Studii de
consultanță la nivel național
privind
opțiunea de drept a României
la orbita
geostaționară
Oportunitatea de drept a accesului României
la orbita geostaționară.
Punct de vedere pentru susținerea interesului României
la atribuirea unui post geostaționar
(V. și faza 1)
Colectiv
de elaborare:
(în ordine
alfabetică)
Ing. Alexandru
Cristian Constantinescu
Ing. Sorin
Diaconescu
Ing. Mircea
Preduț responsabil faza 1
Prof. Dr. ing.
Alexandru Spătaru responsabil faza 2 (finală)
© SCIENTCONSULT, noiembrie 1994
Considerații
introductive
Problematica prezentului Raport de
cercetare comportă utile considerații de ordin juridic, de avut în vedere la
alcătuirea unui punct de vedere pregătitor pentru reprezentanțele României la
dezbateri pe această temă la Națiunile Unite, în special, dar și în alte foruri
internaționale.
De aceea, o parte distinctă a fazei
a doua, finale, a Raportului, este rezervată detalierii considerațiilor expuse
de diferite delegații la sesiunile anuale ale Subcomitetului Tehnic și
Științific și Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale
Spațiului Extra atmosferic, precum și la diverse Congrese și Conferințe ținute
în organizarea Uniunii Internaționale de Telecomunicații (UIT), Federației
Internaționale de Aeronautică (IAF) și Comitetului pentru Cercetări Spațiale
ale Consiliului Internațional al Uniunii Științifice (COSPAR).
Aceste considerații pot completa
eficient evaluarea pentru actualizarea punctului de vedere formulat în decursul
anilor de către reprezentanții României la dezbateri asupra dreptului țărilor
la repartiție/alocație/atribuire de post/slot pe orbita geostaționară, care, de
asemenea, este dezvoltată în cadrul acestei faze.
Procedându-se astfel, se realizează
premisa fundamentării mandatului românesc la oricare forum de dezbatere a
accesului țărilor lumii la resursa naturală limitată denumită "orbită
geostaționară".
Principii
de drept în cooperarea internațională în domeniul spațial
Orbita geostaționară aparține,
evident, spațiului extra - atmosferic (simplu denumit în documente
"spațiu") și, deci, examinarea oricăror aspecte de drept, privitoare
la aceasta, trebuie să aibă în vedere ceea ce s-a convenit în plan
internațional cu privire la cooperarea internațională pentru explorarea și
utilizarea spațiului în scopuri pașnice.
Cu luarea în considerație a sursei
[11], respectiv punctul de vedere în problema de față al mai multor țări în
curs de dezvoltare (Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Uruguay, Venezuela,
Pakistan și Filipine), se trec în revistă, mai jos, concepte și documente
principale adoptate de Națiunile Unite, constituind un preambul la codul de
principii care se propune(1993) să stea la baza reglementărilor juridice
privind dreptul tuturor statelor lumii la explorarea și utilizarea spațiului,
și anume:
a) Dispozițiile Chartei Națiunilor
Unite, în special Art.1, 13, 55 și 56.
b) Prevederile Tratatului asupra
principiilor care trebuie să guverneze activitățile statelor în ceea ce
privește exploatarea și utilizarea spațiului extra - atmosferic, cuprinzând și
Luna și celelalte corpuri cerești.
c) Rezoluții ale Adunării Generale a
Națiunilor Unite, în special Rezoluțiile 2625 (XXV)/24 octombrie 1970, 3362 (S
- VII)/16 septembrie 1975, 41/65/3 decembrie 1986 și 47/68/14 decembrie 1992.
d) Recomandările celei de-a doua
Conferințe a Națiunilor Unite pentru explorarea și utilizarea în scopuri
pașnice a spațiului extra - atmosferic, precum și ale altor conferințe
internaționale, aplicabile problematicii de față.
Documentele menționate au factor
comun principiul potrivit căruia "explorarea
și utilizarea spațiului extra - atmosferic, care include Luna și celelalte
corpuri cerești, trebuie să se facă spre binele și în interesul tuturor
țărilor, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare economică sau științifică, ele
fiind apanajul întregii umanități".
De asemenea, documentele accentuează
necesitatea ca, în această privință, să se afle în atenție în mod cu totul
deosebit, favorizant, țările în curs de dezvoltare.
Se consideră, totodată, că spațiul
poate fi explorat și utilizat în mod liber de către orice stat, fără nici o
discriminare, în condiții de egalitate și în conformitate cu dreptul
internațional.
În același timp, documentele aici
invocate semnalează existența unei ample cooperări pașnice și subliniază
necesitatea de a se continua acțiunile de încurajare și susținere a
cooperărilor respective, mai ales cu referire la țările în curs de dezvoltare.
Se atrage însă atenția ca,
deopotrivă, puterile spațiale și celelalte țări participante la activitățile
spațiale să acționeze astfel încât spațiul să fie folosit în mod rațional și
echitabil, cu preocupare pentru ceea ce vor prelua generațiile viitoare.
Pe această construcție de concepte
și idei se așează un set important și semnificativ de principii, grupate
astfel:
A. Explorarea și utilizarea
spațiului trebuie să se facă în profitul și interesul tuturor statelor, însă
trebuie să se țină seama de condițiile speciale în care se află țările în curs
de dezvoltare.
Este o datorie etică, ce poate căpăta expresie juridică
pentru statele care dispun de capacități spațiale semnificative și de programe
pe măsură vizând explorarea și utilizarea în scopuri pașnice a spațiului, să
contribuie la promovarea și încurajarea cooperării internaționale în domeniul
științelor și tehnicilor spațiale, ca și al aplicațiilor acestora.
Este dreptul suveran al statelor ca fiecare să decidă
asupra modalităților de cooperare, cu manifestarea unei atitudini de
solidaritate și echitate corect înțeleasă.
B. Toate statele trebuie să aibă
acces la cunoștințe și aplicații care decurg din explorarea și utilizarea
spațiului în scopuri pașnice, în condiții de echitate și nediscriminare, atunci
când ele doresc aceasta.
Statele care efectueză activități în cadrul unui program
de explorare și utilizare pașnică a spațiului trebuie să faciliteze și altor
state, în special țărilor în curs de dezvoltare, accesul la cunoștințe și
aplicații care decurg din acestea, prin intermediul programelor de cooperare
internațională anume concepute.
Condițiile de care beneficiază un stat în cadrul unui
program dat de cooperare spațială vor trebui extinse și la alte state, cu care
s-a stabilit un program asemănător de cooperare internațională.
În cadrul cooperării internaționale în vederea
explorării și utilizării în scopuri pașnice a spațiului, țările în curs de
dezvoltare au dreptul să beneficieze de un tratament care să le permită să
folosească din plin avantajele cooperării. Acest tratament trebuie să se reflecte în programe
axate pe difuzarea cunoștințelor științifice și tehnice și va trebui
administrat ținându-se seama de gradul de dezvoltare a țărilor în cauză.
C. Cooperarea spațială
internațională trebuie să aibă ca obiectiv principal accesul egal al statelor
la dotări cu capacități endogene în domeniul științei, tehnologiilor și
aplicațiilor spațiale.
Statele care dispun de capacități spațiale
corespunzătoare și de programe privind explorarea și utilizarea spațiului în
scopuri pașnice trebuie să încurajeze și să faciliteze schimburile de
cunoștințe specializate și de tehnici spre toate statele, dar în special spre
țările în curs de dezvoltare.
Statele trebuie să încurajeze schimburile de materiale
și echipamente, ca și transferul de tehnologii, în vederea explorării și
utilizării spațiului în scopuri pașnice, după criterii de preț și repartiții
juste și echitabile.
D. Statele trebuie să-și desfășoare
activitățile cu manifestarea unei griji permanente pentru conservarea mediului
spațial, astfel încât acesta să nu devină impropriu continuării explorărilor spațiale
(Acest principiu are importanță deosebită
în legătură cu folosirea și gestionarea, sub responsabilitate internațională, a
orbitei geostaționare - a se vedea pct.3.3 al primei faze a Raportului).
Statele trebuie să acorde atenție tuturor aspectelor
privitoare la protecția și prezervarea mediului spațial, îndeosebi acelor
acțiuni care pot afecta mediul terestru, iar măsurile trebuie să fie
coordonate.
