Despre acest sit

Despre Mario Duma

Cercetari si studii

 

 

 

 „Cercetarea, industria, economia României şi conexiunile lor. Diagnoze, politici, solutii, noi abordari.
1965 - 2004"

 

Cuprinsul cartii si acces la alte articole


 

19 Acţiunea conştientă a omului. Cultivarea deprinderilor creative, a priceperii pentru acţiune (1974)

 

Revista economică, nr. 21, 1974

 

Tema "Omul, tehnica şi mediul său de viaţă" poate şi trebuie să fie abordată de cercetare din două puncte de vedere, care constituie un tot:

          că omul este nu numai "populaţie", ci şi "om";

           că omul este nu numai un consumator, ci şi un creator al mediului său de viaţă.

Raportul între ceea ce consumă şi ceea ce produce o populaţie nu poate să nu fie afectat de randamentul individual, economic şi social, al oamenilor care o compun, randament care poate varia în limite foarte largi.

În această lumină, se evidenţiază importanţa economică a calităţii educaţiei. Desigur, inteligenţa nativă este de luat în considerare, nivelul de nutriţie şi ponderea proteinelor de asemenea, dar cred că, la restul de condiţii egale, mai există şi alţi factori care influenţează eficienţa activităţii unei populaţii şi, prin aceasta, gradul ei de asigurare cu resurse economice şi, deci, cu resurse materiale de subzistenţă. Pot exista oameni născuţi normal şi hrăniţi cu toate caloriile, dar care produc puţin pentru ei şi pentru societate datorită unor deficienţe de educaţie, constând în insuficienta dezvoltare a trăsăturilor individuale necesare pentru un aport activ şi util. De aceea, societatea este interesată, între altele, nu numai de condiţiile şi felul cum îşi alimentează mama copiii, ci şi de condiţiile şi felul cum îi formează în cei şapte (şase) ani "de acasă", cum îi formează în continuare şcoala, societatea, pe cei care vor fi puşi peste 30 de ani în faţa unor probleme şi mai complexe decât cele de astăzi.

·        Este vorba, în principal, despre cultivarea în mase a deprinderilor creative, a capacităţii de a sesiza, a pune şi a rezolva practic problemele vieţii individuale şi sociale, a disponibilităţii pentru participare şi a priceperii pentru acţiune, a atitudinii faţă de muncă, a discernământului politico-social.

·        Mai departe, nu putem face abstracţie de rolul pe care îl are în raportul om / mediu tot ceea ce ţine de satisfacţie şi interesul individual.

·        În fine, desigur, omul în populaţie apare în ipostaza de consumator, în calitate de element al unei mulţimi amorfe, dar în realitate, ca un creator, el este un element într-un sistem structurat economico-social şi performanţa sa este esenţialmente determinată de specificul şi calitatea organizării, conducerii şi funcţionalităţii sistemului. De aceea, raportul între om şi mediul său de viaţă nu poate fi tratat corect făcând abstracţie de caracterul orânduirii sociale şi, în cadrul unei orânduiri date, de tot ceea ce afectează eficienţa activităţii individuale şi sociale.

Acţiunile omului, cea de consumator şi cea de creator, nu sunt independente. Există şi aici un "input" şi un "output" şi legături interne între acestea, între ceea ce cheltuieşte societatea pentru om şi ceea ce obţine de la el, între ceea ce consumă o populaţie şi ceea ce produce ea sau, trecând la indicatori, între nivelul de trai şi calitatea vieţii pe de o parte şi productivitatea muncii pe de altă parte. Dependenţa se exercită în ambele sensuri şi, dacă sensul producţie-consum este mult şi amănunţit studiat, suntem mai puţin cunoscători ai subtilităţilor sensului consum-producţie[1]*.

În legătură cu relaţiile dintre populaţie, natalitate, economie, condiţii de viaţă, cointeresare, dezvoltare, ritm ş.a.m.d., se vorbeşte repetat despre reglare, limite, echilibru etc. În terminologia "automatiştilor", avem de-a face cu un sistem multivariabil, adică un sistem unic cu multe intrări, multe ieşiri, legături de la fiecare dintre intrări la mai multe ieşiri şi de la mai multe intrări la fiecare ieşire. Deci, toate variabilele despre care se vorbeşte nu fac parte din bucle de reglare izolate, care să poată fi manevrate independent fără a le afecta pe celelalte, ci dintr-un sistem, în care schimbarea unui parametru poate modifica puncte de echilibru referitoare la cu totul alte ieşiri sau, invers, în care încercarea de a schimba un parametru este respinsă de către echilibrul impus prin acţiunea conjugată a celorlalţi parametri. Există un ansamblu de corelaţii interne, un sistem intern de stări de echilibru şi, de aceea, măsurile administrative, dacă sunt exterioare sistemului auto-reglat, se pot dovedi à la longue fie ineficiente, fie şi disfuncţionale - sistemul îşi impune homeostaza, în mod endogen.

Complexitatea conexiunilor şi a interferenţelor care caracterizează fenomenele la care ne referim face necesară recurgerea la modelarea matematică pentru a previziona posibilităţile de intervenţie eficientă în sistem şi consecinţele măsurilor care se iau. În acest sens, cred că este utilă teza lui J. Forrester, conform căreia creierul uman este inapt să perceapă cantitativ dinamica sistemelor multivariabile pe cale intuitivă. Toate acestea pledează pentru un rol activ al statului în funcţionarea sistemului social.[2]

Importanţa rolului statului şi necesitatea intervenţiei active a statului sunt evidente; în aceasta şi constă superioritatea orânduirii socialiste, unde statul acţionează în numele întregului popor, dispunând totodată de mijloacele necesare pentru a exercita o optimizare prin prisma intereselor întregului popor. Problema este ca mijloacele folosite în exercitarea acestui rol să fie din ce în ce mai eficiente: pentru a modifica în interesul societăţii punctele de echilibru, statul intervine în variabilele endogene care determină echilibrul, şi aceasta cu atât mai mult când este vorba de om. De exemplu, în problema natalităţii, o cale eficientă este cea de a influenţa condiţiile socio-economice de care depinde natalitatea. Problema se pune în mod similar în multe alte domenii.


 

 


 

[1]* Adică, relaţia între ceea ce primeşte omul de la societate (material şi spiritual) şi ceea ce produce el pentru societate (material şi spiritual). Intenţia acestor rânduri (printre rânduri…) era: Dacă vreţi producţie, trebuie să oferiţi şi să asiguraţi consum, calitate a vieţii, libertate de informare. 

[2]* A nu se pune relaţie de egalitate între rolul activ al statului şi exercitarea acestui rol prin metodele planificării centralizate detaliate, cu toate deficienţele analizate în Partea a doua. 

 

 

©Mario Duma. Toate drepturile rezervate.
Copyright 2003 Ecaffianted.com Site powered by mxs.ca