Studii de fundamentare

pentru elaborarea unei politici optimizate

de protejare a industriei naţionale pe piaţa internă

Studii de caz sectoriale din industria României

Faza anterioară

Elaboratori

(în ordine alfabedtică)

Drd. ec. Virginia Câmpeanu

(Cap. II)

Ing. Dr. ec. Constantin Ciupagea

(Coordonare, cap. I, V)

Drd. ec. Ana Voicu

(Cap. III, IV)

© SCIENTCONSULT, septembrie 1998

CUPRINS

Introducere..................................................................................................

I. Selectarea unor sub-ramuri industriale semnificative............................

I.1. Evoluţia producţiei industriale în ramurile prioritare........................

I.2. Evoluţia exporturilor şi importurilor în România, 1990-1998........

I.3. Alegerea ramurilor industriale prioritare din perspectiva protecţionismului

II. Studii de caz privind ramuri strategice.................................................

II.1. Protectionismul in sectorul agro-alimentar...................................

II.2. Mutaţii in comerţul agricol al României in perioada de tranziţie..

II.3. Limitarea protectionismului agricol prin acorduri internationale multilaterale si bilaterale.................................................................................................

III. Studii de caz privind ramuri cu specializare în producţie şi export..

III.1. Politici comerciale în industria metalurgică a României.............

III.1. Politici comerciale în industria textilă şi de confecţii a României

IV. Studii de caz privind ramuri industriale cu pondere mare în producţie şi cu tendinţă pronunţată de creştere a importurilor.......................................................

IV.1. Politici comerciale în industria mijloacelor de transport.............

IV.2. Politici comerciale în industria produselor chimice (organice, farmaceutice şi diverse)..................................................................................................

V. Sinteză. Concluzii...............................................................................

Bibliografie..............................................................................................

Introducere

In studiile (fazele) anterioare (B.2.1 şi B2.2./1997, A.2.1/1998) ale prezentei teme, am analizat evoluţia protecţionismului fiscal şi administrativ-centralizat în România, după anul 1990, pentru a vedea influenţa acestuia asupra restructurării industriale, sau asupra evoluţiei principalelor industrii româneşti, din punctul de vedere al capacităţii acestora de a genera valoare adăugată şi din punctul de vedere al competitivităţii externe. De asemenea, au fost trecute în revistă şi comentate câteva tipuri de instrumente şi măsuri de protecţie comercială utilizate de statele dezvoltate sau aflate în tranziţie, principalii parteneri comerciali ai României, în ultimele două decenii, marcate de dezbateri la scară mondială privind liberalizarea comerţului internaţional (Runda Uruguay - GATT şi crearea OMC). S-au făcut recomandări referitoare la necesitatea elaborării unei politici optimizate, unitare şi concertate pe plan naţional, care să conducă la protejarea şi stimularea industriilor autohtone pe piaţa internă românească.

Având anumite rezultate de ansamblu, care permit viziunea sistemică asupra fenomenului protecţionist în România, este necesar să prezentăm, înainte de a concluziona prin cele mai importante constatari, precum şi recomandări legislative sau administrative, studii de caz privind ramurile industriale prioritare ale României, din punctul de vedere al politicilor comerciale şi al protecţiei acestora pe plan intern. Existenţa unei analize cvasi-complete, realizate pe studii de caz interne şi externe, pe baza metodelor comparative (din perspectivă istorică şi geografică), constituie premisa elaborării unei strategii ferme şi unitare.

Tema va fi finalizată prin elaborarea, în trim. IV 1998, a unei sinteze privind concluziile şi recomandările de ansamblu ale temei.

I. Selectarea unor sub-ramuri industriale semnificative

În vederea selectării ramurilor industriale considerate a fi prioritare pentru economia românească, şi pentru care ar fi utilă o analiză a necesităţii măsurilor protecţioniste, trebuie consideraţi mai mulţi indicatori dinamici sau comparativi, pentru fiecare ramură în parte:

- Evoluţia indicelui producţiei industriale (în preţuri constante);

- Evoluţia ponderii exporturilor în producţia industrială;

- Evoluţia importurilor şi exporturilor totale ale ramurii (incluzând re-exporturile);

- Situaţia indicelui de specializare a producţiei în raport cu principalii parteneri comerciali (Uniunea Europeană);

- Situaţia indicelui de specializare a exporturilor şi importurilor în raport cu aceiaşi parteneri.

- Evoluţia ponderii producţiei industriale a ramurii în producţia industrială totală;

- Evoluţia ponderii exporturilor (respectiv importurilor) ramurii în exporturile (respectiv importurile) totale ale României.

Vom prezenta în continuare aceşti indicatori, pentru a justifica selecţia făcută pentru studiile de caz (de ramură), menţionând doar ramurile cu pondere importantă sau cu o dinamică deosebită, pentru fiecare indicator economic.

I.1. Evoluţia producţiei industriale în ramurile prioritare

După 1990, industria românească a fost sectorul cu cea mai pronunţată variaţie, şi cu cea mai spectaculoasă reducere a forţei de muncă ocupate. Nu se poate vorbi despre un comportament general al tuturor ramurilor industriale, întrucât evoluţiile fiecărei ramuri în parte sunt extrem de diferite, fiind influenţate de:

- gradul de concurenţă de pe piaţa sectorului respectiv (numărul şi dimensiunea firmelor, care de multe ori sunt foste sau încă întreprinderi de stat);

- evoluţia cererii pe piaţa internă;

- evoluţia cererii pe piaţa externă (ce s-a întâmplat cu partenerii tradiţionali, ce situaţie economică globală au aceştia, care este tendinţa globală a ofertei şi cererii mondiale);

- necesarul de finanţare al ramurii, privit în combinaţie cu gradul de îndatorare sau cu volumul debitelor totale datorate de alte ramuri;

- gradul de uzură al fondurilor fixe şi rata utilizării capacităţilor;

- gradul de penetrare al capitalului străin în ramura respectivă;

- intensitatea relativă capital fix-forţă de muncă ce caracterizează ramura.

Ca o remarcă generală, în perioada de recesiune care a acoperit primii trei-patru ani de tranziţie (1990-1993), majoritatea ramurilor din industria românească au înregistrat un declin pronunţat, care a fost însoţit de o reducere substanţială a forţei de muncă ocupate. Pentru unele ramuri, reducerea numărului de salariaţi a fost mai importantă decât dimensiunea declinului, ceea ce a condus la creşterea productivităţii, eficientizare şi implicit redresarea ulterioară a ramurii. Pentru altele, în special pentru ramurile structurate în jurul marilor regii autonome (energie electrică, termică, industria extractivă) numărul angajaţilor a scăzut nesemnificativ până în 1997, în timp ce producţia a descrescut în ritm accentuat, creând probleme suplimentare de finanţare şi subvenţionare. Evoluţia fiecărei ramuri în parte poate fi urmărită în Tabelul 1.1., care prezintă evoluţia indicelui producţiei industriale reale, în preţuri 1990 (nivelul producţiei în 1990 este considerat 100, pentru fiecare ramură):

TABEL 1.1. Evoluţia producţiei industriale în România, 1990-1998 (1990=100)

RAMURA INDUSTRIALA	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
Total	77,2	60,3	61,1	63,1	69	75,8	71,4	58,9
Industrie extractiva	81,7	81	79,9	81,3	80,8	80,3	70,7	59,9
Industrie prelucratoare	76,2	57,9	58,3	60,5	67,8	76,3	73,3	56,9
Energie electrica si termica, gaze si apa	90,6	84,1	89,9	89,8	92,8	94,7	86,6	71,4
Echipamente, aparate de radio, televiziune si comunicatii	88,5	57,9	69,1	148,3	185,2	338	434	145,7
Mobilier si alte activitati neclasificate	94,3	76,7	99,4	112,3	144,9	218,1	202,8	132,3
Masini si aparate electrice	70,9	47	50,4	78,1	97,6	124	163,1	117,4
Confectii din textile, blanuri si piele	88,9	61,8	59	85,6	105,1	144,8	147,7	109,1
Alte mijloace de transport	74,6	63,8	71,7	56,4	66,8	80,1	85,2	99,1
Industria tutunului	97	96,6	84,5	81	84,8	92,7	96,4	98,3
Mijloace de transport rutier	75,3	53,3	67,1	61	61,4	76,4	78,2	92,9
Productia, transportul si distributia de en. electrica si termica, gaze si apa calda	83,3	78	79,8	79,6	81,6	83,2	76,9	71,9
Extractia petrolului si gazelor naturale	85,4	82,1	82,4	80,8	80,2	78,3	75,3	71,5
Metalurgie	71,2	50,1	54,1	56,5	66,4	65,8	66	64,2
Pielarie si incaltaminte	83,9	59,5	58,5	65,6	70,8	64,4	53,8	62,9
Extractia si prepararea minereurilor metalifere	77,2	72,1	72,7	83	80,3	76	67,5	62,3
Aparatura si instrumente medicale, de precizie, optice si ceasornicarie	81	59,8	60,1	51,7	69,5	98,1	92,7	60,1
Extractia si prepararea carbunelui	83,4	95,6	96,8	99,5	99,7	102,4	81,7	55,9
Alte produse din minerale nemetalice	77,2	62,6	62,6	57,8	64,2	67,7	59,3	55,6

continuare

RAMURA INDUSTRIALA	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
Prelucrarea titeiului, cocsificarea carbunelui si tratarea combustibililor nucleari	64,1	57	56,5	66,8	67,3	61,5	59,1	55,1
Alimentara si bauturi	80,9	66,3	57,1	64,6	66	64,2	53,4	51,1
Masini si echipamente	65,1	50,9	52,4	49,4	60,5	78,8	74,1	45,3
Prelucrarea lemnului (exclusiv mobila)	76,5	62,2	56,5	48,1	47,3	49,2	43	42,5
Textila si produse textile	83,3	57,9	56,6	57,1	56,1	46,5	40,8	40,2
Celuloza, hartie si carton	68,9	51,1	46,6	46,6	61,2	56,6	51,2	39,8
Alte activitati extractive	74,5	49,5	44,8	40,9	42,2	41,4	39,1	37,4
Chimie si fibre sintetice si artificiale	73,5	56,2	58,3	53,6	58,6	55,5	42,1	34,2
Prelucrarea cauciucului si a maselor plastice	72,2	50,6	53,5	43,8	46	47,9	36,4	31,4
Constructii metalice si produse din metal	83,4	58,5	54	46,2	55,3	56,4	59,2	28,9
Mijloace ale tehnicii de calcul si de birou	61,5	44,9	32,6	35,9	38	50,4	23,6	18,7

1998* - semnifică date provizorii, după primele şapte luni (comparative).

SURSA: Anuare CNS, Buletine lunare CNS -1997/98.

În tabelul de mai sus, sub-ramurile industriale (de la rândul şase al tabelului în jos) sunt ordonate după performanţele înregistrate, descrescător, pentru a permite o apreciere a capacităţii de adaptare la mediul economic nesigur (şi mai concurenţial) al tranziţiei. Ce concluzii putem trage, în urma parcurgerii datelor statistice?

1. Doar patru sub-ramuri industriale produc în 1997-98, la un nivel superior anului 1990, din numărul de 26 selectate. Acestea sunt industria de echipamente, aparate de radio, televiziune si comunicatii, industria de mobilier, industria confecţiilor textile şi industria maşinilor şi aparatelor electrice. Două dintre acestea sunt ramuri cu capacitate mare de export (confecţii şi mobilier), care se datorează marii intensivităţi în factorul forţă de muncă, pe care aceste ramuri o posedă. Celelalte două ramuri industriale deţin o pondere mică în producţia industrială a României.

2. Ramurile cu dinamică deosebită pe plan internaţional, cum ar fi industria de tehnică de calcul, cea de prelucrare a maselor plastice şi cauciucului, chimică (sub-ramura medicamente, în principal), edituri-poligrafie, alimentară, au avut un comportament negativ în România, diminuându-şi producţia foarte mult prin comparaţie cu alte ramuri. Dacă ţinem seama de creşterea importurilor României la produse create în aceste ramuri, rezultă că România are un dezavantaj comparativ şi competitiv exact în aceste ramuri.

Un criteriu de determinare a nivelului de prioritate a unei ramuri industriale este cel al ponderii ocupate de producţia acestei ramuri în totalul producţiei industriale. Structura pe ramuri a industriei româneşti a cunoscut, în perioada 1990-1998, modificări profunde, care pot fi urmărite în Tabelul 1.2.

TABEL 1.2. Evoluţia ponderii ramurilor industriale în totalul producţiei, în România, 1990-1998.

RAMURA INDUSTRIALA	1990	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
Industrie extractiva	9,00	8,90	7,50	6,80	7,10	6,90	6,94	9,65	10,90
Industrie prelucratoare	85,80	83,50	81,60	84,60	79,60	80,50	81,53	78,40	82,70
Energie electrica si termica, gaze si apa	5,20	7,60	10,90	8,60	13,30	12,60	11,53	11,91	6,44
Metalurgie	8,50	9,60	10,60	8,80	9,50	13,41	12,75	13,24	15,18
Alimentara si bauturi	14,40	14,80	14,70	19,40	15,90	13,80	13,94	12,05	14,83
Extractia petrolului si gazelor naturale	6,80	6,70	4,40	4,00	3,70	3,73	3,84	5,84	8,00
Prelucrarea titeiului, cocsificarea carbunelui si tratarea combustibililor nucleari	6,90	6,50	6,70	8,60	7,70	10,54	8,94	10,05	8,00
Masini si echipamente	9,30	7,80	7,50	6,20	5,40	6,60	6,72	5,70	6,70
Chimie si fibre sintetice si artificiale	7,30	7,80	8,90	7,40	7,50	8,45	7,83	7,83	6,13
Productia, transportul si distributia de energie electrica si termica, gaze si apa calda	5,00	7,30	10,30	7,90	12,40	10,45	9,62	10,42	4,76
Confectii din textile, blanuri si piele	3,60	2,70	2,10	2,60	2,20	1,82	2,20	2,50	4,47
Mijloace de transport rutier	3,70	3,50	3,10	2,70	2,90	3,48	4,74	4,00	4,35
Alte produse din minerale nemetalice	3,50	3,60	3,90	2,90	3,70	3,78	4,03	3,72	4,10
Textila si produse textile	6,80	6,70	4,90	4,30	3,50	3,84	4,17	3,89	3,37
Masini si aparate electrice	2,50	2,40	2,20	1,70	1,80	2,21	2,23	1,87	2,30
Extractia si prepararea carbunelui	1,00	1,10	2,20	2,10	2,40	2,25	2,30	2,64	2,21
Mobilier si alte activitati neclasificate	2,20	2,30	2,20	2,20	2,80	2,43	2,74	2,65	2,20
Alte mijloace de transport	2,30	2,10	2,60	1,50	1,30	1,82	0,21	1,85	1,70
Captarea, tratarea si distributia apei	0,20	0,30	0,60	0,70	0,90	1,60	1,59	1,5	1,7
Prelucrarea cauciucului si a maselor plastice	2,60	2,60	2,20	2,30	1,60	2,16	2,25	1,73	1,57
Pielarie si incaltaminte	1,90	1,90	1,70	1,60	1,20	1,33	1,35	1,40	1,55
Industria tutunului	0,50	0,50	0,40	0,60	0,50	0,61	0,87	1,15	1,40
Constructii metalice si produse din metal	4,10	3,30	3,00	2,50	4,40	1,61	1,68	1,40	1,40

continuare

RAMURA INDUSTRIALA	1990	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
Prelucrarea lemnului (exclusiv mobila)	1,60	1,80	2,00	1,80	1,80	1,85	1,86	1,56	1,15
Celuloza, hartie si carton	1,20	1,50	1,40	1,00	0,90	1,34	1,21	0,92	0,90
Echipamente, aparate de radio, televiziune si comunicatii	0,80	0,70	0,40	4,10	3,20	0,75	0,72	0,57	0,57
Alte activitati extractive	0,60	0,50	0,40	0,40	0,40	0,43	0,43	0,42	0,50
Aparatura si instrumente medicale, de precizie, optice si ceasornicarie	1,10	0,90	0,60	0,30	0,30	0,46	0,44	0,37	0,28
Extractia si prepararea minereurilor metalifere	0,50	0,40	0,40	0,30	0,50	0,38	0,37	0,40	0,20
Edituri, poligrafie si reproducerea inregistrarilor pe suporti	0,30	0,30	0,30	1,50	1,10	0,57	0,61	0,75	0,17
Mijloace ale tehnicii de calcul si de birou	0,50	0,10	0,10	0,30	0,10	0,05	0,03	0,03	0,04

1998* - date provizorii după şapte luni.

SURSA: Anuare CNS, Buletine lunare CNS.

Tabelul 1.2. prezintă subramurile în ordinea ponderii pe care acestea le ocupă în cadrul industriei naţionale. Din acest punct de vedere, ramurile cu cea mai mare pondere sunt:

- industria metalurgică;

- industria alimentară şi a băuturilor;

- industria extractivă a ţiţeiului;

- industria de prelucrare a produselor petroliere;

- industria de maşini şi echipamente (inclusiv reactori nucleari);

- industria chimică (inclusiv fire şi fibre sintetice).

O importanţă deosebită o deţine evoluţia acestor ponderi, care defineşte creşterile sau scăderile comparative ale producţiei diferitelor sub-ramuri industriale, oferind posibilitatea observării unor tendinţe în funcţionarea economiei româneşti, şi crează premisele luării unor măsuri de contracarare sau de sprijinire-protecţie. Astfel, industria metalurgică a avut o tendinţă de creştere a ponderii sale, în detrimentul industriei produselor şi construcţiilor metalice; fenomenul nu este pozitiv, ţinând seama de productivitatea mai redusă şi energo-intensivitatea metalurgiei de bază. Pe de altă parte, în industria textilă se poate observa un fenomen invers: creşterea ponderii industriei confecţiilor în detrimentul industriei textile, sub impulsul masivelor importuri de produse textile de bază, care au o tendinţă de creştere puiternică, în ultimii ani.

Pentru a putea estima eventuale avantaje comparative sau competitive pe care anumite industrii româneşti le-ar putea avea pe plan mondial sau european, un indicator sintetic util este cel al indicelui de specializare relativă (calculat prin comparaţie cu altă ţară, regiune sau grupare de state). Tabelul 1.3. prezintă calculele efectuate asupra indicelui de specializare a producţiei în raport cu producţia Uniunii Europene, pe baza datelor pentru economia României, din perioada 1994-97, şi a datelor asupra producţiei industriale a UE în anii 1994-95. Pentru o economie mare şi foarte stabilă, cum este cea a UE, structura producţiei industriale este extrem de stabilă, prezentând fluctuaţii minore de la un an la altul. În cazul economiei româneşti, ponderile diferitelor ramuri industriale în total au variat destul de mult, astfel încât am preferat calcularea unui indice mediu pentru ultimii trei ani, şi separat evidenţierea unei tendinţe de evoluţie a acestor indici de specializare.

TABEL 1.3. Indicii de specializare a producţiei industriale România vs. UE

RAMURA INDUSTRIALA	ISPmediu	Trend[1]
Productia, transportul si distributia de energie electrica si termica, gaze si apa calda	4.831	-
Industrie extractiva	3.642	++
Pielarie si incaltaminte	3.296	cst
Metalurgie	2.843	++
Prelucrarea titeiului, cocsificarea carbunelui si tratarea combustibililor nucleari	2.387	-
Mobilier si alte activitati neclasificate	2.212	cst
Textila si produse textile	1.925	-
Confectii din textile, blanuri si piele	1.816	+++
Prelucrarea lemnului (exclusiv mobila)	1.104	--
Alte produse din minerale nemetalice	1.029	+
Industria tutunului	0.976	+++
Alimentara si bauturi	0.849	cst
Masini si echipamente	0.783	cst
Echipamente, aparate de radio, televiziune si comunicatii	0.771	-
Celuloza, hartie si carton	0.754	-
Chimie si fibre sintetice si artificiale	0.699	cst
Alte mijloace de transport	0.518	cst
Prelucrarea cauciucului si a maselor plastice	0.472	-
Aparatura si instrumente medicale, de precizie, optice si ceasornicarie	0.434	--
Mijloace de transport rutier	0.374	+
Constructii metalice si produse din metal	0.355	cst
Masini si aparate electrice	0.254	cst
Edituri, poligrafie si reproducerea inregistrarilor pe suporti	0.170	--
Mijloace ale tehnicii de calcul si de birou	0.031	-

SURSA: Panorama EU-1997, Anuare CNS, Buletin lunar 12/97.

Cea mai importantă concluzie ce rezultă din datele tabelului 1.3. este aceea că intensitatea specializării tinde să se adâncească în amândouă sensurile; altfel exprimat, pentru ramurile în care România este specializată în producţie, comparativ cu UE, tendinţa este de creştere a indicelui de specializare în ultimii ani, în timp ce pentru ramurile în care UE este mai specializată, a avut loc o tendinţă de diminuare a indicelui, astfel încât specializarea pare să fie din ce în ce mai pronunţată. Teoretic, acest fenomen poate avea rezultate benefice, prin efectul de “creare de comerţ internaţional”; întrebarea care se ridică este: România deţine o specializare în producţie în ramuri competitive ? Pot aceste ramuri să asigure dezvoltarea durabilă a României (pe termen lung) ? Sunt ele cu adevărat generatoare de multă valoare adăugată în urma utilizării a cât mai puţine resurse interne neregenerabile ? Răspunsul la prima vedere este NU!

Industriile în care România este specializată în raport cu Uniunea Europeană sunt: sau industrii care produc mărfuri necomercializate extern (extractivă, energetică), sau industrii energo-intensive (prelucrarea petrolului, metalurgie, prelucrarea lemnului), sau industrii cu eficienţă bazată pe un cost extrem de redus al forţei de muncă (textilă, confecţii, încălţăminte). Dimpotrivă, în ramurile cu conţinut mare de valoare adăugată intrinsecă - care utilizează tehnologii înalte, sau capital uman supercalificat - România este puternic sub-specializată în raport cu UE (industria de calculatoare şi tehnică de calcul, edituri şi poligrafie, instrumente de precizie-optică, maşini şi aparate electrice-electronice, mijloace de transport rutier). Nu se poate vorbi despre un proces de convergenţă între evoluţiile industriale în România şi UE, ceea ce presupune necesitatea unei politici protecţioniste din partea României, care poate evolua c’tre poziţia de satelit a UE, ţinând cont de dimensiunile celor două economii.

Pentru a argumenta selecţia unor ramuri prioritare, trebuie analizat şi tabloul dinamic al comerţului exterior al României, din ultimii ani ai tranziţiei.

I.2. Evoluţia exporturilor şi importurilor în România, 1990-1998

Performanţele mai bune sau mai rele ale anumitor ramuri industriale, în România anilor de tranziţie, sunt corelate cu evoluţia comerţului exterior în aceste ramuri, în condiţiile slăbiciunii cronice a pieţei interne ? În ce măsură se reflectă competitivitatea industrială în capacitatea de export şi în posibilitatea menţinerii ponderii produselor autohtone pe piaţa internă ? Deschiderea economiei româneşti către piaţa internaţională a afectat producţia internă, şi dacă răspunsul este afirmativ, cât de mult cade acest fenomen în responsabilitatea liberalizării treptate a comerţului exterior şi în lipsa unei politici coerente de protecţie ?