E. Rolul Organizației Națiunilor
Unite în domeniul cooperării internaționale la explorarea și utilizarea
spațiului în scopuri pașnice trebuie să fie adâncit și extins, în special în
cadrul Programului Națiunilor Unite pentru aplicațiile tehnicilor spațiale.
Toate statele trebuie să contribuie la finanțarea
Programului pentru aplicații ale tehnicilor spațiale în funcție de capacitățile
lor spațiale și de participarea lor la explorarea și folosirea spațiului.
Corelat cu acest principiu se mai au
în vedere:
- Inițiativele menite să
faciliteze accessul cu costuri cât mai mici, la datele de teledetecție, la
stațiile de recepție de la sol și la sistemele de prelucrare numerică a
imaginilor.
- Cooperarea
tehnico-științifică pentru încurajarea și facilitarea transferului
tehnologiilor și cunoștințelor specializate în domeniul spațial, mai ales către
țările în curs de dezvoltare.
- Repartizarea
echitabilă a beneficiilor ce se obțin de pe urma activităților spațiale,
luându-se în considerație nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare.
Asupra definirii și delimitării spațiului
La 22 martie 1993, Subcomitetul
Juridic al Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului
Extra - atmosferic (COPUOS), întrunit la sediul său din New York, a dezbătut
Raportul prezentat de Grupa de lucru constituită în vederea examinării
aspectelor principale ale definirii și delimitării spațiului, întocmit de
aceasta în baza hotărârii Subcomitetului la cea de-a 31-a sesiune a sa, ținută
în anul 1992 și ale cărei documente sunt înregistrate la O.N.U. sub
A/AC.105/514.
Problemele din Raportul respectiv se
referă direct, ca o introducere, la corelațiile juridice dintre spațiul
exterior Terrei, bun al întregii umanități, și orbita geostaționară, resursă
naturală limitată, de asemenea "proprietatea" comună, și egală a
statelor lumii. De aceea, asupra lor se
fac referiri în continuare, avându-se în vedere că ele fac obiectul și al altui
document (A/AC.105/543) privind lucrările sesiunii a 31-a a Subcomitetului Tehnic
al COPUOS, din 22 martie - 8 aprilie
1993.
Documente esențiale
Sunt de menționat următoarele
documente în cauză:
"Metoda de delimitare a spațiului aerian de spațiul
extra - atmosferic" (A/AC.105/C.2/L.139), prezentat la cea de-a 25-a
Sesiune a Subcomitetului de către ex - Uniunea Sovietică.
Proiect de
dispoziție de bază la Rezoluția Adunării Generale asupra delimitării spațiului
aerian și spațiului extra - atmosferic, precum și asupra regimului juridic al
spațiului orbital al sateliților geostaționari (A/AC.105/L/168), prezentat
Comitetului la Sesiunea a 22-a de către delegația sovietică.
"Propunere tranzacțională în problema relativă la
definirea și delimitarea spațiului extra - atmosferic", prezentată
Subcomitetului la cea de-a 31-a Sesiune de către delegația Federației Ruse.
"Proiect de principii generale care guvernează
orbita sateliților geostaționari" (A/AC.105/C.2/L.147), prezentat
Subcomitetului la Sesiunea a 23-a de delegațiile columbiană, ecuadoriană,
indoneziană și keniană.
Documentele oficiale de lucru , distribuite respectiv de
sesiunile a 28-a, din 1989 (A/AC.105/430), și a 30-a din 1991 (A/AC.105/484)
ale Subcomitetului Tehnic și Științific al COPUOS.
Delimitarea spațiului extra - atmosferic
Sunt consemnate mai departe
considerații de ordin juridic semnificative în problema menționată și se fac
sublinieri de care se poate beneficia la constituirea punctului de vedere al
României în problema aici dezvoltată.
Au semnificații unele intervenții
ale delegațiilor statelor la Sesiunile a 30-a a Subcomitetului Juridic
(A/AC.105/514) și a 31-a a Subcomitetului Științific și Tehnic ale COPUOS
(A/AC.105/543), care au luat în atenție raportul întocmit de Grupa de lucru al
Subcomitetului Juridic, unde la capitolul VI au fost dezvoltate probleme
privind natura fizică și caracteristicile tehnice ale orbitei sateliților
geostaționari.
În acel context și anterior s-au
făcut utile referiri la documentele menționate A/AC.105.2/L.339 ("Metode
de delimitare a spațiului aerian și a spațiului extra - atmosferic"),
prezentat la cea de-a 28-a Sesiune a Subcomitetului și A/AC.105.2/L.189
("Aspecte ale regimului juridic al obiectelor aerospațiale"), prezentat
la cea de-a 31-a sesiune a Subcomitetului, ca raport al delegației ruse.
Dat fiind caracterul destul de complex al problemelor ce
se pun, pornind chiar de la considerarea de către unele delegații că o atare
delimitare nu ar fi necesară, s-a desprins concluzia că la sesiunile următoare
ale subcomitetului se cuvine ca toate delegațiile să-și spună părerea, inclusiv
asupra chestionarului însoțitor al raportului rus citat (se anexează, operat cu
sugestii de completare la dispoziția delegației României la cea de-a 32-a
Sesiune a Subcomitetului Științific și Tehnic al COPUOS).
Observații și sugestii s-au făcut în legătură cu faptul
că problemele pe care le ridică documentul delegației ruse (ca de altfel toate
problemele aerospațiale) se referă direct la activitățile aeronautice, ceea ce
implică cunoașterea opiniei Organizației Internaționale de Aviație Civile
(OACI). S-a exprimat totodată părearea că ar fi preferabilă revederea dreptului
aerian, astfel încât acesta să fie extins și asupra obiectelor aerospațiale.
O delegație a sugerat ca, teoretic, problema să fie
abordată, fie în sensul dublului regim dinamic al obiectului considerat,
respectiv atmosferic și extra - atmosferic, fie în sensul unicității regimului
dinamic (de zbor), dar caracterizându-se de la început obiectul, respectiv ca
fiind aerodină sau aparat cosmic, și a
recomandat să se efectueze studii mai avansate pe această temă.
Este evident că cel mai bine ar fi
să se adopte un singur regim de tratare juridică a obiectelor aerospațiale,
numai că în acest caz vor apărea frecvent impasuri câtă vreme nu s-au
clarificat juridic delimitările dintre mediile
parcurse și, deci, din nou, va apărea necesitatea tratării separate a
celor două regimuri juridice - aerian și
exterior.
Important pentru ceea ce se urmărește prin Raportul de
cercetare de față este și punctul de vedere că pentru a se stabili cadrul
juridic care să reglementeze activitățile de utilizare a spațiului extra -
atmosferic va trebui pusă la punct mai
întâi practica națională în materie și că va fi util să se dispună pentru aceasta de informațiile privind zborurile aero
- spațiale deja efectuate, precum și de programele viitoare ale activităților
intenționate.
A rezultat ca oportună organizarea unei dezbateri în
cadrul Subcomitetului Juridic, pentru propuneri de făcut Comitetului pentru
Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic, în principal asupra: a)
regimului de zbor aplicabil vehiculelor spațiale în funcție de localizarea lor;
b) procedurile și modificările și c) eventualele necesități de revizuire a
Registrului obiectelor aero - spațiale.
S-a sugerat ca documentul - chestionar difuzat (Anexa
nr.1) să fie considerat propunere preliminară, pe baza căreia, cu concursul
Statelor Membre, să se stabilească un chestionar acceptabil, cu formulările
cele mai potrivite.
S-a propus ca, în chestionar,
problemele să fie grupate în două tematici, după criterii juridice și tehnice,
iar cele juridice să trateze separat problemele de lege lata și cele de lege
ferenda.
Asupra Întrebării 1, s-a
sugerat ca răspunsul la aceasta să fie gradat astfel:
1) prevederi naționale de drept
aerian, 2) opinia juris în această problemă și 3) dispoziții de drept
cutumar internațional.
