Exigențe și elemente metodologice urmărite
pentru calitatea lucrărilor SCIENTCONSULT
- între profesiune de credință și check-list de lucru
metodologic -
Nu realizăm lucrări "pe bandă
rulantă"; atât în studii, cât și în băncile de date, fiecare beneficiar,
fiecare caz, fiecare unitate este analizată, tratată, prezentată în individualitatea și
"personalitatea" sa.
Concepția unitară metodologică,
codificările din băncile de date etc. nu trebuie să constituie "paturi ale
lui Procust", care să trunchieze sau să deformeze realitatea. Aceasta (pe
de altă parte) - în condițiile în care orice lucrare, dacă este cazul, trebuie să tindă să fie:
-
generalizabilă
-
comparabilă
- aptă să
refolosească module
- să
prezinte o imagine de stil personal al firmei
etc.
De
asemenea, dincolo de concepțiile unitare metodologice, de politica unitară a
firmei, în fiecare lucrare trebuie să se poată desfășura personalitatea și
experiența unică a fiecărui autor; la cursuri - personalitatea și vederile
proprii fiecărui lector, dar cu condiția respectării condițiilor firmei privind
calitatea prestației și respectarea obiectivului lucrării, cursului etc.
Orice lucrare
finanțată de către un beneficiar determinat pentru un scop determinat trebuie
să răspundă scopului (obiectului, temei, contractului) - să răspundă scopului,
să răspundă integral scopului, să răspundă numai scopului (în măsura în care
extinderea sau devierea de la scop nu aduce daune, fie și prin deturnare de
resurse, întârzieri etc.). Orice extindere sau abatere de la scop trebuie
în prealabil convenită cu beneficiarul, cu finanțatorul. Nuanțare: într-o
lucrare de cercetare fundamentală sau chiar și aplicativă, descoperirea unui
nou neprevăzut inițial este salutară, dacă aceasta poate constitui
o componentă (majoră) a scopului lucrării; dezvoltarea și detalierea acestuia
nu trebuie să fie în dauna scopului prestabilit, altfel decât în înțelegere
cu beneficiarul / finanțatorul.
Orice
verificare a unui material:
- dacă
este corect în fond și formă, dacă nu este ceva greșit;
- dacă nu
este ceva insuficient fundamentat, explicat;
- dacă este corect structurat, dacă
problemele sunt tratate cu ponderea și detalierea pe care o justifică;
- dacă succesiunea materialului este
adecvată (dacă explicațiile decurg din precedentele, făcându-se referiri la argumente
din capitole următoare numai în mod excepțional, când este inevitabil);
- dacă nu
lipsește ceva;
- dacă
este respectată tema, dacă se reflectă corect scopul lucrării și dacă se
regăsesc explicit toate cerințele temei / contractului (orice cerință
menționată în mod explicit în tema-program / în contract trebuie să se
regăsească în mod explicit în documentația predată, cu un titlu sau, după caz,
subtitlu adecvat, pe cât posibil - identic cu enunțul cerinței contractate);
- dacă
este suficient de concis; dacă nu are chestiuni inutile, în plus, nenecesare
pentru tema tratată (ce se taie, nu se fluieră, spunea Caragiale);
- dacă
gradul de detaliere a argumentării sau a descrierii este în concordanță cu
calificarea presupusă a cititorului și cu importanța aspectului relatat;
- dacă
termenii mai puțin cunoscuți sunt definiți;
- dacă
prescurtările, simbolurile (cu excepția celor standardizate sau de largă
utilizare) sunt explicitate;
- dacă, în
datele prezentate, numărul de semne (cifre) semnificative (diferite de 0),
respectiv, după caz, numărul de zecimale, este în concordanță cu precizia /
imprecizia de măsurare, respectiv cea de calcul (incluzând și precizia /
imprecizia modelului);
- dacă rezultă clar, implicit sau / și
explicit, ceea ce este cunoscut (și preluat - indicând sursele, sau, în cazul
unor adevăruri de notorietate - specificând: se știe că... sau după cum este
bine cunoscut,... etc.) și ce este nou, constituind contribuție a lucrării;
dacă rezultă din redactare decelarea punctelor de vedere controversate de cele
curent acceptate;
- dacă
atacarea unui aspect nou, distinct de argumentarea / enumerarea / problema
tratată până în punctul respectiv, este marcată ca atare - prin text (pe de altă parte, o altă problemă o
constitutie
), prin paragraf, subtitlu etc.;
- dacă
orice expresie cât și este precedată de o idee marcată prin cuvântul atît (în caz contrar,
trebuie folosită expresia precum și);
- dacă orice
problemă, aspect etc. din concluzii se regăsește în conținutul lucrării. (În concluziile
unei documentații să nu se prezinte pentru prima oară o problemă, un aspect.
Concluziile să poată fi citite independent de restul materialului. De aceea, în
concluzii să nu se presupună cunoscute argumentări din capitolele precedente și
să nu se utilizeze termeni sau prescurtări care nu sunt de largă cunoaștere, chiar
dacă au fost explicitate în capitolele
precedente.)
