Modulul tematic 50

Calitatea factorilor de mediu

ing. Mihai STAICU

1. DELIMITAREA CADRULUI

1.1 Sfera noţiunii de calitate

Calitatea, în sensul de maximă generalitate, semnifică ansamblul laturilor şi însuşirilor esenţiale ale obiectelor şi proceselor. Modificarea calităţii duce la transformare, deoarece este afectată esenţa.

Definiţia ONU (1972): calitatea mediului înconjurător este dată de calitatea factorilor naturali şi a celor creaţi antropic, aflaţi în interacţiune, având ca rezultat influenţarea echilibrului ecologic.

1.2 Noţiuni legate de conceptul de calitate

a) Poluarea

Definiţie ONU: modificarea calităţii mediului.

Comentariu: nu orice modificare implică o poluare, ci numai modificările care afectează negativ calitatea mediului.

Definiţia Conferinţei de la Montreal (1982): Orice introducere de către om în mediu, direct sau indirect, a unor substanţe sau energii cu efecte vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială, să diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări legitime ale mediului.

Comentariu: definiţia introduce o serie de noţiuni dificil de definit tehnico-juridic (efecte vătămătoare; pericol; prejudicierea resurselor biologice, ecosistemelor şi proprietăţii materiale; binefaceri; utilizări legitime).

Definiţia Legii nr.9/1973 (Legea protecţiei mediului înconjurător): poluarea mediului înconjurător, în înţelesul prezentei legi, constă în acele acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic sau să dăuneze sănătăţii, liniştii şi stării de confort a oamenilor ori să provoace pagube economiei naţionale, prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi umane.

b) Protecţia mediului

Definiţia Legii 9/1973 (Legea protecţiei mediului înconjurător): protecţia mediului înconjurător are ca scop păstrarea echilibrului ecologic, menţinerea şi ameliorarea calităţii factorilor naturali; dezvoltarea valorilor naturale ale ţării, asigurarea unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune generaţiilor actuale şi viitoare. Protecţia mediului înconjurător se realizează prin utilizarea raţională a resurselor naturale, prevenirea şi combaterea poluării mediului înconjurător şi a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale.

Comentariu:

- sunt enumerate scopul şi mijloacele, definirea fiind indirectă şi imprecisă;

- sunt introduse noţiuni noi (valori naturale; condiţii de viaţă şi de muncă; efecte dăunătoare ale fenomenelor naturale), fără a le defini;

- transpare exprimarea declarativă.

1.3 Evaluarea calităţii mediului

În lipsa stabilirii sferei semantice clare, există numeroase controverse cu privire la evaluarea tehnico-juridică a calităţii mediului.

De asemenea, intervin şi alte dificultăţi datorită:

- imposibilităţii cunoaşterii calităţii mediului în decursul evoluţiei istorice;

- imposibilităţii cunoaşterii globale şi continue a mediului pe întreaga planetă;

- diversităţii ecosistemelor;

- dinamicii accentuate a modificărilor ecosistemelor;

- interconectării factorilor de mediu;

- influenţelor factorilor de mediu dintr-o zonă asupra factorilor din zonele limitrofe sau chiar din zone îndepărtate.

Totuşi, există metode, mijloace şi tehnici de evaluare comparativă (faţă de un reper ales), ceea ce serveşte de multe ori scopului propus. Astfel, una din formele uzuale de evaluare a calităţii este cea care apelează la măsurători ale unor parametrii caracteristici (ataşaţi scopului) ai factorilor de mediu, urmate de comparaţii cu valorile stabilite printr-o normă tehnică.

Avantaje:

- comoditatea evaluării;

- posibilitatea aprecierii unor caracteristici alese;

- posibilitatea realizării unor ecostandarde specializate (de exemplu pentru zona X, factorul de mediu Y, servind scopului Z);

Dezavantaje:

- subiectivismul şi arbitrarul normării;

- relativitatea servirii scopului;

2. EVALUAREA CALITĂŢII FACTORILOR DE MEDIU

2.1 Normele tehnice

2.1.1 Factorul de mediu AER

a) STAS 12574/87: Aer din zonele protejate. Condiţii de calitate

Se cuvine făcută precizarea că înţelesul termenilor din acestă normă este cel dat de către STAS 9081/77 (Poluarea atmosferei. Terminologie), coroborat cu legile generale şi speciale privitoare la mediu şi cu doctrina (în sensul de literatură tehnică în domeniu), în ordinea forţei lor tehnico-juridice.