Alte intervenții, în aparență de
speță terminologică, dar în fond vizând problematica în sensurile ei
principale, s-au oprit asupra a două tipuri de obiecte, și anume: 1) obiecte
care la lansare și la aterizare, la întoarcerea din misiunea cosmică,
traversează spațiul aerian (spațiul atmosferic) revendicat sau atribuit și 2)
obiecte care fac legătura între două puncte de pe Terra, cu un scurt pasaj
extra - atmosferic (misiune de transport aerospațial). În primul caz obiectul
ar îndrepăți denumirea de "obiect spațial", iar în al doilea, de
"obiect aerospațial".
Asupra
acestor aspecte ale dezbaterii, prin Agenția Spațială Română, este util de
constituit un punct de vedere, care să fie pus la dispoziția delegației
României la proxima sesiune a Subcomitetului Juridic al COPUOS. Se propun
pentru aceasta considerații constitutive în Anexa 1.
UTILIZAREA SPAȚIULUI TREBUIE SĂ SE FACĂ ÎN PROFITUL ȘI ÎN
INTERESUL TUTUROR STATELOR
Sub acest imperativ, cu completarea
în documente: "ținându-se seama în mod cu totul special de nevoile țărilor
în curs de dezvoltare", s-au purtat discuții la Organizația Națiunilor
Unite în ședința din 15 aprilie 1993, în cadrul căreia a fost prezentat un
important raport privind "Studiul aspectelor juridice privind aplicarea
principiului potrivit căruia explorarea și utilizarea spațiului trebuie să se
facă în profitul și interesul tuturor statelor" (Document A/AC.105/544).
Raportul a fost prezentat în sesiunea Subcomitetului Juridic al Comitetului
Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic de
președintele Grupei de lucru însărcinate cu această elaborare.
Grupa de lucru a fost sesizată de un
document de lucru intitulat " Principii relative de cooperare
internaționale în vederea utilizării spațiului în scopuri pașnice", supus
sesiunii ca o chintesență a concepțiilor de bază în problema considerată
exprimată de următoarele State Membre: Argentina, Brazilia, Chile, Columbia,
Filipine, Mexic, Nigeria, Pakistan, Uruguay și Venezuela. Documentul (A/AC.105
C.2/L.182/Rev.1) a fost prezentat ca proiect de Rezoluție a Adunării Generale.
Întrucât țările în curs de
dezvoltare elaboratoare au manifestat interes pentru toate aspectele la care
setul de principii se referă, într-o
serie de aspecte de preocupare de importanță și pentru România, se prezintă în
continuare mai întîi unele observații făcute la dezbateri, și cu care reprezentanții
României s-au declarat de acord, iar apoi documentul respectiv.
S-au făcut precizări în legătură cu
faptul că nu trebuie cerut prin vreun document ca țările să aibă programe
spațiale complete, după cum este nerealist să se considere posibilă atingerea
unei egalități în toate domeniile de activități spațiale. În același timp,
însă, este rezonabil să se convină ca tuturor țărilor în curs de dezvoltare să
li se dea posibilitatea să se doteze cu capacități spațiale și să
participe în mod semnifiactiv la cooperarea internațională.
Atingerea acestor obiective - s-a precizat - nu trebuie
să se facă prin constrângerea țărilor dezvoltate, pentru care accesul la
cooperare are însemnătate multiplă.
Se desprinde ca o necesitate
dezvoltarea de capacități endogene și pe acest plan, al activităților spațiale,
în toate țările în curs de dezvoltare care ajung la înțelegerea acestei necesități, afirmă
maturitate pentru opțiuni și adresează cereri de accept la cooperare.
De avut în vedere constatarea că
anumite state și-au putut dezvolta capacitățile endogene prin cooperarea
internațională, bilaterală sau multi-laterală, ceea ce n-ar fi reușit dacă s-ar
fi limitat la programe naționale. S-au accentuat însă asupra faptului că pentru a beneficia de cooperare, țara în
cauză trebuie să dispună de un minim de capacitate endogenă.
Această
subliniere a fost făcută și de Grupul de experți consultanți ai Agenției
Spațiale Române la examinarea ideilor-cadru ale Raportului de față, în sensul
necesității ca prin Programul Național (al României) de Cercetare - Dezvoltare
în Domeniul Spațial să se urmărească cu deosebit interes pregătirea ofertelor
în vederea acceptării României ca participant la programe semnificative în
derularea sau în pregătirea sub auspiciile Națiunilor Unite, cum este The
United Nations Programme on Space Applications.
Fără un anumit stadiu de competență
în problema ce se dorește a fi dezvoltată, nu este posibilă nici deschiderea
discuției privind cooperarea.
La sesiunea menționată s-a
considerat că multe țări în curs de dezvoltare pot avea nevoi diferite, în
funcție de gradul lor de emancipare, unele propunându-și prioritar, de exemplu,
aducția de tehnologii, altele - accesul la informații, iar altele - dezvoltarea
capacității endogene.
Pentru România, după părerea
experților - consultanți ai Agenției Spațiale Române, nevoile de cooperare au
ca primat accesul la informații și, prin aceasta, emanciparea tehnico -
științifică în domeniul spațial, cu accente pe activitățiile de remote sensing.
În același cadru de discuție, la
sesiunea citată s-a cerut ca și țările în curs de dezvoltare care nu dispun de
capacități spațiale să poată avea acces la beneficiile științei și
tehnologiilor spațiale.
Se reține ca o concluzie următoarea
apreciere: nevoile esențiale actuale ale țărilor în curs de dezvoltare se
referă, înainte de toate, la transferul de tehnici și materiale, echipament și
cunoștințe (informații științifice, formare de personal de consacrare și
disponibilități financiare), iar orice mecanism juridic este intenționat
trebuie să aibă în vedere aceasta.
În anexa nr.2 se inserează
propunerea de Rezoluție a Organizației Națiunilor Unite prezentată de Statele
menționate și intitulată: "Examinarea problemelor juridice legate de
aplicarea principiilor potrivit cărora explorarea și utilizarea spațiului trebuie
să se efectueze în profitul și în interesul tuturor Statelor, ținându-se seama
în mod cu totul special de nevoile țărilor în curs de dezvoltare".
Aspecte juridice
esențiale privind caracteristicile și utilizarea orbitei sateliților
geostaționari
Părerile
ce se vor exprima de către delegația României la sesiunile Subcomitetului
Științific și Tehnic sau Subcomitetului Juridic sau Comitetului Națiunilor
Unite pentru Utilizări în Scopuri Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic din
anul 1995 și ulterior se recomandă (grupul de experți - consultanți ai Agenției
Spațiale Române face recomandarea) a se ține seama de documentele de lucru
A/AC.105/C.2/L 192, din 30 martie 1993, redate mai jos în formularea prezentată
de delegația Columbiei la cea de-a 32-a sesiune a Comitetului Națiunilor Unite
pentru Utilizări în Scopuri Pașnice a Spațiului Extra - atmosferic ținut la New
York, în perioada 22 martie - 8 aprilie 1993.
Adunarea Generală
A. ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI
1. Constatând că
ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI este o resursă naturală limitată și că trebuie
deci să fie utilizată în mod rațional și echitabil și în interesul întregii
omeniri, ținându-se seama de prevederile acordurilor internaționale aplicabile
relativ la telecomunicații (Malaga - Torremolinos, 1973; Conferința
administrativă mondială a radiocomunicațiilor - Geneva 1979; Nairobi, 1982;
Nice, 1989),
2. Reamintind că
dezvoltarea științelor și tehnicilor spațiale aplicate la utilizarea ORBITEI
SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI este de o importanță fundamentală pentru programul
economic, social și cultural al popoarelor tuturor Statelor,
3. În spiritul
Tratatului asupra principiilor care guvernează activitățile Statelor în
explorarea și utilizarea spațiului extra - atmosferic, inclusiv Luna și
celelalte corpuri cerești, din 27 ianuarie 1969, care consacră utilizarea
pașnică a spațiului interesului întregii umanități, prin promovarea cooperării
și înțelegerii internaționale,
4. Notând că
ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI este un loc geometric din spațiu unde un
obiect cosmic se comportă în raport cu Terra în mod diferit de comportarea sa
în orice alt punct din spațiu, și anume se rotește cu acceași viteză ca și
Terra și văzut de pe Pământ pare, deci, imobil,
5. Notând și
că ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI face parte din spațiul extra -
atmosferic;
6. Reafirmând că,
în conformitate cu articolele 10 și 33 din Convenția Internațională de
telecomunicații adoptată la Nairobi, tuturor Statelor trebuie să li se
garanteze, în mod practic, accesul echitabil la ORBITA SATELIȚILOR
GEOSTAȚIONARI,
7. Consideră, în
consecință, că va trebui să existe un regim juridic special și complementar
aplicabil ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, pentru a se asigura
utilizarea rațională, eficientă, economică și echitabilă a acestei resurse, așa
cum o prevede tratatul;
8. Afirmă că,
în practică, echitatea va fi asigurată instituindu-se un drept preferențial
concret și specific;
9. Recomandă adoptarea principiilor următoare:
B. PRINCIPIILE DE ACCES ȘI FOLOSIRE
a) Când
o țară dezvoltată și o țară în curs de dezvoltare formulează o revendicare
identică pentru a obține acces la o aceeași poziție orbitală sau la poziții
orbitale vecine sau când formulează o revendicare o țară care a obținut deja o
poziție orbitală și o alta care încă nu a formulat revendicări identice,
preferința se va da țărilor în curs de dezvoltare sau celor care încă nu au
poziții orbitale, dacă poziționarea sateliților lor respectivi, pe același
punct, face exploatarea lor imposibilă pe plan radioelectric sau prea dificilă
sau prea destructivă. În orice caz, dreptul preferențial de acces fizic la o
poziție orbitală trebuie să se exercite în limitele prevăzute în regulamentul
de radiocomunicații al UIT (Uniunea Internațională de Telecomunicații).
