativa la domiciliu

Durata proiectului: 12 luni

Obiective principale

Realizarea unui experiment privind deplasarea muncii administrative la domiciliul a 30 de “teleworkers” voluntari. Structura organizationala este de cca. 1/3 management si 2/3 operativi. Acesti voluntari vor trebui sa lucreze acasa doar doua zile pe saptamâna la laegerea lor, evitând astfel izolarea.

Descrierea proiectului

Au fost alese doua solutii de conectare:

- 28 de statii conectate la un nod de retea;

- 2 statii conectate la reteaua TRANSPAC prin canalul D al retelei Numeris

Teleworker-ii au fost dotati cu echipamentele necesare în vederea asigurarii unei implementari cât mai usoare a noii forme de organizare a muncii. Dotarea acestora s-a realizat în urma unui studiu al nevoilor de lucru ale fiecaruia.

Din punct de vedere legal si administrativ “teleworkers” beneficiaza de toate drepturile prevazute pentru angajatii în sens traditional.

Securitatea si confidentialitatea datelor si a transmisiilor este asigurata de mecanisme tehnice implementate în retea.

Acest proiect este realizat de Rectoratul Academiei din Bordeaux

2. Munca alternativa între Tulle si Limoges

Obiective principale

Descentralizarea muncii unui singur functionar prin posibilitatea de a lucra alternativ, limitându-se astfel deplasarile sale.

Proiectul este realizat de Directia regionala de mediu din Limousin.

3. Munca alternativa domiciliu-institutie pentru 17 functionari

Obiective principale

Proiectul consta în realizarea unei echipe de 16 cercetatori din Institutul de Studii Non-lineare din Nisa, care sa poata avea acces de acasa, la toate resursele institutului. Aceste resurse vor putea fi accesate prin reteaua Numeris, la care vor fi conectati si cercetatorii. Principalul beneficiu al acestui proiect este cresterea eficientei muncii cu 30%.

Descrierea proiectului

Aceasta retea permite dezvoltarea aplicatiilor multimedia în cercetare, învatamânt si management.

Sistemul tehnic include un nivel telework si alte 4 nivele.

Acest experiment telework implica îmbunatatirea conditiilor de lucru ale cercetatorilor si a organizarii muncii.

De asemenea implica posibilitatea recrutarii de noi cercetatori prin creare unui cadrul stimulativ de lucru.

Proiectul este realizat de Asociatia pentru dezvoltarea studiilor non-lineare.

4. Distribuirea telework în jurisdictii

Obiective principale

· Pastrarea activitatii în regiunile dezavantajate din Bolbec si Fecamp;

· Prevenirea supraîncarcarii a doua birouri de functionari în cu normele ce se aplica unor astfel de servicii;

· Evitarea deplasarilor în aceasta activitate.

Prezentarea proiectului

Proiectul consta în implementarea unui sistem automat de investigare si urmarire a deciziilor legislative în dreptul civil si interconectarea regiunilor Bolbec si Fecamp din acest punct de vedere.

Prima etapa a proiectului consta în instalarea echipamentelor necesare la fiecare Curte.

A doua etapa consta în implemetarea unei retele între cele trei orase: Le havre, Bolbec si Fecamp. Aceasta infrastructura a fost deja descentralizata prin crearea a doua statii de lucru la Bolbec si Fecamp. Transmiterea datelor este asigurata de reteaua publica ISDN.

Pentru a realiza performantele asteptate, proiectul va beneficia de aplicatii de procesare a datelor.

Proiectul este elaborat de Ministerul de Justitie.

5. Telediagnostice medicale

Obiective principale

Stabilirea unui centru permanent de telediagnostic, anatomopatologie si medicina nucleara în cadrul Centrului Universitar Medical din Antile - Guyana Franceza. Prin reteaua Numeris vor fi interconectate Centrul Medical Universitar si toate centrele medicale din Antile cu centrele medicale din Franta si America de Nord.

