Studii de consultanță la nivel național

privind opțiunea de drept a României

la orbita geostaționară

 

 

Oportunitatea de drept a accesului României

la orbita geostaționară.

Punct de vedere pentru susținerea interesului României

la atribuirea unui post geostaționar

(V. și faza 1)

 

Colectiv de elaborare:

(în ordine alfabetică)

 

Ing. Alexandru Cristian Constantinescu

Ing. Sorin Diaconescu

Ing. Mircea Preduț – responsabil faza 1

Prof. Dr. ing. Alexandru Spătaru – responsabil faza 2 (finală)

 

 

 

© SCIENTCONSULT, noiembrie 1994

 

 

 

            Considerații introductive

 

            Problematica prezentului Raport de cercetare comportă utile considerații de ordin juridic, de avut în vedere la alcătuirea unui punct de vedere pregătitor pentru reprezentanțele României la dezbateri pe această temă la Națiunile Unite, în special, dar și în alte foruri internaționale.

            De aceea, o parte distinctă a fazei a doua, finale, a Raportului, este rezervată detalierii considerațiilor expuse de diferite delegații la sesiunile anuale ale Subcomitetului Tehnic și Științific și Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra atmosferic, precum și la diverse Congrese și Conferințe ținute în organizarea Uniunii Internaționale de Telecomunicații (UIT), Federației Internaționale de Aeronautică (IAF) și Comitetului pentru Cercetări Spațiale ale Consiliului Internațional al Uniunii Științifice (COSPAR).

            Aceste considerații pot completa eficient evaluarea pentru actualizarea punctului de vedere formulat în decursul anilor de către reprezentanții României la dezbateri asupra dreptului țărilor la repartiție/alocație/atribuire de post/slot pe orbita geostaționară, care, de asemenea, este dezvoltată în cadrul acestei faze.

            Procedându-se astfel, se realizează premisa fundamentării mandatului românesc la oricare forum de dezbatere a accesului țărilor lumii la resursa naturală limitată denumită "orbită geostaționară".

           

            Principii de drept în cooperarea internațională în domeniul spațial

 

            Orbita geostaționară aparține, evident, spațiului extra - atmosferic (simplu denumit în documente "spațiu") și, deci, examinarea oricăror aspecte de drept, privitoare la aceasta, trebuie să aibă în vedere ceea ce s-a convenit în plan internațional cu privire la cooperarea internațională pentru explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice.

            Cu luarea în considerație a sursei [11], respectiv punctul de vedere în problema de față al mai multor țări în curs de dezvoltare (Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Uruguay, Venezuela, Pakistan și Filipine), se trec în revistă, mai jos, concepte și documente principale adoptate de Națiunile Unite, constituind un preambul la codul de principii care se propune(1993) să stea la baza reglementărilor juridice privind dreptul tuturor statelor lumii la explorarea și utilizarea spațiului, și anume:

            a) Dispozițiile Chartei Națiunilor Unite, în special Art.1, 13, 55 și 56.

            b) Prevederile Tratatului asupra principiilor care trebuie să guverneze activitățile statelor în ceea ce privește exploatarea și utilizarea spațiului extra - atmosferic, cuprinzând și Luna și celelalte corpuri cerești.

            c) Rezoluții ale Adunării Generale a Națiunilor Unite, în special Rezoluțiile 2625 (XXV)/24 octombrie 1970, 3362 (S - VII)/16 septembrie 1975, 41/65/3 decembrie 1986 și 47/68/14 decembrie 1992.

            d) Recomandările celei de-a doua Conferințe a Națiunilor Unite pentru explorarea și utilizarea în scopuri pașnice a spațiului extra - atmosferic, precum și ale altor conferințe internaționale, aplicabile problematicii de față.

 

 

            Documentele menționate au factor comun principiul potrivit căruia "explorarea și utilizarea spațiului extra - atmosferic, care include Luna și celelalte corpuri cerești, trebuie să se facă spre binele și în interesul tuturor țărilor, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare economică sau științifică, ele fiind apanajul întregii umanități".

            De asemenea, documentele accentuează necesitatea ca, în această privință, să se afle în atenție în mod cu totul deosebit, favorizant, țările în curs de dezvoltare.

            Se consideră, totodată, că spațiul poate fi explorat și utilizat în mod liber de către orice stat, fără nici o discriminare, în condiții de egalitate și în conformitate cu dreptul internațional.

            În același timp, documentele aici invocate semnalează existența unei ample cooperări pașnice și subliniază necesitatea de a se continua acțiunile de încurajare și susținere a cooperărilor respective, mai ales cu referire la țările în curs de dezvoltare.

            Se atrage însă atenția ca, deopotrivă, puterile spațiale și celelalte țări participante la activitățile spațiale să acționeze astfel încât spațiul să fie folosit în mod rațional și echitabil, cu preocupare pentru ceea ce vor prelua generațiile viitoare.

            Pe această construcție de concepte și idei se așează un set important și semnificativ de principii, grupate astfel:

 

            A. Explorarea și utilizarea spațiului trebuie să se facă în profitul și interesul tuturor statelor, însă trebuie să se țină seama de condițiile speciale în care se află țările în curs de dezvoltare.

            Este o datorie etică, ce poate căpăta expresie juridică pentru statele care dispun de capacități spațiale semnificative și de programe pe măsură vizând explorarea și utilizarea în scopuri pașnice a spațiului, să contribuie la promovarea și încurajarea cooperării internaționale în domeniul științelor și tehnicilor spațiale, ca și al aplicațiilor acestora.

            Este dreptul suveran al statelor ca fiecare să decidă asupra modalităților de cooperare, cu manifestarea unei atitudini de solidaritate și echitate corect înțeleasă.

 

            B. Toate statele trebuie să aibă acces la cunoștințe și aplicații care decurg din explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice, în condiții de echitate și nediscriminare, atunci când ele doresc aceasta.

            Statele care efectueză activități în cadrul unui program de explorare și utilizare pașnică a spațiului trebuie să faciliteze și altor state, în special țărilor în curs de dezvoltare, accesul la cunoștințe și aplicații care decurg din acestea, prin intermediul programelor de cooperare internațională anume concepute.

            Condițiile de care beneficiază un stat în cadrul unui program dat de cooperare spațială vor trebui extinse și la alte state, cu care s-a stabilit un program asemănător de cooperare internațională.

            În cadrul cooperării internaționale în vederea explorării și utilizării în scopuri pașnice a spațiului, țările în curs de dezvoltare au dreptul să beneficieze de un tratament care să le permită să folosească din plin avantajele cooperării. Acest  tratament trebuie să se reflecte în programe axate pe difuzarea cunoștințelor științifice și tehnice și va trebui administrat ținându-se seama de gradul de dezvoltare a țărilor în cauză.

 

            C. Cooperarea spațială internațională trebuie să aibă ca obiectiv principal accesul egal al statelor la dotări cu capacități endogene în domeniul științei, tehnologiilor și aplicațiilor spațiale.

            Statele care dispun de capacități spațiale corespunzătoare și de programe privind explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice trebuie să încurajeze și să faciliteze schimburile de cunoștințe specializate și de tehnici spre toate statele, dar în special spre țările în curs de dezvoltare.

            Statele trebuie să încurajeze schimburile de materiale și echipamente, ca și transferul de tehnologii, în vederea explorării și utilizării spațiului în scopuri pașnice, după criterii de preț și repartiții juste și echitabile.

 

            D. Statele trebuie să-și desfășoare activitățile cu manifestarea unei griji permanente pentru conservarea mediului spațial, astfel încât acesta să nu devină impropriu continuării explorărilor spațiale (Acest principiu are importanță deosebită în legătură cu folosirea și gestionarea, sub responsabilitate internațională, a orbitei geostaționare - a se vedea pct.3.3 al primei faze a Raportului).

            Statele trebuie să acorde atenție tuturor aspectelor privitoare la protecția și prezervarea mediului spațial, îndeosebi acelor acțiuni care pot afecta mediul terestru, iar măsurile trebuie să fie coordonate.