b) Când
două sau mai multe țări în curs de dezvoltare sau două sau mai multe țări
dezvoltate formulează o revendicare identică, se aplică principiul după care
primii sosiți sunt primii serviți.
c) Este
necesar să se rezerve poziții orbitale și frecvența corespunzătoare pentru a se
răspunde trebuințelor țărilor în curs de dezvoltare. Aceste poziții orbitale și
frecvențe trebuie să rămână disponibile atâta timp cât se fac realmente
eforturi pentru utilizarea pozițiilor astfel rezervate.
d) Fără
a fi în dezacord cu precedenta, dacă o țară în curs de dezvoltare, care dispune
de mijloace necesare pentru a lansa un satelit într-un viitor imediat,
revendică o poziție pe ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, atunci când un Stat
care are mijloacele pentru a proceda imediat la lansare formulează, în același
timp, o revendicare identică; revendicarea, solid susținută de către acesta din
urmă, va trebui să prevaleze, în conformitate cu principiul eficacității,
enunțat în Convenția UIT.
Cu
referire la acest document, examinat de Grupul de experți - consultanți ai
Agenției Spațiale Române, sub președenția profesorului dr. docent Spătaru
Alexandru, directorul Centrului Național de Telecomunicației Spațiale, s-au
formulat Concluziile reflectate de
Punctul de vedere prezentat în continuare, reprezentând Concluziile la Raportul
de cercetare.
Punct de vedere
asupra atitudinii
juridice a României în problema accesului
la orbita
sateliților geostaționari
1. Privitor la atitudinea juridică a
Romăniei, Stat membru al Organizației Națiunilor Unite, în problema accesului
la ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, aceasta trebuie să susțină necesitatea
unor reglementări și a respectării reglementărilor adoptate.
2. Corelarea atribuirii de posturi
pe orbita considerată, la cerere, oricărui Stat, cu atribuirea frecvențelor
indicate, este util să revină și în continuare Uniunii Internaționale de
Telecomunicații, organ specializat al Națiunilor Unite.
3. Reglementările elaborate de UIT
și acceptate de Statele membre țin seama de situația cu totul specială a
țărilor în curs de dezvoltare și de aceea conțin și promovează principii de
drept și morală, respectiv ale echității, nediscriminării și solidarității, în
general în explorările și folosirea spațiului, inclusiv în ceea ce privește
utilizarea ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, considerată resursă naturală
limitată a comunității omenești.
Față de aceasta,
este indicată susținerea și de către România a opiniei neatacării acestor
reglementări, implicit menținerea autorității Uniunii Internaționale de
Telecomunicații privind administrarea
orbitei/sursei respective.
4. Chiar și numai declarativ, se
impune o reglementare asupra plasării pe orbita respectivă a noi sateliți cu
utilizări militare în condițiile stingerii războiului rece și ale unui avânt al
cooperării internaționale în activitățile spațiale cu orientări pașnice.
Este imperioasă
nevoia de informare la zi asupra ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI cu date despre noile obiecte cosmice plasate
pe această orbită și sateliții care, încetându-și existența activă, au fost
parcați pe alte orbite, în scopul degajării orbitei privilegiate.
5. Ca Stat membru al Națiunilor
Unite, interesat în toate problemele în atenția comunității mondiale, România
trebuie să-și aibă propria opinie și în problema spațială, iar în cadrul
acesteia, în ceea ce privește accesul la ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI;
disponibilitatea acesteia trebuie garantată nu doar pentru puterile spațiale,
ci, oricând aceasta devine posibil, și pentru celelalte State membre.
Interesul pentru
problematica menționată și adiacențele ei trebuie să se manifeste prin
formularea unui punct de vedere propriu și în ceea ce privește problema
"debris"-urilor cosmice la nivelul ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI
și în general în problema asanării spațiului la nivelul acestei orbite,
deopotrivă din considerente de saturare ineficientă a orbitei și de securitate
a aparatelor cosmice utilizate la acest nivel orbital.
În această
privință, este rațional să se insiste pentru reglementări în sensul
determinării ca proprietari de sateliți geostaționari să asigure nepoluarea
orbitei cu schijele treptei propulsoare temporar atașată sateliților pe care îi
scot în spațiu și să introducă exigențele ecologice necesare în perioadele de
construcție (inclusiv măsuri prin care să se evite poluarea electromagnetică).
În acest sens,
este necesară formularea unei punct de vedere al României în problema folosirii
în spațiu a surselor energetice de tip nuclear și exprimarea opiniei la
sesiunile Subcomitetului Științific și Tehnic și Juridic ale Comitetului
Națiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Pașnice ale Spațiului Extra -
atmosferic, pe ale căror agende se înscrie de fiecare dată și un atare punct.
6. În ceea ce privește solicitarea
unor țări ecuatoriale de a se avea în vedere într-un sens care să le favorizeze
dispunerea lor teritorial - geografică privilegiată, sateliții geostaționari aflându-se la zenitul teritoriilor
respective.
Mai multe
considerente scot din discuție o eventuală revendicare cu acest argument,
printre care:
a) admiterea realității integratoare
a ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI în spațiul extra - atmosferic și deci
tratarea sub raport juridic a orbitei respective în acest context;
b) neacceptarea ideii de
suveranitate națională asupra spațiului extra - atmosferic și acceptarea, deci,
a principiului spațiului extra - atmosferic liber, similar "mării
libere", "Arcticii și Antarcticii libere" și, mai legat,
"Lunii și celorlalte corpuri cerești libere";
c) susținerea principiului
egalității depline, nediscriminării și solidarității în explorările spațiale și
în utilizarea mediilor și mijloacelor pentru acestea, în profitul științei și
tehnologiilor dedicate dezvoltării și progresului întregii umanități.
7. Problematica ORBITEI SATELIȚILOR
GEOSTAȚIONARI îndreptățește organizarea la Agenția Spațială Română - și se
sugerează aceasta - a unui Seminar științific sau a unei Grupe de lucru tematice, cu participarea
reprezentanților specialiști din: Ministerul Comunicațiilor, Ministerul
Afacerilor Externe, Ministerul Cercetării și Tehnologiei, Ministerul
Transporturilor - Departamentul Avaiției și Ministerul Apărării Naționale.
Seminarul/Grupa de
lucru tematică ar urma să dezbate, să elaboreze și să actualizeze punctul de
vedere al României în problema ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, cuprinzând următoarele
aspecte:
- oportunitatea solicitării
alocației de poziție și, corelat, atribuirii de frecvențe;
- afinități și ralierea României la
opinii ale altor State membre ale Națiunilor Unite;
- suficiența și necesitatea
revizuirii unor reglementări;
- spațiul aerian suveran și spațiul
exterior liber;
- aspecte educaționale în plan
național (specialiști de consacrare);
- tematici conexe:
"debris"- urile și sursele nucleare specifice.