La aceste întrebări, răspunsurile pot fi date corect doar după studierea evoluţiilor exporturilor şi importurilor de produse industriale din ultimii ani.

I.2.1. Evoluţia exporturilor pe ramuri industriale

Tabelul 1.4. prezintă valoarea, exprimată în dolari SUA, a exporturilor FOB ale României, în perioada 1990-98. Pentru formarea unei imagini corecte asupra exporturilor reale, ar trebui să se ţină cont de inflaţia dolarului în ultimii 8 ani (dar aceasta a fost relativ modestă, astfel încât deflatarea cu indicele dolarului SUA nu ar produce modificări substanţiale ale tendinţelor evidenţiate), şi de evoluţia preţurilor mondiale pentru produsele specifice de export şi import ale României (dar acestea fiind în majoritate produse ale industriei prelucrătoare, variaţiile de preţ nu au fost nici ele spectaculoase).

TABEL 1.4. Evoluţia exporturilor României, 1990-1998 (dolari SUA, preţuri curente)

COD NC	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
I	148	185	162	219	170	155	199	46.1
II	70	50	58	64	209	374	164	69.9
III	6	8	63	48	82	70	126	31.2
IV	36	48	47	68	72	108	106	55.9
V	621	572	574	714	731	692	638	243.3
VI	285	421	344	487	722	689	560	184.8
VII	54	85	82	143	202	193	186	93.9
VIII	25	25	35	56	53	53	66	26.5
IX	115	155	177	222	258	296	338	176.7
X	22	17	19	34	85	58	64	22.6
XI	404	455	785	1156	1570	1733	1941	1018.6
XII	87	73	160	311	428	505	544	286.8
XIII	75	88	100	111	152	150	151	78
XV	634	735	959	1065	1437	1268	1556	889.7
XVI	692	508	439	519	656	673	737	365
XVII	492	473	404	392	428	441	448	211.4
XX	404	366	402	436	574	552	526	253.8
TOTAL	4266	4363	4892	6151	7910	8084	8429	4094.7

Pentru anul 1998, cifrele reprezintă totalul pe primul semestru.

SURSA: Anuare CNS, Buletin lunar 12/97, Buletin lunar 6/98.

Codificarea ramurilor comerciale din tabelul de mai sus corespunde nomenclatorului armonizat şi poate fi găsită în Anexa 1 la prezentul capitol.

Se constată o tendinţă cvasi-generală de creştere a valorii exporturilor în aproape toate ramurile, cu mici variaţii în funcţie de situaţia macro-economică globală a ţării. Un salt pozitiv foarte puternic a fost înregistrat în anii 1994 şi 1995, când peste redresarea economică s-a suprapus efectul post-Marakech (finalizarea Rundei Uruguay) şi primirea de către România a statului de membru asociat la Uniunea Europeană (odată cu implementarea etapelor de eliminare treptată a tarifelor vamale). Tendinţa de creştere este foarte pronunţată pentru industria textilă şi pentru cea metalurgică, fiind incertă (se poate vorbi despre stagnare) în cazul industriei chimice sau a mijloacelor de transport. Variaţiile mari din exporturile agricole sunt normale, ţinând seama de sezonalitatea globală a acestui tip de produse şi de ponderea relativ redusă a exporturilor agro-alimentare în exporturile totale româneşti.

Structura exporturilor româneşti, pe ramurile exportatoare, este un indicator mult mai elocvent, combinat cu evoluţia structurii producţiei industriale pe ramuri. Acesşti doi indici oferă posibilitatea determinării unui comportament pro-export sau pro-piaţă internă, pentru fiecare ramură în parte, ceea ce poate ajuta la stabilirea unor priorităţi în materie de politici protecţioniste. În Tabelul 1.5. sunt prezentate, în evoluţia lor pe perioada 1990-98, ponderile (procentuale ale) exporturilor ramurilor industriale în exporturile totale ale României.

TABEL 1.5. Evoluţia structurii exporturilor pe ramuri, 1990-1998, %.

COD NC	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
I	3,47	4,24	3,31	3,56	2,15	1,92	2,36	1,13
II	1,64	1,15	1,19	1,04	2,64	4,63	1,95	1,71
III	0,14	0,18	1,29	0,78	1,04	0,87	1,49	0,76
IV	0,84	1,10	0,96	1,11	0,91	1,34	1,26	1,37
V	14,56	13,11	11,73	11,61	9,24	8,56	7,57	5,94
VI	6,68	9,65	7,03	7,92	9,13	8,52	6,64	4,51
VII	1,27	1,95	1,68	2,32	2,55	2,39	2,21	2,29
VIII	0,59	0,57	0,72	0,91	0,67	0,66	0,78	0,65
IX	2,70	3,55	3,62	3,61	3,26	3,66	4,01	4,32
X	0,52	0,39	0,39	0,55	1,07	0,72	0,76	0,55
XI	9,47	10,43	16,05	18,79	19,85	21,44	23,03	24,88
XII	2,04	1,67	3,27	5,06	5,41	6,25	6,45	7,00
XIII	1,76	2,02	2,04	1,80	1,92	1,86	1,79	1,90
XV	14,86	16,85	19,60	17,31	18,17	15,69	18,46	21,73
XVI	16,22	11,64	8,97	8,44	8,29	8,33	8,74	8,91
XVII	11,53	10,84	8,26	6,37	5,41	5,46	5,31	5,16
XX	9,47	8,39	8,22	7,09	7,26	6,83	6,24	6,20

Pentru anul 1998, s-au utilizat datele la sfârşitul primului semestru.

SURSA: Anuare CNS, Buletine lunare CNS 1997/98.

Ce concluzii pot fi extrase din simpla parcurgere a acestor date ?

1. Ponderea industriei metalurgice şi a industriei produselor textile şi confecţiilor în exporturile româneşti a crescut continuu şi puternic în anii de tranziţie. Aceste ramuri sunt urmate, din punctul de vedere al tendinţei pronunţate de creştere, de industria de încălţăminte şi de cea de prelucrare primară a lemnului.

2. România a început să exporte din ce în ce mai puţine (relativ) produse ale industriei chimice, industriei maşinilor, aparatelor şi echipamentelor, industriei de mijloace de transport şi industriei de prelucrare a petrolului. În cazul industriei chimice, tendinţa de scădere a ponderii exporturilor este manifestă după anul 1995, când a început liberalizarea bilaterală a comerţului între România şi UE, fiind însoţită de o tendinţă accentuată de creştere a ponderii importurilor în aceeaşi ramură.

3. Ponderea exporturilor agro-alimentare ale României este nesemnificativă în raport cu potenţialul agricol al ţării şi cu numărul foarte mare de persoane ocupate în sectorul agricol.

Ca şi în cazul producţiei industriale, vom prezenta, în Tabelul 1.6., calculele efectuate pentru determinarea indicilor de specializare a exporturilor româneşti, prin comparaţie cu cele ale Uniunii Europene. Situaţia pe ramuri nu este mult diferită de cea rezultată pentru indicii de specializare a producţiei.

TABEL 1.6. Indicii de specializare a exporturilor României vs. UE

RAMURA INDUSTRIALA	Ispec	Trend
Mobilier şi alte activităţi neclasificate	7,5279	--
Prelucrarea lemnului	5,2063	++
Confecţii din textile, blănuri şi piele	4,5590	++
Prelucrarea petrolului, cocsificarea cărbunelui şi tratarea combustibililor nucleari	3,1079	--
Pielărie şi încălţăminte	3,0186	++
Metalurgie	2,9359	cst
Alte produse din minerale nemetalice	2,1615	cst
Textilă şi produse textile	1,9244	++
Alte mijloace de transport	0,6157	-
Construcţii metalice şi produse din metal	0,6036	cst
Alimentară şi bauturi	0,5853	+
Chimie şi fibre sintetice şi artificiale	0,5703	--
Prelucrare cauciuc şi a maselor plastice	0,5200	-
Celuloză, hârtie şi carton	0,3866	-
Maşini şi echipamente	0,3042	cst
Maşini şi aparate electrice	0,2486	cst
Mijloace de transport rutier	0,2226	+
Aparatură şi instrumente medicale de precizie, optică şi ceasornicărie	0,1190	cst
Echipamente, aparate radio, TV şi comunicaţii	0,0903	--
Mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou	0,0096	-
Edituri, poligrafie şi reproducerea înregistrărilor pe suporţi	0,0045	cst
Produse din tutun	0,0000	inex

SURSA: Panorama EU-1997, Anuare CNS, Buletin lunar 12/97.

După cum se observă, dispersia indicilor de specializare este foarte mare, variind între 0,0045 şi 7,52. Semnalul de alarmă este tras, însă, de absenţa unor industrii de graniţă, caracterizate de un indice de specializare apropiat de unitate, care să demonstreze o oarecare convergenţă între exporturile României şi cele ale Uniunii Europene. Există un set de 8 ramuri industriale care sunt foarte specializate la export în România (indici mai mari de 2), şi un grup majoritar de ramuri (13) în care UE este net specializată faţă de ţara noastră.

România este specializată la export, în comparaţie cu UE, în ramuri industriale în care are avantajul comparativ al costului foarte mic al forţei de muncă (textilă, confecţii, prelucrarea lemnului, mobilier, încălţăminte), sau în unele ramuri tradiţionale, care s-au dezvoltat pe baza exploatării resurselor de materii prime existente (petrol, cărbune, implicit energie), fiind ramuri energo-intensive (metalurgie, produse şi construcţii metalice, rafinarea petrolului). În nici-unul din cazuri (poate cu excepţia industriei de mobilier), nu se poate vorbi despre un avantaj competitiv clar, ci doar de unul comparativ, conjunctural.

Pentru a încheia tabloul de prezentare a evoluţiei recente a exporturilor României, vom oferi, în Tabelul 1.7., datele cu privire la ponderea exporturilor directe în producţia fiecărei ramuri industriale importante. Nu sunt luate în considerare, în acest caz spre deosebire de tabelele anterior citate, re-exporturile, ci doar exporturile făcute din livrările globale ale sectorului respectiv de producţie.

TABEL 1.7. Ponderea exporturilor directe în producţia ramurilor industriale, în România, 1996-1998.

RAMURA INDUSTRIALA	1996	1997	1998*
Total	19,2	20,3	25,6
Industrie extractiva	0,82	0,85	0,25
Extractia si prepararea carbunelui	0	0	0
Extractia petrolului si gazelor naturale	0	0	0
Extractia si prepararea minereurilor metalifere	0,45	0,28	0
Alte activitati extractive	11,82	19,23	5,34
Industrie prelucratoare	23,39	26,36	30,97
Alimentara si bauturi	4,51	7,76	1,56
Industria tutunului	0	0	0
Textila si produse textile	24,84	27,58	44,08
Confectii din textile, blanuri si piele	49,47	42,47	89,87
Pielarie si incaltaminte	34,61	32,3	74,53
Prelucrarea lemnului (exclusiv mobila)	41,64	44,9	36,9
Celuloza, hartie si carton	15,82	21,2	22,66
Prelucrarea titeiului, cocsificarea carbunelui si tratarea combustibililor nucleari	18,53	18,83	27,19
Chimie si fibre sintetice si artificiale	35,92	36,59	37,13
Prelucrarea cauciucului si a maselor plastice	15,17	15,66	20,54
Alte produse din minerale nemetalice	24,33	26,5	27,99
Metalurgie	29,44	38,3	41,43
Constructii metalice si produse din metal	27,78	30,51	29,2
Masini si echipamente	30,25	31,78	30,11
Mijloace ale tehnicii de calcul si de birou	8,18	7,1	nes
Masini si aparate electrice	25,56	26,87	33,8
Echipamente, aparate de radio, televiziune si comunicatii	6,36	3,97	2,48
Aparatura si instrumente medicale, de precizie, optice si ceasornicarie	14,52	17,82	19,77
Mijloace de transport rutier	8,58	18,66	7,68
Alte mijloace de transport	42,74	44,6	36,55
Mobilier si alte activitati neclasificate	44,57	40,73	73,29

SURSA: calculele autorului după Buletinele lunare 12/96, 12/97, 7/98 CNS.

Creşterea ponderii exporturilor directe totale în producţia totală constituie un rezultat normal, dacă ţinem seama că exporturile reale ale României au continuat să crească chiar în perioade de recesiune economică (1992-1993 sau 1997-1998). O altă concluzie importantă se bazează pe calculul re-exporturilor, arătând o tendinţă de creştere, în ultimii ani, a ponderii acestora în exportruile totale ale ţării. Tabelul 1.7. indică o pondere puţin peste 20% (în anii 1996, 1997) a exporturilor directe în producţie (de fapt, în valoarea livrărilor de produse, a cifrei de afaceri). Ori, cifrele de comerţ exterior, exprimate în Tabelul 1.4., indică pentru totalul exporturilor, aproape 25% din valoarea produsului intern brut, ceea ce este echivalent cu o diferenţă apreciabilă între valoarea exporturilor din producţie directă şi valoarea exporturilor directe şi din re-exporturi (totale), diferenţă manifestă la industria metalurgică, cea de confecţii, în special. Există variaţii mari, de la un an la altul, între ponderea exporturilor şi producţia multor ramuri, ceea ce sugerează o viteză de reacţie destul de mare la perturbaţiile survenite în mediul internaţional.

I.2.2. Evoluţia geografică a exporturilor României

Potrivit datelor furnizate de Ministerul Industriei şi Comerţului (prin Centrul Român de Comerţ Exterior - vezi Tabelul 1.8.), atât în luna mai, cât şi pe ansamblul perioadei 01.01-31.05.1998 activitatea de comerţ a continuat să se soldeze cu deficit comercial, datorate volumului mare de importuri (4515,4 milioane dolari SUA, adică cu 7,6% mai mari comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 1997), ce au depăţit cu mult pe cel al exporturilor (3365,7 milioane dolari SUA, în scădere cu 0,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului 1997).

TABEL 1.8. Evoluţia importurilor pe total şi pe grupe de ţări

	1996	1997	1998
Total din care:	111,26	98,60	107,60
Tari dezvoltate	114,13	100,26	115,60
Tari in curs de dezvoltare	104,61	88,84	83,70
Tari in tranzitie din care:	108,89	101,64	103,70
CEFTA	107,34	118,60	204,40
U.E.	115,43	98,87	119,60
AELS	91,85	77,43	132,20

SURSA: Buletine lunare finale CNS.

În ceea ce priveşte evoluţia importurilor, se observă o creştere a acestora în 1996 de 11,26% comparativ cu anul 1995; urmată de o scădere de 1,4% în anul 1997 comparativ cu anul 1996 pentru ca acesta să crească din nou în primele cinci luni ale anului în curs cu 7,6%.

Pe grupe de ţări, importurile provenite din ţările CEFTA au înregistrat o creştere de 7,34% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, urmată de o creştere semnificativă în anul 1997, de 18,6%, fapt ce poate fi explicat prin aderarea României la CEFTA, potrivit Acordului intrat în vigoare la 1.07.1997. În baza acestui Acord, concesiile între România şi celelalte ţări membre CEFTA diferă de la o ţară la alta, în funcţie de interesul părţilor şi de specificul schimburilor comerciale.

În primele cinci luni ale anului în curs, importurile din ţările CEFTA practic s-au dublat. În ierarhia importurilor din ţările membre CEFTA (1997,1998), pe primul loc se situează Ungaria, urmată de Cehia, Polonia, Slovacia, Slovenia.

Importurile provenite din ţările dezvoltate au înregistrat o creştere de 14,13% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, o stagnare în anul 1997 şi o majorare de 15,6% în perioada 01.01-31.01.1998, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 1997. Importurile din ţările în curs de dezvoltare au înregistrat o scădere de 11,16% în anul 1997 şi de 16,3% în primele cinci luni ale acestui an, fapt care poate fi pus îndeosebi pe seama scăderii importurilor de combustibili din zona OPEC.

În ierarhia ţărilor de provenienţă a importurilor din Uniunea Europeană (perioada 01.01-31.05.1998), pe primele cinci locuri se situează: Germania (17% din total), Italia (16,9% din total), Franţa (6,8% din total), Marea Britanie (3,29% din total) şi Austria (2,92% din total).

În ceea ce priveşte evoluţia exporturilor, din tabelul nr. 1.9 se poate observa o creştere de 2,2% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, de 4,27% în anul 1997 comparativ cu anul 1996 şi o scădere de 0,4% în primele 5 luni ale anului în curs, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 1997.

TABEL 1.9. Evoluţia exporturilor pe principalele grupe de ţări 1996-1998 (01.01-31.05)

	1996	1997	01.01-31.05.1998
Total din care:	102,20	104,27	99,6
U.E.	106,68	104,30	111
Tari in tranzitie	111,27	113,02	100,5
CEFTA	107,69	116,25	125,9

SURSA: Buletine lunare finale CNS.

Pe grupe de ţări, exporturile către Uniunea Europeană au înregistrat o evoluţie ascendentă pe parcursul ultimilor trei ani; astfel, acestea au crescut cu 6,68% în anul 1996, cu 4,3% în anul 1997, iar numai în primele 5 luni ale anului în curs au crescut cu 11%, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 1997.

TABEL 1.10. Evoluţia exporturilor către ţările Uniunii Europene

	1996	1997	1998/1997
			1.01-31.05.1998 fata de ac. per. 1997
Total din care:	102,20	104,27	99,6
Uniunea Europeana	106,68	104,30	111
Austria	109,03	104,97	126,9
Belgia	92,54	118,95	113,4
Danemarca	93,33	113,57	186,6
Franta	100,44	101,11	104
Finlanda	85,71	100,00	294,6
Germania	103,55	95,41	106,4
Grecia	86,34	98,81	124,8
Irlanda	100,00	136,00	197,2
Italia	111,42	118,67	112,9
Luxemburg	300,00	6,67	688,1
Olanda	143,51	76,97	113,2
Portugalia	111,11	137,00	189,2
Spania	93,14	87,26	96,9
Suedia	112,82	116,14	94,2
Marea Britanie	105,08	120,44	109,9

SURSA: Buletine lunare CNS, 1996-98.

Aproximativ jumătate din totalul exporturilor româneşti s-a derulat cu 4 parteneri comunitari (Italia, Germania, Franţa şi Marea Britanie), exporturile către aceştia au depăşit cu 9,1% nivelul din perioada similară a anului 1997 (în 1996 exporturile către aceste ţări au crescut cu 6,1% comparativ cu 1995 şi cu 6,8% în 1997 comparativ cu 1996).

În structura pe ţări, pe primele cinci locuri s-au situat: Italia (21,56% din total în perioada 01.01-31.05.1998, 17,13% în 1996 şi respectiv 15,71% în 1995); Germania (18,94% din total în perioada 01.01-31.05.1998; 18,38% în 1996 şi respectiv 18,14% în 1995); Franţa (5,60,94% din total în perioada 01.01-31.05.1998; 5,69% în 1996 şi respectiv 5,79% în 1995); Marea Britanie (3,76% din total în perioada 01.01-31.05.1998; 3,07% în 1996 şi respectiv 2,98% în 1995) şi Olanda (3,52% din total în perioada 01.01-31.05.1998; 4,24% în 1996 şi respectiv 3,02% în 1995).

TABEL 1.11. Proportia exporturilor către fiecare ţară membră a U.E. în totalul exporturilor (structură %)

	1995	1996	1997	01.01-31.05.1998
U.E.	54,15	56,52	56,54	63,25
Austria	1,96	2,09	2,10	2,75
Belgia	1,69	1,53	1,75	2,05
Danemarca	0,19	0,17	0,19	0,30
Franta	5,79	5,69	5,52	5,60
Finlanda	0,09	0,07	0,07	0,18
Germania	18,14	18,38	16,82	18,94
Grecia	2,59	2,19	2,08	2,60
Irlanda	0,06	0,06	0,08	0,10
Italia	15,71	17,13	19,50	21,56
Luxemburg	0,01	0,04	0,00	0,01
Olanda	3,02	4,24	3,13	3,52
Portugalia	0,11	0,12	0,16	0,29
Spania	1,29	1,18	0,98	1,01
Suedia	0,49	0,54	0,61	0,58
Marea Britanie	2,98	3,07	3,54	3,76

SURSA: Buletine lunare CNS, 1995-98.

O evoluţie asemănătoare poate fi observată şi în cazul exporturilor către ţările membre CEFTA, astfel acestea au crescut în anul 1996 cu 7,6% comparativ cu anul 1995; în anul 1997 cu 16,25% comparativ cu anul 1996, iar în primele cinci luni ale anului 1998 au crescut cu 25,9% comparativ cu 01.01-31.05.1998.

În cadrul exporturilor către ţările membre CEFTA, Ungaria deţine ponderea cea mai mare (53,42% în 1997 şi respectiv 63,01% în perioada 01.01-31.05.1998), urmată de Polonia (cu 29,55% în 1997 şi 21,41% în primele cinci luni ale anului în curs).

TABEL 1.11. Evoluţia exporturilor către ţările membre CEFTA şi structura acestora în totalul exporturilor CEFTA

	1996	1997	01.01-31.05.1998	1995	1996	1997	01.01-31. 05.1998
	Modificare % faţă de anul precedent			Structură %
Cehia	85,71	96,11	90,50	7,69	6,12	5,06	3,58
Ungaria	97,71	106,78	144,40	64,10	58,16	53,42	63,01
Polonia	135,90	190,57	129,20	14,29	18,03	29,55	21,42
Slovacia	187,50	81,67	45,70	5,86	10,20	7,17	4,17
Slovenia	100,00	74,55	127,60	8,06	7,48	4,80	7,82

SURSA: Buletine statistice final de an, CNS.

I.2.3. Evoluţia importurilor României pe ramuri

Din punctul de vedere al problematicii protecţionismului, evoluţia importurilor româneşti prezintă un interes major; politicile comerciale au un efect direct asupra importurilor, fiind instrumente de acţiune direcţionată pe ramură sau în funcţie de partenerii comerciali. În ultimii ani ai tranziţiei, importurile României au avut o rată de creştere mai mare decât cea a exporturilor, cea ce echivalează cu un comportament cronicizat de accentuare a deficitului balanţei comerciale, motivat de o elasticitate de preţ şi de venit mai mare pentru importuri, decât pentru exporturi. Concluzia este că industria românească are un grad mare de inerţie în restructurare, iar competitivitatea sa este în scădere.

În Tabelul 1.12. este redată evoluţia importurilor româneşti după 1990, datele referindu-se la valoarea nominală CIF (cost-insurance-freight), exprimată în echivalent dolari SUA. Grupele de produse importate sunt clasificate conform aceluiaşi nomenclator CAEN, utilizat şi în cazul exporturilor (vezi Anexa 1).