 

            E. Rolul Organizației Națiunilor Unite în domeniul cooperării internaționale la explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice trebuie să fie adâncit și extins, în special în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru aplicațiile tehnicilor spațiale.

            Toate statele trebuie să contribuie la finanțarea Programului pentru aplicații ale tehnicilor spațiale în funcție de capacitățile lor spațiale și de participarea lor la explorarea și folosirea spațiului.

            Corelat cu acest principiu se mai au în vedere:

                        - Inițiativele menite să faciliteze accessul cu costuri cât mai mici, la datele de teledetecție, la stațiile de recepție de la sol și la sistemele de prelucrare numerică a imaginilor.

                        - Cooperarea tehnico-științifică pentru încurajarea și facilitarea transferului tehnologiilor și cunoștințelor specializate în domeniul spațial, mai ales către țările în curs de dezvoltare.

                        - Repartizarea echitabilă a beneficiilor ce se obțin de pe urma activităților spațiale, luându-se în considerație nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare.

 

 

Asupra definirii și delimitării spațiului

 

            La 22 martie 1993, Subcomitetul Juridic al Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic (COPUOS), întrunit la sediul său din New York, a dezbătut Raportul prezentat de Grupa de lucru constituită în vederea examinării aspectelor principale ale definirii și delimitării spațiului, întocmit de aceasta în baza hotărârii Subcomitetului la cea de-a 31-a sesiune a sa, ținută în anul 1992 și ale cărei documente sunt înregistrate la O.N.U. sub A/AC.105/514.

            Problemele din Raportul respectiv se referă direct, ca o introducere, la corelațiile juridice dintre spațiul exterior Terrei, bun al întregii umanități, și orbita geostaționară, resursă naturală limitată, de asemenea "proprietatea" comună, și egală a statelor lumii.  De aceea, asupra lor se fac referiri în continuare, avându-se în vedere că ele fac obiectul și al altui document (A/AC.105/543) privind lucrările sesiunii a 31-a a Subcomitetului Tehnic al COPUOS, din 22 martie  - 8 aprilie 1993.

 

 

Documente esențiale

 

            Sunt de menționat următoarele documente în cauză:

 

            "Metoda de delimitare a spațiului aerian de spațiul extra - atmosferic" (A/AC.105/C.2/L.139), prezentat la cea de-a 25-a Sesiune a Subcomitetului de către ex - Uniunea Sovietică.

              Proiect de dispoziție de bază la Rezoluția Adunării Generale asupra delimitării spațiului aerian și spațiului extra - atmosferic, precum și asupra regimului juridic al spațiului orbital al sateliților geostaționari (A/AC.105/L/168), prezentat Comitetului la Sesiunea a 22-a de către delegația sovietică.

            "Propunere tranzacțională în problema relativă la definirea și delimitarea spațiului extra - atmosferic", prezentată Subcomitetului la cea de-a 31-a Sesiune de către delegația Federației Ruse.

            "Proiect de principii generale care guvernează orbita sateliților geostaționari" (A/AC.105/C.2/L.147), prezentat Subcomitetului la Sesiunea a 23-a de delegațiile columbiană, ecuadoriană, indoneziană și keniană.

            Documentele oficiale de lucru , distribuite respectiv de sesiunile a 28-a, din 1989 (A/AC.105/430), și a 30-a din 1991 (A/AC.105/484) ale Subcomitetului Tehnic și Științific al COPUOS.

 

 

Delimitarea spațiului extra - atmosferic

 

            Sunt consemnate mai departe considerații de ordin juridic semnificative în problema menționată și se fac sublinieri de care se poate beneficia la constituirea punctului de vedere al României în problema aici dezvoltată.

            Au semnificații unele intervenții ale delegațiilor statelor la Sesiunile a 30-a a Subcomitetului Juridic (A/AC.105/514) și a 31-a a Subcomitetului Științific și Tehnic ale COPUOS (A/AC.105/543), care au luat în atenție raportul întocmit de Grupa de lucru al Subcomitetului Juridic, unde la capitolul VI au fost dezvoltate probleme privind natura fizică și caracteristicile tehnice ale orbitei sateliților geostaționari.

            În acel context și anterior s-au făcut utile referiri la documentele menționate A/AC.105.2/L.339 ("Metode de delimitare a spațiului aerian și a spațiului extra - atmosferic"), prezentat la cea de-a 28-a Sesiune a Subcomitetului și A/AC.105.2/L.189 ("Aspecte ale regimului juridic al obiectelor aerospațiale"), prezentat la cea de-a 31-a sesiune a Subcomitetului, ca raport al delegației ruse.

            Dat fiind caracterul destul de complex al problemelor ce se pun, pornind chiar de la considerarea de către unele delegații că o atare delimitare nu ar fi necesară, s-a desprins concluzia că la sesiunile următoare ale subcomitetului se cuvine ca toate delegațiile să-și spună părerea, inclusiv asupra chestionarului însoțitor al raportului rus citat (se anexează, operat cu sugestii de completare la dispoziția delegației României la cea de-a 32-a Sesiune a Subcomitetului Științific și Tehnic al COPUOS).

            Observații și sugestii s-au făcut în legătură cu faptul că problemele pe care le ridică documentul delegației ruse (ca de altfel toate problemele aerospațiale) se referă direct la activitățile aeronautice, ceea ce implică cunoașterea opiniei Organizației Internaționale de Aviație Civile (OACI). S-a exprimat totodată părearea că ar fi preferabilă revederea dreptului aerian, astfel încât acesta să fie extins și asupra obiectelor aerospațiale.

            O delegație a sugerat ca, teoretic, problema să fie abordată, fie în sensul dublului regim dinamic al obiectului considerat, respectiv atmosferic și extra - atmosferic, fie în sensul unicității regimului dinamic (de zbor), dar caracterizându-se de la început obiectul, respectiv ca fiind aerodină sau aparat  cosmic, și a recomandat să se efectueze studii mai avansate pe această temă.

            Este evident că cel mai bine ar fi să se adopte un singur regim de tratare juridică a obiectelor aerospațiale, numai că în acest caz vor apărea frecvent impasuri câtă vreme nu s-au clarificat juridic delimitările dintre mediile  parcurse și, deci, din nou, va apărea necesitatea tratării separate a celor două regimuri juridice  - aerian și exterior.

            Important pentru ceea ce se urmărește prin Raportul de cercetare de față este și punctul de vedere că pentru a se stabili cadrul juridic care să reglementeze activitățile de utilizare a spațiului extra - atmosferic va trebui pusă la punct mai întâi practica națională în materie și că va fi util să se dispună pentru aceasta de informațiile privind zborurile aero - spațiale deja efectuate, precum și de programele viitoare ale activităților intenționate.

            A rezultat ca oportună organizarea unei dezbateri în cadrul Subcomitetului Juridic, pentru propuneri de făcut Comitetului pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic, în principal asupra: a) regimului de zbor aplicabil vehiculelor spațiale în funcție de localizarea lor; b) procedurile și modificările și c) eventualele necesități de revizuire a Registrului obiectelor aero - spațiale.

            S-a sugerat ca documentul - chestionar difuzat (Anexa nr.1) să fie considerat propunere preliminară, pe baza căreia, cu concursul Statelor Membre, să se stabilească un chestionar acceptabil, cu formulările cele mai potrivite.

            S-a propus ca, în chestionar, problemele să fie grupate în două tematici, după criterii juridice și tehnice, iar cele juridice să trateze separat problemele de lege lata și cele de lege ferenda.

            Asupra Întrebării 1, s-a sugerat ca răspunsul la aceasta să fie gradat astfel:

            1) prevederi naționale de drept aerian, 2) opinia juris în această problemă și 3) dispoziții de drept cutumar internațional.

            Alte intervenții, în aparență de speță terminologică, dar în fond vizând problematica în sensurile ei principale, s-au oprit asupra a două tipuri de obiecte, și anume: 1) obiecte care la lansare și la aterizare, la întoarcerea din misiunea cosmică, traversează spațiul aerian (spațiul atmosferic) revendicat sau atribuit și 2) obiecte care fac legătura între două puncte de pe Terra, cu un scurt pasaj extra - atmosferic (misiune de transport aerospațial). În primul caz obiectul ar îndrepăți denumirea de "obiect spațial", iar în al doilea, de "obiect aerospațial".