Notă: în completarea acestui Punct de vedere este util să se ia în considerație formulările
privind poziția României în problema considerată din Anexele nr. 1 șI nr. 2.
ANEXE
Anexa nr.1
Proiect de
CHESTIONAR
PRIVITOR LA
OBIECTELE AEROSPAȚIALE
(Document de lucru
prezentat de delegația Federației Ruse
la Subcomitetul Științific și Tehnic al Națiunilor Unite - COPUOS,
la 29 martie 1993)
Documentul este: A/AC.105/C.2/1993/CRP1
- Întrebarea nr.1: Există un
drept internațional cutumar care să reglementeze trecerea obiectelor spațiale
pe deasupra unui teritoriu străin pe timpul coborârii lor, când se reîntorc în
atmosfera terestră, în condiții normale (când nu este vorba de un incident)?
Dacă răspunsul este afirmativ, care
sunt precedentele (numele obiectului spațial, data trecerii sale pe deasupra
unui teritoriu străin și numele țării sau al regiunii survolate în sprijinul
acestei cutume internaționale?
Este utilă
precizarea situației denumite în formularea întrebării "survol al
teritoriului unui stat străin", acesta fiind corelată cu problema
delimitării spațiului aerian de spațiul extra - atmosferic.*)
Nu
cunoaștem ca, în cadrul activitățiilor spațiale, când se efectuează, cu mare
frecvență, survoluri, la foarte mare altitudine, ale teritoriului statelor
străine de activitățile respective, să fi fost reacții din partea acestora, cu
invocări juridice și nici nu socotim rezonabile asemenea reacții.
- Întrebarea nr.2 : Care sunt traiectoriile de
coborâre tip, ale sistemelor existente de navete spațiale, după întoarcerea lor
în atmosfera terestră?
Este potrivit ca
la acestă întrebare să răspundă cei care construiesc sau/și folosesc navele
spațiale la încercări și/sau în cadrul diferitelor misiuni în spațiul exterior.
- Întrebarea nr.3 : Care este
distanța necesară sistemelor existente de navete spațiale între punctul de
retur în atmosferă și punctul de aterizare ales?
Ibidem.
- Întrebarea nr. 4 : Dacă nu
există un drept internațional cutumar care să reglementeze trecerea obiectelor
spațiale după returul lor în atmosfera terestră, care sunt reglementările
naționale și internaționale aplicabile? Reglementările sunt ele satisfăcătoare,
sau este cazul să fie elaborate noi reglementări; în acest caz, care este
organul internațional competent?
Prin Agenția Spațială Română, s-au solicitat mențiuni,
respectiv Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Transporturilor,
Ministerului Justiției și Ministerului Afacerilor Externe, considerându-se că
se cunosc de către acestea reglementările internaționale la care România a
aderat, privind dreptul național asupra spațiului aerian și, eventual, asupra
delimitărilor convenite ale acestuia.
- Întrebarea nr.5 : Se poate
defini un obiect aerospațial ca un obiect lansat în spațiul extra-atmosferic și
capabil la un moment al traiectoriei sale să utilizeze proprietățile sale
aerodinamice pentru a se menține pe o anumită durată de timp în spațiul aerian?
Definiția este
suficientă prin prima sa condiție, și anume ca obiectul să fie lansat în
spațiul extra-atmosferic, dar va mai trebui adăugat: :"și evoluează în
acest spațiu". Se face o distincție între obiecte care simplu ies din
atmosferă (cazul rachetelor intercontinentale, a căror componentă de luptă
atinge un plafon de 1300 km, de exemplu) și cele care au o evoluție de durată
în spațiul exterior. Apare tot mai necesară, totodată, definirea
"spațiului exterior", care poate fi aceeași cu a "spațiului
extra - atmosferic". Mai apar în context noțiunile de "evoluție
orbitală" și de spațiu circumterestru" sau "spațiu
periterestru". Dincolo de acest spațiu "apropiat" se consideră
"spațiul exterior", în care este cuprinsă și Luna.
- Întrebarea nr.6 : Regimul
aplicabil zborurilor obiectelor aerospațiale ar putea aduce stabilirea
distincției între obiecte care se găsesc în spațiul aerian și în spațiul extra
- atmosferic?
Desigur, trebuie
făcută o deosebire între obiectele care se găsesc ("evoluează", chiar
dacă se află "la punct fix" - cazul elicopterelor) și obiectelor care
se găsesc ("evoluează") în spațiul extra - atmosferic, regimul lor de
zbor fiind diferit.
Criteriul
acesta, al regimului de zbor, în sensul caracteristicilor de mișcare ale
aparatelor respective, poate fi luat în cosiderație, întrucât obiectele cosmice
sau "aparatele spațiale", deosebit de aerodine, se caracterizează
prin limita de viteză care trebuie dobândită ("prima viteză
cosmică"), în afara mediului rezistent atmosferic și pentru a primi
calitatea de obiecte cosmice. Aerodinele operează, deocamdată, cu viteze
subsonice și supersonice (sub hipersonice).
Pe
viitor, avioanele cosmice vor complica și mai mult conceptul diferențiat de
"aeronautic", "aerospațial", "cosmic" sau
"astronautic".
- Întrebarea nr.7 : Se poate
concepe un regim unic sau unificat pentru toate obiectele aerospațiale, în
pofida diversității caracteristicilor lor funcționale, a proprietăților aerodinamice
și a tehnicilor spațiale utilizate, precum și a proprietăților de concepție?
Se poate concepe
un regim unic sau unificat pentru toate obiectele aerospațiale, dar
administrarea unui asemenea regim de zbor ("de circulație", "de
transport", "de evoluție") este de natură să complice și mai
mult lucrurile, tocmai din cauza caracteristicilor de mișcare ("dinamicii
de zbor") a obiectelor casnice, diferite de cele ale aerodinelor.
- Întrebarea nr.8 : Obiectele
aerospațiale ar putea fi asimilate, pe timpul sejurului lor în spațiul aerian,
cu aeronavele, cu toate consecințele juridice care decurg din aceasta?
Ideea ca obiectele
cosmice, în timpul când evoluează în spațiul aerian, să fie considerate aerodine
și, deci, să fie tratate, pe acea perioadă a evoluției lor, ca aeronave, poate
fi acceptată, sub rezerva sesizării ulterioare a unor aspecte juridice
limitative sau defavorabile.
- Întrebarea nr.9 : În cadrul
unui regim aplicabil unui obiect spațial, trebuie făcut un loc special fazelor
de lansare și de aterizare, care, prin gradul de reglementare, se disting de
intrarea în spațiul aerian a obiectelor care provin din obiecte extra -
atmosferice cu retur ulterior pe aceste orbite?
Situația aceasta,
când un aparat aerospațial iese, voit sau incidental, din orbită, pătrunde în
spațiul aerian național ("suveran") și reajunge pe o orbită
circumterestră oarecare, reprezintă un caz particular al evoluției orbitale a
obiectelor cosmice, care îndreptățește considerații de ordin juridic. Problema
aparține dreptului cosmic, și nu dreptului aeronautic.
- Întrebarea nr.10 : Când un
obiect aerospațial al unui Stat se găsește în spațiul aerian al altui Stat, ar
trebui aplicate "normele de drept aerian național și multinațional sau ar
trebui definite, pentru cazurile de acest tip, norme juridice speciale, care să
fie înscrise într-un acord internațional
distinct?
Formalizarea
(invocarea) juridică este rațională, evident, pentru situații de acest tip,
când un obiect aerospațial "străin" pătrunde în spațiul aerian
național ("suveran"), încât sunt urgent necesare reglementări
internaționale pentru delimitarea spațiului cosmic (extern, extra-atmosferic),
precum și asupra obligațiilor și răspunderile statelor care, nerespectând
limitele acceptate, provoacă, în mod deliberat, încălcarea spațiului aerian
național (suveran).
- Întrebarea nr.11 :
Recurgerea la obiecte aerospațiale necesită punerea în practică a unui sistem
special de notificare prealabilă a lansării și returului pe Pământ?