Astfel, STAS 9081/77 defineşte “zona protejată” ca fiind “teritoriul în care nu este permisă depăşirea concentraţiilor maxime admisibile pentru poluanţii din aer”.

O consecinţă directă este aceea că, dacă nu se specifică expres, prevederile normei tehnice se referă la teritoriul naţional (deoarece doar în acest teritoriu statul are jurisdicţie proprie).

Trebuie remarcat faptul că legiuitorul a dorit să refere “zona protejată” la un “teritoriu”, pentru comoditatea circumscrierii, în realitate subîţelegând “spaţiul aerian” aferent acelui teritoriu.

STAS 12574/87 prevede un număr de 27 de “substanţe chimice poluante”, cărora li se fixează concentraţia maximă admisă (CMA), aceasta din urmă diferind funcţie de tipul mediei (30 minute, zilnică, lunară, anuală).

O primă observaţie este că există laboratoare dotate cu tehnică de măsurare continuă, care face superfluă aplicarea pct. 1.2 din standard.

Altă observaţie este că legiuitorul nu a atribuit valori pentru toate CMA-urile:

	Concentraţie maximă admisibilă mg/m^3
Substanţe poluante	medie de scurtă durată	medie de lungă durată			Metode de analiză
	30 min.	zilnică	lunară	anuală
Amoniac	0,300	0,100	-	-	STAS 10.812
Dioxid de azot	0,300	0,100	-	0,040	STAS 10.329
Fluor:
- compuşi anorganici gazoşi şi sub formă de aerosoli uşor solubili (F)	0,015	0,005	0,0012	-	STAS 10.330
- compuşi anorganici sub formă de aerosoli greu solubili (F)	-	0,030	-	-	STAS 10.330
Metanol	1,000	0,500	-	-	STAS 11.105
Pulberi în suspensie	0,500	0,150	-	0,075	STAS 10.813

Prezenţa simultană a unor “substanţe” cu acţiune sinergică, necesită un mod propriu de calculare, precum şi de raportare la un alt maxim, special ales (1).

Indicatorul de calitate “pulberi sedimentabile” are o normare separată:

Concluzii:

- STAS 12574/87 este o normă foarte generală şi este greu de crezut că este potrivită pentru toate ecosistemele ataşate arealului căruia i se circumscrie spaţiului aerian din “zona protejată”;

- cei 29 de indicatori de calitate reflectă o parte infimă din cei câteva milioane de compuşi chimici teoretic posibil a se afla în spaţiul aerian;

- pentru alte genuri de poluanţi (radioactivi) se face trimitere la alte norme tehnice.

b) STAS 10009/88

Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot.

Norma tehnică fixează limitele admise ale nivelului de zgomot, diferenţiate pe obiective:

I. Zgomot exterior: - pe străzi

- în pasaje rutiere subterane

II. Zgomot la limita zonelor funcţionale

III. Zgomot în interioare

Exemple:

I

Nr. crt.	Tipul de stradă (conform STAS 10144/1-80)	Nivel de zgomot echivalent Lech. dB (A)	Valoarea curbei de zgomot Cz dB	Nivel de zgomot de vârf L10 dB(A)
4	Stradă de categorie tehnică I,magistrală	75 .... 85	70 ... 80	85 ... 95

III

Nr. crt.	Spaţiul considerat	Nivel de zgomot Lech. dB (A)	Valoarea curbei de zgomot Cz dB
1	Parcuri	60	55

Sunt indicate corecţiile posibile.