            Asupra acestor aspecte ale dezbaterii, prin Agenția Spațială Română, este util de constituit un punct de vedere, care să fie pus la dispoziția delegației României la proxima sesiune a Subcomitetului Juridic al COPUOS. Se propun pentru aceasta considerații constitutive în Anexa 1.

 

 

 

 

 


 

 

UTILIZAREA SPAȚIULUI TREBUIE SĂ SE FACĂ ÎN PROFITUL ȘI ÎN INTERESUL TUTUROR STATELOR

 

            Sub acest imperativ, cu completarea în documente: "ținându-se seama în mod cu totul special de nevoile țărilor în curs de dezvoltare", s-au purtat discuții la Organizația Națiunilor Unite în ședința din 15 aprilie 1993, în cadrul căreia a fost prezentat un important raport privind "Studiul aspectelor juridice privind aplicarea principiului potrivit căruia explorarea și utilizarea spațiului trebuie să se facă în profitul și interesul tuturor statelor" (Document A/AC.105/544). Raportul a fost prezentat în sesiunea Subcomitetului Juridic al Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic de președintele Grupei de lucru însărcinate cu această elaborare.

            Grupa de lucru a fost sesizată de un document de lucru intitulat " Principii relative de cooperare internaționale în vederea utilizării spațiului în scopuri pașnice", supus sesiunii ca o chintesență a concepțiilor de bază în problema considerată exprimată de următoarele State Membre: Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Filipine, Mexic, Nigeria, Pakistan, Uruguay și Venezuela. Documentul (A/AC.105 C.2/L.182/Rev.1) a fost prezentat ca proiect de Rezoluție a Adunării Generale.

            Întrucât țările în curs de dezvoltare elaboratoare au manifestat interes pentru toate aspectele la care setul de principii se  referă, într-o serie de aspecte de preocupare de importanță și pentru România, se prezintă în continuare mai întîi unele observații făcute la dezbateri, și cu care reprezentanții României s-au declarat de acord, iar apoi documentul respectiv.

            S-au făcut precizări în legătură cu faptul că nu trebuie cerut prin vreun document ca țările să aibă programe spațiale complete, după cum este nerealist să se considere posibilă atingerea unei egalități în toate domeniile de activități spațiale. În același timp, însă, este rezonabil să se convină ca tuturor țărilor în curs de dezvoltare să li se dea posibilitatea să se doteze cu capacități spațiale și să participe în mod semnifiactiv la cooperarea internațională.

            Atingerea acestor obiective - s-a precizat - nu trebuie să se facă prin constrângerea țărilor dezvoltate, pentru care accesul la cooperare are însemnătate multiplă.

            Se desprinde ca o necesitate dezvoltarea de capacități endogene și pe acest plan, al activităților spațiale, în toate țările în curs de dezvoltare care ajung  la înțelegerea acestei necesități, afirmă maturitate pentru opțiuni și adresează cereri de accept la cooperare.

            De avut în vedere constatarea că anumite state și-au putut dezvolta capacitățile endogene prin cooperarea internațională, bilaterală sau multi-laterală, ceea ce n-ar fi reușit dacă s-ar fi limitat la programe naționale. S-au accentuat însă asupra faptului că pentru a beneficia de cooperare, țara în cauză trebuie să dispună de un minim de capacitate endogenă.

            Această subliniere a fost făcută și de Grupul de experți consultanți ai Agenției Spațiale Române la examinarea ideilor-cadru ale Raportului de față, în sensul necesității ca prin Programul Național (al României) de Cercetare - Dezvoltare în Domeniul Spațial să se urmărească cu deosebit interes pregătirea ofertelor în vederea acceptării României ca participant la programe semnificative în derularea sau în pregătirea sub auspiciile Națiunilor Unite, cum este The United Nations Programme on Space Applications.

            Fără un anumit stadiu de competență în problema ce se dorește a fi dezvoltată, nu este posibilă nici deschiderea discuției privind cooperarea.

            La sesiunea menționată s-a considerat că multe țări în curs de dezvoltare pot avea nevoi diferite, în funcție de gradul lor de emancipare, unele propunându-și prioritar, de exemplu, aducția de tehnologii, altele - accesul la informații, iar altele - dezvoltarea capacității endogene.

            Pentru România, după părerea experților - consultanți ai Agenției Spațiale Române, nevoile de cooperare au ca primat accesul la informații și, prin aceasta, emanciparea tehnico - științifică în domeniul spațial, cu accente pe activitățiile de remote sensing.

            În același cadru de discuție, la sesiunea citată s-a cerut ca și țările în curs de dezvoltare care nu dispun de capacități spațiale să poată avea acces la beneficiile științei și tehnologiilor spațiale.

            Se reține ca o concluzie următoarea apreciere: nevoile esențiale actuale ale țărilor în curs de dezvoltare se referă, înainte de toate, la transferul de tehnici și materiale, echipament și cunoștințe (informații științifice, formare de personal de consacrare și disponibilități financiare), iar orice mecanism juridic este intenționat trebuie să aibă în vedere aceasta.

            În anexa nr.2 se inserează propunerea de Rezoluție a Organizației Națiunilor Unite prezentată de Statele menționate și intitulată: "Examinarea problemelor juridice legate de aplicarea principiilor potrivit cărora explorarea și utilizarea spațiului trebuie să se efectueze în profitul și în interesul tuturor Statelor, ținându-se seama în mod cu totul special de nevoile țărilor în curs de dezvoltare".


 

Aspecte juridice esențiale privind caracteristicile și utilizarea orbitei sateliților geostaționari

 

 

            Părerile ce se vor exprima de către delegația României la sesiunile Subcomitetului Științific și Tehnic sau Subcomitetului Juridic sau Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic din anul 1995 și ulterior se recomandă (grupul de experți - consultanți ai Agenției Spațiale Române face recomandarea) a se ține seama de documentele de lucru A/AC.105/C.2/L 192, din 30 martie 1993, redate mai jos în formularea prezentată de delegația Columbiei la cea de-a 32-a sesiune a Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Pașnice a Spațiului Extra - atmosferic ținut la New York, în perioada 22 martie - 8 aprilie 1993.

 

Adunarea Generală

 

            A. ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI

 

1. Constatând că ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI este o resursă naturală limitată și că trebuie deci să fie utilizată în mod rațional și echitabil și în interesul întregii omeniri, ținându-se seama de prevederile acordurilor internaționale aplicabile relativ la telecomunicații (Malaga - Torremolinos, 1973; Conferința administrativă mondială a radiocomunicațiilor - Geneva 1979; Nairobi, 1982; Nice, 1989),

 

2. Reamintind că dezvoltarea științelor și tehnicilor spațiale aplicate la utilizarea ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI este de o importanță fundamentală pentru programul economic, social și cultural al popoarelor tuturor Statelor,

 

3. În spiritul Tratatului asupra principiilor care guvernează activitățile Statelor în explorarea și utilizarea spațiului extra - atmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești, din 27 ianuarie 1969, care consacră utilizarea pașnică a spațiului interesului întregii umanități, prin promovarea cooperării și înțelegerii internaționale,

 

4. Notând că ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI este un loc geometric din spațiu unde un obiect cosmic se comportă în raport cu Terra în mod diferit de comportarea sa în orice alt punct din spațiu, și anume se rotește cu acceași viteză ca și Terra și văzut de pe Pământ pare, deci, imobil,

 

5. Notând și că ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI face parte din spațiul extra - atmosferic;

 

6. Reafirmând că, în conformitate cu articolele 10 și 33 din Convenția Internațională de telecomunicații adoptată la Nairobi, tuturor Statelor trebuie să li se garanteze, în mod practic, accesul echitabil la ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI,

 

7. Consideră, în consecință, că va trebui să existe un regim juridic special și complementar aplicabil ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, pentru a se asigura utilizarea rațională, eficientă, economică și echitabilă a acestei resurse, așa cum o prevede tratatul;