TABEL 1.12. Evoluţia importurilor României, pe grupe de produse, 1990-1998 (dolari SUA preţuri curente)

COD NC	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
I	42	86	68	99	129	74	65	87
II	369	429	475	140	154	167	170	114
III	14	40	23	33	32	24	31	28
IV	360	442	400	392	581	605	426	217
V	2626	2028	1872	1906	2484	2689	2408	887
VI	410	412	511	559	926	986	940	487
VII	76	180	204	227	390	448	444	237
VIII	18	76	114	149	211	263	278	150
IX	35	33	30	27	56	52	51	27
X	39	91	96	135	235	274	255	140
XI	246	562	659	810	1209	1343	1564	868
XII	45	42	48	67	106	124	157	100
XIII	74	55	63	69	114	145	142	67
XV	243	272	278	352	549	715	670	348
XVI	838	914	1149	1450	2113	2506	2591	1161
XVII	142	294	283	332	397	415	384	181
XX	31	52	77	113	181	202	209	102
TOTAL	5793	6260	6522	7109	10278	11435	11275	5430

Pentru anul 1998, cifrele reprezintă totalul pe primul semestru.

SURSA: Anuare CNS, Buletin lunar 12/97, Buletin lunar 6/98.

Din datele de mai sus, se poate concluziona că majoritatea ramurilor au înregistrat o tendinţă de creştere a importurilor, tendinţă care a fost foarte pronunţată în cazul industriei textile, a produselor din piele şi blănuri (în ambele cazuri, justificate de creşterea re-exporturilor) sau a produselor industriei chimice (după 1995, anul intrării în vigoare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană). Evoluţia ratelor de creştere în fiecare ramură indică o sensibilitate mai mare a importurilor româneşti faţă de variaţiile cererii interne (venitului disponibil), decât faţă de variaţia preţurilor (care poate fi generată de variaţii ale cursului de schimb, ale preţurilor pe piaţa mondială sau ale tarifelor vamale).

Ca urmare a ritmurilor de creştere diferite, înregistrate de diversele grupe de importuri, structura pe ramuri a importurilor României s-a modificat considerabil în ultimii ani, ponderile deţinute de sub-ramurile industriale fiind prezentate în Tabelul 1.13.

TABEL 1.13. Evoluţia structurii importurilor pe ramuri, 1990-1998.

COD NC	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998*
I	0,73	1,37	1,04	1,39	1,26	0,65	0,58	1,60
II	6,37	6,85	7,28	1,97	1,50	1,46	1,51	2,10
III	0,24	0,64	0,35	0,46	0,31	0,21	0,27	0,52
IV	6,21	7,06	6,13	5,51	5,65	5,29	3,78	4,00
V	45,33	32,40	28,70	26,81	24,17	23,52	21,36	16,34
VI	7,08	6,58	7,84	7,86	9,01	8,62	8,34	8,97
VII	1,31	2,88	3,13	3,19	3,79	3,92	3,94	4,36
VIII	0,31	1,21	1,75	2,10	2,05	2,30	2,47	2,76
IX	0,60	0,53	0,46	0,38	0,54	0,45	0,45	0,50
X	0,67	1,45	1,47	1,90	2,29	2,40	2,26	2,58
XI	4,25	8,98	10,10	11,39	11,76	11,74	13,87	15,99
XII	0,78	0,67	0,74	0,94	1,03	1,08	1,39	1,84
XIII	1,28	0,88	0,97	0,97	1,11	1,27	1,26	1,23
XV	4,19	4,35	4,26	4,95	5,34	6,25	5,94	6,41
XVI	14,47	14,60	17,62	20,40	20,56	21,92	22,98	21,38
XVII	2,45	4,70	4,34	4,67	3,86	3,63	3,41	3,33
XX	0,54	0,83	1,18	1,59	1,76	1,77	1,85	1,88

Pentru anul 1998, s-au utilizat datele la sfârşitul primului semestru.

SURSA: Anuare CNS, Buletine lunare CNS 1997/98.

Cele mai mari variaţii ale ponderii în totalul importurilor s-au manifestat la nivelul materiilor prime energetice (petrol, gaze naturale, cărbuni), care şi-au restrâns importanţa relativă (ponderea lor a scăzut de la cota record de 45% în 1990, la 16% în acest an), şi la nivelul produselor textile (în general, produse intermediare ale ramurii), care şi-au mărit ponderea de la 5% la 16%. Produsele industriei constructoare de maşini şi echipamente constituie, în continuare, o grupă cu pondere foarte mare în importurile totale; nevoia de retehnologizare este principala explicaţie a acestui fenomen.

I.3. Alegerea ramurilor industriale prioritare din perspectiva protecţionismului

Există mai multe criterii de selectare a ramurilor industriale cărora ar trebui să li se ofere protecţie în mod prioritar. Aceste criterii ţin de priorităţile strategice naţionale, de evidenţierea unor sectoare cu avantaje competitive sau comparative în raport cu partenerii comerciali tradiţionali, de tendinţele reliefate pe piaţa mondială sau de decizia guvernanţilor de a sprijini anumite direcţii de dezvoltare pe termen lung.

Ramuri strategice: sunt ramurile care asigură funcţionarea unui sistem socio-economic naţional chiar şi în condiţii de instabilitate socială, politică sau în cazul unor potenţiale conflicte armate (industria alimentară, sub-ramuri ale industriei textile, de medicamente, sub-ramuri ale industriei constructoare de maşini sau ale industriei metalurgice), sau ramuri industriale care susţin infrastructura unei ţări şi producţia de energie a acesteia (prelucrarea combustibililor, industria extractivă, distribuţia de energie termică şi electrică). Din perspectiva protecţionismului, interesează doar acele ramuri care au produse ce se comercializează, de regulă, pe piaţa internaţională (de exemplu, industria energetică şi cea extractivă nu sunt considerate sectoare cu produse comercializabile extern), sau ramurile în care ţara respectivă a deţinut şi deţine încă ponderi mari în producţia sau exporturile mondiale, sau un grad înalt de tehnologie (cazul industriei de prelucrare a produselor petroliere în România).

Cele mai importante ramuri strategice pentru ţara noastră, ţinând seama şi de ponderea lor în producţia internă, în exporturile naţionale şi de gradul de specializare faţă de principalul nostru partener extern (Uniunea Europeană), sunt: industria alimentară şi industria prelucrării petrolului. Nu trebuie uitate anumite sub-ramuri ale industriei constructoare de maşini (ramură care necesită o abordare detaliată, la un nivel superior de dezagregare).

Ramuri cu specializare a producţiei, relativ la piaţa internaţională: Pentru România, conform celor prezentate în subcapitolul I.1, ramurile pentru care indicele calculat de specializare a producţiei, în raport cu UE, este sensibil mai mare decât unitatea, şi în care se accentuează această specializare, pe fondul creşterii eficienţei, sunt: industria de prelucrare a pielii şi de încălţăminte, industria confecţiilor textile şi industria de prelucrare a nemetalelor. În grupul ramurilor cu pondere mare în producţia internă se numără şi cea extractivă (petrol, cărbuni) sau cea energetică, dar aceste ramuri produc aproape exclusiv pentru piaţa internă, decizia de protejare a lor trebuind a fi luată la nivelul politicilor fiscale, nu la cel al politicilor comerciale.

Ramuri cu specializare a exporturilor, relativ la comerţul mondial: În cazul României, aceste ramuri sunt, în general, aceleaşi cu cele în care există o specializare a producţiei, la care s-ar putea adăuga: industria de prelucrare a lemnului şi cea de mobilier, precum şi industria produselor textile de bază.

Ramuri cu pondere mare sau cu tendinţă de creştere a importurilor, pentru care ponderea producţiei industriale este relativ mare: evoluţia unor astfel de ramuri este incertă, de obicei, prezentând variaţii ale ritmului de creştere a producţiei în funcţie de cererea internă şi externă, şi fiind foarte sensibile la evoluţia preţurilor mondiale. Mai multe sub-ramuri ale industriei chimice româneşti se află în această situaţie, precum şi o mare parte a industriei construcţiilor de maşini şi echipamente.

Ramuri cu tendinţă accentuată de creştere pe piaţa internaţională, esenţiale în susţinerea infrastructurii în viitor: exemple de astfel de ramuri industriale, care crează produse utile reţelelor de telecomunicaţii, informaţionale sau sistemului cultural naţional, sunt industria echipamentelor de birotică şi tehnică de calcul, industria aparaturii de telecomunicaţii şi radio, industria de edituri-poligrafie, industria de mijloace de transport. Ponderea acestora în România, ca şi importanţa acordată dezvoltării lor în ultimii ani a fost şi se menţine la nivel nesemnificativ (poate cu excepţia mijloacelor de transport, pentru care există însă o sub-specializare a producţiei şi exporturilor româneşti), existând necesitatea de a fi declarate industrii tinere, care necesită un program de dezvoltare special (“infant industries”). În majoritatea statelor lumii care au avut programe reuşite de susţinere a acestor industrii relativ noi, caracterizate de tehnologii de vârf şi de o productivitate ridicată, cum ar fi: Coreea, Japonia, India (unde au existat, în prima fază, multe nerealizări), acestor industrii li s-a asigurat un grad înalt de protecţionism, simultan cu implementarea unor măsuri speciale de atragere a investiţiilor străine, care să creeze unităţi productive în ţările gazdă.

În capitolele următoare, vom prezenta situaţia la zi a politicilor comerciale utilizate de România, în scopul protecţiei câtorva din aceste industrii prioritare, grupate după criteriul respectiv de importanţă (ales din setul de criterii menţionate mai sus): industria alimentară, industria metalurgică, industria textilă, a confecţiilor şi firelor sintetice, industria chimică şi industria constructoare de mijloace de transport.

Anexa 1

Grupele de mărfuri din Comerţul Internaţional pe Secţiunile din sistemul armonizat CAEN

I. Animale vii şi produse animale

II. Produse vegetale

III. Grăsimi şi uleiuri animale sau vegetale

IV. Produse alimentare, băuturi, tutun

V. Produse minerale

VI. Produse ale industriei chimice şi ale industriilor conexe

VII. Materiale plastice, cauciuc şi articole din acestea

VIII. Piei crude, piei tăbăcite, blănuri şi produse din acestea

IX. Produse din lemn, plută şi împletituri din nuiele

X. Pastă de lemn; deşeuri de hârtie sau de carton; hârtie şi carton şi articole din acestea

XI. Materii textile şi articole din acestea

XII. Încălţăminte, pălării, umbrele şi articole similare

XIII. Articole de piatră, ciment, ceramică, sticlă şi din alte materiale similare

XV. Metale comune şi articole din acestea

XVI. Maşini, aparate şi echipamente electrice; aparate de înregistrat sau de reprodus sunetul şi imaginile

XVII. Materiale de transport

XX. Mărfuri şi produse diverse

II. Studii de caz privind ramuri strategice

Ramurile strategice pot fi selectate după numeroase criterii care ţin de conjunctura regională şi internaţională, de nevoile obiective şi preferinţele umane, precum şi de factorii politici subiectivi de decizie. Astfel, industria produselor agro-alimentare, industria de armament, sub-ramuri ale industriei textile, a confecţiilor şi de încălţăminte, vor fi considerate strategice în majoritatea statelor lumii. În cazul României, care îşi asigură în măsură importantă (aproape 50%) resursele energetice din producţie proprie, şi care deţine o tradiţie de peste un secol în această ramură, industria prelucrării petrolului constituie o ramură strategică.

De altfel, industria prelucrării produselor petroliere, în România, necesită o abordare printr-un studiu separat, care să trateze protecţionismul sub toate aspectele sale posibile, nu doar prin prisma politicilor comerciale. Pe plan mondial, tarifele nu sunt semnificative în determinarea fluxurilor comerciale cu petrol-ţiţei sau produse derivate, iar barierele netarifare şi-au restrâns aria de răspândire şi gradul de severitate (contingentările sunt tot mai rar utilizate, iar înţelegerile cartelate sunt tot mai des subminate de state producătoare independente). Ca urmare, preţul mondial al produselor petroliere a devenit - după cele două şocuri masive suferite de economia mondială între anii 1970-1985 - din ce în ce mai previzibil, pe termen mediu şi scurt. În schimb, preţurile interne ale produselor petroliere variază foarte mult, în termeni ai puterii de cumpărare sau în echivalent monetar unitar, între statele lumii, în funcţie de politicile fiscale adoptate (taxe, accize, suprataxe ecologice, impozite pe transport, infrastructura de transport, sau pe tranzit). Dezvoltarea continuă a transporturilor mondiale, sub auspiciile internaţionalizării şi globalizării, crează premisele menţinerii tendinţei de creştere a cererii pentru produse petroliere. România nu-şi poate permite luxul renunţării la o industrie în care a deţinut avantaj competitiv, sau comparativ (după 1980), industrie care se află într-un declin excesiv de accentuat în ultimii patru-cinci ani, şi care se bucură încă de avantajul de a fi specializată în producţie şi exporturi, în comparaţie cu majoritatea statelor continentului european.

II.1. Protectionismul in sectorul agro-alimentar

Industria agro-alimentară şi produsele agro-alimentare constituie sectorul cu cel mai ridicat grad de protecţie pe plan mondial.

Sectorul agro-alimentar al României are un rol însemnat în economia naţională Dacă în 1989 ponderea agriculturii la formarea PIB era mai mică de 14%, în 1997 aceasta a crescut la 18,5%. Totodata, agricultura deţine 35% din forţa de muncă ocupată. In plus, industria alimentară absoarbe 9% din forţa de muncă ocupată şi realizează 13-17% din producţia industrială. Sectorul agro-alimentar a fost şi continuă să fie, şi în România, cel mai protejat sector al economiei naţionale.

II.1.1 Politica agricolă protecţionistă înainte de reforma din 1997

Până la reformele din februarie 1997, sectorul agro-alimentar a fost protejat prin subvenţii si prin regim comercial cu grad ridicat de protecţie, agreate de acordurile comerciale internaţionale semnate de România. Transferurile totale către agricultură au deţinut 4% din PIB (2.182 miliarde lei în 1996), cuprinzând explicit:

· subvenţii la rata dobânzilor;

· subvenţii ( prime) la producător şi

· transferuri cvasi-fiscale la întreprinderile agricole de stat.

Acest nivel al transferurilor nu se putea susţine în continuare, datorită constrângerilor bugetare.

Principalele instrumente protecţioniste ale politicii agricole româneşti până în 1997 au fost influenţate de Politica Agricolă Comună practicată timp de 30 de ani de Comunitatea Economică Europeană (înaintea reformei din 1992). Aceste instrumente au fost, în principal, cele prezentate în continuare.

a) Preţul de intervenţie

Preţul de interventie a fost utilizat în România într-o manieră complexă, pentru a servi simultan la sprijinirea atât a producătorilor agricoli, cât şi a consumatorilor de alimente. Preţurile de intervenţie la producător şi consumator erau prevalente la grâu, carne de porc, carne de pasare si produse lactate - produse aşa-zis "sensibile", care deţineau 23% din cheltuielile pentru alimente ale consumatorilor.

b) Subvenţii de la buget

Subvenţiile de la buget au fost canalizate la intermediarii din reţelele agro-alimentare de distribuţie, apartinând sectorului de stat, precum şi direct la producători.

c) Credite subvenţionate direcţionate

Creditele cu dobândă subvenţionată au fost direcţionate spre întreprinderile agricole de stat, în detrimentul firmelor private. Din sprijinul bugetar total pentru agricultură, de 2.182 miliarde lei în 1996, cea mai mare parte, 1.217 miliarde lei, au reprezentat "primele" acordate la preţurile de achiziţie, iar dobânzile subvenţionate au fost în valoare de 341 miliarde lei.

d) Alte subventii au fost alocate pentru acoperirea a jumătate din preţul seminţelor certificate şi pentru distribuirea gratuită a 40-60 kg de îngrăşăminte chimice la producătorii de grâu, care semnau contracte cu agenţii mandataţi de stat, contracte ce prevedeau livrarea a cel putin 40% din recolta lor, la preţuri administrate. Un sprijin indirect a fost oferit agriculturii sub forma impozitului mai mic pe profit (25%, comparativ cu 38% pentru celelalte sectoare ale economiei naţionale).

e) Politica comercială

Comerţul exterior cu produse agro-alimentare a fost reglementat prin taxe vamale la import şi prin controlul cantitativ al exportului. După 1 iulie 1995, când a intrat în vigoare Acordul Rundei Uruguay asupra agriculturii, nivelul mediu ponderat al taxelor vamale a crescut de la 24% la peste 75%, fiind considerat cel mai ridicat din Europa [52].

Produsele agro-alimentare au devenit, în 1995, cele mai protejate produse de pe piaţa României, atât prin subvenţii, cât si prin taxe vamale la import.

Această lemă este demonstrată [53] în simularea ratei de protecţie efectivă a agriculturii şi industriei alimentare in anii 1993 şi 1995.

TABEL 2.1. Gradul de protecţie a agriculturii şi industriei alimentare româneşti prin taxe vamale şi subvenţii

	1993	1995
Agricultura	2,35	2,99
Ind.alimentară (inclusiv băuturi)	29,71	84,85

Sursa : SCIENTCONSULT, B.2.2/1997.

In acelasi timp, România a încheiat acorduri comerciale preferenţiale bi- şi multilaterale, care au influenţat comerţul agricol:

· Acordul de asociere la UE ( 06.04.1993);

· Acordul European de Liber Schimb comercial ( 06.04.1993);

· Acordul de Liber Schimb comercial între România şi Republica Moldova (15.02.1994);

· Acordul Rundei Uruguay ( aprilie 1994).

Consecinţe ale politicii agricole până în 1997

Politica de susţinere a preţurilor produselor agricole şi de intervenţii protecţioniste în comerţul exterior, adoptată până în 1997, a creat transferuri şi distorsiuni în sistemul de comercializare a produselor agro-alimentare pe piaţa internă.

Agenţii privaţi nu aveau stimulente pentru a comercializa produsele de-a lungul sezoanelor, sau între zonele cu excedent şi deficit de produse , datorită faptului că preţurile erau fixate la acelaşi nivel, fără diferenţe între sezoane şi zone teritoriale.

Efectul general al intervenţiei guvernamentale până în 1997 a fost limitarea concurenţei, menţinerea industriilor ineficiente şi transferul de venit între consumatorii de alimente, angrosişti, detailişti, fermieri şi contribuabili, precum şi creşterea poverii costurilor pentru bugetul ţării.

II.1.2 Programul de reducere a protecţionismului agricol, începând din 1997

După negocierile cu FMI şi Banca Mondială de la începutul anului 1997 şi semnarea memorandumului, Guvernul a elaborat un program de reformă în sectorul agro-alimentar, concretizat în reducerea protecţionismului, prin aplicarea următoarelor măsuri:

Pe plan intern:

· Preţurile interne şi marjele comerciale au fost liberalizate la ultimele 4 grupe de produse "sensibile" controlate – grâu, carne de porc, carne de pasăre, lactate.

· Subvenţiile prin prime aplicate la preţuri au fost abolite.

· Creditele subvenţionate direcţionate spre sectorul de stat din agricultură au fost eliminate. Rezultatele acestei măsuri în anul 1997 au dus la concluzia exprimată de analişti că masura a fost prea drastică şi că ar fi fost mult mai bine şi mai eficient pentru sectorul agro-alimentar dacă această eliminare s-ar fi făcut gradual, pe o perioadă de 3-5 ani[71] [52].

· Regimul comerţului exterior cu produse agro-alimentare a fost schimbat în sensul reducerii protecţionismului, cu scopul declarat ca preţurile interne pentru produsele agricole şi pentru inputurile necesare să reflecte mai mult preţurile internaţionale.

La export:

· Interdicţiile şi cotele de export au fost eliminate, astfel încât toate produsele agricole sunt libere la export.

· Licenţele de export au fost eliminate pentru toate produsele agricole, cu excepţia celor pentru care există cote preferenţiale prevăzute prin acordurile comerciale internaţionale.

· Au fost eliminate toate subvenţiile şi stimulentele acordate exportatorilor, inclusiv reducerea cu 50% a impozitului pe profit.

Excepţie s-a facut la sfârşitul anului 1997 la un singur produs - porumb - asigurându-se o subvenţie la export de 150 lei/kg, în condiţiile producţiei record şi a comercializării scăzute pe piaţa internă.

La import:

· Taxele vamale s-au redus substanţial de la o medie ponderată de 75% la 27% în 1997. Taxa vamală maximă pentru produsele "sensibile" a fost stabilită în 1997 la 60%.

· Importul de seminţe certificate a fost exceptat de taxe vamale.

In cursul anului 1997, liberalizarea comerţului exterior cu produse agro-alimentare a fost accelerată de încheierea unor noi acorduri comerciale de liber schimb cu Turcia şi ţările CEFTA.

II.1.3 Recomandări privind politica de sprijinire prn compensaţii a sectorului agro-alimentar, în baza comparaţiior cu UE

Incepând din toamna anului 1997, a fost introdus sistemul de cupoane distribuite direct la toţi proprietarii privaţi de terenuri agricole, pentru a stimula agricultura prin subvenţionarea inputurilor agricole (sistemul este prevăzut să dureze 3 ani). Valoarea totală a cupoanelor distribuite gratuit şi a cheltuielilor implicate pentru distribuirea acestora a fost de 1.400 miliarde lei în 1997 şi de 2.800 miliarde lei în 1998, valoare suportată de bugetul statului, care s-a rasfrânt şi asupra industriilor de inputuri agricole, favorizând comercializarea acestora.Valoarea nominală a unui cupon a fost de 130.000 lei/ha în 1997 şi de 230.000 lei/ha în 1998.

Observaţie

In UE, compensaţiile directe sunt condiţionate de reducerea suprafeţelor cultivate sau a numărului de animale/hectar, în timp ce în România nu există condiţionări, cupoanele se distribuie nu numai fermierilor ce cultivă efectiv pământul, ci tuturor proprietarilor de pământ, inclusiv celor ce nu sunt ocupaţi în agricultură total sau parţial; acest element contribuie la dispersia prea mare a subvenţiilor, fără atingerea efectelor scontate.

Recomandare

In viitor, distribuirea gratuită a cupoanelor să fie condiţionată cel puţin de cultivarea pământului, dar cel mai bine de comercializarea unui procent minim din producţie. In acest fel ar fi descurajată agricultura de subzistentă şi încurajată ferma agricolă comercială, inclusiv cea de tip familial.

Observaţie

In UE compensaţiile directe au scopul suplinirii veniturilor fermierilor ce se înrolează în programul de reducere a suprafeţelor sau numărului de animale, în timp ce în România cupoanele contribuie la reducerea cheltuielilor nominale cu inputurile. Valoarea cupoanelor nefiind corelată cu nivelul anual al inflaţiei, nu contribuie la stoparea reducerii veniturilor reale ale agricultorilor.

Recomandare

In perioada când se vor mai distribui cupoane gratuite, valoarea nominală să fie corelată cu nivelul inflaţiei, astfel încât să se diminueze foarfecele preţurilor şi să se oprească tendinţa de scădere a veniturilor reale ale fermierilor.