Da. De fapt există
un asemenea sistem special de notificare prealabilă a lansării și returului pe
Pământ al obiectelor aerospațiale. A devenit, totodată, necesară reglementarea
juridică a acestei atitudini a acelora (state, companii și organizații
naționale sau internaționale) care efectuează lansări de rachete purtătoare și
recuperări de obiecte cosmice.
Problema
semnifică transparență în informarea privind activitățile spațiale, în scopuri
directe de securitate în plan militar și pentru evitarea suspiciunilor care
însoțesc activitățile spațiale neanunțate. Sub acest raport, elaborarea de
reglementări juridice se îngreunează, date fiind scopurile și interesele
militare distincte ale puterilor spațiale. Se trece, astfel, într-un domeniu
foarte sensibil de preocupare, pentru dezarmarea generală și globală, al unor
reglementări aparținând altui context juridic.
- Întrebarea nr.12 : Trecerea
unui obiect aerospațial prin spațiul aerian al unui Stat străin trebuie să fie
subordonată obținerii unei autorizații prealabile?
Desigur, dacă
obiectul aerospațial străin urmează a traversa, cu bună știință a
proprietarului, spațiul aerian al unui Stat, trebuie cerută Statului respectiv
autorizația prealabilă.
Încă o
dată, apare necesară reglementarea juridică mai întâi a spațiului aerian
național (suveran), iar apoi a delimitării spațiului extra - atmosferic
(exterior) liber (similar "mării libere" și continentelor polare
"libere").
-Întrebarea nr.13 : Ar trebui
modificate, pentru obiectele aerospațiale, regulile de înmatriculare a
obiectelor lansate în spațiu?
Nu cunoaștem
despre existența unor reguli de înmatriculare a obiectelor lansate în spațiu,
similare acelora de înmatriculare a aeronavelor.
Existența unor reguli de înmatriculare ("Registrul
spațial") se impune, iar la stabilirea lor se vor avea în vedere regulile
Registrului Aerian.
- Întrebarea nr.14 : Va
trebui modificată sau precizată, pentru obiecte spațiale, noțiunea de
"stare de lansare"?
Nu se cunosc alte
precizări anterioare.
Notă :
Punctul de vedere mai sus
formulat aparține Grupului de experți - consultanți ai Agenției Spațiale
Române, constituit anume pentru a se pronunța în legătură cu Chestionarul
respectiv.
S-au desprins următoarele:
-
Este utilă tansmiterea la inițiatori (Federația Rusă) a unui punct de vedere al
delegației României la cea de-a 32-a sesiune anuală a Subcomitetului Științific
și Tehnic al Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale
Spațiului Extra - atmosferic, iar acest punct de vedere poate fi formulat pe
baza celor de mai sus.
- Poate
fi oportună continuarea consultării naționale a problematicii respective
(definirea spațiului aerian național și delimitarea spațiului extra -
atmosferic de spațiul aerian național), prin Agenția Spațială Română, care
să-și extindă aria coordonatoare și pe o zonă juridică spațială.
- În problematica
examinată, trebuie consultate, în conjuncție, Ministerul Apărării Naționale și
Ministerul Afacerilor Externe, în vederea actualizării conceptului național
(integrator) de "spațiu aerian suveran".
Anexa nr. 2
Probleme juridice legate de aplicarea principiului
potrivit căruia
explorarea și utilizarea spațiului trebuie să se facă
în profitul și în interesul tuturor Statelor
(Document de lucru A/AC.105/C.2/L.182/Rev.1)
- Propunere de Rezoluție -
Principiile relative la cooperarea internațională
în vederea explorării și utilizării spațiului în scopuri pașnice
Adunarea
generală,
În spiritul
prevederilor Chartei Națiunilor Unite, în special a Articolelor 1, 13, 55 și
56, precum și
În spiritul
prevederilor Tratatului asupra principiilor care guvernează activitățiile
Statelor în problema explorării și utizării aparatului extra - atmosferic,
inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești,
Având în vedere
toate rezoluțiile pertinente ale Adunării Generale, în special rezoluțiile 2625
(XXV) din 24 octombrie 1970; 3362 (S - VII) din 16 septembrie 1975; 42/65 din 3
decembrie 1986 și 47/68 din 14 decembrie 1992,
Ținând seama de recomandările celei de-a doua Conferințe a
Națiunilor Unite privind explorarea și utilizările pașnice ale spațiului extra
- atmosferic și ale altor conferințe internaționale aplicabile în problemă,
Doritoare
să întărească și să aprofundeze principiul după care explorarea și
utilizarea spațiului extra - atmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri
cerești, trebuie să se facă spre binele și în interesul tuturor țărilor,
oricare ar fi stadiul dezvoltării lor, economice sau științifice, (și) sunt
apanajul întregii umanități, ținând seama în special de nevoile proprii ale
țărilor în curs de dezvoltare,
Având
în vedere, de asemenea, că spațiul extra - atmosferic, inclusiv Luna și
celelalte corpuri cerești, poate fi explorat și utilizat liber de orice Stat,
fără nici o discriminare, în condiții de egalitate și conform dreptului
internațional,
Notând
cu satisfacție că o vastă cooperare multinațională în explorarea și
utilizarea spațiului în scopuri pașnice este deja angajată și se desfășoară
între State și organizații internaționale,
Subliniind
necesitatea de a continua facilizarea și încurajarea cooperării internaționale
în activitățile și cercetările spațiale, ținând seama în special de nevoile
țărilor în curs de dezvoltare,
Subliniind
și că utilizarea și explorarea spațiului trebuie să continue să se efectueze în
scopuri pașnice,
Decisă
să asigure că spațiul continuă să fie folosit în scopuri pașnice,
încurajând cooperarea internațională pentru explorarea și folosirea sa,
Conștientă
de necesitățile utilizării spațiului în mod rațional și echitabil și de a-l
proteja pentru generațiile viitoare,
ADOPTĂ principiile
relative la cooperarea internațională în vederea explorării și utilizării
spațiului în scopuri pașnice, enunțate în anexă la prezenta rezoluție
(Anexă)
PRINCIPIILE RELATIVE LA COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN
VEDEREA EXPLORĂRII ȘI UTILIZĂRII SPAȚIULUI ÎN SCOPURI PAȘNICE
I
1. Explorarea și utilizarea
spațiului trebuie să se facă în profitul și în interesul tuturor Statelor,
ținându-se seama în mod cu totul special de nevoile specifice ale țărilor în
curs de dezvoltare.
2. Statele care dispun de capacități
spațiale corespunzătoare și de programe de explorare și utilizare a spațiului
trebuie să contribuie la promovarea și încurajarea cooperării internaționale în
domeniul științelor și tehnicilor spațiale, precum și al aplicațiilor acestora.
3. Statele au drept suveran să
decidă asupra modalităților de cooperare care le privesc, ținând seama de
solidaritatea și echitatea ce se impun în legătură cu explorarea și utilizarea
spațiului în scopuri pașnice, ca și de apanajul întregii umanități, mai ales în
cadrul unei cooperări multinaționale.
II
1. Toate Statele trebuie să aibă
acces la cunoștințe și aplicații care decurg din explorarea și utilizarea
spațiului în scopuri pașnice, în condiții de echitate și nediscriminatorii, în
timp util.
2. Statele care realizează programe
de explorare și utilizare a spațiului trebuie să faciliteze și altor State,
îndeosebi țărilor în curs de dezvoltare, accesul la cunoștințe și aplicații
care decurg din aceste programe, prin intermediul programelor internaționale
special create pentru aceasta.
3. Condițiile de care beneficiază
un Stat în cadrul unui program dat de
cooperare spațială trebuie extinse, după caz, și la alte State cu care s-a
stabilit un program asemănător de cooperare internațională.
4. În cadrul cooperării
internaționale la explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice, țările
în curs de dezvoltare trebuie să se bucure de un tratament care să le permită
să beneficieze din plin de ceastă cooperare. Acest tratament este important mai
ales cu referire la programele axate pe difuzarea cunoștiințelor științifice și
tehnice și el trebuie acordat, ținându-se seama de gradul lor de dezvoltare, țărilor
în curs de dezvoltare.
III
1. Cooperarea internațională în
explorarea și utilizarea spațiului trebuie să fie condusă în scopuri pașnice.
2. Statele care practică cooperarea
internațională în domeniul științelor și tehnicilor spațiale și al aplicațiilor
acestora sau care beneficiază de aceasta trebuie să se asigure că nu este
deturnat scopul pașnic.