 

8. Afirmă că, în practică, echitatea va fi asigurată instituindu-se un drept preferențial concret și specific;

 

9. Recomandă adoptarea principiilor următoare:

 

 

B.  PRINCIPIILE DE ACCES ȘI FOLOSIRE

 

            a) Când o țară dezvoltată și o țară în curs de dezvoltare formulează o revendicare identică pentru a obține acces la o aceeași poziție orbitală sau la poziții orbitale vecine sau când formulează o revendicare o țară care a obținut deja o poziție orbitală și o alta care încă nu a formulat revendicări identice, preferința se va da țărilor în curs de dezvoltare sau celor care încă nu au poziții orbitale, dacă poziționarea sateliților lor respectivi, pe același punct, face exploatarea lor imposibilă pe plan radioelectric sau prea dificilă sau prea destructivă. În orice caz, dreptul preferențial de acces fizic la o poziție orbitală trebuie să se exercite în limitele prevăzute în regulamentul de radiocomunicații al UIT (Uniunea Internațională de Telecomunicații).

            b) Când două sau mai multe țări în curs de dezvoltare sau două sau mai multe țări dezvoltate formulează o revendicare identică, se aplică principiul după care primii sosiți sunt primii serviți.

            c) Este necesar să se rezerve poziții orbitale și frecvența corespunzătoare pentru a se răspunde trebuințelor țărilor în curs de dezvoltare. Aceste poziții orbitale și frecvențe trebuie să rămână disponibile atâta timp cât se fac realmente eforturi pentru utilizarea pozițiilor astfel rezervate.

            d) Fără a fi în dezacord cu precedenta, dacă o țară în curs de dezvoltare, care dispune de mijloace necesare pentru a lansa un satelit într-un viitor imediat, revendică o poziție pe ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, atunci când un Stat care are mijloacele pentru a proceda imediat la lansare formulează, în același timp, o revendicare identică; revendicarea, solid susținută de către acesta din urmă, va trebui să prevaleze, în conformitate cu principiul eficacității, enunțat în Convenția UIT.

 

            Cu referire la acest document, examinat de Grupul de experți - consultanți ai Agenției Spațiale Române, sub președenția profesorului dr. docent Spătaru Alexandru, directorul Centrului Național de Telecomunicației Spațiale, s-au formulat Concluziile reflectate de Punctul de vedere prezentat în continuare, reprezentând Concluziile la Raportul de cercetare.

 

 

Punct de vedere

asupra atitudinii juridice a României în problema accesului

la orbita sateliților geostaționari

 

            1. Privitor la atitudinea juridică a Romăniei, Stat membru al Organizației Națiunilor Unite, în problema accesului la ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, aceasta trebuie să susțină necesitatea unor reglementări și a respectării reglementărilor adoptate.

           

            2. Corelarea atribuirii de posturi pe orbita considerată, la cerere, oricărui Stat, cu atribuirea frecvențelor indicate, este util să revină și în continuare Uniunii Internaționale de Telecomunicații, organ specializat al Națiunilor Unite.

           

            3. Reglementările elaborate de UIT și acceptate de Statele membre țin seama de situația cu totul specială a țărilor în curs de dezvoltare și de aceea conțin și promovează principii de drept și morală, respectiv ale echității, nediscriminării și solidarității, în general în explorările și folosirea spațiului, inclusiv în ceea ce privește utilizarea ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, considerată resursă naturală limitată a comunității omenești.

            Față de aceasta, este indicată susținerea și de către România a opiniei neatacării acestor reglementări, implicit menținerea autorității Uniunii Internaționale de Telecomunicații  privind administrarea orbitei/sursei respective.

 

            4. Chiar și numai declarativ, se impune o reglementare asupra plasării pe orbita respectivă a noi sateliți cu utilizări militare în condițiile stingerii războiului rece și ale unui avânt al cooperării internaționale în activitățile spațiale cu orientări pașnice.

            Este imperioasă nevoia de informare la zi asupra ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI  cu date despre noile obiecte cosmice plasate pe această orbită și sateliții care, încetându-și existența activă, au fost parcați pe alte orbite, în scopul degajării orbitei privilegiate.

           

            5. Ca Stat membru al Națiunilor Unite, interesat în toate problemele în atenția comunității mondiale, România trebuie să-și aibă propria opinie și în problema spațială, iar în cadrul acesteia, în ceea ce privește accesul la ORBITA SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI; disponibilitatea acesteia trebuie garantată nu doar pentru puterile spațiale, ci, oricând aceasta devine posibil, și pentru celelalte State membre.

 

            Interesul pentru problematica menționată și adiacențele ei trebuie să se manifeste prin formularea unui punct de vedere propriu și în ceea ce privește problema "debris"-urilor cosmice la nivelul ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI și în general în problema asanării spațiului la nivelul acestei orbite, deopotrivă din considerente de saturare ineficientă a orbitei și de securitate a aparatelor cosmice utilizate la acest nivel orbital.

            În această privință, este rațional să se insiste pentru reglementări în sensul determinării ca proprietari de sateliți geostaționari să asigure nepoluarea orbitei cu schijele treptei propulsoare temporar atașată sateliților pe care îi scot în spațiu și să introducă exigențele ecologice necesare în perioadele de construcție (inclusiv măsuri prin care să se evite poluarea electromagnetică).

            În acest sens, este necesară formularea unei punct de vedere al României în problema folosirii în spațiu a surselor energetice de tip nuclear și exprimarea opiniei la sesiunile Subcomitetului Științific și Tehnic și Juridic ale Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic, pe ale căror agende se înscrie de fiecare dată și un atare punct.

           

            6. În ceea ce privește solicitarea unor țări ecuatoriale de a se avea în vedere într-un sens care să le favorizeze dispunerea lor teritorial - geografică privilegiată, sateliții geostaționari aflându-se la zenitul teritoriilor respective.

            Mai multe considerente scot din discuție o eventuală revendicare cu acest argument, printre care:

            a) admiterea realității integratoare a ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI în spațiul extra - atmosferic și deci tratarea sub raport juridic a orbitei respective în acest context;

            b) neacceptarea ideii de suveranitate națională asupra spațiului extra - atmosferic și acceptarea, deci, a principiului spațiului extra - atmosferic liber, similar "mării libere", "Arcticii și Antarcticii libere" și, mai legat, "Lunii și celorlalte corpuri cerești libere";

            c) susținerea principiului egalității depline, nediscriminării și solidarității în explorările spațiale și în utilizarea mediilor și mijloacelor pentru acestea, în profitul științei și tehnologiilor dedicate dezvoltării și progresului întregii umanități.

 

            7. Problematica ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI îndreptățește organizarea la Agenția Spațială Română - și se sugerează aceasta - a unui Seminar științific sau a unei  Grupe de lucru tematice, cu participarea reprezentanților specialiști din: Ministerul Comunicațiilor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Cercetării și Tehnologiei, Ministerul Transporturilor - Departamentul Avaiției și Ministerul Apărării Naționale.

            Seminarul/Grupa de lucru tematică ar urma să dezbate, să elaboreze și să actualizeze punctul de vedere al României în problema ORBITEI SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI, cuprinzând următoarele aspecte:

            - oportunitatea solicitării alocației de poziție și, corelat, atribuirii de frecvențe;

            - afinități și ralierea României la opinii ale altor State membre ale Națiunilor Unite;

            - suficiența și necesitatea revizuirii unor reglementări;

            - spațiul aerian suveran și spațiul exterior liber;

            - aspecte educaționale în plan național (specialiști de consacrare);

            - tematici conexe: "debris"- urile și sursele nucleare specifice.