Observaţie

In timp ce în UE compensaţiile directe se acordă direct, atât fermierilor din sectorul vegetal, cât şi celor din sectorul animal, în România, crescătorii de animale beneficiază numai de sprijin indirect, prin presupusa scădere a preţurilor furajelor, la rândul lor beneficiare de subvenţii.

Recomandare

Până în prezent, presupunerea de la aliniatul precedent nu s-a dovedit reală, astfel încat ar trebui ca, în viitor, sistemul de cupoane să se extindă şi spre aria inputurilor pentru creşterea animalelor.

II.2. Mutaţii in comerţul agricol al României in perioada de tranziţie

II.2.1 Locul comerţului agro-alimentar în comerţul exterior al României

După anul 1990, scăderea dramatică a producţiei agricole şi transformările structurale de proprietate şi mărime a fermelor au contribuit în mod decisiv la scăderea exportului şi majorarea importului de produse agro-alimentare.

România s-a transformat, începând cu 1990, din net-exportatoare, în net-importatoare de produse agro-alimentare.

Exportul de produse agricole, practic interzis în 1990 prin voinţă politică, s-a reluat începând din 1991 şi a reprezentat între 5 şi 8% din exportul total al României în perioada 1991 - 1997.

Importul agro-alimentar, scăpat de sub control în 1990, a atins maxim 15% din valoarea importului total al României in 1992, după care tendinţa a fost de scădere, ajungând în 1997 la circa 6%.

Dacă tendinţa de scădere a ponderii importului agro-alimentar în favoarea importului de echipamente şi tehnologie, de care România are atâta nevoie în procesul de restructurare, este o tendinţă pozitivă, nu acelaşi lucru se poate spune despre tendinţa de scădere a ponderii exportului agro-alimentar în exportul total al Romăniei.

Din comparaţiile efectuate [52] între România şi alte patru ţări central- şi est-europene - Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia, rezultă că resursele de terenuri agricole ale României, forţa de muncă masivă ocupată în agricultură (peste 35%) şi ponderea mare a agriculturii în PIB (18%) oferă avantaje comparative României în acest domeniu, de pe urma cărora ar trebui să avem beneficii.

Analiza datelor de export ne conduce însă la constatarea că, în 1997, exportul agricol al României a reprezentat numai 7% din valoarea exportului total. In Ungaria, unde agricultura reprezintă circa 6% din PIB, exportul agricol contribuie cu 22% la valoarea exportului total, iar excedentul balanţei comerciale agricole depăşeşte 1 miliard dolari.

Dintre ţările central- şi est-europene, cele mai mari exporturi agricole sunt realizate de Ungaria (peste 2 miliarde dolari în 1995), Polonia (1,8 miliarde dolari) şi Cehia (peste 1 miliard dolari), în timp ce Bulgaria obţine circa 700 milioane dolari, iar România circa 450 milioane dolari (în acelaşi an de comparaţie).

II.2.2 Evoluţia exportului agro-alimentar

Exportul românesc de produse agro-alimentare s-a înscris într-o tendinţă ascendentă în perioada 1991 - 1997, majorându-se de peste 2 ori şi atingând nivelul de 595 milioane dolari în ultimul an al intervalului , cu un nivel maxim în 1996 de peste 700 milioane dolari.

TABEL 2.2. Dinamica comerţului cu produse agro-alimentare al României

Anii	Export FOB			Grad acoperire import/ export %	Import CIF
	Total agro mil.$	+ % an anterior	% din export total		Total agro. mil $	+ % an anterior	% din import total
1990	82	-	1,4	7	1.165	-	12,7
1991	254	+ 209	6,0	33	771	- 34,0	13,3
1992	283	+ 11	6,0	30	957	+ 24,0	15,3
1993	330	- 6	5,5	34	966	+0,9	14,5
1994	399	+ 31	5,7	60	664	- 21,3	8,9
1995	533	+ 28	5,7	60	896	+ 35,0	8,4
1996	707	+ 41	7,9	84	845	- 5,7	7,4
1997	595	-16	7,0	86	695	-17,8	6,2
1997/91 %		+134				-10

SURSA : Calcule ale autorului pe baza datelor din Anuarul statistic al României 1996 şi Buletin Statistic de comerţ exterior nr.1-2 /1998.

Exportul agricol al României in Uniunea Europeana

Analiza întregii perioade conduce la concluzia că exportul agricol al României în U.E. s-a înscris într-o tendinţă uşoară de creştere, acoperind într-o măsură sporită importul agro-alimentar din UE. Dacă în 1993 exportul a acoperit în proporţie de numai 24% importul agricol, în anul 1996 gradul de acoperire a atins 50%, iar pentru 1997 a fost preliminat un salt la 70%[2].

II.2.3 Evoluţia importului agro-alimentar în România

Pe ansamblul perioadei de tranziţie, se poate defini o tendinţă de scădere a importului de produse agro-alimentare faţă de nivelul deosebit de ridicat din anul 1990.

Comparativ cu 1.165 miliarde dolari în 1990, valoarea importului de produse agro-alimentare s-a redus, atingându-se in 1996 nivelul de 845 milioane dolari. Presiunea schimbului valutar şi reducerea cererii de consum din 1997 au condus la o reducere in continuare până la nivelul de 695 milioane dolari - aproape la jumătatea nivelului din 1990 (-40%).

Din punct de vedere al volumului importului pe produse, se remarcă fluctuaţii anuale frecvente, care se pot corela cu fluctuaţiile producţiei interne agricole şi alimentare:

- importul de carne a sporit până în 1994, când a atins nivelul maxim de 55 mii tone, după care au urmat scăderi succesive, astfel încat în 1997 importul de carne a reprezentat 30% din nivelul anului 1994; niveluri maxime la import s-au înregistrat în 1994 şi la unt (4.358 tone), iar în 1995 la brânzeturi (circa 4000 tone), făină de grâu (143 mii tone), sroturi de soia (236 mii tone); în anul 1997, importurile acestor produse au scazut drastic, reprezentand, de exemplu, la unt şi brânzeturi, numai 6% şi respectiv 43% din nivelurile record.

Ponderea importului în consumul intern este relativ scazută şi în scădere după 1995, cu o uşoară redresare în 1997:

Tabel nr. 2.3. Evolutia ratei importului la principalele produse agro-alimentare

Produs	1994	1995	1996	1997
Grau	0,9	2,2	0,7	0,8
Porumb	0,03	0,03	0,004	0,2
Floarea soarelui (echiv.ulei)	4,6	1,03	0,5	1,2
Zahar	6,9	9,3	14,6	4,4
Carne pasare	11,4	6,6	0,8	3,2
Lapte	0,6	0,7	0,5	0,2
Carne porc	0,1	0,2	0,08	0,005

Sursa: calculat pe baza datelor de consum aparent şi import

De remarcat ca schimbarea regimului comercial operată în 1997, printr-o mai mare liberalizare şi reducere a protecţionismului, nu a condus la o majorare a valorii importului agricol, cu toate că producţia agro-alimentară a scăzut comparativ cu anul anterior.

Importul este dominat, cel puţin în ultimii 4 ani, de produse alimentare, băuturi, tutun - produse cu grad sporit de prelucrare, în timp ce exportul este dominat de materii prime agricole şi produse cu grad scăzut de prelucrare.

Această caracteristică structurală - export materii prime, import produse prelucrate - este tipică ţărilor în curs de dezvoltare, caracteristică pe care România de după 1989 nu a reuşit până în prezent să o depăşească în cadrul comerţului agro-alimentar.

Importul de produse agro-alimentare al României din Uniunea Europeană

U.E. este unul din principalii parteneri ai României în comerţul agro-alimentar, acoperind 33% din import în 1997 (47% in 1993 conform Anexa 1).

Scăderea ponderii UE ca furnizor de produse agricole in 1997 a avut ca principală cauză intrarea în vigoare în acelasi an a acordurilor de liber schimb cu ţările CEFTA şi cu Turcia, şi orientarea în mai mare masură a importatorilor români către aceste pieţe, datorită apropierii geografice şi a preţurilor de import mai scăzute.

Datele Comisiei Naţionale de Statistică indică o reducere treptată, cvasi-continuă a valorii importului agricol din UE, de la nivelul record de 455 milioane dolari în 1993 la 230 milioane dolari în 1997 (estimare anualizată a autorului pe baza datelor oficiale de pe primele 11 luni ale anului), adică la aproape jumătate din nivelul anului 1993.

România importă din UE cu precădere produse alimentare, băuturi, tutun, adică produse cu grad ridicat de prelucrare. Ponderea acestor produse în valoarea importului a sporit de la 43% în 1990 la 70% în 1997.

II.2.4 Balanţa comerţului cu produse agro-alimentare al României

In toată perioada de tranziţie, România a fost net-importatoare de produse agro-alimentare, deficitul balanţei comerciale înregistrând un nivel record în 1990, de peste 1 miliard dolari, reprezentând circa 32% din deficitul comercial al ţării. Incepand din anul 1994, deficitul comercial cu produse agricole s-a diminuat absolut şi relativ, ajungând în 1997 la circa 100 milioane dolari sau 3,5% din deficitul comercial total al ţării.

II.3. Limitarea protectionismului agricol prin acorduri internationale multilaterale si bilaterale

II.3.1 Acordul Rundei Uruguay ( ARU)

II.3.1.1 Protecţia pieţei agricole angajată de ţările dezvoltate

Acordul Rundei Uruguay a intrat în vigoare la 1 iulie 1995, fiind semnat de 124 de ţări, inclusiv de România.

Angajamentele ţărilor dezvoltate se referă la: a) accesul produselor agricole pe piaţă; b) sprijinul intern acordat agriculturii; c) subvenţiile de export, fiecare prezentându-se în multiple ipostaze.

1.Accesul pe piaţă prevede: tarificarea, accesul curent, accesul minim s.a

· Tarificarea : ţările dezvoltate care practicau bariere tarifare (taxe vamale) şi netarifare (prelevări la import, taxe compensatorii) se angajează să transforme barierele netarifare în tarife vamale, operaţiunea fiind cunoscută drept "tarificare". Operaţiunea de tarificare a condus la stabilirea unor taxe vamale mari, întrucât echivalentul tarifar include şi barierele netarifare.

Media echivalentelor tarifare se reduce de către ţările dezvoltate cu 36% în comparaţie cu media anilor 1986 - 1988, într-o perioadă de 6 ani, în rate anuale egale, începând cu 1995.

In Uniunea Europeană, echivalentele tarifare ce vor fi atinse in anul 2000 la principalele produse sunt redate în tabelul de mai jos :

TABEL 2.4. Echivalenţe tarifare pe principalele produse agricole în U.E.

	Rata tarifară de bază (echivalent tarifar)	Reducerea după 6 ani	Rata tarifară după 6 ani
	ECU/t	%	ECU/t
Grâu	149	36	95
Porumb	147	36	94
Zahăr brut	424	20	339
Zahăr rafinat	524	20	419
Carcase porc	838	36	536
Lapte praf degresat	1.485	20	1.188
Unt	2.962	36	1.896
Carcase vită	20% + 2.763	36	12,8% + 1.768

Sursa: M.Tracy, 1997 [54].

· Accesul curent

Acordurile voluntare de limitare a exportului au fost transformate în contingente tarifare de acces curent, cu taxe vamale scăzute sau cu exceptări de taxe vamale pentru anumite cantităţi de produse agricole, convenite între parteneri.

2. Sprijinul intern

In cadrul ARU s-a convenit reducerea sprijinului acordat agriculturii (prin subventii) de către ţările dezvoltate, în medie cu 20% pentru toate produsele, în decurs de 6 ani. Reducerea se operează faţă de perioada de bază 1986 - 1988.

Menţionăm că există o listă de domenii (greenbox) pentru care nu se prevede reducerea subvenţiilor, fiind considerate că nu distorsionează comerţul sau producţia. Greenbox-ul cuprinde: fondul public de cercetare; controlul sanitar al animalelor; serviciile de calificare şi consultanţă; serviciile de marketing şi promovare; serviciile de infrastructură; ajutorul alimentar intern; plăţile directe la producători (dacă acestea nu au legătură cu producţia); plăţile directe (compensatorii) reglementate de programele de limitare a producţiei, cu condiţia ca aceste plăţi să se refere la o regiune sau la un anumit număr de animale.

Uniunea Europeană a calculat pentru perioada de bază 1986 - 1988 suma măsurilor agregate de sprijin (AMS) la nivelul de 73.530 milioane ECU; până în anul 2000 sprijinul intern se va reduce la 61.204 milioane ECU.

3. Subvenţiile de export

Tările dezvoltate s-au angajat la reducerea cheltuielilor bugetare destinate subvenţionării exporturilor agricole cu 36% şi a volumului de exporturi subvenţionate cu 21% în decurs de 6 ani faţă de perioada 1986 - 1990. De menţionat că nu sunt limitate exporturile nesubvenţionate.

Obligaţiile iniţiale şi finale ale UE în domeniul subvenţiilor de export sunt exemplificate în tabel :

TABEL 2.5. Subvenţiile la export ale U.E.(12)

Produse	Limite ale cheltuielilor nivel de bază anul 2000		Limite cantitative nivel de bază anul 2000
	mil.ECU		mii tone
Grâu, făină	1.783	1.141	17.008	13.436
Zahăr	777	497	1.617	1.277
Unt	1.325	848	463	366
Lapte pudră degresat	370	237	308	243
Brânză	439	281	386	305
Carne bovine	1.968	1.259	1.034	817
Carne porc	183	117	509	402
Carne pasăre	143	92	368	291
Ouă	40	26	105	83
Vin (1000 hl)	65	41	3.080	2.434
Fructe, legume proaspete	103	66	1.148	907
Fructe, legume prelucrate	15	10	201	159
Tutun brut	63	40	143	113
Alcool	150	96	1.452	1.147

SURSA: EU Tariff Schedule.

II.3.1 .2 Protecţia pietei agro-alimentare din România prin taxe vamale consolidate şi temporare la import

In iulie 1995, România a adoptat un nou tarif vamal, care stipula în fapt rezultatele Rundei Uruguay şi concretiza angajamentele României înscrise în Actul final al Rundei.

Comparativ cu taxele vamale anterioare datei de 1 iulie 1995, noile taxe vamale consolidate, care includeau măsuri de tarificare, au majorat sensibil protecţionismul pentru piata internă a produselor agro-alimentare din România, ca de altfel şi din ţările dezvoltate de comparaţie (Anexa 2). Nivelul mediu ponderat al taxelor vamale a devenit 75% (24% nivel anterior).

Potrivit angajamentelor României, aceste taxe consolidate urmau să se diminueze cu 24% în decurs de 10 ani, perioada în care sectorul agro-alimentar, fiind protejat, avea posibilitatea să se dezvolte si să devină competitiv pe piaţa internaţională.

Spre deosebire de Uniunea Europeană, de exemplu, care îşi îndeplineşte treptat angajamentul de reducere a taxelor vamale în decurs de 6 ani (cu 36%), Guvernul României a convenit în februarie 1997 cu Fondul Monetar International şi Banca Mondială reducerea severă a taxelor vamale la produsele agro-alimentare, care aveau cel mai mare grad de protecţie la frontiere, comparativ cu produsele industriale. Taxele modificate sunt temporare, aprobate pentru perioada mai 1997- mai 1998.

TABEL 2.6. Reducerea temporară a taxelor vamale consolidate la importul agricol al României, pe principalele produse agro-alimentare

- % ad valorem -

Poziţia tarifară	Produsul	Taxă vamală consolidată	Taxă vamală temporară - 1997
0201-202	Carne vită	307,2- 336	50
0203	Carne porc	355,2	60
0204	Carne ovine	18,8	18,8
0205	Carne cal, măgar	16	16
0206	Organe comestibile bovine, porc	336	50
0207	Carne pasăre	134,4	60
0210	Carne sărată, uscată, afumată	141	50
0401	Lapte, smântână neconcentrate	141	35
0402	Lapte, smântână concentrată+zahar	204	50
0405	Unt	230	60
0406	Brânzeturi, caşuri	288	50 - 60
0811	Fructe fierte, congelate	94	20
0812	Fructe semiconservate	141	20
0813	Fructe uscate - caise, mere, pere, piersici - tropicale	230 40	20 20
0901	Cafea- neprăjită -prăjită	80 80	5 25
1512	Ulei floarea soarelui	192	40
1601	Preparate din carne	192	50
1701	Zahăr · brut din sfeclă · din trestie · rafinat	192 192 192	50 25 50
2002	Tomate preparate	240	20-60
2203	Bere	322	248-110
2204	Vinuri	336	144
2302	Nutreţuri-rezid ind.	132	15
2402	Tigarete	266,8	98

Sursa: Selectat din Tariful vamal al României 1995 , Supliment 1/1997, 1998

Unii analisti (Valdez, Banca Mondiala) consideră că şi aceste niveluri reduse ale taxelor temporare sunt încă prea mari, ele trebuind să fie ajustate în viitor de către România.

Impactul reducerii taxelor vamale consolidate

Relaxarea protecţionismului la produsele agricole din anul 1997 nu a condus la majorarea importului faţă de anii 1995 şi 1996.

Explicaţii pentru o asemenea evoluţie aparent paradoxală există:

a) după anul 1993, importurile unor produse agricole "au beneficiat" de măsuri pe termen scurt (30 - 50 zile) de reducere a tarifelor vamale, sub forma unor contingente tarifare, la care taxele vamale se reduceau sensibil sau chiar se eliminau.

In 1995, s-a ajuns la situaţia în care jumătate din importurile României [55], inclusiv de produse agricole, au constituit subiectul unor aranjamente preferenţiale speciale.

Deci, cu toate că în 1995 intrase în vigoare tariful vamal cu taxe consolidate la niveluri ridicate, conform ARU, importul a fost stimulat mai mult prin aranjamente speciale (nu de puţine ori – sub presiunea unor grupuri de interese), decât prin reducerile temporare din 1997, care situau taxele peste nivelurile din aranjamentele preferenţiale pe termen scurt;

b) simultan cu măsurile de relaxare tarifară autoimpuse în primăvara anului 1997, a avut loc şi o depreciere masivă a monedei naţionale, care practic a anihilat avantajul tarifelor reduse pentru importatori şi în general al protecţiei efective reduse, determinate şi de reducerea simultană a subvenţiilor pentru agricultură.

II.3.1.3 Recomandări privind protecţia tarifară pe produse agro-alimentare importate în România în baza clauzei naţiunii calei mai favorizate

a) Carne

Indiferent de nivelul taxei vamale consolidate, care crea o protecţie diferenţiată a sectorului agricol autohton, nivelul taxelor temporare se diferenţiază puţin pe sortimente de carne. Carnea de porc şi carnea de vită cu taxe consolidate de 336 - 355% au în 1997 taxe de 60% şi respectiv 50%, iar carnea de pasăre, mai puţin protejată (134,4%) are în 1997 o taxă vamală egală cu carnea de porc şi mai mare decât carnea de vită, de 60% ad-valorem.

Observaţie

Sectorul de creştere a păsărilor este cel mai afectat sector în cadrul producţiei zootehnice, cu scăderi masive ale producţiei (cu 50% în 1997 faţă de 1996), determinate de dispariţia multor complexe de creştere cu capital majoritar de stat şi a restructurării celor rămase, în vederea eficientizării producţiei. Rezultatul acestor evoluţii a fost creşterea importanţei absolute şi relative a importului de carne de pasăre, care a devenit principalul sortiment de carne la import.

Recomandare

Pentru a nu se disturba în continuare sectorul de creştere a păsărilor şi de industrializare a cărnii de pasăre în România, ar fi recomandabilă menţinerea taxei vamale la acest nivel, fără reduceri temporare ulterioare.

b) Preparate din carne (cârnaţi si mezeluri, conserve)

Taxele vamale consolidate se situează la nivelul de 192% ad valorem. In anul 1997, acestea au scăzut la nivelul de 50%. Reducerea taxelor vamale a stimulat importul, care s-a dublat în 1997 comparativ cu 1996, totalizând 1.787 tone la mezeluri şi 6.646 tone la conserve de carne.

Observaţie

Taxele vamale consolidate şi cele temporare la aceasta grupă de produse cu grad ridicat de prelucrare (2) se situează sub nivelurile taxelor la importul de carne (grad prelucrare 1). Acest element este de natură să stimuleze importul de preparate, în dauna celui de carne. In acest fel, producătorii de mezeluri şi conserve sunt afectaţi de concurenţa produselor preparate străine şi nu sunt stimulaţi să importe carnea şi să o prelucreze în perioadele de penurie sau de preţuri excesive pe piaţa internă, pierzând oportunitatea de valoare adaugată.

Recomandare

In principiu se recomandă ca produsele cu grad mai ridicat de prelucrare (şi calitate corespunzătoare) să fie mai protejate pe piaţa internă, pentru a da posibilitate industriei alimentare româneşti să se reabiliteze. Taxele vamale temporare la preparate din carne ar trebui, în acest sens, să se situeze peste nivelul taxelor la carne.

c) Lactate

In această grupă de produse taxele consolidate la unt (230%) sunt mai mici decât cele la brânzeturi (288%). Taxele temporare din 1997 se situează la acelaşi nivel pentru cele două produse ( 60%).

Observaţie

Importul de unt concurează în mai mare masură producţia româneasca, comparativ cu importul de brânzeturi, astfel încât în 1997 aceasta a marcat o reducere de circa 30%, produsele autohtone şi cele din import având un grad scăzut de diferenţiere.

Din discuţiile purtate cu producătorii a reieşit că la producţia de unt problemele nu sunt legate de export (cvasi-inexistent), ci de concurenţa străină pe piaţa internă şi de concurenţa substituienţilor de unt (margarină), producătorii având impresia şi ingrijorarea că pierd piaţa internă.

Nu în aceeaşi termeni se pune problema la brânzeturi, sortimentele importate fiind diferite de cele autohtone. Deşi există un grad de substituire inter-sortimentală, producătorii afirmă că nu există un impact semnificativ al importului asupra producţiei interne.

Recomandare

In aceste condiţii, se recomandă să existe taxe vamale temporare diferenţiate semnificativ între unt şi brânzeturi, cu taxe mai mici în cazul brânzeturilor.

c) Fructe preparate, conservate

Taxele vamale consolidate se diferenţiază pe sortimente în cadrul acestei grupe (la nivel de dezagregare de 4 cifre), cele mai ridicate niveluri fiind fixate pentru fructe uscate similare producţiei interne - caise, mere, pere, piersici (230%), urmate de fructe semi-conservate (141%). Cele mai mici taxe vamale consolidate se referă la fructele uscate tropicale (42,5%), care intră în concurenţă cu produsele româneşti în mod indirect, prin substituire.

Observaţie

Tarifele temporare din 1997 aduc reduceri de mare amplitudine si uniformizează taxele pentru toate aceste sortimente, la nivelul de 20%. De subliniat că nici taxele vamale consolidate în mod diferenţiat între fructele tropicale şi cele autohtone conservate, în scopul protecţiei celor autohtone, nu se mai diferenţiază la taxele temporare .