3. Nici o condiție arbitrară sau
discriminatorie nu trebuie să se pună la schimbul de cunoștințe sau la
aplicații destinate explorării și utilizării pașnice a spațiului. În acest
scop, orientările internaționale concertate vor facilita satisfacerea
obiectivelor constituind nevoile în materie de tehnici și echipamente
IV
1. Toate Statele trebuie să
desfășoare activitățile lor spațiale ținând seama cu consecvență de necesitatea
păstrării mediului spațial de o asemenea manieră, care să asigure că în nici un
moment acesta nu constituie un obstacol în continuitatea explorării și
utilizării spațiului.
2. Statele trebuie să fie atente la
toate aspectele de protecție și conservare a mediului spațial, în special la
unele aspecte care ar putea afecta mediul terestru, și să-și coordoneze
eforturile pe această linie.
3. Statele care dispun de capacități
spațiale corespunzătoare și de programe de explorare și utilizare a spațiului,
trebuie să partajeze echitabil cu celelalte State, în special cu țările în curs
de dezvoltare, cunoștințele științifice și tehnice necesare punerii în bune
condiții a programelor centrate pe o explorare și utilizare mai rațională a
spațiului, astfel încât mediul spațial să fie prezervat pentru generațiile
viitoare.
V
1. Rolul Organizației Națiunilor
Unite și câmpul activităților sale în domeniul cooperării internaționale în
vederea explorării și utilizării spațiului trebuie accentuate și lărgite, în
special în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru aplicații ale tehnicilor
spațiale.
2. Toate Statele trebuie să
contribuie la finanțarea Programelor pentru aplicații ale tehnicilor spațiale,
în funcție de capacitățile lor spațiale și de participarea lor la exporarea și
utilizarea spațiului.
3. Pentru a da un sens concret
acestor principii relative la cooperarea internațională în vederea explorării
și utilizării spațiului în scopuri pașnice, Statele trebuie să-și centreze
eforturile pe următoarele domenii:
a) Încurajarea constituirii unei capacități endogene în
științele și tehnicile spațiale, în special în țările în curs de dezvoltare;
b) Schimburi continue de informații, de date, de
materiale și de echipamente interesând științele și tehnicile spațiale;
c) Promovarea de asociații sau coantreprize axate pe
diferitele domenii ale științelor și tehnicilor spațiale;
d) Inițiative vizând facilitarea accesului, cu cheltuieli
puține, la date de teledetecție, la stațiile de recepție la sol și la sisteme
de prelucrare numerică a imaginilor;
e) Cooperarea tehnică pentru a încuraja și facilita
transferul de tehnici și cunoștințe specializate în probleme de știință și
tehnici spațiale, în special cu țările în curs de dezvoltare;
f) Repartizarea echitabilă a efectelor benefice ale
științelor și tehnicilor spațiale, ținând seama îndeosebi de nevoile speciale
ale țărilor în curs de dezvoltare.
NOTĂ la Raportul de cercetare privitor la Principiile din
Proiectul de rezoluție a Organizației Națiunilor Unite înserat mai sus.
Grupul
de experți - consultanți ai Agenției Spațiale Române, examinând acest document,
comparativ cu alte documente de lucru pe aceeași tematică sau pe tematici
apropiate, sugerează:
1. Să fie acceptat de România, întrucât se
situează pe poziția țărilor în curs de dezvoltare, ale căror activități
spațiale trebuie să fie încurajate, în primul rând - prin acces la
cunoștințe și date din domeniul științei și tehnicilor spațiale, în al
doilea rând - prin transfer de material și tehnologii din domeniul
spațial, iar în al treilea rând - prin accept și favorizare la cooperare
științifică, tehnică și aplicativă în domeniul spațial.
2. Să se rețină ca necesitate și pentru
România accesul la Programele de cooperare internațională pentru spațiu și
pentru mediu ale Națiunilor Unite, anume constituite pentru asistență îndeosebi
acordată țărilor în curs de dezvoltare, iar pentru aceasta să se ceară
organismelor coordonatoare ale Națiunilor Unite să le facă mai bine cunoscute.
3. Să se accentueze asupra necesității ca
toate țările în curs de dezvoltare, care adresează cereri în acest sens, să fie
încurajate în organizarea, în țările respective sau la nivel subregional, de
cursuri, lectorate sau alte forme educaționale în domeniul științei,
tehnologiilor și aplicațiilor spațiale.
O asemenea încurajare poate să constea în
susținerea activităților respective cu specialiști în contul financiar al
Programelor Națiunilor Unite, precum și în punerea la dispoziție
organizatorilor a unor materiale și echipamente utile, acestea incluzând benzi
cu date și înregistrări, casete și filme educaționale, tehnică de calcul,
echipamente didactice de proiecție și materiale consumabile pentru acestea.
Se va sugera ca seturi de astfel de
materiale de inventar să fie oferite de Programele considerate în
fiecare an țărilor în curs de dezvoltare care pregătesc atare activități
educaționale pe tematică spațială și se adreasează pentru asistență Programelor
respective.
4. În general, România, în
intervențile sale la Națiunile Unite, ca și în alte împrejurări, trebuie să
împărtășească și să exprime acele opinii care consideră un drept al țărilor
în curs de dezvoltare să beneficieze de asistență în eforturile lor pentru
emancipare spațială, separând aceasta de bunăvoința puterilor spațiale.
5. România să aibă o poziție fermă
și consecventă de raliere la oricare luare de poziție privind folosirea în alte
scopuri decât cele pașnice a spațiului extra - atmosferic, trebuind introduse
în principiile de drept internațional prevederi incriminatorii la adresa
acelora care își arogă dreptul prin putere și introduc în spațiul liber extra -
atmosferic obiecte servind scopuri războinice.
Sub acest raport, este
recomandabilă formularea unei intervenții a României la Națiunile Unite pentru
a fi revăzute toate reglementările privind explorarea și utilizarea în scopuri
pașnice a spațiului anterioare anului 1990, când se poate considera încheiat
"războiul rece".
6. De aceeași speță este și
cerința, ce va trebui formulată în termeni cât mai exacți, ca mediul extra -
atmosferic să fie protejat, dar nu ca simplă declarație, ci cu obligații și
răspunderi precise din partea acelora care îl folosesc de a-l prezerva.
Se impune exprimarea unei păreri
oficiale a României în această problemă la Sesiunea din februarie 1995 a
Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului Națiunilor Unite pentru
Utilizări în Scopuri Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic, cu menționarea
orbitei sateliților geostaționari și a proceselor de poluare a acesteia de
către "debris" - urile rachetelor purtătoare și obiectele cosmice
inutilizabile.
7. Trebuie accentuate eforturile
pentru unitate a țărilor în curs de dezvoltare în susținerea dreptului egal la
spațiu și, implicit, la orbita sateliților geostaționari.
Țările, în formulări
oficiale, rezoluții și alte documente, trebuie să exprime cu claritate dreptul
egal de proprietate indivizibilă al tuturor Statelor lumii la spațiu, ceea ce
va trebui să însemne și obligația puterilor spațiale semnificative de a ține
seama că activează într-un spațiu al întregii comunități umane și, deci, deloc
discrețional.
8. România va trebui să ajungă, cât
mai curând posibil, la situația de a fi înțeles, la dimensiunile ei actuale,
problematica spațială și de a reflecta aceasta imediat prin "Planul
Spațial Național până în anul 2000", elaborat de Agenția Spațială Română
și aflat în proces de definitivare.
Anexa nr.3
TRATATUL PENTRU
SPAȚIU DIN 27 IANUARIE 1967
Baza
dreptului spațial în principii internaționale se află în lucrările Comitetului
pentru Spațiu al Națiunilor Unite, creat
în 1958. Acestuia se datorează:
Tratatul
pentru Spațiu din 27 ianuarie 1967, elaborat la epoca primelor aplicații
spațiale, reprezentate de evoluția orbitală a sateliților de telecomunicații Telstar (două exemplare, lansate,
respectiv, la 10 iulie 1962 și 7 mai 1963) și Early Bird (primul satelit comercial în orbita geostaționară/1965).