*

* *

Drept comparat

1. Concentraţia maximă admisă (CMA) în diferite ţări, pentru pulberi în suspensie (medie de 24 ore)

Ţara	România	SUA	Rusia	Japonia	Franţa	Ungaria
CMA mg/m^3	0,15	0,25	0,15	0,1	0,35	0,2

2. Prescripţii: smog, în Bavaria. Criterii de prealarmare şi alarmare (valori la 3 ore), pentru SO₂:

Durata	CMA
(Durata > 72 ore)	Prealarma: ³ 0,6 mg/m^3
(Durata > 72 ore)	Alarma treapta I: ³ 1,2 mg/m^3
(Durata > 72 ore)	Alarma treapta II: ³ 1,8 mg/m^3

3. Ordonanţa eleveţienă (1985) privind “Norme tehnice de protecţie a atmosferei”:

Medii anuale

Poluantul	CMA mg/m^3
NO2	30
Pb în pulberi în suspensie	1
SO2	30

2.1.1 Factorul de mediu APA

a) STAS 4706/88. Ape de suprafaţă

Categorii şi condiţii tehnice de calitate

Standardul se referă la cursuri de apă (naturale sau amenajate), lacuri (naturale sau de acumulare), Marea Neagră în zona litoralului românesc.

STAS 4706/88stabileşte 3 categorii de calitate, funcţie de domeniul de utilizare.

De exemplu:

Categoria de calitate

Domeniul de utilizare

I.

- alimentarea centralizată cu apă potabilă; - alimentarea centralizată cu apă a unităţilor de creştere a animalelor; - alimentarea centralizată a întreprinderilor din industria alimentară, precum şi alte activităţi care necesită apă de calitatea celei potabile; - alimentarea cu apă a culturilor de legume irigate care necesită apă de categoria I; - reproducerea şi dezvoltarea salmonidelor, precum şi alimentarea cu apă a amenajărilor piscicole salmonicole; - zone naturale amenajate pentru înot(ştranduri); - baze nautice amenajate.

Pentru cursurile de apă şi pentru lacuri, condiţiile de încadrare în clasele de calitate sunt dictate de indicatori organoleptici, fizici, chimici (generali şi specifici), microbiologici şi de eutrofizare.

Astfel, ca indicatori chimici generali, enumerăm selectiv:

	Valori admise			Metode
Indicatorul	Categorii de calitate			de
	I	II	III	analiză STAS
Amoniac (NH3) mg/dm^3, max.	0,10	0,30	0,50	8683
Azotaţi (NO3^-) mg/dm^3, max.	10	30	nu se normează	8900/1
Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm^3, max.	0,005			6364
Substanţe organice (O2): a) Consum biochimic de oxigen (CBO5) mg/dm^3, max.	5	5	12	6560
b) Consum chimic de oxigen (CCO) mg/dm^3, max. - prin metode cu permanganat	10	15	25	9887
- prin metode cu bicarbonat	10	20	30	6954

Comentariu:

- unii indicatori (ex. NH₃) au valori distincte pentru fiecare categorie de calitate;

- alţi indicatori (NO₃^-) nu sunt normaţi la categoria a-III-a de calitate;

- există indicatori (Cl₂) normaţi unic pentru toate categoriile de calitate;

- CMA poate diferi în cadrul aceluiaşi indicator şi aceleaşi categorii de calitate, funcţie de metoda analitică aplicabilă (ex.: CCO al substanţelor organice).

- Pentru radioactivitate se face trimitere la alte norme.

Apa Mării Negre este normată distinct.

Drept comparat

Indicatorul	Valori admise pentru categoria a II-a
	România	Bulgaria	Polonia
Oxigen dizolvat mg/dm^3, min.	5	5	5
Sulfaţi (SO4^2-) mg/dm^3, max.	400	250	200
CBO5 mg/dm^3, max.	7	10	8
Cadmiu (Cd^2+) mg/dm^3, max.	0,003	0,01	0,03
Zinc mg/dm^3, max.	0,03	0,05	0,1

Literatura specifică

CMA pentru O₂, la câteva specii de peşte:

Specia	Oxigen dizolvat mg/dm^3, min.	Temperatura
Cyprinus carpio	0,59 - 2,5	16 - 30
Anguilla anguilla	1,0	17
Gasterosteus aculeatus	0,35 - 0,52	16

b) STAS 1342/91. Apa potabilă

Sunt normaţi indicatorii organoleptici, fizici, chimici (generali şi “toxici”), “radioactivi”, bacteriologici şi biologici.