Recomandare

Industria de preparare a fructelor să fie mai protejată, cu taxe vamale mai mari pentru produsele ce o concurează în mod direct (fructe fierte, semi-conserve, fructe uscate specifice zonei temperate), cu atât mai mult cu cât fructele constituie unul dintre puţinele produse agricole la care România prezintă avantaj comparativ. In acest sens, se recomandă diferenţierea taxelor vamale (în sensul creşterii) faţă de preparatele din fructe tropicale. O diferenţiere ar trebui să existe şi pe sezoane, cu taxe mai mici iarna - primavara şi taxe mai mari vara - toamna.

d) Băuturi, ţigarete

Taxele vamale la aceste produse agro-industriale se situează la cele mai ridicate niveluri existente în prezent în tariful vamal al României. Taxa vamală în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate (taxa convenţională) este de 148% la vinuri şi 98% la ţigarete.

Observaţie

Taxele, înca deosebit de mari la importul de băuturi şi ţigarete, nu aduc beneficii statului român, pentru că diminuează importul sau favorizeaza frauda fiscală. Nu se poate spune că o reducere a protecţiei tarifare ar defavoriza şi disturba industriile respective mai mult decat alte sectoare industriale sau agricole, la care taxele vamale sunt incomparabil mai mici.

La vinuri, o taxa mai scăzută nu ar impulsiona în mod deosebit importul; in 1997-98, pe relaţia UE, contingentul de import deschis, de 60.000 hl, cu taxe preferenţiale mult mai mici (18,75%) decat taxele temporare, a fost utilizat efectiv în proporţie de 0,01%.

La ţigarete, industria autohtonă nu acoperă piaţa nici cantitativ, nici calitativ, iar importul nu se va mări comparativ cu nivelul actual real.

Recomandare

Există loc pentru o reducere sensibilă a taxelor vamale la vinuri şi tigarete, în acest fel obţinând un grad sporit de liberalizare a pieţei cu impact nesemnificativ asupra producţiei interne şi cu creşterea semnificativă a încasărilor la buget din taxele vamale efectiv încasate.

II.3.2. Acordul de asociere a României la U.E. - factor de limitare a protectiei pietei interne

II.3.2.1. Impactul reducerii protecţionismului în baza Acordului European asupra comerţului cu produse agro-alimentare

Impactul asupra exportului României

Impactul reducerii protecţionismului asupra accesului produselor agricole româneşti în U.E. a fost limitat în cei 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului Interimar, concretizându-se în dinamica lentă a exportului.

Cu privire la factorii ce au redus potenţialul de dezvoltare a exporturilor româneşti în U.E., preconizat la încheierea Acordului, sunt de menţionat aspectele analizate în continuare.

a) Oferta de produse agricole a României nu este armonizată cu standardele de calitate şi sanitar-veterinare ale U.E.

Un exemplu elocvent îl constituie exportul de carne de porc al României: dupa 1993, când Uniunea Europeană a interzis importul de carne de porc provenită de la animale vaccinate, România a sistat exportul de carne de porc şi produse din carne, care nu a fost reluat nici până în prezent.

Cu ocazia unei anchete pe care am efectuat-o în randul producătorilor şi exportatorilor de carne de porc din România, în cursul lunii iulie 1998, a rezultat imposibilitatea de a se efectua livrări pe piaţa Uniunii Europene, nu datorită taxelor vamale impuse, ci a reglementarilor sanitar-veterinare practicate în ultimii ani, care interzic importul şi consumul de carne de porc provenită de la animale vaccinate anti-pesta.

Dintre ţările est-europene asociate la UE, România este singura ţară care mai practică vaccinarea anti-pesta porcină şi ca urmare, singura care, deşi are posibilităţi de export, nu exportă. Aceeaşi situaţie apare şi la exportul de preparate din carne.

Recomandări

· Faptul că interdicţia vaccinării animalelor se practică nu numai în UE, dar şi în SUA, iar România mai găseşte puţine pieţe de desfacere la export, să conducă la reorganizarea sectorului de creştere a porcilor, în unităţi mici, distanţate între ele (eventual - crearea unor module experimentale), în care animalele să nu fie vaccinate, iar produsele să fie destinate, într-o primă fază, în exclusivitate, la export. O asemenea acţiune s-ar putea face treptat, pe zone geografice, astfel încât acţiunea să fie terminată înainte de aderarea României la UE.

· Ungaria şi Cehia au efectuat reorganizari ale producţiei în urmă cu 5 ani, astfel încât nu vaccinează animalele, pericolul de contaminare este mic şi pot exporta produsele în toate ţările dezvoltate, întrucât acestea corespund standardelor sanitar-veterinare.

Observaţie

Există o prevedere a reglementărilor din UE (ca şi din SUA), prin care se stipulează că produsele sterilizate din carne de porc (conserve, unele mezeluri) nu sunt interzise, chiar dacă provin de la animale vaccinate.

Exportatorii români nu au utilizat această prevedere, prin care s-ar putea penetra pieţele occidentale, cu atât mai mult cu cât, cu câţiva ani în urmă, eram exportatori tradiţionali pe unele pieţe - Germania, Italia, SUA.

In cadrul anchetei întreprinse am constatat că producătorii nu cunoşteau această prevedere a reglementărilor comunitare, nu dispuneau de informaţii şi erau sceptici în privinţa posibilităţilor de a exporta chiar şi în aceste condiţii.

Recomandare

Deoarece lipsa de informare a producătorilor şi exportatorilor cu privire la prevederile şi concesiile Acordului European este cvasi-generala, cu repercusiuni asupra performanţelor de export ale României, se impune găsirea unor procedee instituţionalizate care să contribuie la informarea producătorilor şi exportatorilor din sectorul agro-alimentar privind concesiile şi condiţiile de export în UE.

Deşi am fost asigurati de unele oficialităţi că există numeroase forme de informare a producătorilor şi exportatorilor privind condiţiile de derulare a comerţului agricol cu UE (prin mass-media), din cele 40 unităţi producatoare şi/sau exportatoare de produse agro-alimentare contactate, din sectorul privat şi de stat, aproape 90% nu cunoşteau preferinţele ce se acordă României de către UE, iar unele nu aveau cunoştinţe despre existenţa Acordului European. Aceasta poate fi şi una din cauzele impactului limitat al liberalizarii comerţului agricol cu UE.

Se mai recomandă realizarea unor studii de marketing speciale pentru informarea producătorilor şi comercianţilor de produse agricole pe piaţa externă, dar şi pe cea internă.

Statul să contribuie material la acţiunea de informare, întrucât avantajele se răsfrâng asupra economiei naţionale.

b) Contingentele pentru care s-au stabilit concesii tarifare la exportul românesc se bazează pe structura istorică a comerţului agricol (anii 1988 - 1990), care nu reflectă structurile actuale ale ofertei româneşti.

Din comparaţiile concesiilor tarifare pentru anumite contingente, acordate de UE ţărilor asociate, rezultă că, pentru România, contingentele stabilite pentru principalele produse agro-alimentare sunt cu mult sub nivelurile Ungariei, Poloniei, Cehiei şi Slovaciei, iar în multe cazuri sub cele ale Bulgariei ( Anexa 3)

c) Neutilizarea contingentelor de export: datele disponibile privind gradul de utilizare a cotelor de export începând din 1994/1995 relevă faptul că neutilizarea totală sau parţială a cotelor reprezintă "o regulă" pentru marea majoritate a produselor româneşti.

Neutilizarea cotelor ar putea fi explicată parţial prin :

1. Preturile ridicate şi necompetitive ale produselor româneşti datorită lipsei subvenţiilor la producţie şi export. Principalii concurenţi ai României pe piaţa UE - Ungaria, Polonia, Cehia - acordă subvenţii la export de 10-15%, care se adaugă subvenţiilor la producţie de 20-25% la multe produse agro-alimentare. In acest fel, preţurile lor de export sunt cu 30-40% sub nivelul preţurilor României.

2. Limitarea cantităţilor de carne şi lactate exportate, prin obligativitatea inspectării şi agreării unităţilor producătoare (abatoarelor) de către UE. In ultimii 2 ani numărul acestor unităţi s-a redus semnificativ în România, ajungând în prezent la 41 unităţi, în timp ce Ungaria are 93 de unităţi agreate şi Polonia 160. Intrucât în România nu există agreat nici un abator pentru carne ovine, nu se pot exporta decât animale vii (Anexa 4).

Informaţiile provenite de la Comisia Europeană, DGVI arată că, în aceste condiţii, când numărul de unităţi agreate în România este destul de mic faţă de anii anteriori şi faţă de ţări ca Polonia şi Ungaria, gradul de utilizare a cotelor de către România a marcat o tendinţă de scădere. De exemplu:

- la vită, de la 72% în 1994-1995 la 3,5% în 1997-1998

- la carne de pasăre, nivelul de utilizare nu este satisfăcător, întrucât niciodată nu a depăşit 40%.

3. Inabilitatea exportatorilor români de a contacta firmele importatoare din U.E. cărora li s-au alocat cote de import, dar şi modul de alocare a acestor cote în cadrul U.E., care a atras critici substanţiale în rândul analiştilor occidentali.

Datele provenite de la Comisia Europeană, DGXXI, pentru cotele administrate de aceasta, indică, pe de o parte, gradul scazut de utilizare a cotelor pentru România pentru care se acordă reduceri de taxe vamale, iar pe de altă parte, exporturi realizate la aceleaşi produse, dar în afara cotelor, pentru care nu se acordă concesii tarifare (în Anexa 5 aceste cazuri sunt prezentate cu litere cursive) .

În Ungaria şi Polonia [M. Duponcel, 1998], ale căror acorduri cu UE au fost implementate din 1992, exporturile în afara cotelor preferenţiale pentru produsele administrate de DGXXI au fost mai mici in 1995 comparativ cu România, de unde rezultă o mai bună informare a comercianţilor.

4. Nivelul redus al cotelor la unele produse şi marja mică de preferinţe tarifare acordate de U.E., în special la produsele agricole transformate, nu acoperă cheltuielile de transport ale importatorilor U.E., astfel încât aceştia nu sunt interesaţi de achiziţionări de pe piaţa românească. In plus, unii importatori din U.E. consideră ca insuficiente concesiile acordate României, pentru a depăşi celelalte bariere comerciale la import .

II.3.2.2 Recomandări pentru mărirea impactului liberalizării comerţului agricol cu Uniunea Europeană

Având în vedere că art. 21 alin.6 al Acordului European stipulează consultările regulate ale părţilor în cadrul Consiliului de Asociere, cu privire la strategia şi modalităţile practice de realizare a politicilor agricole în UE şi România, considerăm oportune unele probleme şi soluţii de negociat pentru mărirea impactului liberalizarii comertului agricol cu UE asupra exportului agricol românesc şi pentru facilitarea drumului României spre aderarea la UE :

1) Renunţarea la concesiile acordate de UE pentru unele produse cu volum nesemnificativ şi ineficient, datorită neacoperirii cheltuielilor de transport sau cu reducere tarifară de mică amplitudine.

2) Definirea cotelor preferentiale de export la un nivel mai agregat (de 4 cifre in loc de 8 cifre), avându-se în vedere dificultăţile de tranziţie în general şi ale României în speţă. Posibilitatea acoperirii cotelor în cadrul unei grupe de 4 cifre ar creşte simţitor abilitatea exportatorilor şi posibilitatea de majorare a gradului de utilizare a preferinţelor. (De menţionat că, începând din 1998, cotele la produse lactate sunt stabilite la nivel de agregare de 4 cifre).

3) Mărirea flexibilităţii preferinţelor acordate de UE, prin transferul cantităţilor neutilizate într-un an din cadrul contingentelor, în anul următor, fără a se disturba pieţele UE. Prin consultări se pot găsi soluţii convenabile ambelor părţi.

II.3.2.3 Impactul protectionismului la importul de produse agricole din U.E. şi recomandări

Acordul European nu acoperă toate produsele agricole ce fac obiectul comerţului între România şi UE, deci nu toate produsele importate în România din UE beneficiază de preferinţe din partea ţării noastre; produsele fără concesii sunt importate din UE în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate (cele rezultate în urma Rundei Uruguay şi aplicate temporar).

Pentru produsele necontingentate, la importul României exista avantaje evidente pentru UE (Anexa 6). Nu se poate afirma, însă, că aceste concesii ar avea efecte negative asupra producătorilor români, întrucât produsele listate au în general un grad ridicat de complementaritate faţă de oferta internă şi nu există deocamdată pericolul disturbării pieţei.

La produsele contingentate se aplică taxe preferenţiale pentru cantităţile stipulate, iar, teoretic, la importurile ce depaşesc cotele, se aplică taxe convenţionale temporare (Anexa 7).

Analiza gradului de utilizare a cotelor preferenţiale deschise la importul României în anii 1997 şi primele 7 luni ale anului 1998 (Anexa 8) relevă următoarele:

· In anul 1998 a avut loc o majorare de peste 3 ori a cotelor de import în România la : ciocolată, sosuri şi alte condimente preparate, îngheţată, unele băuturi nealcoolice. Cu excepţia ciocolatei, pentru aceste produse majorarea pare nejustificată, în condiţiile subutilizării cotelor existente în 1997.

· Cotele de import la cereale - grâu, orz, porumb - nu au fost utilizate în 1997 şi 1998. Deşi România a importat unele cantităţi, importatorii s-au orientat spre celelalte ţări CEFTA îndeosebi, pentru care preferinţele tarifare la aceste produse sunt mai mari decât pentru UE, în sensul că taxele vamale sunt mai mici (15% la grâu pentru cantităţi nelimitate).

· Contingentele la importul de brânzeturi şi zahăr pe 1998 (Anexa 6) au fost deja completate 100% în luna iulie, astfel că eventualele noi importuri din UE la aceste produse se pot face în baza taxelor convenţionale pe 1998.

Din analiza structurii importului de produse agro-alimentare din UE a rezultat că produsele pentru care România nu face concesii tarifare acoperă circa 85% din valoarea importului după anul 1993, de când a intrat în vigoare Acordul.

Observaţie

· Acordul European nu a determinat creşterea importului României de produse agricole din UE, iar concesiile tarifare nu au condus la creşterea ponderii produselor acoperite de concesii în structura importului şi nu sunt de natură să disturbe piaţă.

· Regimul contingentelor cu taxe vamale reduse la importul României s-a dovedit inefectiv, datorită lipsei de informaţii ale importatorilor români privind gradul de utilizare a cotelor preferenţiale de import din UE şi deci, posibilitatea utilizării acestora. Pe de altă parte - datorită faptului că importul unor produse cu cerere mare pe piaţă a fost liberalizat pentru anumite perioade .

Pentru anul 1996, analistii de piata [56] au calculat rezultatul unor asemenea practici de "reducere temporară de taxe vamale" sau de eliminare şi au ajuns la concluzia ca pentru importurile agricole taxa vamala medie încasată a fost de 19%, comparativ cu nivelul mediu ponderat, ce ar fi trebuit să fie de 75%.

Recomandări

· În conformitate cu rezultatele analizei de impact a Acordului European asupra importului românesc de produse agro-alimentare, se impune luarea în considerare a reducerii treptate în continuare a taxelor vamale la importul din UE, cu reciprocitate, pentru multe produse, fară a fi disturbată piaţa internă.

Asemenea acţiuni ar fi de natură să alinieze politica de preţuri din România la cea a Uniunii Europene, ar determina producătorii să dezvolte tehnologiile şi structurile instituţionale, să sprijine procesul de integrare a sectorului agro-alimentar.

· Pentru România, ar fi necesară adâncirea asimetrică a liberalizării comerţului, iniţiată prin Acordul European. UE ar trebui să-şi deschidă complet piaţa pentru produsele alimentare din România, pe aceeaşi bază cu sectoarele industriale, pentru care gradul de liberalizare a schimburilor a sporit an de an.

Anexa nr.1.

Locul U.E. în importul total şi în importul agricol ale României

	Importul României din UE/import total	Import agricol din UE/import agricol total
1990	21,8	36,0
1991	28,7	21,7
1992	41,3	15,9
1993	45,3	47,0
1994	48,2	36,0
1995	50,5	38,0
1996	52,3	38,0
1997^x)	52,0	33,0

^x) 1.I - 30.XI.

SURSA : Calculat pe baza datelor din Anuarul Statistic al României şi Buletin Statistic de comerţ exterior nr.11/1997.

Anexa nr.2

Evoluţia taxelor vamale la importul unor produse agro-alimentare în România

- % ad-valorem

Produsul	Taxe vamale înainte de ARU, 1 iulie 1995	Taxe vamale consolidate după ARU, 1 iulie 1995-8 mai 1997
Carne de porc	20	355,2
Carne pasăre	25	134,4
Lapte praf	25	141
Unt	25	230
Brânzeturi	20	288
Grâu	25	48
Porumb	25	63
Făina de grâu	25	276

Sursa: Selectat din Tariful vamal al României, iulie 1995 şi 1998

Anexa 3

Tările Est-Europene: Principalele produse ce beneficiază de concesii din partea UE (contingente în al 5-lea an al Acordului)

tone

Concesii/ produs	Polonia	Cehia	Slovacia	Ungaria	Bulg.	ROMÂ-NIA
A. Reducere cu 50% a prelevărilor
Gâşte+carne	17.200	1.220	280	17.300	614	140
Carne porc-sărată	3.000	-	-	1.500	-	-
conserv.	9.600	-	-	300	-	1.360
Mezeluri	2.250	-	-	6.000	-	820
B. Reduc. prelev:20-40-60%
Carne vită	5.600	2.670	1.330	6.600	180	1.350
Ovine vii, carne	9.000	1.660	3.340	13.000	1.875	826
Porci vii, carne	11.200	4.270	2.130	30.000	200	12.270
Carne pasăre	8.400	4.810	2.490	31.450	1.550	1.000
Brânză	2.800	700	700	1.400	2.000	1.400
Grâu, făină	-	13.500	13.500	232.000	2.200	19.640
C. Reduc. taxe vamale 20-40-60%
Castraveţi	1.500	-	-	2,020	-	870
Ceapă	148.090	-	-	58.300	980	170
Legume usc, cong.	57.050	-	-	33.550	930	150
Ciuperci	33.880	-	-	-	1.360	380
Castraveţi conserv.	1.900	-	-	20.200	2.390	140
Tomate conserv.	-	-	-	6.850	i5.830	670
Suc fructe	8.200	-	-	7.350	4.070	1.420

Sursa : M.Tracy, 1994 [57]

Anexa 4

Numărul de unităţi agreate în Tările Central şi Est-Europene la exportul în UE, în 1997

Tara	Carne bovine	Carne porc	Carne ovine	Carne pasăre	Produse lactate
Bulgaria	0	1	3	10	28
Cehia	3	3	0	11	0
Slovacia	5	5	3	2	19
Slovenia	6	5	0	1	6
Ungaria	13	16	6	39	19
Polonia	14	15	1	32	98
ROMÂNIA	7	12	0	3	19

Sursa: informaţii de la Comisia Europeană

Anexa 5

Exportul Romăniei în afara cotelor preferenţiale pentru produsele agro-administrate de DGXXI, în anii 1995 şi 1996

Produse	1995 Cota- tone	Utiliz.-tone	%	Export -tone	1996 Cota- tone	Utiliz.-tone	%	Export- tone
Alte fructe pădure	200	0	0	0	200	0	0	13
Tomate	4.575	o	o	142	4.575	296	6	298
Varza	2.100	12	1	564	2.100	210	10	217
Castra-veti	2.390	0	0	589	2.390	75	3	134
Fasole verde	170	1	1	6	170	0	0	0
Ciuperci	380	0	0	16	0
Mere	140	19	14	734	140	37	26	10
Capsuni +zahar	2.350	0	0	297	2.350	23	1	23
Caise, prune uscat.	780	157	20	538	960	262	27	278
Ulei fl. soarelui	3.680	1.799	49	8.894	3.680	0	0	2.160

continuare

Produse	1995 Cota- tone	Utiliz.-tone	%	Export -tone	1996 Cota- tone	Utiliz.-tone	%	Export- tone
Carne curcan conser-vata	420	144	34	268	420	420	100	540
Castr. conserv.	140	0	0	6	140	0	0	4
Tomate conserv.	670	0	0	13	670	0	0	1
Tutun	3.500	0	0	28	3.500	0	0	51

Sursa: Data de baze a DGXXI, Comisia Europeană, Bruxelles, 1998

Anexa 6

Taxele vamale consolidate comparative cu taxele temporare şi taxele preferenţiale la importul din U.E. la unele produse agricole necontingentate

Poziţia tarifară	Produsul		Taxe vamale Consolidată	(% ad- 1997	valorem) U.E. - 1997
0403	Iaurt	117,5		38,1 - 42.1	18,8 - 25
0803	Banane	91		40	15
0805	Citrice	19,4			15
0901	Cafea neprăjită	85		25	18,8
1509	Ulei măsline	188		25	18,8
1602	Alte conserve carne	194		50	18,8
1806	Ciocolată	254,4		34	20
1901	Preparate din cereale	48,5		33	25
2301	Făină carne	42,5		25	18,8

SURSA : Extrase din Tariful vamal al României 1997 şi Supliment 1/1997.

Anexa 7

Taxe vamale la unele produse agro-alimentare importate din UE

Produsul	Taxe consolidate după RU	Taxe temporare 1997	Taxe pentru produse din UE
Carne porc	236	60	60
Carne pasăre	140,8	60	60
Lapte praf	98	50	18,8 pentru 1.500 tone
Unt	230	60	18,8 pentru 1.900 tone
Brânzeturi	171	60	15 pentru 1.400 tone
Grâu	65	25	18,8 pentru 125.000 tone
Porumb	63	30	30
Făina grâu	145	45	45

Sursa: selectat din Tariful vamal al României, 1997 şi Supliment nr. 1/1997

Anexa 8

Gradul de utilizare a contingentelor deschise la importul în România a produselor din UE în 1997 şi 1998

Produsul	Cota tarifară-1998 -tone-	Utilizat 20.07.98-%	Utilizat 1997-%
Lapte concentr.+zahăr	1.500	52,8	9,2
Unt	1.900	12,8	19,9
Brânzeturi	1.400	100	100
Cartofi proaspeţi, refrig.	20.000	58,99	4,2
Grâu	125.000	0	0
Secară	30.000	0	0
Orz sămânţă	1.118	o	o
Orz consum	55882	0	0
Porumb sămânţă	1.000	-	0
Orez	10.000	0,06	17
Margarină	1.000	76	100
Zahăr brut	20.000	100	58,6
Ciocolată	900	38,3	100( cota 300 t
Alte legume conservate	5.000	15,74	15,6

continuare

Produsul	Cota tarifară-1998 -tone-	Utilizat 20.07.98-%	Utilizat 1997-%
Sosuri, condimente	100	66	69,4 cota 33 t
Ingheţată	160	35,62	38 cota 53 t
Băuturi nealcoolice	70.000 hl	14,81	22,6 cota 20.000 hl
Vinuri	60.000 hl	1,79	0,01
Tutun brut	2.500	49,8	100

Sursa: Date furnizate de Departamentul de Integrare Europeană, Ministerul Industriei şi Comerţului, iulie 1998[3]

III. Studii de caz privind ramuri cu specializare în producţie şi export

După cum rezultă din datele din capitolul I, ramurile în care România este specializată în raport cu partenerul său comercial principal, Uniunea Europeană, atât în producţie, cât şi la nivelul exporturilor, sunt: industria textilă, industria confecţiilor, de pielărie şi încălţăminte, de prelucrare a lemnului şi de mobilier, industria metalurgică (precum şi industria prelucrării produselor petroliere, care a fost menţionată deja în cadrul capitolului II). În privinţa acestor ramuri, decizia de protecţie trebuie luată în corelaţie cu gradul de eficienţă al ramurii industriale respective, anume cu următorii indicatori: nivelul ratei de profit în ramură, capacitatea de generare a noi locuri de muncă, nivelul salariului mediu în raport cu media pe întreaga economie, ponderea exporturilor în ramură şi eficienţa exporturilor, capacitatea de absorbţie de importuri intermediare a ramurii, energo-intensivitatea, etc. Protecţia va fi destinată promovării exporturilor, deoarece importurile acestor ramuri sunt arareori însemnate ca volum (excepţii: industria textilă şi cea metalurgică). Politicile comerciale trebuie să se întrepătrundă util cu politicile fiscale şi cele de subvenţionare mascată a exporturilor.