 

            Notă: în completarea acestui Punct de vedere este util să se ia în considerație formulările privind poziția României în problema considerată din Anexele nr. 1 șI nr. 2.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


 

 

 

 

 

 

 

 

ANEXE

 

 

 

 

 

 

 

                                                                                                                       

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anexa nr.1

 

Proiect de

CHESTIONAR

 PRIVITOR LA OBIECTELE AEROSPAȚIALE

 

            (Document de lucru prezentat de delegația Federației Ruse

la Subcomitetul Științific și Tehnic al Națiunilor Unite - COPUOS,

la 29 martie 1993)

 

            Documentul este: A/AC.105/C.2/1993/CRP1

 

            - Întrebarea nr.1: Există un drept internațional cutumar care să reglementeze trecerea obiectelor spațiale pe deasupra unui teritoriu străin pe timpul coborârii lor, când se reîntorc în atmosfera terestră, în condiții normale (când nu este vorba de un incident)?

            Dacă răspunsul este afirmativ, care sunt precedentele (numele obiectului spațial, data trecerii sale pe deasupra unui teritoriu străin și numele țării sau al regiunii survolate în sprijinul acestei cutume internaționale?

            Este utilă precizarea situației denumite în formularea întrebării "survol al teritoriului unui stat străin", acesta fiind corelată cu problema delimitării spațiului aerian de spațiul extra - atmosferic.*)

            Nu cunoaștem ca, în cadrul activitățiilor spațiale, când se efectuează, cu mare frecvență, survoluri, la foarte mare altitudine, ale teritoriului statelor străine de activitățile respective, să fi fost reacții din partea acestora, cu invocări juridice și nici nu socotim rezonabile asemenea reacții.

 

            - Întrebarea nr.2 : Care sunt traiectoriile de coborâre tip, ale sistemelor existente de navete spațiale, după întoarcerea lor în atmosfera terestră?

            Este potrivit ca la acestă întrebare să răspundă cei care construiesc sau/și folosesc navele spațiale la încercări și/sau în cadrul diferitelor misiuni în spațiul exterior.

 

            - Întrebarea nr.3 : Care este distanța necesară sistemelor existente de navete spațiale între punctul de retur în atmosferă și punctul de aterizare ales?

            Ibidem.

 

            - Întrebarea nr. 4 : Dacă nu există un drept internațional cutumar care să reglementeze trecerea obiectelor spațiale după returul lor în atmosfera terestră, care sunt reglementările naționale și internaționale aplicabile? Reglementările sunt ele satisfăcătoare, sau este cazul să fie elaborate noi reglementări; în acest caz, care este organul internațional competent?

            Prin Agenția Spațială Română, s-au solicitat mențiuni, respectiv Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Transporturilor, Ministerului Justiției și Ministerului Afacerilor Externe, considerându-se că se cunosc de către acestea reglementările internaționale la care România a aderat, privind dreptul național asupra spațiului aerian și, eventual, asupra delimitărilor convenite ale acestuia.

 

            - Întrebarea nr.5 : Se poate defini un obiect aerospațial ca un obiect lansat în spațiul extra-atmosferic și capabil la un moment al traiectoriei sale să utilizeze proprietățile sale aerodinamice pentru a se menține pe o anumită durată de timp în spațiul aerian?

            Definiția este suficientă prin prima sa condiție, și anume ca obiectul să fie lansat în spațiul extra-atmosferic, dar va mai trebui adăugat: :"și evoluează în acest spațiu". Se face o distincție între obiecte care simplu ies din atmosferă (cazul rachetelor intercontinentale, a căror componentă de luptă atinge un plafon de 1300 km, de exemplu) și cele care au o evoluție de durată în spațiul exterior. Apare tot mai necesară, totodată, definirea "spațiului exterior", care poate fi aceeași cu a "spațiului extra - atmosferic". Mai apar în context noțiunile de "evoluție orbitală" și de “spațiu circumterestru" sau "spațiu periterestru". Dincolo de acest spațiu "apropiat" se consideră "spațiul exterior", în care este cuprinsă și Luna.

 

            - Întrebarea nr.6 : Regimul aplicabil zborurilor obiectelor aerospațiale ar putea aduce stabilirea distincției între obiecte care se găsesc în spațiul aerian și în spațiul extra - atmosferic?

            Desigur, trebuie făcută o deosebire între obiectele care se găsesc ("evoluează", chiar dacă se află "la punct fix" - cazul elicopterelor) și obiectelor care se găsesc ("evoluează") în spațiul extra - atmosferic, regimul lor de zbor fiind diferit.

            Criteriul acesta, al regimului de zbor, în sensul caracteristicilor de mișcare ale aparatelor respective, poate fi luat în cosiderație, întrucât obiectele cosmice sau "aparatele spațiale", deosebit de aerodine, se caracterizează prin limita de viteză care trebuie dobândită ("prima viteză cosmică"), în afara mediului rezistent atmosferic și pentru a primi calitatea de obiecte cosmice. Aerodinele operează, deocamdată, cu viteze subsonice și supersonice (sub hipersonice).

            Pe viitor, avioanele cosmice vor complica și mai mult conceptul diferențiat de "aeronautic", "aerospațial", "cosmic" sau "astronautic".

 

            - Întrebarea nr.7 : Se poate concepe un regim unic sau unificat pentru toate obiectele aerospațiale, în pofida diversității caracteristicilor lor funcționale, a proprietăților aerodinamice și a tehnicilor spațiale utilizate, precum și a proprietăților de concepție?

            Se poate concepe un regim unic sau unificat pentru toate obiectele aerospațiale, dar administrarea unui asemenea regim de zbor ("de circulație", "de transport", "de evoluție") este de natură să complice și mai mult lucrurile, tocmai din cauza caracteristicilor de mișcare ("dinamicii de zbor") a obiectelor casnice, diferite de cele ale aerodinelor.

            - Întrebarea nr.8 : Obiectele aerospațiale ar putea fi asimilate, pe timpul sejurului lor în spațiul aerian, cu aeronavele, cu toate consecințele juridice care decurg din aceasta?

            Ideea ca obiectele cosmice, în timpul când evoluează în spațiul aerian, să fie considerate aerodine și, deci, să fie tratate, pe acea perioadă a evoluției lor, ca aeronave, poate fi acceptată, sub rezerva sesizării ulterioare a unor aspecte juridice limitative sau defavorabile.

 

            - Întrebarea nr.9 : În cadrul unui regim aplicabil unui obiect spațial, trebuie făcut un loc special fazelor de lansare și de aterizare, care, prin gradul de reglementare, se disting de intrarea în spațiul aerian a obiectelor care provin din obiecte extra - atmosferice cu retur ulterior pe aceste orbite?

            Situația aceasta, când un aparat aerospațial iese, voit sau incidental, din orbită, pătrunde în spațiul aerian național ("suveran") și reajunge pe o orbită circumterestră oarecare, reprezintă un caz particular al evoluției orbitale a obiectelor cosmice, care îndreptățește considerații de ordin juridic. Problema aparține dreptului cosmic, și nu dreptului aeronautic.

 

            - Întrebarea nr.10 : Când un obiect aerospațial al unui Stat se găsește în spațiul aerian al altui Stat, ar trebui aplicate "normele de drept aerian național și multinațional” sau ar trebui definite, pentru cazurile de acest tip, norme juridice speciale, care să fie înscrise  într-un acord internațional distinct?

            Formalizarea (invocarea) juridică este rațională, evident, pentru situații de acest tip, când un obiect aerospațial "străin" pătrunde în spațiul aerian național ("suveran"), încât sunt urgent necesare reglementări internaționale pentru delimitarea spațiului cosmic (extern, extra-atmosferic), precum și asupra obligațiilor și răspunderile statelor care, nerespectând limitele acceptate, provoacă, în mod deliberat, încălcarea spațiului aerian național (suveran).

 

            - Întrebarea nr.11 : Recurgerea la obiecte aerospațiale necesită punerea în practică a unui sistem special de notificare prealabilă a lansării și returului pe Pământ?

            Da. De fapt există un asemenea sistem special de notificare prealabilă a lansării și returului pe Pământ al obiectelor aerospațiale. A devenit, totodată, necesară reglementarea juridică a acestei atitudini a acelora (state, companii și organizații naționale sau internaționale) care efectuează lansări de rachete purtătoare și recuperări de obiecte cosmice.