Descrierea proiectului

Proiectul este conceput în 3 etape:

· Organizarea de servicii de telediagnostic pentru anatomopatologie la Centrul medical Universitar (CMS) din Point a Pitre si Fort de France;

· Crearea unei banci locale de imagini pentru anatomopatologie la CMS Point a Pitre ca baza de referinta pentru expertiza si asistenta în activitatea de diagnosticare;

· Organizarea unui serviciu de telediagnostic pentru medicina nucleara la CMS în Point a Pitre.

Proiectul este realizat de Centrele Medicale Universitare din Pointe a Pitre (Guadalupa) si Fort de France (Martinica).

Autoritatile locale si telework

Telemanagement pentru profesionistii din mediul rural

Pe aceasta tema s-au dezvoltat doua proiecte diferite de catre:

1. Centrul de Management si Economie Rurala din Agen (CGER)

2. Centrul de Contabilitate si Economie Rurala din Montauban (CCER)

6. CGER

Obiective principale

· Diversificarea serviciilor de datacomunicatii bazate pe Minitel;

· Sa devina un furnizor multi-servicii;

· Diversificarea ariei de aplicatii si catre alte sectoare;

· Transformarea fiecarui serviciu într-un centru de procesare a informatiilor si serviciilor;

Descrierea proiectului

Teleservice astfel conceput de catre CGER consta în servicii de telesecretariat bazate pe un sistem de servicii de plati, noile servicii fiind independente de serviciile de contabilitate, cum ar fi; tele-plati, tele-facturare, tele-secretariat si servicii de telemanagement.

7. CCER

Obiective principale

· Descentralizarea muncii din sectorul economic din zonele rurale;

· Adaptarea tehnicilor la noile politici de determinare a preturilor pentru operatorul public France Telecom;

· Dezvoltarea de noi servicii avute în vedere de CCER cum ar fi: asistenta pentru înfiintarea de noi afaceri, expertiza contabila, fiscalitate, probleme legislative si sociale, servicii locale (tele-secretariat, telemanagement, studii de prognoza).

Descrierea proiectului

Din punct de vedere tehnic proiectul are ca prima etapa dezvoltarea infrastructurii tehnice si tehnologice capabile sa sustina obiectivele acestuia, în toate cele 9 centre descentralizate ale CCER.

Pentru realizarea proiectului CCER a achizitionat o organizatie operationala bazata pe dezvoltarea structurilor locale ca si pe instalarea instrumentelor de datacomunicatii (Minitel 1). Investitiile în tehnologie ale organizatiei sunt suportate de DATAR. Acestea sunt capabile sa sustina obiectivele privind descentralizarea organizarii muncii pentru a face posibila; realizarea procesarii intermediare în serviciile descentralizate si furnizarea de servicii cu valoare adaugata, precum si cresterea productivitatii serviciilor prin utilizarea echipamentelor de comunicatii prin microcomputing via ISDN.

8. Incubator de afaceri extra-muros

Obiective principale

Difuzarea si dezvoltarea teleworking-ului în departament prin:

· analiza necesitatilor potentiale ale firmelor locale si prezentarea importantei serviciilor de telesecretariat, posta electronica, consultanta la distanta si tele-formare;

· orientarea companiilor locale si a specialistilor spre resursele tele-serviciile existente în vederea crearii de noi companii de tele-servicii.

Descrierea proiectului

A fost realizat un studiu de piata si o ancheta asupra companiilor locale pentru a stabili care sunt necesitatile de tele-servicii.

Proiectul este realizate de SIVOM DE LA HAUTE VALEE DE L’HERAULT.

9. Tele-centru “în vecinatate” pentru activitati sociale

Obiectivele principale

Scopul proiectului este de a spori eficienta strategiei existente privind activitatile sociale.

Descrierea proiectului

Este un proiect coordonat de municipalitatile din districtul Vendôme care doresc sa realizeze un proiect comun de dezvoltare bazat pe tele-commuting si pe noile tehnologii în comunicatii si informatii. Aceasta implica realizarea unui sistem comun de tratare a actiunilor sociale privind persoanele în vârsta, problemele de precaritate sociala si de integrare sociala si profesionala.

Proiectul este realizat de Asociatia pentru elaborarea unui centru intercomunal în regiunea Vendôme.