În acest capitol, vom face o analiză privind importurile, exporturile şi tarifele vamale pentru două ramuri industriale, şi anume: textile şi confecţii şi, respectiv, fontă, fier şi oţel cu sub-produsele lor. De asemenea, vor fi evidenţiate cele mai recente mutaţii care au survenit la nivelul acordurilor internaţionale care influenţează comerţul mondial cu aceste produse.

III.1. Politici comerciale în industria metalurgică a României

Înainte de a intra efectiv în analiza sectorială, vom face o scurtă prezentare a principalelor articole din Acordul de Asociere dintre România şi Comunitatea Europeană referitoare la aceste produse.

În cadrul Articolului 2 se menţionează că:

Tariful vamal de import aplicat în Comunitate produsele de oţel originare din România trebuie eliminate în conformitate cu următorul calendar:

1. fiecare taxă trebuie redusă cu 80% faţă de taxa vamală de bază aplicabilă la data intrării în vigoare a Acordului;

2. alte reduceri de 60%, 40%, 20%, 10% şi respectiv 0% din taxa vamală de bază trebuie realizate la începutul celui de al doilea an, al treilea an, al patrulea an, al cincelea şi respectiv al şaselea an după intrarea în vigoare a Acordului.

În cadrul Articolului 3 se menţionează că tarifele vamale din România, aplicabile importurilor de produse de oţel originare din Comunitate, ar trebui reduse progresiv în concordanţă cu următorul calendar:

1. pentru produsele cuprinse în Anexa II (a) a Protocolului, taxele vamale trebuie eliminate la data intrării în vigoare a Acordului;

2. pentru produsele listate în Anexa II (b) a Protocolului, taxele vamale trebuie reduse progresiv conform Articolului 11(2) din Acord;

3. pentru produsele care nu sunt listate în Anexa II (a) sau (b) a Protocolului, tarifele vamale trebuie reduse progresiv conform Articolului 11 (4) din Acord.

În cadrul Articolului 4 se menţionează că restricţiile cantitative şi măsurile cu efecte similare atât asupra importurilor de produse din oţel din Comunitate originare din România, cât şi asupra importurilor de produse din oţel importate de România originare din Comunitate, ar trebui eliminate la data intrării în vigoare a Acordului.

Tinând seama de prevederile din Acordul de Asociere, este de prezentat evoluţia sectorială a importurilor şi a tarifelor vamale cu ţările membre ale Uniunii Europene.

III.1.1. Evoluţia comerţului exterior cu UE şi efectul tarifelor vamale în industria metalurgică

Din tabelul 3.1 de mai jos, se poate observa o reducere progresivă a taxelor vamale aplicate ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru produsele din fontă, fier şi oţel. Astfel, în anul 1998, reducerea a fost de 3% (respectiv – de 4% numai în cazul produselor cu poziţia tarifară 7321) comparativ cu anul 1997, existând doar două excepţii, în cazul produselor cu poziţia tarifară 7312 şi respectiv 7320, unde s-a înregistrat o creştere a taxei vamale de 3% comparativ cu anul 1997. Creşterea taxelor vamale în cazul celor două produse mai sus menţionate (toroane şi cabluri, sârmă împletită şi articole similare din fier sau din oţel, neizolate electric; sobe de încălzit, maşini de gătit, cuptoare, grătare, plăci de încălzit şi aparate similare neelectrice pentru uz casnic) poate constitui o măsură de protecţie a producţiei interne.

Taxele vamale aplicate ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru produsele din fontă, fier şi oţel (cu poziţia tarifară 73) pentru anul 1998 este în general de 9%, cu câteva excepţii, şi anume: pentru produsele cu poziţia tarifară 7301 10 00 (palplanse) nu există taxe vamale în conformitate cu reglementările Acordului de Asociere; pentru produsele cu poziţia tarifară 7321 11 10, 7321 11 90, 7321 12 00, 7321 13 00, 7321 81 10, 7321 81 90, 7321 82 10, 7321 82 90, 7321 83 00, taxa vamală este de 12%, comparativ cu o taxă vamală de bază aplicabilă de 15% (din nou, existând acelaşi excepţii ca şi în cazul produselor mai sus menţionate, unde taxa vamală este de 20%).

TABEL 3.1. Taxele vamale aplicate ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru produsele din fontă, fier şi oţel (1997, 1998)[4]

Poziţia tarifară	Taxa vamală	Taxa vamală UE 1997	Taxa vamală UE 1998
7301	15	12	ex
7302	15	12	9
7303	15	12	9
7304	15	12	9
7305	15	12	9
7306	15	12	9
7307	15	12	9
7308	15	12	9
7309	15	12	9
7310	15	12	9
7311	15	12	9
7312	15	12	9
7313	15	12	9
7314	15	12	9
7315	15	12	9
7316	15	12	9
7317	15	12	9
7318	15	12	9
7319	15	12, ex	9
7320	15	6, ex	9
7321	20	16	12
7322	15	12	9
7323	15	12	9
7324	15	12	9
7325	15	12	9
7326	15	12	9

SURSA: Tarifele vamale ale României, 1991, 1995, 1997, 1998.

De asemenea, pare util a fi menţionat faptul că, în cazul unor produse, există excepţii tarifare. Practic, în cazul produselor cu poziţia tarifară 7312 10 30, 7312 10 50, 7312 10 59, 7312 10 71, 7312 10 75, 7312 10 79, 7312 10 82, 7312 10 84, 7312 10 86, 7312 10 88, 7312 10 99, 7312 12 90, 7319 20 00, 7319 30 00, 7319 90 00, 7320 10 11, 7320 10 19, 7320 10 90, 7320 20 20, 7320 20 81, 7320 20 85, 7320 20 89, 7320 90 10, 7320 90 30, 7320 90 90, nu există tarife vamale de import din ţările Uniunii Europene, în timp ce tarifele vamale de bază existente sunt de 15%.

Toate aceste excepţii, precum şi tarifele vamale mai reduse comparativ cu cele de bază în vigoare, au determinat ca importurile de produse din fontă, fier şi oţel din Uniunea Europeană să reprezinte 70,9% din total în anul 1996; 68,76% din total în anul 1997 şi 57,69% din total în primele două luni ale acestui an.

TABEL 3.2. Evoluţia importurile totale de produse din fontă, fier şi oţel, cât şi a celor originare din Uniunea Europeană

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Importurile de produse din fontă, fier şi oţel originare din Uniunea Europeană (mil. dolari SUA)	121,3	136,7	18
Structură (%)	171	198,8	31,2
Total importuri de fontă, fier şi oţel (mil. dolari SUA)	70,9	68,76	57,69
Modificare % a importurilor total de fontă, fier şi oţel	141,32	116,25	134,2

În ceea ce priveşte exportul de produse din fontă, fier şi oţel, o pondere însemnată o deţine exportul către Uniunea Europeană, reprezentând 54,18% din total în 1996; 46,40% din total în anul 1997 şi 39,01% din total în primele două luni ale acestui an, adică importurile Uniunii Europene de produse din fontă, fier şi oţel originare din România, fapt ce poate fi explicat prin prevederile existente în cadrul Acordului de Asociere.

TABEL 3.3. Evoluţia exporturile totale de produse din fontă, fier şi oţel, precum şi a celor originare din Uniunea Europeană

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Exporturile de produse din fontă, fier şi oţel originare din Uniunea Europeană (mil. dolari SUA)	160,4	146,1	19,9
Structură (%)	296	314,6	51,0
Total exporturi de fontă, fier şi oţel (mil. dolari SUA)	54,18	46,40	39,01
Modificare % a exporturilor total de fontă, fier şi oţel	122,31	106,28	113,0

TABEL 3.4. Exportul net de produse din fontă, fier şi oţel în cazul ţărilor din Uniunea Europeană

milioane dolari SUA

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Produse din fontă, fier şi oţel	+39,1	+9,4	+1,9

Din tabelul 3.4. de mai sus, se poate observa că reducerea progresivă a taxelor vamale pentru produsele din fontă, fier şi oţel originare din Uniunea Europeană nu a avut o influenţă negativă asupra termenilor comerciali.

În anul 1996, România a beneficiat de un avantaj, ca urmare a Acordului de Asociere, înregistrând un surplus comercial de astfel de produse în valoare de 39,1 milioane dolari SUA. Această evoluţie pozitivă, dar la o dimensiune mai redusă, poate fi observată şi în anul 1997, când surplusul înregistrat a fost de 9,4 milioane dolari SUA. Pe primele două luni ale anului în curs, balanţa comercială pentru astfel de produse a fost excedentară, înregistrând un surplus în valoare de 1,9 milioane dolari SUA.

În ceea ce priveşte importurile totale de produse din fontă, fier şi oţel, se poate spune că acestea au crescut cu 41,32% în 1996 comparativ cu anul 1995, cu 16,25% în anul 1997 comparativ cu anul 1996 şi 34,2% în primele două luni ale acestui an, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Tarifele vamale în vigoare pentru anii 1996, 1997 şi 1998 au fost de 15%. Scăderea producţiei industriale de astfel de produse (1996, 1997) poate fi una dintre cauzele creşterii importurilor.

Exporturile totale de produse din fontă, fier şi oţel au avut o evoluţie pozitivă, crescând cu 22,31% în 1996 comparativ cu anul 1995; cu 6,28% în anul 1997 comparativ cu anul 1996 şi cu 13% în primele două luni ale acestui an comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

TABEL 3.5. Exportul net total de produse din fontă, fier şi oţel

milioane dolari SUA

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Produse din fontă, fier şi oţel	+125	+115,8	+19,8

Cu toate că s-a înregistrat o creştere a importurilor de produse din fontă, fier şi oţel în anii 1996, 1997, 1998 (primele două luni), creşterea exporturilor a devansat-o pe cea a importurilor, iar, ca o consecinţă imediată, a avut loc o îmbunătăţire a termenilor comerciali. Acest lucru a fost reflectat de surplusul balanţei comerciale cu astfel de produse, înregistrat în ultimii trei ani (în 1996 acesta a fost de 125 milioane dolari SUA, în 1997 – de 115,8 milioane dolari SUA, iar în primele două luni ale anului 1998 – de 19,8 milioane dolari SUA).

Ca o concluzie, se poate spune că protecţia realizată prin măsuri de politică tarifară în cazul produselor din fontă, fier şi oţel nu a influenţat negativ comerţul cu aceste produse.

Deşi, în cazul ţărilor membre ale Uniunii Europene, se aplică tarife diferite de taxa vamală de bază, concomitent cu o reducere progresivă a acestora (în conformitate cu prevederile Acordului de Asociere), România are de beneficiat din comerţul cu astfel de produse, fapt reflectat de surplusul balanţei sale comerciale în cazul produselor din fontă, fier şi oţel.

Din tabelul 3.6. de mai jos, se poate observa şi pentru grupa 72 (fontă, fier şi oţel) o reducere progresivă a taxelor vamale aplicate Uniunii Europene. Astfel, în cazul produselor cu poziţia tarifară 7202 şi 7207, în anul 1998, taxele vamale au fost reduse cu 2%, iar în cazul produselor cu poziţia tarifară 7208 - 7211, reducerea a fost de 4%, comparativ cu anul 1997. Şi în acest caz, există exceptări de taxe vamale pentru produsele cu poziţia tarifară 7203, 7203, 7204, 7205 şi 7206, ce sunt în conformitate cu prevederile Acordului de Asociere (Anexa II (a)).

Comparând taxele vamale aplicate pentru fontă, fier şi oţel (1997, 1998) se observă că, în cazul produselor cu poziţia tarifară 7202 - 7207, acestea sunt mai mici decât cele aplicate produselor din fontă, fier şi oţel, primele fiind considerate materii prime.

La poziţiile tarifare 7208-7211, taxele vamale de import aplicate Uniunii Europene depăşesc pe cele corespunzătoare produselor din fontă, fier şi oţel atât pe anul 1997, cât şi pe anul 1998, ceea ce indică o măsură de protecţie mai mare a producţiei interne de astfel de produse (produse laminate plate din fier sau oţeluri nealiate).

TABEL 3.6. Taxele vamale aplicate ţărilor din Uniunea Europeană pentru fontă, fier şi oţel

Poziţia tarifară	Taxa vamală 1997, 1998	Taxa vamală UE 1997	Taxa vamală UE 1998
7201	ex
7202	10	4,8,ex	6, ex
7203	10	ex	ex
7204	10	ex	ex
7205	10	ex	ex
7206	10	ex	ex
7207	10	4,8,ex	6,ex
7208	20	16	12
7209	20	16	12
7210	20	16	12
7211	20	16	12

Evoluţia taxelor vamale, precum şi cea a producţiei industriale de astfel de produse, au determinat ca ponderea importurilor din Uniunea Europeană în totalul importurilor de fontă, fier şi oţel să înregistreze următoarele valori: 35,59% în anul 1996; 25,40% în anul 1997 şi 30,17% în primele două luni ale anului 1998.

TABEL 3.7. Structura importurilor de fontă, fier şi oţel originare din Uniunea Europeană în totalul importurilor de astfel de produse

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Importurile de produse din fontă, fier şi oţel originare din Uniunea Europeană (mil. dolari SUA)	110,7	68,8	10,2
Structură (%)	35,59	25,40	30,17
Total importuri de fontă, fier şi oţel (mil. dolari SUA)	311	270,8	33,8
Modificare % a importurilor total de fontă, fier şi oţel	126,93	87,07	141,9

În ceea ce priveşte ponderea exporturilor Româneşti de fontă, fier şi oţel către Uniunea Europeană în totalul exporturilor de astfel de produse, situaţia este următoarea: 46,59% din total în anul 1996; 42,75% din total în anul 1997 şi 44,45% în primele două luni ale acestui an.

TABEL 3.8. Structura exporturilor de fontă, fier şi oţel originare din România către Uniunea Europeană

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Exporturile de produse din fontă, fier şi oţel originare din Uniunea Europeană (mil. dolari SUA)	332,2	392,0	82,5
Structură (%)	46,59	42,75	44,45
Total exporturi de fontă, fier şi oţel (mil. dolari SUA)	713	916,8	185,6
Modificare % a importurilor total de fontă, fier şi oţel	78,17	128,58	148,4

Şi în acest caz, o reducere progresivă a taxelor vamale de import aplicate Uniunii Europene nu a influenţat negativ comerţul României cu astfel de produse. Consecinţă imediată a faptului că exporturile de fontă, fier şi oţel către Uniunea Europeană au depăşit cu mult importurile de astfel de produse originare din Uniunea Europeană este îmbunătăţirea volumului comercial net.

TABEL 3.9. Exportul net de fontă, fier şi oţel, cazul ţărilor membre ale Uniunii Europene

milioane dolari SUA

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Fontă, fier şi oţel	+221,5	+323,2	+72,3

Astfel, în anul 1996 s-a înregistrat un surplus de 221,5 milioane dolari SUA al balanţei comerciale pentru fontă, fier şi oţel. Acest surplus s-a majorat în anul 1997, când a atins nivelul de 323,2 milioane dolari SUA, pentru ca în primele două luni ale anului în curs să înregistreze un surplus de 72, 3 milioane dolari SUA.

În ceea ce priveşte importurile totale de fontă, fier şi oţel, se observă o evoluţie ciclică, în sensul unei creşteri de 26,93% înregistrată în anul 1996 comparativ cu anul 1995, urmată de o scădere de 12,93% în 1997 comparativ cu 1996, pentru ca, din nou, în primele două luni ale acestui an să se înregistreze o creştere de 41,9% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

Totuşi, având în vedere scăderea generală a importurilor totale de fontă, fier şi oţel din anul 1997, trebuie menţionat faptul că unele importuri totale din acesată categorie (72) au urmat evoluţia menţionată, spre exemplu în cazul produselor laminate din fier sau oţeluri nealiate, unde s-a înregistrat o scădere de 6,14% comparativ cu anul 1996, sau în cazul barelor şi profilelor din fier sau oţeluri nealiate, unde scăderea a fost mai semnificativă, şi anume de 47,56% comparativ cu 1996, iar taxa vamală aplicată a fost de 20%; în timp ce alte importuri au înregistrat o evoluţie ascendentă, spre exemplu în cazul importului de fero-aliaje (o creştere de 68,75% în anul 1997 comparativ cu anul 1996), semifabricate din fier sau oţeluri nealiate (creşterea a fost de 9,5% în anul 1997 comparativ cu anul 1996), iar taxa vamală aplicată a fost de 10%.

În cazul exportului total de fontă, fier şi oţel s-a înregistrat o scădere de 21,83% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, o creştere de 28,58% în 1997 comparativ cu 1996 şi pentru primele două luni ale acestui an o creştere de 48,4% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

TABEL 3.10. Exportul net de fontă, fier şi oţel

milioane dolari SUA

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Produse din fontă, fier şi oţel	+402	+646	+151,8

Din tabelul 3.10. de mai sus, se observă o evoluţie pozitivă a balanţei comerciale cu fontă, fier şi oţel, fapt reflectat şi de creşterea exporturilor care a depăşit pe cea a importurilor, în perioada ultimilor trei ani.

Din nou, se poate afirma, pe baza analizei prezentate, că nivelul taxei vamale de bază aplicate pentru importurile totale de fontă, fier şi oţel (mentinută la acelaşi nivel în anii 1996, 1997, 1998), precum şi reducerea progresivă a taxelor vamale de import pentru fontă, fier şi oţel originar din Uniunea Europeană, nu au avut o influenţă negativă asupra comerţului României cu astfel de produse, dimpotrivă, observându-se o îmbunătăţire a volumului net comercial.

III.1.2. Evoluţia comerţului exterior cu ţările în tranziţie şi efectul tarifelor vamale în industria metalurgică

În ceea ce priveşte importurile de produse din fontă, fier şi oţel din Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, situaţia este cea prezentată în tabelul 3.11 de mai jos:

TABEL 3.11. Evoluţia importurilor din Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia

mii dolari SUA

Ţara	1995	1996	Modificare % faţă de anul precedent
Ungaria	4370	6203	141,94
Polonia	1594	533	33,43
Cehia	1685	3654	216,85
Slovacia	-	-	-

În ceea ce priveşte Polonia şi Ungaria, tariful vamal aplicat a fost de 15%, până la data intrării în vigoare a Acordului de Asociere a României la CEFTA. Odată cu intrarea în vigoare a acestui Acord, tarifele vamale au fost modificate în sensul unei reduceri a lor de: 1%, 3,7% şi respectiv de 4,5%, în cazul importurilor de produse din fontă, fier şi oţel din Polonia, în anul 1997. O nouă reducere a taxelor vamale a avut loc pentru anul 1998, tot în cazul Poloniei, fiind de: 2,3% şi respectiv de 5,2%; de 1,5% şi de 7% (după cum se observă şi din tabelul 19 de mai jos).

În cazul importurilor de produse din fontă, fier şi oţel originare din Ungaria, în anul 1997, acestea au fost exceptate de taxe vamale, în timp ce pentru anul 1998 au fost introduse taxe vamale numai pentru produsele cu poziţia tarifară: 7304, 7305 şi 7306, nivelul taxei fiind de 7,5%.

TABEL 3.12. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[5]

	1998					1997
	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
7301	15	ex	9; 5.3	ex	ex	3.8	ex	11.3; 10.5	ex	3.8	ex
7302	15	ex	9; 5,3	ex	ex	3.8	ex	11.3; 10.5	ex	3.8	ex
7303	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	11.3	ex	3.8	ex
7304	15	ex	9	ex	7.5	3.8	ex	11.3	ex	3.8	ex
7305	15	ex	9	ex	7.5	3.8	ex	11.3	ex	3.8	ex
7306	15	ex	9; 5,3	ex	7.5	3.8	ex	11.3; 10.5	ex	3.8	ex
7307	15	ex	9	ex	ex	3.8	ex	11.3	ex	3.8	ex
7308	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7309	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7310	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7311	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7312	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7313	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7314	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7315	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7316	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7317	15	ex	9	ex	ex	3.8	ex	11.3	ex	3.8	ex
7318	15	ex	9	ex	ex	3.8	ex	11.3	ex	3.8	ex
7319	15	ex	9	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7320	15	ex	ex	ex	ex	3.8	ex	ex	ex	3.8	ex
7321	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
7322	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7323	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7324	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7325	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex
7326	15	ex	5.3	ex	ex	3.8	ex	10.5	ex	3.8	ex

Importurile din Republica Cehă au un regim diferit, datorat Acordului de Comerţ Liber încheiat între România şi Republica Cehă. În cadrul acestui Acord se prevede ca taxele vamale la import aplicabile în România pentru produsele provenite din Republica Cehă, cuprinse în Anexa D la Protocol, vor fi progresiv reduse, în conformitate cu următorul calendar:

1. la 75% din taxa vamală de bază la data intrării în vigoare a Acordului;

2. la 30% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1996;

3. la 25% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1997;

4. taxele vamale rămase vor fi eliminate la 1 iulie 1997.

De asemenea, se prevede ca taxele vamale la import aplicabile în România pentru produsele provenite din Republica Cehă, cuprinse în Anexa E la Protocol, vor fi progresiv reduse, în conformitate cu următorul calendar:

1. la 80% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1996;

2. la 60% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1998;

3. la 40% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 2000;

4. taxele vamale rămase vor fi eliminate la 1 ianuarie 2001.

Creşterea importurilor de produse din fontă, fier şi oţel originare din Republica Cehă de 116,85% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, poate fi explicată prin reducerea taxelor vamale aplicabilă de la 1 ianuarie 1996. Importurile Republicii Cehe de produse din fontă, fier şi oţel originare din România au înregistrat o creştere de 143,07% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, rezultat al Acordului încheiat între cele două ţări. Cu toate acestea, deşi creşterea procentuală a exporturilor noastre a fost mai mare comparativ cu cea a Republicii Cehe, valoric, importurile României de produse din fontă, fier şi oţel au depăşit cu mult pe cele ale exporturilor.