 

            Problema semnifică transparență în informarea privind activitățile spațiale, în scopuri directe de securitate în plan militar și pentru evitarea suspiciunilor care însoțesc activitățile spațiale neanunțate. Sub acest raport, elaborarea de reglementări juridice se îngreunează, date fiind scopurile și interesele militare distincte ale puterilor spațiale. Se trece, astfel, într-un domeniu foarte sensibil de preocupare, pentru dezarmarea generală și globală, al unor reglementări aparținând altui context juridic.

 

            - Întrebarea nr.12 : Trecerea unui obiect aerospațial prin spațiul aerian al unui Stat străin trebuie să fie subordonată obținerii unei autorizații prealabile?

            Desigur, dacă obiectul aerospațial străin urmează a traversa, cu bună știință a proprietarului, spațiul aerian al unui Stat, trebuie cerută Statului respectiv autorizația prealabilă.

            Încă o dată, apare necesară reglementarea juridică mai întâi a spațiului aerian național (suveran), iar apoi a delimitării spațiului extra - atmosferic (exterior) liber (similar "mării libere" și continentelor polare "libere").

 

            -Întrebarea nr.13 : Ar trebui modificate, pentru obiectele aerospațiale, regulile de înmatriculare a obiectelor lansate în spațiu?

            Nu cunoaștem despre existența unor reguli de înmatriculare a obiectelor lansate în spațiu, similare acelora de înmatriculare a aeronavelor.

Existența unor reguli de înmatriculare ("Registrul spațial") se impune, iar la stabilirea lor se vor avea în vedere regulile Registrului Aerian.

 

            - Întrebarea nr.14 : Va trebui modificată sau precizată, pentru obiecte spațiale, noțiunea de "stare de lansare"?

            Nu se cunosc alte precizări anterioare.

 

Notă :

            Punctul de vedere mai sus formulat aparține Grupului de experți - consultanți ai Agenției Spațiale Române, constituit anume pentru a se pronunța în legătură cu Chestionarul respectiv.

 

            S-au desprins următoarele:

 

            - Este utilă tansmiterea la inițiatori (Federația Rusă) a unui punct de vedere al delegației României la cea de-a 32-a sesiune anuală a Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic, iar acest punct de vedere poate fi formulat pe baza celor de mai sus.

 

            - Poate fi oportună continuarea consultării naționale a problematicii respective (definirea spațiului aerian național și delimitarea spațiului extra - atmosferic de spațiul aerian național), prin Agenția Spațială Română, care să-și extindă aria coordonatoare și pe o zonă juridică spațială.

 

            - În problematica examinată, trebuie consultate, în conjuncție, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Externe, în vederea actualizării conceptului național (integrator) de "spațiu aerian suveran".

 


Anexa nr. 2

 

 

Probleme juridice legate de aplicarea principiului potrivit căruia

explorarea și utilizarea spațiului trebuie să se facă

în profitul și în interesul tuturor Statelor

 

(Document de lucru A/AC.105/C.2/L.182/Rev.1)

- Propunere de Rezoluție -

 

 

Principiile relative la cooperarea internațională

în vederea explorării și utilizării spațiului în scopuri pașnice

 

            Adunarea generală,

            În spiritul prevederilor Chartei Națiunilor Unite, în special a Articolelor 1, 13, 55 și 56, precum și

            În spiritul prevederilor Tratatului asupra principiilor care guvernează activitățiile Statelor în problema explorării și utizării aparatului extra - atmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești,

            Având în vedere toate rezoluțiile pertinente ale Adunării Generale, în special rezoluțiile 2625 (XXV) din 24 octombrie 1970; 3362 (S - VII) din 16 septembrie 1975; 42/65 din 3 decembrie 1986 și 47/68 din 14 decembrie 1992,

            Ținând seama  de recomandările celei de-a doua Conferințe a Națiunilor Unite privind explorarea și utilizările pașnice ale spațiului extra - atmosferic și ale altor conferințe internaționale aplicabile în problemă,

            Doritoare să întărească și să aprofundeze principiul după care explorarea și utilizarea spațiului extra - atmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești, trebuie să se facă spre binele și în interesul tuturor țărilor, oricare ar fi stadiul dezvoltării lor, economice sau științifice, (și) sunt apanajul întregii umanități, ținând seama în special de nevoile proprii ale țărilor în curs de dezvoltare,

            Având în vedere, de asemenea, că spațiul extra - atmosferic, inclusiv Luna și celelalte corpuri cerești, poate fi explorat și utilizat liber de orice Stat, fără nici o discriminare, în condiții de egalitate și conform dreptului internațional,

            Notând cu satisfacție că o vastă cooperare multinațională în explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice este deja angajată și se desfășoară între State și organizații internaționale,

            Subliniind necesitatea de a continua facilizarea și încurajarea cooperării internaționale în activitățile și cercetările spațiale, ținând seama în special de nevoile țărilor în curs de dezvoltare,

            Subliniind și că utilizarea și explorarea spațiului trebuie să continue să se efectueze în scopuri pașnice,

 

            Decisă să asigure că spațiul continuă să fie folosit în scopuri pașnice, încurajând cooperarea internațională pentru explorarea și folosirea sa,

            Conștientă de necesitățile utilizării spațiului în mod rațional și echitabil și de a-l proteja pentru generațiile viitoare,

 

 

            ADOPTĂ  principiile relative la cooperarea internațională în vederea explorării și utilizării spațiului în scopuri pașnice, enunțate în anexă la prezenta rezoluție

 

 

 

 

                                                                                                                        (Anexă)

 

PRINCIPIILE RELATIVE LA COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN VEDEREA EXPLORĂRII ȘI UTILIZĂRII SPAȚIULUI ÎN SCOPURI PAȘNICE

 

 

 

I

 

            1. Explorarea și utilizarea spațiului trebuie să se facă în profitul și în interesul tuturor Statelor, ținându-se seama în mod cu totul special de nevoile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare.

 

            2. Statele care dispun de capacități spațiale corespunzătoare și de programe de explorare și utilizare a spațiului trebuie să contribuie la promovarea și încurajarea cooperării internaționale în domeniul științelor și tehnicilor spațiale, precum și al aplicațiilor acestora.

 

            3. Statele au drept suveran să decidă asupra modalităților de cooperare care le privesc, ținând seama de solidaritatea și echitatea ce se impun în legătură cu explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice, ca și de apanajul întregii umanități, mai ales în cadrul unei cooperări multinaționale.

 

 

 

II

 

            1. Toate Statele trebuie să aibă acces la cunoștințe și aplicații care decurg din explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice, în condiții de echitate și nediscriminatorii, în timp util.

 

            2. Statele care realizează programe de explorare și utilizare a spațiului trebuie să faciliteze și altor State, îndeosebi țărilor în curs de dezvoltare, accesul la cunoștințe și aplicații care decurg din aceste programe, prin intermediul programelor internaționale special create pentru aceasta.

 

            3. Condițiile de care beneficiază un  Stat în cadrul unui program dat de cooperare spațială trebuie extinse, după caz, și la alte State cu care s-a stabilit un program asemănător de cooperare internațională.

 

            4. În cadrul cooperării internaționale la explorarea și utilizarea spațiului în scopuri pașnice, țările în curs de dezvoltare trebuie să se bucure de un tratament care să le permită să beneficieze din plin de ceastă cooperare. Acest tratament este important mai ales cu referire la programele axate pe difuzarea cunoștiințelor științifice și tehnice și el trebuie acordat, ținându-se seama de gradul lor de dezvoltare, țărilor în curs de dezvoltare.

 

 

 

 

III

 

 

            1. Cooperarea internațională în explorarea și utilizarea spațiului trebuie să fie condusă în scopuri pașnice.

 

            2. Statele care practică cooperarea internațională în domeniul științelor și tehnicilor spațiale și al aplicațiilor acestora sau care beneficiază de aceasta trebuie să se asigure că nu este deturnat scopul pașnic.