Companiile de utilitate publica si telework

10. Realizarea unui telecentru de rezervari pentru 40 de persoane în nordul Frantei

Obiective principale

Obiectivul central este furnizarea de servicii de calitate. Crearea unei structuri de sustinere care sa contina echipe de vânzari de înalta calitate.

Alte obiective:

· Demonstrarea expansiunii rapide a serviciilor si tehnicilor de tele-vânzari;

· Depasirea handicapului privind reconversia profesionala apersonalului;

· Contributia la ridicarea regiunilor izolate prin folosirea tehnicilor de telecomunicatii.

Descrierea proiectului

Proiectul a început cu crearea unui tele-centru în Paris, care, datorita dezvoltarii tehnologiilor de comunicatii, a permis proiectului sa-si îndrepte atentia si spre alte regiuni ale Frantei.

S-a stabilit înfiintarea de astfel de centre în regiunea Pas-de-Calais.

Proiectul este realizat de SNCF - Directia regionala Lille.

Firmele private si telework

Sisteme de lucru alternative domiciliu-firma

1. Tema a fost abordata în cadrul a 4 proiecte DATAR de catre 4 firme sau asociatii de firme si anume: BIJOUX G.L.; IRIS; DIA; Le Journal le Monde.

11. BIJOUX G.L. proiect pentru 6 angajati telework

Obiective principale

· Îmbunatatirea serviciilor pentru clienti;

· Îmbunatatirea activitatilor de procesare a datelor privind conditiile de munca si servicii;

· Deplasarea activitatilor din zona Parisului în centrul Cheylard.

Descrierea proiectului

Realizarea unui sistem de managementul informatiei.

Proiectul are doua etape: prima este gasirea si implementarea solutiilor tehnice pentru crearea centrului de telework în domeniul managementului procesarii datelor; adoua etapa este aceea de computerizare a statiilor pentru teleworker-ii sezonieri.

Prin utilizarea retelelor publice existente sau viitoare proiectul are ca scop promovarea interoperabilitatii între diferite locuri individuale. Extensia Retelei Private conectata la Numeris si la alte retele publice va genera accesul general la centrul de procesare a datelor. Arhitectura telecomunicatiilor si a prelucrarii datelor aleasa de Bijoux G.L. este foarte complexa.

12. IRIS - proiect pentru 17 angajati telework

Obiective principale

· Eliminarea deplasarilor la serviciu (personalul va trebui sa vina “la serviciu” doar doua zile pe luna);

· Cresterea productivitatii prin reducerea timpului pierdut;

· Câstigarea unei mai mari flexibilitati privind managementul precum si reducerea spatiilor de lucru.

Descrierea proiectului

Proiectul va avea doua etape:

· Trei locuinte vor fiechipate initial. În plus, va fi instalata o statie standard la biroul central pentru a testa conditiile de conectare si pentru a oferi voluntarilor posibilitatea instruirii;

· echiparea altor posibili voluntari

13. DIA pentru 3 angajati telework

Obiective principale

Proiectul elaborat de DIA priveste doi directori si un programator. Obiectivele sunt:

· perceptia si întâmpinarea dorintelor colegilor de munca;

· cresterea productivitatii, reducerea costurilor si a deplasarilor;

· acumularea de experienta.

Descrierea proiectului

Proiectul DIA raspunde unor probleme ca;

- ofera posibilitatea personalului managerial al companiei sa lucreze de acasa. De fapt este singurul proiect telework care se adrezeaza factorilor de decizie si persoanelor cu raspundere manageriala;

- acumularea experientei în teleworking;

propune un serviciu de întretinere de la distanta pentru o perioada mare de timp (de la 7 a.m. la 8 p.m.).

14. Le Journal le Monde

Obiective principale

Rationalizarea muncii jurnalului prin teleworking în vederea:

· stabilirii de contacte usoare si rapide pentru transmiterea articolelor la sediul central, atât de acasa cât si din teren;

· consultarii departamentului de cercetare documentara concomitent cu accesul direct la transmisii din agentii centralizate la sediul central al ziarului.