În ceea ce priveşte Republica Slovacă, există şi în acest caz un acord încheiat cu această ţară, în care se menţionează că:

· taxele vamale la import aplicabile pentru produsele originare din Republica Slovacă, cuprinse în Anexa D a Protocolului, vor fi reduse progresiv în conformitate cu următorul calendar:

1. la 75% din taxa vamală de bază la data intrării în vigoare a Acordului;

2. la 30% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1996;

3. la 25% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1997;

4. taxele vamale rămase vor fi eliminate la 1 iulie 1997.

· taxele vamale la import aplicabile în România pentru produsele provenite din Republica Slovacă, cuprinse în Anexa E la Protocol, vor fi progresiv reduse, în conformitate cu următorul calendar:

1. la 80% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1996;

2. la 60% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 1998;

3. la 40% din taxa vamală de bază la 1 ianuarie 2000;

4. taxele vamale rămase vor fi eliminate la 1 ianuarie 2001.

Pentru anii 1995, 1996 nu există importuri de produse din fontă, fier şi oţel originare din Republica Slovacă şi nici nu am exportat astfel de produse în Slovacia, în schimb există un comerţ bilateral cu fontă, fier şi oţel.

Din tabelul 20 de mai jos se poate observa că taxele vamale de import pentru fontă, fier şi oţel în cazul ţărilor CEFTA pentru care există astfel de taxe sunt mai mici pentru produsele cu poziţia tarifară 7202 - 7207 decât cele aplicate pentru produsele din fontă, fier şi oţel, în timp ce pentru poziţia tarifară 7208-7211 taxele vamale de import aplicate în cazul ţărilor CEFTA sunt mai mari comparativ cu cele aplicate produselor din fontă, fier şi oţel.

TABEL 3.13. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor CEFTA

		1998				1997
	Taxa vamală 1997, 1998	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01.1997	Cehia	Polonia	Slovacia 01.01.1997	Slovacia	Ungaria
7201	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
7202	10	ex	3.5	ex	ex	2.5, ex	ex	7	2.5, ex	ex	ex
7203	10	ex	3.5	ex	ex	ex	ex	7	ex	ex	ex
7204	10	ex	3.5	ex	ex	ex	ex	7	ex	ex	ex
7205	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
7206	10	ex	3.5	ex	ex	ex	ex	7	ex	ex	ex
7207	10	ex	3.5	ex	ex	2.5, ex	ex	7	2.5, ex	ex	ex
7208	20	ex	12	ex	10	5	ex	15	5	ex	ex
7209	20	ex	12	ex	10	5	ex	15	5	ex	ex
7210	20	ex	12	ex	ex	5	ex	15	5	ex	ex
7211	20	ex	12	ex	ex	5	ex	15	5	ex	ex

În ceea ce priveşte importul de fontă, fier şi oţel originar din Republica Cehă, se observă o creştere a acestuia de 85,15% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, în timp ce exportul de fontă, fier şi oţel a înregistrat o scădere semnificativă de 91,26% în anul 1996 comparativ cu anul 1995. În acest context, pare util a fi menţionat faptul că la 1 ianuarie 1996 a avut loc o reducere de 30% din taxa vamală de bază pentru produsele cuprinse în Anexa D, în conformitate cu Acordul de Comerţ Liber încheiat între România şi Republica Cehă.

TABEL 3.14. Evoluţia importurilor şi exporturilor de fontă, fier şi oţel cu Republica Cehă

mii dolari SUA

	1995		1996
Fontă, fier şi oţel	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
	2610	1017	228	1883
Exportul net	+1593		-1655

Sursa:CNS, "Anuarul de Comerţ Exterior al României", 1997

Datorită faptului că importul a crescut iar exportul a scăzut semnificativ, în anul 1996 s-a înregistrat un export net negativ pentru fontă, fier şi oţel ce a atins valoarea de 1655 mii dolari SUA. Nu acelaşi lucru se poate spune despre exportul net de produse din fontă, fier şi oţel din anul 1996 când practic s-a înregistrat o valoare pozitivă de 353 mii dolari SUA. Deci, în cazul RepubliciiCehe în anul 1996 se constată importuri semnificative de materii prime (fontă, fier şi oţel), concomitent cu exporturi ridicate de produse din fontă, fier şi oţel originare din România către Republica Cehă, pe fondul unei scăderi a producţiei industriale în acest sector.

În ceea ce priveşte comerţul cu Republica Slovacă se observă o creştere a importurilor de fontă, fier şi oţel de 67,60% în anul 1996 comparativ cu anul 1995 şi o scădere de 86,48 a exporturilor în anul 1996 comparativ cu anul 1995 (vezi tabelul 22).

TABEL 3.15. Evoluţia importurilor şi exporturilor de fontă, fier şi oţel cu Republica Slovacă

mii dolari SUA

	1995		1996
Fontă, fier şi oţel	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
	74	11452	10	19194
Exportul net	-11378		-19184

Sursa:CNS, "Anuarul de Comerţ Exterior al României", 1997

Ca un rezultat al acestei evoluţii a importurilor şi exporturilor, balanţa comercială pentru fontă, fier şi oţel cu Republica Slovacă a înregistrat atât în anul 1995 cât şi în anul 1996 deficite semnificative.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre comerţul nostru cu fontă, fier şi oţel cu Ungaria. Deşi importul a crescut cu 30,4% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, iar exportul a crescut cu 19,86% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, se observă o îmbunătăţire a termenilor comerciali, tradusă într-un surplus de 510 mii dolari SUA în anul 1996 (ceva mai redus comparativ cu anul 1995 ce a atins valoarea de 661 mii dolari SUA).

TABEL 3.16. Evoluţia importurilor şi exporturilor de fontă, fier şi oţel cu Ungaria

mii dolari SUA

	1995		1996
Fontă, fier şi oţel	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
	3338	2677	4001	3491
Exportul net	+661		+510

Sursa:CNS, "Anuarul de Comerţ Exterior al României", 1997

III.1. Politici comerciale în industria textilă şi de confecţii a României

O succintă prezentare a Articolului 2 din Acordul de Asociere dintre România şi Comunitatea Europeană referitoare la textile şi ramurile aferente, este considerată necesară înainte de analiza sectorială a importurilor şi tarifelor vamale.

În cadrul Articolului 2 din Acord se menţionează că taxele prevăzute în tariful vamal de import aplicat în Comunitate produselor textile din secţiunea XI, nomenclatorul combinat şi originare din România, în concordanţă cu Protocolul 4 al Acordului, trebuie reduse până la eliminarea lor la sfârşitul unei perioade de şase ani din momentul intrării în vigoare a Acordului, după cum urmează:

· în momentul întrării în vigoare a Acordului, 5/7 din taxa vamală de bază;

· la începoutul celui de al treilea an, la 4/7 din taxa vamală de bază;

· la începoutul celui de al patrulea an, la 3/7 din taxa vamală de bază;

· la începoutul celui de al cincelea an, la 2/7 din taxa vamală de bază;

· la începoutul celui de al şaselea an, la 1/7 din taxa vamală de bază;

· la începutul celui de al şaptelea an, restul taxei trebuie eliminată în totalitate.

De asemenea, se menţionează că taxele vamale ale importurilor aplicate în România produselor textile din Secţiunea XI a tarifului vamal românesc şi provenind din Comunitate, în concordanţă cu Protocolul 4 al Acordului, trebuie elimininate progresiv, după cum este specificat în Articolul 2 al Acordului.

III.2.1. Prezentarea Acordului pentru Textile şi Îmbrăcăminte din cadrul OMC

Comerţul cu textile şi îmbrăcăminte trece printr-un proces tranziţional de schimbări realizate în cadrul programului început la 1 ianuarie 1995 din OMC, referitoare la textile şi îmbrăcăminte.

Înaintea intrării în vigoare a Acordului pentru Textile şi Îmbrăcăminte, cotele controlau o proporţie însemnată a comerţului din acest sector.

În cadrul Acordului, membrii OMC-ului s-au angajat, pe de o parte, să elimine cotele, iar pe de altă parte, să integreze în totalitate sectorul în cadrul regulilor GATT până la 1 ianuarie 2005, aceasta însemnând totodată observarea principiilor GATT legate de nediscriminare.

Sectorul textilelor constituie unul din obiectivele cele mai grele în cadrul GATT şi al OMC. Pentru o serie de ţări în curs de dezvoltare, constituie prospectul unui sistem de eliminare a cotelor, în sensul încurajării acestor ţări să negocieze aspecte noi privind proprietatea intelectuală, serviciile şi investiţiile în cadrul Rundei Uruguay.

În cadrul Conferinţei Ministeriale desfăţurată la Singapore în 1996, textilele au constituit din nou centrul atenţiei pentru numeroşi membri.

Textilele şi îmbrăcămintea cuprind aproximativ 9,1% din exportul de bunuri manufacturate sau 6,5% din exportul de bunuri. Potrivit unei estimări realizate în anul 1994, eliminarea cotelor şi reducerea tarifelor ar fi putut creşte cu 18% valoarea comerţului cu textile (excluzând îmbrăcămintea), până în anul 2005. Liberalizarea în cadrul OMC va creşte valoarea comerţului cu îmbrăcăminte cu aproximativ 69%. Această creştere constituie un factor major comparativ cu estimările de 14 - 37% privind expansiunea exportului, ce ar trebui să se observe în cazul ţărilor în curs de dezvoltare sau ţărilor cu economie în tranziţie, ca un rezultat al Rundei Uruguay.

Până la sfărşitul Rundei Uruguay, cotele privind textilele au fost negociate bilateral şi guvernate de Acordul Multi-Fibre (MFA). Acesta conţine reguli pentru impunerea unor restricţii cantitative selective, când o creştere semnificativă a importurilor cauzează sau urmează să cauzeze distorsiuni pe aceste pieţe. Cotele incorporează şi ratele anuale de creştere, rata standard fiind de 6%, în timp ce ratele reale variază semnificativ.

Acordul MFA a fost un punct de plecare major pentru regulile GATT de bază, şi în particular, ca principiu nediscriminatoriu, în prezent fiind înlocuit de Acordul OMC pentru Textile şi Îmbrăcăminte şi de programul pe 10 ani de liberalizare. Toate cotele, ca şi ratele lor de creştere ce existau în cadrul Acordului Multi-Fibră de la 31 decembrie 1994, au fost translatate în cadrul acordului OMC, însă nivelul lor va creşte automat în perioada celor 10 ani de tranziţie.

În continuare, vom prezenta pe scurt eliminarea graduală a restricţiilor aplicabile textilelor, în concordanţă cu Acordul pentru Textile şi Îmbrăcăminte.

Comerţul mondial cu textile şi îmbrăcăminte a constituit subiectul unor acorduri bilaterale, în ultimile trei decenii, privind cotele de import. Intervalul produselor acoperite de cote s-a extins de la textilele din bumbac (în cadrul acordurilor pe termen scurt şi termen lung din anii '60 şi respectiv '70) la o listă crescătoare de produse textile din cadrul celor 5 extensii ale Acordului Multi-Fibră.

La sfârşitul anul 1994, când Acordul (MFA) a fost încheiat, existau 39 de ţări membre. Opt dintre acestea erau ţări dezvoltate şi erau clasificate ca fiind "importatoare", iar restul de 31 de ţări în curs de dezvoltare erau cotate ca fiind "exportatoare".

MFA a încurajat ţările importatoare şi exportatoare să încheie acorduri bilaterale, prin care ţările exportatoare să-şi restrângă exporturile pentru unele categorii de textile şi îmbrăcăminte. În realizarea unor astfel de acorduri bilaterale, ţările erau aşteptate să adere în mod strict la regulile MFA privind: determinarea cotelor şi categoriilor; a nivelului de restricţii, precum şi pentru includerea unor amendamente legate de rata anuală de creştere pentru cotele neutilizate din anul precedent şi folosite în anul curent.

Când Acordul pentru Textile şi Îmbrăcăminte a devenit operaţional, la 1 ianuarie 1995, mai multe ţări importatoare, zone importatoare, precum: Norvegia, Finlanda, Austria, SUA, Canada şi U.E., aveau în total 90 de acorduri bilaterale cu ţările exportatoare. Adiţional, existau 29 de acorduri ce nu fac parte din MFA sau măsuri bilaterale care impun restricţii asupra importului de textile.

Din punct de vedere strict legal, menţinerea acestor restricţii nu a fost consistentă cu regulile GATT. Scopul de bază al Acordului pentru Textile şi Îmbrăcăminte îl constituie integrarea comerţului cu textile şi îmbrăcăminte în GATT, prin determinarea membrilor să renunţe la restricţii într-o perioadă de 10 ani.

După expirarea celor 10 ani, adică de la 1 ianuarie 2005, nu va fi posibilă menţinerea restricţiilor de import pentru textile, decât dacă pot fi justificate în cadrul prevederilor de protecţie din Acordul de Protecţie. Cu alte cuvinte, o ţară importatoare poate impune restricţii numai când, după realizarea de investigaţii, poate stabili că importurile crescătoare aduc prejudicii serioase producţiei interne. Mai mult decât atât, astfel de restricţii vor trebui aplicate tuturor importurilor din toate sursele şi nu în mod discriminatoriu importurilor din una sau două ţări, ca în cazul restricţiilor din MFA.

Baza metodologică pentru integrarea comerţului cu textile în cadrul GATT este alcătuită dintr-o listă cu produse textile conţinute în anexa acordului. Lista cuprinde toate produsele textile, chiar dacă sunt sau nu subiect de restricţie. Acest proces de integrare trebuie realizat în patru etape. În fiecare etapă, produsele ce reprezintă un procent minim din volumul importului ţării în anul 1990 trebuie incluse în procesul integrării. Aceste procente sunt de:

1. 16% la data intrării în vigoare a acordului (1 ianuarie 1995);

2. 17% la sfârşitul celui de-al treilea an (1 ianuarie 1998);

3. 18% la sfârşitul a 7 ani (1 ianuarie 2002);

4. 49% la sfârşitul a 10 ani (1 ianuarie 2005).

TABEL 3.17. Procesul integrării în regulile GATT pe perioada de 10 ani.

Etape	% produselor ce trebuie integrate la începutul etapei (bazat pe comerţul anului 1990)	Extinderea ratelor de creştere pentru cotele rămase	Exemplu de creştere ale cotelor (să fie aplicate anual bazate pe rata de 6% ale fostului acord MFA)
Etapa I (1 ianuarie 1995 - 31 decembrie 1997)	16%	Rate de creţtere existente 16%	7%
Etapa II (1 ianuarie 1998 - 31 decembrie 2000)	17%	Ratele de creştere ce rezultă ca urmare a etapei I 25%	8,7%
Etapa III (1 ianuarie 2002 - 31 decembrie 2004)	18%	Ratele de creştere ce rezultă ca urmare a etapei II 27%	11,05%
Etapa IV: integrarea finală în GATT şi eliminarea finală a cotelor 1 ianuarie 2005)	49%	Cotele rămase se vor elimina

În asimilarea produselor în cadrul procesului de integrare nu se impun restricţii ţărilor să producă în conformitate cu restricţiile existente. Singura restricţie aplicată de acord este aceea că ţările membre trebuie să includă produse din fiecare din cele 4 grupe prevăzute.

În cazul SUA şi U.E, în 1990 (anul de bază ce trebuie utilizat pentru integrare), procentul produselor importate ce nu făceau obiectul restricţiilor a fost de aproximativ 34 - 37%. Pentru alte ţări ce au menţinut restricţii procentul a fost mult mai ridicat. Deci, va fi posibil pentru aceste ţări, cu restricţii majore, să-şi îndeplinească obligaţiile privind integrarea comerţului cu textile în primele două etape fără o eliminare semnificativă a restricţiilor.

Faptul că SUA şi U.E. vor face acest lucru în practică, este reflectat de faptul că au arătat o anumită "indulgenţă" în includerea produselor textile şi de îmbrăcăminte restricţionate în prima măsură de integrare de la 1 ianuarie 1995.

Se poate spune, deci, că paşi importanţi în eliminarea restricţiilor vor fi realizaţi numai odată cu începerea celei de-a treia etape (2002), iar eliminarea completă a restricţiilor va fi efectuată la sfârşitul perioadei de 10 ani de tranziţie. Totuşi, acordul încearcă să ofere un acces mărit şi îmbunătăţit pentru produsele textile ce vor continua să fie restricţionate pe parcursul perioadei de tranziţie, căutând să realizeze acest lucru prin cerinţa ca factorii de creştere oferiţi pentru creşterile anuale ale cotelor fixate (pentru fiecare categorie de produse textile) în cadrul acordurilor bilaterale să fie mărite la rate însemnate.

Astfel, dacă rata anuală de creştere pentru o cotă crescătoare a produselor textile (de exemplu, cămăşi) este fixată la 3% , ea va trebui să fie mărită cu:

1. 16% pe an în primii trei ani;

2. 25% pe an în următorii patru ani şi

3. 27% în următorii trei ani[6].

TABEL 3.18. Ratele de creştere ale cotelor în cadrul Rundei Uruguay

Ratele de creştere MFA	Etapa I 16% creştere (1995 - 1997)	Etapa II 25% creştere (1998 - 2001)	Etapa III 27% creştere (2002 - 2004)
1%	1,16%	1,45%	1,84%
2%	2,32%	2,9%	3,68%
3%	3,48%	4,35%	5,52%
4%	4,64%	5,8%	7,36%
5%	5,8%	7,25%	9,20%
6%	6,96%	8,7%	11,04%
7%	8,12%	10,15%	12,89%

Aceasta va determina o mărire a ratei de creştere la 5,52% în cei 10 ani. De asemenea, Acordul pentru Textile şi Îmbrăcăminte impune ţărilor care aplică restricţii non-MFA să le elimine în perioada celor 10 ani. Programul gradual de eliminare a unor astfel de restricţii trebuie să fie pregătit de ţările importatoare şi prezentat TMB-ului (Textiles Monitoring Body), care a fost stabilit, în cadrul acordului, pentru supravegherea operaţiilor realizate.

Este interesant de subliniat faptul că, deşi scopul acordului îl constituie eliminarea restricţiilor privind textilele, el permite totuşi ţărilor membre să ia măsuri de protecţie în perioada de tranziţie. Astfel de măsuri de protecţie tranziţionale pot fi luate numai în cazul produselor textile care nu sunt integrate în GATT, şi dacă ţările importatoare determină că:

1. produsul a fost importat în cantităţi crescătoare, ce pot cauza pagube serioase industriei interne;

2. există legături cauzale între aceste pagube şi industria internă şi creşterea substanţială a importurilor din ţările exportatoare sau din ţările în care exporturile sunt restricţionate.

Astfel de restricţii pot fi impuse după consultări şi numai după ajungerea la înţelegeri cu ţările exportatoare privind nivelul importurilor. Totuşi, acordul permite ţărilor să impună restricţii chiar în absenţa unui acord cu condiţia să se refere la TMB.

III.2.2. Tarife vamale ale României în industria textilă; cazul UE

Din tabelul 3.19 de mai jos, se observă o reducere a taxelor vamale de import aplicate pentru lână, păr fin sau grosier de animale - poziţia tarifară 51 - ce variază diferenţiat în cadrul grupei de la 4% în 1997 la 3% în anul 1998, de la 8% în 1997 la 6% în anul 1998 şi de la de la 20% în 1997 la 15% în anul 1998; bumbac - poziţia tarifară (52) - ce variază diferenţiat în cadrul grupei de la 8% în 1997 la 6% în anul 1998, de la 20% în 1997 la 15% în anul 1998; filamente sintetice sau artificiale - poziţia tarifară (54) - ce variază diferenţiat în cadrul grupei de la 12% în 1997 la 9% în anul 1998, de la 20% în 1997 la 15% în anul 1998; fibre sintetice sau artificiale discontinue - poziţia tarifară (55) - ce variază diferenţiat în cadrul grupei de la 12% în 1997 la 9% în anul 1998, de la 20% în 1997 la 15% în anul 1998; ţesături tricotate sau croşetate - cu poziţia tarifară (60) - ce variază de la 20% în 1997 la 15% în anul 1998; articole şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate sau croşetate - cu poziţia tarifară (61) - ce variază în cadrul grupei de la 24% în 1997 la 18% în anul 1998; articole şi accesorii de îmbrăcăminte altele decât tricotate sau croşetate - cu poziţia tarifară (62) - ce variază în cadrul grupei de la 24% în 1997 la 18% în anul 1998 originare din Uniunea Europeană, fiind în conformitate cu Acordul de Asociere.

Tot din tabelul 3.19 se pot observa taxele vamale mai reduse în cazul materiilor prime şi taxe vamale mai ridicate în cazul produselor prelucrate. De asemenea, se constată o protecţie mai însemnată a producţiei interne de articole şi accesorii de îmbrăcăminte, precum şi în cazul articolelor textile confecţionate, unde taxele vamale au niveluri de 15% şi, respectiv, 18%.

TABEL 3.19. Taxele vamale de import aplicate în cazul ţărilor din Uniunea Europeană

	1997		1998
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Taxa vamală UE	Taxa vamală	Taxa vamală UE
5101	291	4	288	3
5102	42.5	5	40	ex
5103	291	5	288	3
5105	5	4	5	3
5106	10	8	10	6
5107	10	8	10	6
5108	10	8	10	ex
5109	10	8, ex	10	ex
5110	10	ex	10	ex
5111	25	20	25	15
5112	25	20	25	15
5113	25	20	25	ex
5201	59.5	ex	56
5203	59.5	ex	56	ex
5204	10	8	10	6
5205	10	8	10	6
5206	10	ex	10	6
5207	10	ex	10	ex
5212	25	20	25	15
5401	15	12	15	9
5402	15	12	15	9
5403	15	12	15	9
5404	15	12	15	9
5405	15	12	15	9
5406	15	12	15	9
5407	25	20	25	15
5408	25	20	25	15
5501	15	12	15	9
5502	15	12	15	9
5503	15	12	15	9
5504	15	12	15	9
5505	15	12	15	9
5506	15	12	15	9
5507	15	12	15	9
5508	15	12	15	9
5509	15	12	15	9
5510	15	12	15	9
5511	15	12	15	9
5512	25	20	25	15
5513	25	20	25	15

continuare

	1997		1998
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Taxa vamală UE	Taxa vamală	Taxa vamală UE
5514	25	20	25	15
5515	25	20	25	15
5516	25	20	25	15
6001	25	20	25	15
6002	25	20	25	15
6101	30	24	30	18
6102	30	24	30	18
6103	30	24	30	18
6104	30	24	30	18
6105	30	24	30	18
6106	30	24	30	18
6107	30	24	30	18
6108	30	24	30	18
6109	30	24	30	18
6110	30	24	30	18
6111	30	24	30	18
6112	30	24	30	18
6113	30	24	30	18
6114	30	24	30	18
6115	30	24	30	18
6116	30	24	30	18
6117	30	24	30	18
6201	30	24	30	18
6202	30	24	30	18
6203	30	24	30	18
6204	30	24	30	18
6205	30	24	30	18
6206	30	24	30	18
6207	30	24	30	18
6208	30	24	30	18
6209	30	24	30	18
6210	30	24	30	18
6211	30	24	30	18
6212	30	24	30	18
6213	30	24	30	18
6214	30	24	30	18
6215	30	24	30	18
6216	30	24	30	18
6217	30	24	30	18

În ceea ce priveşte ponderea importurilor de astfel de produse originare din Uniunea Europeană în totalul importurilor, pe primul loc se situează produsele cu poziţia tarifară 51, ce deţin 90,86% din totalul importurilor de astfel de produse, urmate apoi de produsele cu poziţia tarifară 55 ce deţin 90,70% din totalul de astfel de produse, locul trei este ocupat de produsele cu poziţia tarifară 54 cu 88,21% din totalul importurilor de astfel de produse, urmate de materii textile şi articole din acestea cu 87,10% din importul total şi în final se situează produsele cu poziţia tarifară 52 ce deţin 81,10% din totalul importurilor de astfel de produse.