 

            3. Nici o condiție arbitrară sau discriminatorie nu trebuie să se pună la schimbul de cunoștințe sau la aplicații destinate explorării și utilizării pașnice a spațiului. În acest scop, orientările internaționale concertate vor facilita satisfacerea obiectivelor constituind nevoile în materie de tehnici și echipamente

 

 

 

IV

 

 

            1. Toate Statele trebuie să desfășoare activitățile lor spațiale ținând seama cu consecvență de necesitatea păstrării mediului spațial de o asemenea manieră, care să asigure că în nici un moment acesta nu constituie un obstacol în continuitatea explorării și utilizării spațiului.

 

            2. Statele trebuie să fie atente la toate aspectele de protecție și conservare a mediului spațial, în special la unele aspecte care ar putea afecta mediul terestru, și să-și coordoneze eforturile pe această linie.

 

            3. Statele care dispun de capacități spațiale corespunzătoare și de programe de explorare și utilizare a spațiului, trebuie să partajeze echitabil cu celelalte State, în special cu țările în curs de dezvoltare, cunoștințele științifice și tehnice necesare punerii în bune condiții a programelor centrate pe o explorare și utilizare mai rațională a spațiului, astfel încât mediul spațial să fie prezervat pentru generațiile viitoare.

 

 

 

V

 

 

            1. Rolul Organizației Națiunilor Unite și câmpul activităților sale în domeniul cooperării internaționale în vederea explorării și utilizării spațiului trebuie accentuate și lărgite, în special în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru aplicații ale tehnicilor spațiale.

 

            2. Toate Statele trebuie să contribuie la finanțarea Programelor pentru aplicații ale tehnicilor spațiale, în funcție de capacitățile lor spațiale și de participarea lor la exporarea și utilizarea spațiului.

 

            3. Pentru a da un sens concret acestor principii relative la cooperarea internațională în vederea explorării și utilizării spațiului în scopuri pașnice, Statele trebuie să-și centreze eforturile pe următoarele domenii:

a) Încurajarea constituirii unei capacități endogene în științele și tehnicile spațiale, în special în țările în curs de dezvoltare;

b) Schimburi continue de informații, de date, de materiale și de echipamente interesând științele și tehnicile spațiale;

c) Promovarea de asociații sau coantreprize axate pe diferitele domenii ale științelor și tehnicilor spațiale;

d) Inițiative vizând facilitarea accesului, cu cheltuieli puține, la date de teledetecție, la stațiile de recepție la sol și la sisteme de prelucrare numerică a imaginilor;

e) Cooperarea tehnică pentru a încuraja și facilita transferul de tehnici și cunoștințe specializate în probleme de știință și tehnici spațiale, în special cu țările în curs de dezvoltare;

f) Repartizarea echitabilă a efectelor benefice ale științelor și tehnicilor spațiale, ținând seama îndeosebi de nevoile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare.

 

 

NOTĂ la Raportul de cercetare privitor la Principiile din Proiectul de rezoluție a Organizației Națiunilor Unite înserat mai sus.

 

   Grupul de experți - consultanți ai Agenției Spațiale Române, examinând acest document, comparativ cu alte documente de lucru pe aceeași tematică sau pe tematici apropiate, sugerează:

 

   1. Să fie acceptat de România, întrucât se situează pe poziția țărilor în curs de dezvoltare, ale căror activități spațiale trebuie să fie încurajate, în primul rând - prin acces la cunoștințe și date din domeniul științei și tehnicilor spațiale, în al doilea rând - prin transfer de material și tehnologii din domeniul spațial, iar în al treilea rând - prin accept și favorizare la cooperare științifică, tehnică și aplicativă în domeniul spațial.

 

   2. Să se rețină ca necesitate și pentru România accesul la Programele de cooperare internațională pentru spațiu și pentru mediu ale Națiunilor Unite, anume constituite pentru asistență îndeosebi acordată țărilor în curs de dezvoltare, iar pentru aceasta să se ceară organismelor coordonatoare ale Națiunilor Unite să le facă mai bine cunoscute.

 

   3. Să se accentueze asupra necesității ca toate țările în curs de dezvoltare, care adresează cereri în acest sens, să fie încurajate în organizarea, în țările respective sau la nivel subregional, de cursuri, lectorate sau alte forme educaționale în domeniul științei, tehnologiilor și aplicațiilor spațiale.

   O asemenea încurajare poate să constea în susținerea activităților respective cu specialiști în contul financiar al Programelor Națiunilor Unite, precum și în punerea la dispoziție organizatorilor a unor materiale și echipamente utile, acestea incluzând benzi cu date și înregistrări, casete și filme educaționale, tehnică de calcul, echipamente didactice de proiecție și materiale consumabile pentru acestea.

   Se va sugera ca seturi de astfel de materiale de inventar să fie oferite de Programele considerate în fiecare an țărilor în curs de dezvoltare care pregătesc atare activități educaționale pe tematică spațială și se adreasează pentru asistență Programelor respective.

 

   4. În general, România, în intervențile sale la Națiunile Unite, ca și în alte împrejurări, trebuie să împărtășească și să exprime acele opinii care consideră un drept al țărilor în curs de dezvoltare să beneficieze de asistență în eforturile lor pentru emancipare spațială, separând aceasta de bunăvoința puterilor spațiale.

 

   5. România să aibă o poziție fermă și consecventă de raliere la oricare luare de poziție privind folosirea în alte scopuri decât cele pașnice a spațiului extra - atmosferic, trebuind introduse în principiile de drept internațional prevederi incriminatorii la adresa acelora care își arogă dreptul prin putere și introduc în spațiul liber extra - atmosferic obiecte servind scopuri războinice.

   Sub acest raport, este recomandabilă formularea unei intervenții a României la Națiunile Unite pentru a fi revăzute toate reglementările privind explorarea și utilizarea în scopuri pașnice a spațiului anterioare anului 1990, când se poate considera încheiat "războiul rece".

 

   6. De aceeași speță este și cerința, ce va trebui formulată în termeni cât mai exacți, ca mediul extra - atmosferic să fie protejat, dar nu ca simplă declarație, ci cu obligații și răspunderi precise din partea acelora care îl folosesc de a-l prezerva.

   Se impune exprimarea unei păreri oficiale a României în această problemă la Sesiunea din februarie 1995 a Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări în Scopuri Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic, cu menționarea orbitei sateliților geostaționari și a proceselor de poluare a acesteia de către "debris" - urile rachetelor purtătoare și obiectele cosmice inutilizabile.

 

   7. Trebuie accentuate eforturile pentru unitate a țărilor în curs de dezvoltare în susținerea dreptului egal la spațiu și, implicit, la orbita sateliților geostaționari.

   Țările, în formulări oficiale, rezoluții și alte documente, trebuie să exprime cu claritate dreptul egal de proprietate indivizibilă al tuturor Statelor lumii la spațiu, ceea ce va trebui să însemne și obligația puterilor spațiale semnificative de a ține seama că activează într-un spațiu al întregii comunități umane și, deci, deloc discrețional.

 

   8. România va trebui să ajungă, cât mai curând posibil, la situația de a fi înțeles, la dimensiunile ei actuale, problematica spațială și de a reflecta aceasta imediat prin "Planul Spațial Național până în anul 2000", elaborat de Agenția Spațială Română și aflat în proces de definitivare.

 


Anexa nr.3

 

 

 

 

TRATATUL PENTRU SPAȚIU DIN 27 IANUARIE 1967

 

 

            Baza dreptului spațial în principii internaționale se află în lucrările Comitetului pentru Spațiu al  Națiunilor Unite, creat în 1958. Acestuia se datorează:

            Tratatul pentru Spațiu din 27 ianuarie 1967, elaborat la epoca primelor aplicații spațiale, reprezentate de evoluția orbitală a sateliților de telecomunicații Telstar (două exemplare, lansate, respectiv, la 10 iulie 1962 și 7 mai 1963) și Early Bird (primul satelit comercial în orbita geostaționară/1965).

 

 

            PREVEDERI:

 

            Explorarea și exploatarea spațiului extra - atmosferic trebuie să se facă spre binele și în interesul tuturor țărilor, oricare ar fi stadiul lor de dezvoltare economică și științifică; ele sunt apanajul întregii umanități.