În
lucrările cu client definit, să se evite orice informații, descrieri,
explicații, cunoscute de către client (să nu se lase impresia că se vând castraveți grădinarului). Dacă logica
expunerii o cere totuși, se vor utiliza expresii ca: După cum se știe, Se
pornește de la premisa, cunoscută, că
Orice
soluție, decizie, opțiune etc., adoptată în cadrul unei lucrări, să fie
explicit argumentată, fundamentată (comensurat cu importanța ei în raport cu
tema). De regulă, este necesar să fie imaginate și prezentate detașat,
imparțial, variantele posibile, cu punctele lor tari și slabe, după care, în
baza analizei comparative, să se propună decizia recomandată, fără a omite,
dacă este cazul, rezervele și implicațiile asupra cărora trebuie să se atragă
atenția, măsurile care trebuie luate pentru a atenua consecințelor punctele
slabe ale variantei recomandate. (A se evita prezentarea numai a unicei soluții
alese, sau prezentarea drept numai cu avantaje a soluției alese și numai cu
dezavantaje - a soluțiilor rejectate.)
Ciornele
(datele, fișierele) primite de la autori, colaboratori, să se păstreze cât timp
mai pot apărea contestări, depistări de erori, de neclarități etc., pentru a
putea reconstitui sursa / cauza, pentru a putea stabili modul de corectare.
În
contabilitate (și nu numai, ci și în documentația pregătitoare a lucrărilor, în
măsura posibilului): la orice eroare constatată și corectată (după închiderea
unei situații) să se întocmească o notă explicativă, care să se îndosarieze
atât în locul erorii, cât și în locul corectării, astfel încât, la reexaminarea
documentației, pe de o parte, să nu se considere că eroarea mai trebuie
corectată, iar pe de altă parte, să se cunoască motivul corectării, cu trimiterile
corespunzătoare.
După
îndosarierea, multiplicarea, capsarea oricărei lucrări, să se verifice dacă
sunt toate filele / paginile și dacă sunt plasate în ordinea corectă, la
fiecare exemplar.
Orice
document important (fie și ca stadiu intermediar, de lucru), asupra căruia
trebuie efectuate modificări, adăugiri, întâi să fie salvat (copiat) într-un
alt document și apoi să se lucreze asupra acestuia, astfel încât să se poată
reveni oricând la versiunea inițială, nealterată. Versiuni succesive ale aceluiași document să fie salvate sub
denumiri / numere de ordine diferite, sau în directoare diferite, sau pe
suporți diferiți, pentru a avea acces oricând la versiunile anterioare (noua
versiune poate conține erori sau pierderi de informație, asupra cărora trebuie
să se poată reveni).
Dacă se constituie un sistem nou de
fișiere, să se creeze un director separat, păstrând vechiul sistem în
directorul său. De asemenea, să nu se introducă fișiere de aplicații în
directorul rădăcină sau în directoarele de programe.
Ciornele
sau orice alte documente care se aruncă să fie distruse (rupte) în prealabil,
cu atât mai mărunt - cu cât gradul de confidențialitate a informației conținute
este mai mare.
Grad maxim
de confidențialitate:
- situații
financiare interne - încasări, salarii / onorarii plătite colaboratorilor
-
corespondență comercială cu parteneri din țară și în special din străinătate;
cu deosebire - denumirea, adresele, telefoanele acestora [1]
- referiri
la persoane, date personale
- date
despre client, primite de la client cu condiția de confidențialitate
La
expuneri, slides, transparencies:
-
dimensiunea scrisului să permită citirea de la distanță, din sală
- ceea ce
este afișat - trebuie citit și comentat, explicat; să se lase timpul necesar
pentru a fi citit
- ideile,
noțiunile prezentate pe ecran trebuie să poată fi percepute, înțelese,
asimilate, cel puțin - la un prim nivel
La orice
prezentare de diferență specifică, enumerare de definiții etc., cuvintele și
exprimările care nu se deosebesc la conceptele definite să fie identice în
diferitele definiții (exemplu: se dau definiții pentru a caracteriza diferența
în situațiile D, prin definiții în care intră și conceptele A, B, C; termenii
și structura frazei folosite pentru A, B, C să fie identice în diferitele
definiții, pentru a concentra atenția asupra diferențelor din caracterizarea
lui D).
Titlurile
de capitole, subcapitole, tabele etc. să nu se termine cu punct sau alt semn de
punctuație.
În fiecare
enumerare (aliniatele cu liniuțe, săgeți sau alte semne):
-
toate aliniatele să aibă aceeași formă gramaticală (sau
toate cu, sau toate fără verb; verbul la același caz și timp);
-
toate aliniatele fie să înceapă cu literă mică și să se
termine cu punct-virgulă (cu excepția ultimului, care obligatoriu se termină cu
punct), fie să înceapă cu literă mare (majusculă) și să se termine cu punct.
Este admisibilă și forma: toate aliniatele enumerării să înceapă cu majusculă
și să se termine fără semn de punctuație (fiind asimilate cu titluri).
Să se evite
repetările, în aceeași frază, de cuvinte care au aceeași rădăcină și, prin
aceasta, pot avea semnificația (sau lăsa senzația) de pleonasm (referatul se
referă la ... etc.). Să se evite repetările aceluiași cuvânt în aceeași frază
sau în pasaje apropiate ale textului. Cu atât mai mult - dacă sunt cuvinte rar
utilizate în general.
Să se evite
repetările acelorași idei sau argumentări, la distanță de câteva pagini sau în
capitole diferite; dacă repetarea este necesară, să existe o specificare de
genul: după cum s-a arătat (și) în capitolul