„Cercetarea, industria, economia României şi conexiunile lor. Diagnoze, politici, solutii, noi abordari.
1965 - 2004"

56  Aspecte perverse ale scutirii profitului reinvestit

  
(Publicat în Ziua economică din 5 august 2004)

Scutirea de impozit a profitului reinvestit formează, în această perioadă preelectorală, obiectul unor preocupări intens mediatizate. Ca întotdeauna când se preconizează ceva, comunicatele relevă cât de bine va fi să se reintroducă această facilitate, care a existat până cu câţiva ani în urmă şi – nici vorbă dacă ar fi şi ceva probleme.  Cu atât mai mult, cu cât s-a ajuns la o variantă opţională: este la latitudinea agentului economic să beneficieze de scutirea de impozit pe profitul reinvestit, în alternativă cu dreptul de a beneficia de metoda de amortizare accelerată, cele două facilităţi excluzându-se reciproc.

Şi totuşi, sunt şi probleme.

Aşa cum a fost definit şi urmărit profitul reinvestit atunci când facilitatea în discuţie a funcţionat, se contabiliza drept profit reinvestit numai achiziţionarea de  mijloace fixe în decursul exerciţiului fiscal pentru care se calcula profitul. Şi atunci, se ajungea, la agenţii economici în cauză, la „sindromul decembrie”, similar cu cel bine cunoscut bugetarilor: „Repede, să cumpărăm ceva până la 31 decembrie, că pierdem facilitatea şi plătim impozit.”  Sigur, nu trebuie să bagatelizăm: se cumpărau lucruri necesare şi utile (cel puţin – la societăţile proprietate privată).

DAR: o adevărată restructurare şi inovare, o modernizare radicală, o nouă etapă tehnologică, ceea ce se cheamă  reengineering, o investiţie strategică, se realizează odată la câţiva ani. Pentru aceasta, este nevoie de acumulare financiară multianuală.

Lucrurile ar fi în regulă, din acest punct de vedere, dacă s-ar recunoaşte, drept profit reinvestit, şi depunerea profitului într-un cont special, care să nu poată fi folosit decât pentru investiţii. Temerea este că soluţia este susceptibilă de malversaţiuni, că ea contravine uzanţei ca exerciţiul fiscal să fie închis şi să se considere descărcare de gestiune aprobarea bilanţului; că instituirea unui fond special, intangibil multianual, în cadrul contabilităţii agentului economic, ar putea contraveni prerogativelor acestuia de deplină libertate de decizie asupra resurselor sale. Poate că nu este ceva imposibil. În 1990-1991, reglementările privind impozitul pe profit prevedeau o impozitare la valoare dublă, penalizatoare, pentru nerespectarea ulterioară a unor condiţii pentru care s-au obţinut facilităţi.

Din nou DAR: în economia de piaţă funcţională, banii trebuie să circule. În cazul constituirii unui fond intangibil, supus controlului fiscal, tot ce ar putea face agentul economic ar fi să-l depună, pe termen, la o bancă. Dacă ar fi liber să dispună de acest fond, agentul economic ar putea face investiţii de portofoliu pe piaţa de capital, investiţii pe care (desigur, cu un oarecare risc) le-ar putea lichida la momentul oportun (şi chiar – etapizat, dacă ar fi nevoie), pentru a trece la realizarea investiţiei sale strategice. Mai mult, ar putea folosi fondul respectiv chiar şi într-o activitate profitabilă proprie, cu lichiditate ridicată, de exemplu – ca fond de rulaj pentru producţie sau comerţ. Ar putea câştiga mai mult decât impozitul pe profit pe care l-a plătit.

Aşadar, scutirea de impozit pe profitul reinvestit este convenabilă pentru societăţi statice, fără perspective de dezvoltare viitoare semnificativă; pentru dezvoltări strategice este necesar să se găsească soluţii fiscale pentru recunoaşterea şi a profitului plasat în investiţii financiare multianuale, pe piaţa de capital sau în activităţi-tampon proprii. În caz contrar, scutirea de impozit pe profitul reinvestit în cadrul limitat al mijloacelor fixe achiziţionate în decursul exerciţiului fiscal stimulează doar micile îmbunătăţiri, înlocuiri, dezvoltări şi completări curente („îmbunătăţirea continuă” din teoria managementului şi a sistemelor calităţii) şi le subminează pe cele strategice (reengineering-ul).

Un alt aspect vulnerabil privind scutirea profitului reinvestit ţine de respectarea independenţei de acţiune şi a egalităţii de şanse pentru agenţii economici. Teoretic, se introduce accesul opţional la această facilitate. Dar care este influenţa celor care vor opta pentru scutirea la impozitul pe profitul reinvestit asupra celor care nu vor opta pentru aceasta ?

Sunt posibile  numai două variante.

Prima variantă: bugetul statului este excedentar, are rezerva necesară, sunt bani destui pentru acordarea acestei scutiri. Cei care optează pentru scutirea în cauză nu mai plătesc impozitul, cei care nu optează – plătesc 25%, cum scrie în  Codul Fiscal. Dar înseamnă că scutirea o suportă cei care nu optează pentru, deoarece egalitatea şanselor ar fi dacă rezerva existentă în bugetul de stat ar fi utilizată pentru o reducere generală a fiscalităţii, de exemplu, impozitul pe profit, de la 25% la 20% pentru toată lumea, sau TVA de la 19% la 17% pentru toată lumea (cifrele date sunt cu titlu de exemple, ele ar trebui precizate pe bază de calcule, în funcţie de ponderea, în totalul economiei, a scutirilor la impozitul pe profitul reinvestit).

A doua variantă: bugetul statului este la limită, reducerea de impozit pentru profitul reinvestit nu este de unde să fie acoperită. Însemnă că, dacă se introduce, totuşi, scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, ceilalţi contribuabili trebuie să plătească impozit pe profit mărit, de exemplu, la 28 sau 30% în loc de 25%, sau TVA mărită la 22% în loc de 19%.

A treia variantă nu există.

Deci, „opţiunea” celor care preferă scutirea de impozitul pe profitul reinvestit este pe buzunarul celorlalţi contribuabili, pe lângă faptul că „reinvestirea” este limitată la soluţii de eficienţă minoră.