            Spațiul extra - atmosferic poate fi explorat și utilizat liber pentru toate Statele, fără nici o discriminare, în condiții de egalitate și de conformare la dreptul internațional; cercetările științifice sunt libere în spațiul extra - atmosferic și Statele trebuie să favorizeze și să încurajeze cooperarea internațională în aceste cercetări.

            Spațiul extra - atmosferic nu poate face obiect de apropriere pe cale de proclamație de suveranitate, pe cale de ocupație, nici prin alte mijloace.

            Utilizarea de arme nucleare sau de distrugere în masă acolo este interzisă.

            Este o obligație informarea comunității științifice.

            Acest drept al spațiului este un drept generos și mondialist.

            El este alcătuit pentru a acționa într-o zonă de activitate umană unde în mod normal nu se alpică noțiunea de patrimoniu.

            Principiul dominant al exploatării spațiului, așa cum rezultă din Tratatul din 1967, este cel al cooperării, care se justifica pe deplin la acea epocă, prin caracterul experimental al explorărilor spațiale.

 

 

NOTĂ :

   În Raportul CNES "La politique des données spatiales",  de M. Dreiski, sept. - oct.1993, se notează:

   - Nu există nici o definiție geografică a spațiului și există un acord în a se admite, prin referire la dreptul aerian, care se aplică în spațiul unde evoluează avioanele, că spațiul extra - atmosferic se situează deasupra acestei zone, susceptibilă deci de evoluție dacă aeronautica evoluează.

   - Țările de pe Ecuator au revendicat, în van, pe lângă comunitatea internațională, "proprietatea spațiilor orbitale geostaționare utilizate pentru exploatarea sateliților de telecomunicații".

   - De asemenea, țările în curs de dezvoltare revendică, în materie de teledetecție, că inventarierea de către sateliți străini a resurselor lor materiale constituie o atingere a suveranității lor.

 

   La aceste chestiuni, precum și la altele care ating valoarea datelor culese din spațiul extra - atmosferic, dreptul spațiului nu poate aduce, deocamdată, răspunsuri satisfăcătoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anexa nr. 4

 

 

 

Din Raportul UIT - Geneva 1994

 

 

            Cel de-al 33-lea Raport anual al Uniunii Internaționale de Telecomunicații Asupra telecomunicațiilor și utilizărilor pașnice ale Spațiului extra - atmosferic este destinat, ca și precedentul (1993), Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizări Pașnice ale Spațiului Extra - atmosferic și Subcomitetelor acestuia, Științific și Tehnic și Juridic.

            Studiile tehnice relative la standardizarea și exploatarea echipamentelor și sistemelor, ca și utlizarea generală a resursei orbită/spațiu pentru telecomunicații în spațiul extra - atmosferic, sunt conduse de Sectorul de normalizare a telecomunicațiilor și Sectorul de radiocomunicații ale UIT.

            Conferința plenipotențiarilor, organul suprem al Uniunii, care s-a ținut la Geneva la 7-22 decembrie 1992, a adoptat pentru UIT o nouă structură, care cuprinde trei Sectoare: radiocomunicații, normalizare și dezvoltare.

            Gestionarea spectrului de frecvențe radioelectrice pentru radiocomunicații de pe Terra și spațiale, precum și studiul problemelor tehnice, de exploatare și reglementare relative la radiocomunicații, au fost integrate în noul Sector de radiocomunicații.

            În cadrul acestui nou Sector, activitățile sunt încredințate Consiliilor de studii însărcinate cu utilizarea spectrului de frecvențe radioelectrice pentru radiocomunicațiile terestre și spațiale, inclusiv orbita geostaționară și sistemele de sateliți în orbită joasă.

            Deciziile asupra deliberărilor Sectorului menționat le iau Conferințele mondiale de radiocomunicații, care au loc la intervale de doi ani (Conferința imediat următoare se ține în anul 1995).

            În Raport se arată că, în perioada 1993-1994, Biroul pentru radiocomunicații a continuat să urmărească aplicarea dispozițiilor din Regulamentul pentru radiocomunicații la Conferința Internațională de telecomunicații.

            Potrivit acestor dispoziții, Administrațiile trebuie, printre altele:

            " să trimită la Biroul pentru radiocomunicații, dacă este necesar, date privind coordonarea utilizării frecvențelor ce le-au fost atribuite la stațiile spațiale instalate la bordul SATELIȚIILOR GEOSTAȚIONARI sau la stațiile terestre destinate să comunice cu acele stații spațiale, în scopul publicării acestor date într-o Secțiune Specială a Circularei săptămânale pe care o editează".

            În anul 1993 - se arată în Raport - Biroul a primit date privind 112 noi rețele de sateliți, pe care le-a publicat pentru Administrațiile menționate în Anexa nr. 5 la Raportul de cercetare, reluate în ordinea și în limba franceză, așa cum au fost ele inserate în document.

 

            Amploarea dezvoltării domeniului telecomunicațiilor spațiale, mai ales pe coordonatele direcției geostaționare, o arată faptul că, în anul 1993, Biroul de radiocomunicații a primit 16.220 de fișe de notificare de alocație de frecvență pentru stații ale seviciilor de radiocomunicații spațiale, pe care Biroul le-a introdus în Fișierul de referință. Aceste fișe de notificare se repartizează astfel: 9401 privitoare la 75 de stații spațiale (sisteme de bord) și 6819 pentru stați terestre.

            În aceeași perioadă, Biroul a tratat 9281 de fișe de notificare de atribuire de frecvențe pentru Stații ale serviciilor de radiocomunicații spațiale, din care 7144 se referă la 2137 stații spațiale.

 

            Biroul de radiocomunicații ține la zi și difuzează cu regularitate Administrațiilor o listă de poziții atribuite stațiilor spațiale instalate la bordul SATELIȚILOR GEOSTAȚIONARI cu benzile de frecvență utilizate de aceste stații, date care i-au fost comunicate în cadrul procedurilor descrise în Regulamentul de radiocomunicații. În anexa nr. 6 este reprodusă lista respectivă, unde au fost trecute frecvența și stațiile spațiale în proiect care fac obiectul procedurilor de publicare anticipată.

 

………………………………………………………………………..

 

 

Anexa nr. 5

 

 

 

NOTIFICĂRI LA U.I.T.

de sisteme sau rețele satelitare

pentru telecomunicații

 

 

            În anexa nr. 5 este reprodusă o consemnare a notificărilor Administrațiilor naționale și internaționale de telecomunicații satelitare, în limba franceză, în original, din documentul prezentat Națiunilor Unite, intitulat “Cel de-al 33-lea Raport al Uniunii Internaționale de Telecomunicații asupra telecomunicațiilor și utilizărilor pașnice ale spațiului extra-atmosferic” - Geneva, 1994.

            Datele au fost primite de Biroul de Radiocomunicații al U.I.T. în anul 1993 și se referă la 112 noi rețele de sateliți; ele au fost date publicității în procedura de publicare anticipată.

 

 

 

 

LISTA

STAȚIILOR  SPAȚIALE GEOSTAȚIONARE.

POZIȚIA ORBITALĂ ȘI BENZILE DE FRECVENȚE

LA 21 DECEMBRIE 1993

 

 

            Biroul de Radiocomunicații al U.I.T. ține la zi și difuzează cu regularitate Administrațiilor naționale și internaționale de telecomunicații o listă a pozițiilor atribuite stațiilor spațiale instalate la bordul sateliților geostaționari, cu benzile de frecvențe utilizate de aceste stații. Datele îi sunt comunicate în cadrul procedurilor descrise în Regulamentul de Radiocomunicații (RR).

 

            Tabelul reproduce această listă, în care sunt adăugate stațiile spațiale în proiect, care fac obiectul procedurii de publicare anticipată.

…………………………………………………………………………..

 

 (Tabelele din anexele 5 și 6 sunt foarte ample și, oricum, comportă versiuni actualizate – Nota SCIENTCONSULT 2001.)

 

 

Început



*) Raportul de faþã include aici sugestii în atenþia Agenþiei Spaþiale Române pentru punct de vedere al delegaþiei române la discuþii pe aceastã temã la Naþiunile Unite.