Exemple:

Indicatori	Valori admise	Valori admise excepţional	Standardul de analiză
Miros, grade, max.	2	2	6324
Gust, grade, max.	2	2	6324

c) STAS 9450/88. Apă pentru irigarea culturilor agricole.

Condiţii de calitate.

Sunt normaţi: pH, indicatorii salini, raportul de absorbţie a sodiului (indice SAR) şi conţinutul de sodiu, indicatorii “toxici” şi/sau “dăunători” (chimici şi de radioactivitate), indicatorii microbiologici.

Exemple:

Concentraţia ionilor de hidrogen

Denumirea indicatorului	Neutră	Slab acidă	Slab alcalină	Metoda STAS
pH	6,5 ... 7,2	5,5 ... 6,4	7,3 ... 8,6	6325

d) STAS 12585/87.

Apa pentru bazine de înot. Condiţii de calitate.

Sunt normaţi: indicatorii chimici, de radioactivitate şi biologici - pentru bazinele de înot şi pentru zonele naturale amenajate pentru înot.

Exemplu:

Radioactivitatea admisă pentru apa din zonele naturale amenajate pentru înot.

Indicatorul	CMA	Metoda STAS
Radioactivitatea globală, Bq/dm^3, max. - alfa - beta	0,037 1,850	10447/1 10447/2

2.1.3 Factorul de mediu SOL

Se cuvine făcută precizarea că este dificil de întocmit o normă tehnică pentru factorul de mediu SOL, deoarece teritoriul naţional are o varietate mare de soluri şi pentru fiecare zonă ar fi necesară o normare.

Cu titlul informativ şi orientativ se citează “Nivelele de încărcare a solului cu diferiţi poluanţi:

A) Conţinuturi normale în sol;

B) Limite maxime admisibile;

C) Limite de intervenţie obligatorie”, întocmit de Institutul de Cercetări Pedologice şi Agrochimice, care normează conţinului în metale şi poluanţi organici (aromatici, HPC, organoclorurate).

Exemplu:

Poluantul	CMA (p.p.m.)
	A	B	C
Cadmiu	1	3	10
Cupru	20	100	400
Mercur	0,1	2	10

Drept comparat: norma olandeză

	CMA, mg/Kg S.U.
	A	B	C
Cadmiu	1	5	20
Cupru	50	100	500
Mercur	0,5	2	10

2.2 Determinarea indicatorilor de calitate

2.2.1 Factori care condiţionează rezultatul determinărilor chimice cantitative

Este necesar să fie luaţi în consideraţie:

- prelevarea normată

- proba reprezentativă, nenormată

- fixarea parametrilor chimici perisabili

- contaminarea probelor

- conservabilitatea reactivilor

- separările

- dozările cantitative

2.2.2 Evaluarea rezultatelor analizei chimice

E necesar să se ţină cont de următoarele atribute ale metodelor şi tehnicilor utilizate în chimia analitică:

I. Sensibilitatea

I-a. Limita de decelare (recunoaştere):

Metoda	Limita de decelare (g)
Gravimetrie	10^-9
Volumetrie	5 x 10^-10
Metode cinetice	10^-13
Spectroscopie de masă	10^-15
Metode radiometrice	10^-17

I b. Limita de diluţie

II Selectivitatea

III Exactitatea

IV Precizia

2.2.3 Prelucrarea rezultatelor analitice

Trebuie luat în considerare calculul pentru:

- Erori întâmplătoare

- Erori sistematice

- Erori absolute

- Erori relative

- Eroare medie pătratică

- Eroare medie pătratică a mediilor

- Eroare probabilă

Prelucrarea statistică: tip C2; t (student).

2.2.4 Erori frecvent întâlnite în chimia analitică

2.2.4.1 Erori în volumetrie

- Eroare de picurare

- Eroare de curgere

- Eroare de citire

- Eroare de temperatură

- Eroare de paralaxă

- Eroare de reflexie

- Eroare de indicator: - proprie

- de titrare

2.2.5 Alte aspecte relevante

- Stabilitatea sistemelor analitice

- Calibrarea

- Intercalibrarea (Z-score)

- Sistemul de monitoring

Înapoi module tematice Înapoi