PREVEDERI:
Explorarea și exploatarea spațiului extra - atmosferic
trebuie să se facă spre binele și în interesul tuturor țărilor, oricare ar fi
stadiul lor de dezvoltare economică și științifică; ele sunt apanajul întregii
umanități.
Spațiul extra - atmosferic poate fi explorat și utilizat
liber pentru toate Statele, fără nici o discriminare, în condiții de egalitate
și de conformare la dreptul internațional; cercetările științifice sunt libere
în spațiul extra - atmosferic și Statele trebuie să favorizeze și să încurajeze
cooperarea internațională în aceste cercetări.
Spațiul extra - atmosferic nu poate face obiect de
apropriere pe cale de proclamație de suveranitate, pe cale de ocupație, nici
prin alte mijloace.
Utilizarea de arme nucleare sau de distrugere în masă
acolo este interzisă.
Este o obligație informarea comunității științifice.
Acest
drept al spațiului este un drept generos și mondialist.
El este
alcătuit pentru a acționa într-o zonă de activitate umană unde în mod normal nu
se alpică noțiunea de patrimoniu.
Principiul
dominant al exploatării spațiului, așa cum rezultă din Tratatul din 1967, este
cel al cooperării, care se justifica pe deplin la acea epocă, prin caracterul
experimental al explorărilor spațiale.
NOTĂ :
În Raportul CNES "La
politique des données spatiales",
de M. Dreiski, sept. - oct.1993, se notează:
- Nu există nici o definiție
geografică a spațiului și există un acord în a se admite, prin referire la
dreptul aerian, care se aplică în spațiul unde evoluează avioanele, că spațiul
extra - atmosferic se situează deasupra acestei zone, susceptibilă deci de
evoluție dacă aeronautica evoluează.
- Țările de pe Ecuator au
revendicat, în van, pe lângă comunitatea internațională, "proprietatea
spațiilor orbitale geostaționare utilizate pentru exploatarea sateliților de
telecomunicații".
- De asemenea, țările în curs de
dezvoltare revendică, în materie de teledetecție, că inventarierea de către
sateliți străini a resurselor lor materiale constituie o atingere a
suveranității lor.
La aceste chestiuni, precum și la
altele care ating valoarea datelor culese din spațiul extra - atmosferic,
dreptul spațiului nu poate aduce, deocamdată, răspunsuri satisfăcătoare.
Anexa nr. 4
Din Raportul UIT -
Geneva 1994
Cel
de-al 33-lea Raport anual al Uniunii Internaționale de Telecomunicații Asupra telecomunicațiilor și utilizărilor
pașnice ale Spațiului extra - atmosferic este destinat, ca și precedentul
(1993), Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului
Extra - atmosferic și Subcomitetelor acestuia, Științific și Tehnic și Juridic.
Studiile
tehnice relative la standardizarea și exploatarea echipamentelor și sistemelor,
ca și utlizarea generală a resursei orbită/spațiu pentru telecomunicații în
spațiul extra - atmosferic, sunt conduse de Sectorul de normalizare a
telecomunicațiilor și Sectorul de radiocomunicații ale UIT.
Conferința
plenipotențiarilor, organul suprem al Uniunii, care s-a ținut la Geneva la 7-22
decembrie 1992, a adoptat pentru UIT o nouă structură, care cuprinde trei
Sectoare: radiocomunicații, normalizare și dezvoltare.
Gestionarea
spectrului de frecvențe radioelectrice pentru radiocomunicații de pe Terra și
spațiale, precum și studiul problemelor tehnice, de exploatare și reglementare
relative la radiocomunicații, au fost integrate în noul Sector de
radiocomunicații.
În
cadrul acestui nou Sector, activitățile sunt încredințate Consiliilor de studii
însărcinate cu utilizarea spectrului de frecvențe radioelectrice pentru
radiocomunicațiile terestre și spațiale, inclusiv orbita geostaționară și
sistemele de sateliți în orbită joasă.
Deciziile
asupra deliberărilor Sectorului menționat le iau Conferințele mondiale de
radiocomunicații, care au loc la intervale de doi ani (Conferința imediat
următoare se ține în anul 1995).
În
Raport se arată că, în perioada 1993-1994, Biroul pentru radiocomunicații a
continuat să urmărească aplicarea dispozițiilor din Regulamentul pentru radiocomunicații
la Conferința Internațională de telecomunicații.
Potrivit
acestor dispoziții, Administrațiile trebuie, printre altele:
" să trimită la Biroul pentru radiocomunicații,
dacă este necesar, date privind coordonarea utilizării frecvențelor ce le-au
fost atribuite la stațiile spațiale instalate la bordul SATELIȚIILOR
GEOSTAȚIONARI sau la stațiile terestre destinate să comunice cu acele stații
spațiale, în scopul publicării acestor date într-o Secțiune Specială a Circularei
săptămânale pe care o editează".
În anul
1993 - se arată în Raport - Biroul a primit date privind 112 noi rețele de
sateliți, pe care le-a publicat pentru Administrațiile menționate în Anexa nr.
5 la Raportul de cercetare, reluate în ordinea și în limba franceză, așa cum au
fost ele inserate în document.
Amploarea dezvoltării domeniului telecomunicațiilor
spațiale, mai ales pe coordonatele direcției geostaționare, o arată faptul că,
în anul 1993, Biroul de radiocomunicații a primit 16.220 de fișe de notificare
de alocație de frecvență pentru stații ale seviciilor de radiocomunicații
spațiale, pe care Biroul le-a introdus în Fișierul de referință. Aceste fișe de
notificare se repartizează astfel: 9401 privitoare la 75 de stații spațiale
(sisteme de bord) și 6819 pentru stați terestre.
În
aceeași perioadă, Biroul a tratat 9281 de fișe de notificare de atribuire de
frecvențe pentru Stații ale serviciilor de radiocomunicații spațiale, din care
7144 se referă la 2137 stații spațiale.
Biroul de radiocomunicații ține la zi și difuzează cu
regularitate Administrațiilor o listă de poziții atribuite stațiilor spațiale
instalate la bordul SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI cu benzile de frecvență utilizate
de aceste stații, date care i-au fost comunicate în cadrul procedurilor
descrise în Regulamentul de radiocomunicații. În anexa nr. 6 este reprodusă
lista respectivă, unde au fost trecute frecvența și stațiile spațiale în
proiect care fac obiectul procedurilor de publicare anticipată.
..
Anexa nr. 5
NOTIFICĂRI LA
U.I.T.
de sisteme sau
rețele satelitare
pentru
telecomunicații
În anexa nr. 5 este reprodusă o consemnare a notificărilor Administrațiilor
naționale și internaționale de telecomunicații satelitare, în limba franceză,
în original, din documentul prezentat Națiunilor Unite, intitulat Cel de-al
33-lea Raport al Uniunii Internaționale de Telecomunicații asupra
telecomunicațiilor și utilizărilor pașnice ale spațiului extra-atmosferic -
Geneva, 1994.
Datele
au fost primite de Biroul de Radiocomunicații al U.I.T. în anul 1993 și se
referă la 112 noi rețele de sateliți; ele au fost date publicității în
procedura de publicare anticipată.
LISTA
STAȚIILOR SPAȚIALE GEOSTAȚIONARE.
POZIȚIA ORBITALĂ
ȘI BENZILE DE FRECVENȚE
LA 21 DECEMBRIE
1993
Biroul
de Radiocomunicații al U.I.T. ține la zi și difuzează cu regularitate
Administrațiilor naționale și internaționale de telecomunicații o listă a
pozițiilor atribuite stațiilor spațiale instalate la bordul sateliților
geostaționari, cu benzile de frecvențe utilizate de aceste stații. Datele îi
sunt comunicate în cadrul procedurilor descrise în Regulamentul de
Radiocomunicații (RR).
Tabelul
reproduce această listă, în care sunt adăugate stațiile spațiale în proiect,
care fac obiectul procedurii de publicare anticipată.
..
(Tabelele din anexele 5 și 6 sunt
foarte ample și, oricum, comportă versiuni actualizate Nota SCIENTCONSULT
2001.)
*) Raportul de faþã include aici sugestii în atenþia Agenþiei Spaþiale Române pentru punct de vedere al delegaþiei române la discuþii pe aceastã temã la Naþiunile Unite.