Din redefinirea acestei forme de management va rezulta un sistem de interactiune între jurnalisti privind posibilitatea acestora de a avea acces la bazele de date editoriale.

Descrierea proiectului

Rezultatele asteptate din implementarea operatiilor telework, completate de un sistem de tele-commuting pentru jurnalisti si, într-o etapa ulterioara, din activitatile de tele-operare si tele-întretinere, vor afecta cca. 100 de angajati.

A fost pregatita o diagrama ce descrie interconectarea celor 6 grupuri de lucru computerizate: editare, cercetare documentara, productie, management, birotica, distributie, coordonare.

În total exista 6 centre computerizate cu 6 manageri. Fluxul de date interne si externe a fost inventariat în vederea stabilirii marimii corespunzatoare a conexiunilor.

15. Garantarea serviciilor de asigurare

Obiectivele proiectului

Stabilirea unui centru de teleservicii la Montflanquin în departamentul Lot et Garonne, bazat pe aceleati principii ca si cele 4 centre ale companiei Telergos si desfasurând activitate în domeniul asigurarilor.

Descrierea proiectului

Dezvoltarile tehnice si organizationale pentru infiintarea entrului Montflanquin au fost realizate de centrul Triaucourt. Totusi rentabilizarea serviciilor si extinderea lor a ramas nefinalizata datorita pietei.

Din punct de vedere tehnic centrul functioneaza pe principiul dialogului prin intermediul telecomunicatiilor si al retelelor de informatii si pe un sistem de validare a informatiilor la sediul central.

Centrul de teleservicii este operational cu 3 teleworkeri iar volumul prevazut de activitateva permite extinderea acestuia la 20 în urmatorii 2 ani.

Proiectul este realizat de TELERGOS.

16. EDUFAX - Teleworking la domiciliu pentru profesori

Obiective principale

Realizarea unui centru telework de învatare la distanta în vederea reducerii, pentru studenti, a timpului necesar transmiterii prin posta si corectarii lucrarilor. Pentru profesori se ofera posibilitatea unui program flexibil.

Descrierea proiectului

Acest proiect consta în interconectarea studentilor si a profesorilor într-o maniera automata sigura si rapida. Acesta are doua etape:

· Stabilirea pentru studenti a unei comunicatii pedagogice cu profesorii prin centrele de servicii fax care permit schimbul de documente;

· Deplasarea profesorilor

CEDIS, realizatorul proiectului, propune realizarea unui test în 4 sectoare si anume paramedical, învatamânt, electronica si constructii, prin gruparea a 25% din studenti.

În prezent cca. 30 de profesori se deplaseaza la sediul central al Centrului EDUFAX de 2-3 ori pe saptamâna. Toate datele de intrare si transmiterile de la domiciliu sunt introduse într0un departament centralizat de catre operatori.

Proiectul permite recrutarea de profesori, indiferent de locul în care ei locuiesc, automatizarea totala a procesarii lucrarilor de casa, accesul regiunilor izolate la informatie si învatamânt.

17. Teleasistenta pentru departamentele de echipamente agricole.

Obiective principale

Împartirea abilitatilor centrului de sustinere tehnica spre firmele mici prin facilitati de asistenta la distanta în domeniul reparatiilor echipamentelor agricole.

Descrierea proiectului

În conformitate cu evaluarile efectuate de CATMA se estimeaza înfiintarea a cca. 10.000 de firme de reparatii.

Proiectul se bazeaza pe instrumente software dezvoltate de Centrul de Transfer de Tehnologie prin Computer.

CATMA selecteaza datele tehnice din bibliotecile producatorilor le proceseaza si le transmite centrelor de reparatii.

Primul pas a fost înfiintarea a 17 centre test în sudul Frantei.

La sfârsitul anului 1994 vor fi realizate 13 centre test în Franta si 2 în strainatate: în Spania si Portugalia. La acestea se vor adauga 12 centre test prevazute în cadrul firmelor unde studentii CATMA se pregatesc.

Proiectul este realizat de Centrul de Echipamente Tehnice pentru Masini Agricole (CATMA)

Înapoi