TABEL 3.20. Importurile totale de astfel de produse, cât şi cele originare din Uniunea Europeană

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Importuri originare din Uniunea Europeană
51	154,5	193,9	20,9
52	160,6	190,6	32,2
54	189	206,3	29,2
55	250,3	294,7	43,9
Materii textile si articole din acestea	1157,2	1349,8	192,6
Total importuri
51	162	205,2	23
52	239	256,4	39,7
54	210	235,5	33,1
55	269	319,7	48,4
Materii textile si articole din acestea	1343	1564,4	221,1
Structura importurilor din Uniunea Europeană în total importurilor
51	95,37	94,49	90,86
52	67,19	74,33	81,10
54	90	87,60	88,21
55	93,04	92,18	90,70
Materii textile si articole din acestea	86,16	86,28	87,10

Importurile de astfel de produse au avut o evoluţie ascendentă în ultimii trei ani (vezi tabel 3.20.). Cu toate că şi în cazul exporturilor de astfel de produse s-a înregistrat o evoluţie ascendendă, doar în cazul materiilor textile şi articole din acestea s-a observat o îmbunătăţire a termenilor comerciali, concretizată printr-o balanţă comercială execendară, atingând nivelul de 390 milioane dolari SUA în anul 1996, de 376,6 milioane dolari SUA în anul 1997 şi de 112,7 milioane în primele două luni ale anului în curs.

TABEL 3.21. Exporturile totale de astfel de produse, cât şi cele către Uniunea Europeană

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Exporturi originare din Uniunea Europeană
55	12,2	11,9	2,1
61	239,3	287,4	46,6
62	1205,6	1330,3	235,1
Materii textile si articole din acestea	1526,9	1717,0	298,9
Total exporturi
55	62	69,7	8,1
61	254	309,3	51,4
62	1284	1414,4	253,4
Materii textile si articole din acestea	1733	1941,0	333,8
Structura exporturilor din Uniunea Europeană în total importurilor
55	19,67	17,03	25,92
61	94,21	92,91	90,66
62	93,89	94,05	92,77
Materii textile si articole din acestea	88,10	88,45	89,54

TABEL 3.22. Exportul net în cazul Uniunii Europene

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
55	-238,1	-282,8	-41,8
Materii textile şi articole din acestea	+390	+376,6	+112,7

Ca o concluzie, se poate spune că România a beneficiat de pe urma comerţului cu Uniunea Europeană în cazul materiilor textile şi articole din acestea, în timp ce în cazul produselor cu poziţia tarifară 55, Uniunea Europeană a beneficiat de pe urma comerţului cu România.

În ceea ce priveşte evoluţia importurilor totale de astfel de produse, se constată o creştere a acestora. Astfel, produsele cu poziţia tarifară 51 au crescut cu 26,66% în anul 1997 comparativ cu anul 1996 şi 27,4% în primele două luni ale acestui an comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.

Reducerea taxelor vamale a fost de aproximativ 3% în anul 1998 comparativ cu anul 1997. Creşteri mai mici se observă în cazul produselor cu poziţia tarifară 52 de 7,28% în anul 1997 comparativ cu anul 1996, în timp ce în primele două luni ale acestui an s-a înregistrat o scădere de 8,5%; în cazul produselor cu poziţia tarifară 54, creşterea în anul 1997 comparativ cu anul 1996 a fost de 12,14% iar în primele două luni ale acestui an de 18,1% comparativ cu aceeaşi perioadă din 1997; în cazul produselor cu poziţia tarifară 55 creşterea a fost de 18,84% în anul 1997 comparativ cu anul 1996 şi de 15,1% în primele două luni ale acestui an comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. În cazul ultimelor trei produse menţionate mai sus se observă o reducere a taxelor vamale de import doar în cazul produselor cu poziţia tarifară 5201 şi 5203.

În ceea ce priveşte evoluţia exporturilor totale de astfel de produse se constată o evoluţie crescătoare în anul 1997 comparativ cu anul 1996; astfel, produsele cu poziţia tarifară 55 au crescut cu 12,41%, produsele cu poziţia tarifară 61 au crescut cu 21,77%, produsele cu poziţia tarifară 62 au crescut cu 10,15%, iar materiile textile şi articole din acestea ua crescut cu 12%.

Pe primele două luni ale acestui an se observă aceeaşi evoluţie pozitivă, existând o singură excepţie, în cazul produselor cu poziţia tarifară 55, pentru care s-a înregistrat o scădere de 13,7%.

Cu toate că şi exporturile au crescut în ultimii trei ani, o îmbunătăţire a termenilor comerciali poate fi observată doar în cazul materiilor textile şi articole din acestea, articole şi accesorii de îmbrăcăminte tricotate sau croşetate şi în cazul articolelor şi accesoriilor de îmbrăcăminte altele decât cele tricotate, pentru care s-au înregistrat surplusuri ale balanţei comerciale. În cazul celorlaltor produse, s-au înregistrat deficite crescătoare ale balanţei comerciale.

TABEL 3.23. Exportul net total

	1996	1997	1998 (01.01-28.02)
Materii textile şi articole din acestea	+390	+376,6	112,7
51	-151	-191,6	-21,8
52	-219	-234,4	-36,6
54	-168	-192,4	-26.5
55	-207	-250	-40,3
61	+202	+261,1	+45
62	+1167	+1265,8	+229,2

III.2.3. Tarifele vamale şi impactul asupra industriei textile; cazul ţărilor în tranziţie

În ceea ce piveşte taxele vamale de import aplicate ţărilor membre CEFTA, se constată taxe mai scăzute pentru materii prime şi mai ridicate în cazul produselor prelucrate.

Tabel 3.24. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor CEFTA

			1998				1997
	Taxa vamală 1997	Taxa vamala 1998	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia 01.01. 1997	Slovacia	Ungaria
5101	291	288	ex	1,8	ex	ex		ex	3,5		ex	ex
5102	42,5	40	ex	ex	ex	ex		ex	ex		ex	ex
5103	291	288	ex	1,8	ex	ex		ex	3,5		ex	ex
5105	5	5	ex	1,8	ex	ex	1,3	ex	3,5	1,3	ex	ex
5106	10	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	2,5	ex	ex
5107	10	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	2,5	ex	ex
5108	10	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
5109	10	10	ex	ex	ex	ex	2,5	ex	ex	2,5	ex	ex
5110	10	10	ex	ex	ex	ex	6,3	ex	ex	6,3	ex	ex
5111	25	25	ex	8,7	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5112	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5113	25	25	ex	ex	ex	ex	6,3	ex	ex	6,3	ex	ex
5201	59,5	56
5203	59,5	56	ex	ex	ex	ex
5204	10	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	2,5	ex	ex
5205	10	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	2,5	ex	ex
5206	10	10	ex	3,5	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
5207	10	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
5401	15	12	ex	9	ex	7,5	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5402	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5403	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5405	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5406	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5407	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5408	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5501	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5502	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5503	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5504	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5505	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5506	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5507	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5508	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5509	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5510	15	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5511	25	25	ex	8,8	ex	ex	3,8	ex	10,5	3,8	ex	ex
5512	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5513	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5514	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5515	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
5516	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	ex
6001	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	18,8
6002	25	25	ex	8,8	ex	ex	6,3	ex	17,5	6,3	ex	18,8

continuare

			1998				1997
	Taxa vamală 1997	Taxa vamala 1998	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia 01.01. 1997	Slovacia	Ungaria
6101	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6102	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6103	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6104	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6105	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	ex
6106	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6107	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6108	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6109	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6110	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6111	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6112	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6113	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6114	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6115	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6116	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6117	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6201	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6202	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6203	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6204	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6205	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6206	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6207	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6208	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6209	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6210	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6211	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6212	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6213	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6214	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6215	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6216	30	30	ex	10,5	ex	ex	7,5	ex	21	7,5	ex	22,5
6217	30	30	ex	18	ex	ex	7,5	ex	22,5	7,5	ex	22,5

În cazul Republicii Cehe şi Slovace, începând din 01.07.1997, produsele cu poziţia tarifară 51,52,54,55,60,61 şi 62 sunt exceptate de taxe vamale, în conformitate cu Acordurile încheiate cu aceste ţări.

Legat de comerţul cu Republica Cehă, se observă importuri semnificative de lâna, păr fin sau grosier, fire şi ţesături din păr de cal, care au crescut în anul 1996 cu 508,38% comparativ cu anul 1995, în timp ce importurile de fibre sintetice sau artificiale discontinue au scăzut cu 20,90% în anul 1996 comparativ cu anul 1995. Aceeaşi evoluţie se înregistrează şi în cazul exporturilor de astfel de produse, ele scăzând cu 77,57% în anul 1996 comparartiv cu anul 1995. Totuşi, în aceste condiţii exporturile au devansat importurile, înregistrându-se un excedent al balanţei comerciale cu astfel de produse, care însă a scăzut semnificativ în anul 1996 atingâng nivelul de 67 mii dolari SUA comparativ cu 1580 mii dolari SUA în anul 1995.

Tabel 3.25. Evoluţia importurilor şi exporturilor cu Republica Cehă

mii dolari SUA

	1995		1996
	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
51		167		1016
55	2087	507	468	401
Exportul net -51	-167		-1016
Exportul net -55	+1580		+67

În ceea priveşte comerţul cu Ungaria, se observă o diminuare a importurilor şi o creştere a exporturilor, cu unele excepţii; astfel, în cazul bumbacului, importul a crescut cu 284,13% în anul 1996 comparativ cu anul 1995, în timp ce în cazul produselor cu poziţia tarifară 55, importul a scăzut cu 12,42% în anul 1996 comparativ cu anul 1995; în cazul ţesăturilor tricotate sau croşetate importul în 1996 a scăzut cu 32,43% comparativ cu anul 1995; în cazul articolelor şi accesoriilor de îmbrăcăminta tricotate sau croşetate importul a scăzut cu 70,23% în anul 1996 comparativ cu anul 1995 iar în cazul articolelor şi accesoriilor de îmbracăminte altele decât tricotate sau croşetate importul în anul 1996 a scăzut cu 66,93% comparativ cu anul 1995.

Tabel 3.26. Evoluţia importurilor şi exporturilor cu Ungaria

mii dolari SUA

	1995		1996
	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
52	1373	851	1462	3269
55	3607	1393	6502	1220
60	4	4971	125	3359
61	1647	487	3578	145
62	3751	1793	2440	593
Exportul net -52	+522		-1807
Exportul net -55	+2214		+5282
Exportul net -60	-4967		-3234
Exportul net -61	-1160		+3433
Exportul net -62	+1958		+1847

Scăderea importurilor de astfel de produse originare din Ungaria înseamnă, pe de o parte, o îmbunătăţire a termenilor comerciali cu această ţară, dat fiind faptul că exporturile către Ungaria au crescut, iar pe de altă parte, o reorientare către alte pieţe, deoarece se observă că importurile noastre totale de astfel de produse au înregistrat o evoluţie ascendentă în anul 1996 comparativ cu anul 1995.

Privitor la comerţul nostru cu Polonia şi Slovacia, se observă un câştig net în termeni comerciali, reflectat de o îmbunătăţire a balanţei comerciale pentru aceste produse (excedentul crescând în anul 1996 comparativ cu anul 1995).

TABEL 3.27. Evoluţia importurilor şi exporturilor cu Polonia şi Slovacia

mii dolari SUA

	1995		1996
	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
Polonia
55	1739	163	3400	265
Exportul net - 55	+1576		+3135
Slovacia
54	837	621	2293	757
55	2958	260	5172	135
Exportul net -54	+216		+1536
Exportul net -55	+2698		+5037

Ca o concluzie, se poate spune că protecţia realizată prin măsuri de politică tarifară aplicată în cazul ţărilor CEFTA a determinat o îmbunătăţire a volumului comercial net cu aceste produse.

IV. Studii de caz privind ramuri industriale cu pondere mare în producţie şi cu tendinţă pronunţată de creştere a importurilor

Există mai multe ramuri industriale cu o evoluţie incertă, pe toată durata perioadei de tranziţie, care au fost influenţate puternic de variaţiile bruşte ale cererii interne sau ale cererii externe, fiind mai puţin sensibile la structura politicilor fiscale sau comerciale, sau la gradul de presiune fiscală exercitat prin aplicarea acestor politici. De altfel, imobilitatea politicilor fiscale în perioada 1991-1996, precum şi aplicarea unei rate uniforme de tarifare a importurilor, la majoritatea produselor acestor industrii, până în anul 1995 (când a intrat în vigoare Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană), a făcut ca estimarea unor elasticităţi de preţ să fie imposibil de realizat, mai ales la nivel dezagregat.

Ne vom opri doar la două ramuri din acest grup: industria mijloacelor de transport şi industria chimică, cu un studiu mai amănunţit de caz efectuat pentru industria produselor chimice. Aceste ramuri au o pondere mare în producţia României, eficienţa lor fiind, de asemenea, situată peste media pe ţară.

IV.1. Politici comerciale în industria mijloacelor de transport

Industria mijloacelor de transport a avut o evoluţie incertă, în perioada anilor de tranziţie, după cum sugerează datele din capitolul I. Nivelul producţiei se găseşte, în 1998, foarte aproape de nivelul din 1990, iar exporturile ramurii au revenit şi ele la o cotă comparabilă, după declinul înregistrat în perioada recesiunii din 1992-1994.

Politicile comerciale ale ramurii pot fi caracterizate ca fiind complexe, fiind unul dintre puţinele exemple în care, sub presiunea producătorilor interni de a se acorda protecţie masivă industriei autohtone, măsurile luate au condus la îmbunătăţirea activităţii globale a sectorului, la creşterea eficienţei, a salariului mediu real în ramură şi a productivităţii. La acest lucru a contribuit decisiv aportul mare de investiţie străină directă (Daewoo), care a ridicat nivelul tehnologic al ramurii, salariul mediu al ramurii mijloace auto, şi a crescut profitabilitatea globală şi calitatea managementului în ramura auto, prin asigurarea climatului de concurenţă internă necesar, dar dezechilibrat după prăbuşirea OLTCIT după 1990, în favoarea producătorului din Colibaşi.

De altfel, industria de mijloace de transport rutier a beneficiat de una dintre puţinele pieţe interne care au avut o dinamică pozitivă, cererea crescând an de an, tendinţa accentuându-se după 1994. Chiar şi în condiţiile recesiunii instalate după 1997, cifrele din 1998 (primul semestru) indică o creştere puternică a livrărilor de autoturisme, ceea ce demonstrează formarea unui segment de populaţie - în decila superioară a veniturilor - capabil să impulsioneze intern producţia naţională în astfel de ramuri de produse de consum pe termen mediu.

Politici tarifare

În ramura industrială a mijloacelor de transport, tariful nu este un instrument utilizat pentru discriminare, datorită nenumăratelor reglementări internaţionale în domeniu. Majoritatea statelor lumii, între care şi România, folosesc niveluri constante ale tarifelor pentru grupele mari de mijloace de transport şi pentru părţile componente ale acestora, cu unele excepţii impuse de acorduri internaţionale; astfel, România făcând parte din Acordul privind aeronavele civile, produsele finisate destinate aeronavelor civile, precum şi aeronavele în sine, sunt scutite de plata taxelor vamale la import. Pentru celelalte grupe, tarifele globale sunt următoarele:

- Pentru mijloace de transport feroviar (Grupa 86 din Codul Vamal): 20%.

- Pentru mijloace de transport rutier (Grupa 87): 30%.

- Pentru aeronave, nave spaţiale (Grupa 88): 10%.

- Pentru vapoare, nave şi structuri plutitoare (Grupa 89): 20%.

Aceste tarife aplicate în toate cazurile în care nu există alte acorduri bilaterale sau multilaterale, au fost modificate temporar, în perioada ultimilor ani, sau în funcţie de partenerii comerciali, fără a se constata modificări substanţiale ale importurilor sau exporturilor, care sunt relativ inelastice în această ramură. Astfel, în 1992, au existat reduceri masive de taxe vamale la mai multe grupe de produse, care au acţionat doar pe perioade limitate (1992-1993): tariful a fost de 5% pentru sub-grupele 86.07-09, 86.05, 87.01-02, 88.03, 10% pentru grupele 87.04, 87.14, 87.09, sau 20% la grupele 87.12 şi 87.16. Pentru unele state din grupul celor mai puţin dezvoltate (făcând parte din Acordul SGPC - sistemul general de preferinţe), tariful a fost scăzut de la 30% la 20%, pentru anumite mijloace de transport rutier.

Intrarea României în CEFTA şi încheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeană a produs cele mai spectaculoase modificări ale tarifelor vamale în ramură. Comerţul exterior cu statele CEFTA a fost liberalizat începând cu anul curent, iar taxele vamale impuse statelor UE sunt supuse unui regim comercial de reducere treptată, până la eliminarea completă, în următorii opt ani.

Politici netarifare

Poliiticiile netarifare au fost mult mai des utilizate, şi mult mai eficient, în sensul asigurării protecţiei producătorilor de pe teritoriul României. Vom aminti, între măsurile implementate, câteva, care pot fi considerate exemple pentru alte ramuri industriale, în condiţiile în care "protecţia la vedere" este în scădere, sub presiunea acordurilor internaţionale, după instituirea OMC:

- Interziceri de import temporar sau permanent, pe perioade limitate sau nelimitate, dacă vechimea produselor depăşeşte o anumită limită rezonabilă;

- Interziceri de import pentru produsele care nu respectă normele ecologice stabilite (la transport rutier, catalizator pentru utilizarea benzinelor fără aditivi cu plumb);

- Interziceri sau restrângeri privind importurile de produse echipate cu diverse echipamente neadecvate sau care nu respectă prevederile de calitate ale statului respectiv (după exemplul ţărilor din sud-estul şi estul Asiei), sau care nu sunt echipate cu anumite dispozitive, echipamente, aparate, decretate a fi strict necesare pentru asigurarea protecţiei consumatorilor interni.

IV.2. Politici comerciale în industria produselor chimice (organice, farmaceutice şi diverse)

Din tabelele 4.1, 4.2, şi 4.3 de mai jos, se poate observa o reducere progresivă a taxelor vamale aplicate ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru produsele cu poziţia tarifară 28 (produse chimice organice), 30 (produse farmaceutice) şi respectiv 38 (produse diverse ale industriei chimice), ce variază diferenţiat în cadrul grupelor. Astfel, în cazul produselor cu poziţia tarifară 28, taxele vamale variază diferenţiat în cadrul acestei grupe, de la 16% în anul 1997 la 12% în anul 1998; de la 6,4% în anul 1997 la 4,8% în anul 1998; în cazul produselor farmaceutice variază diferenţiat de la 8% în anul 1997 la 6% în anul 1998 sau sunt exceptate de taxe vamale. În cazul produselor diverse ale industriei chimice taxele vamale au scăzut de la 6,4% în anul 1997 la 4,8% în anul 1998, de la 12% în anul 1997 la 9% în anul 1998, de la 8% în anul 1997 la 6% în anul 1998.

TABEL 4.1. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru produsele chimice organice (1997, 1998)

Poziţia tarifară	Taxa vamală	Taxa vamală UE 1997	Taxa vamală UE 1998
2901	20	16	12
2902	20	16	12
2903	20	16	12
2904	20	16	12
2905	84; 24,2;20	16	16, 12
2906	20	8	ex
2907	8	6.4	4.8
2908	7	2.8	ex
2909	8	6.4	4.8
2910	8	6.4	4.8
2911	20	16	12
2912	20	16	12
2913	20	16	12
2914	6	4.8; 2.4	3.6

continuare

Poziţia tarifară	Taxa vamală	Taxa vamală UE 1997	Taxa vamală UE 1998
2915	20	8, 16	12
2916	20	16	12
2917	20	16	12
2918	20	8, 16	12
2919	20	16	12
2920	20	16	12
2921	20	8	12
2922	20	8	ex
2923	20	16	12
2924	20	16	12
2925	20	16	12
2926	20	16	12
2927	20	16	12
2928	20	16	12
2929	20	16	12
2930	20	16	12
2931	20	8	12
2932	20	8	12, ex
2933	20	8	ex, 12
2934	20	8	ex
2935	20	8	ex
2936	20	8, 16	12
2937	ex
2938	20	16	12
2939	20	16	12
2940	20	16	12
2941	20	16	12
2942	20	16	12

TABEL 4.2. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru produsele farmaceutice (1997, 1998)

Poziţia tarifară	Taxa vamală	Taxa vamală UE 1997	Taxa vamală UE 1998
3001	5	ex	ex
3002	10	ex	ex
3003	10, 8	3.2; 4	ex
3004	10, 8	8; 6.4	ex; 4,8;6
3005	10	8	6
3006	5, 10	ex	ex

TABEL 4.3. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre ale Uniunii Europene pentru produse diverse ale industriei chimice (1997, 1998)

Poziţia tarifară	Taxa vamală	Taxa vamală UE 1997	Taxa vamală UE 1998
3801	7; 15	ex	ex
3802	8	ex	ex
3803	15	ex	ex
3804	8	6.4	4.8
3805	15	ex	ex
3806	15	ex	ex
3807	8	6.4	4.8
3808	15	12	9
3809	15	8; 12	9
3810	15	12	9
3811	15	12	9
3812	15	12	9
3813	15	12	9
3814	7	12	4.2
3815	10	5.6	ex
3816	10	8	6
3817	10	8	6
3818	7	ex	ex
3819	10	8	6
3820	10	8	6
3821	10	ex	ex
3822	10	ex	ex
3823	24.2		14.5; 12
3824	10	8	ex

Tarifele vamale mai reduse comparativ cu cele de bază în vigoare precum şi exceptările existente a determinat ca importurile de produse farmaceutice originare din Uniunea Europeană (poziţia tarifară 30) să reprezinte 62,66% din total în anul 1996; 61,98% din total în anul 1997 şi respectiv 67,16% din total în primele două luni ale anului 1998.

În ceea ce priveşte ponderea importurilor de produse diverse ale industriei chimice originare din Uniunea Europeană în totalul importurilor, aceasta are o evoluţie ascendentă reprezentând 69,13% în anul 1996; 72,52% în anul 1997 şi respectiv 79,08% în primele două luni ale acestui an. O pondere semnificativă au şi importurile de produse organice originare din Uniunea Europeană în totalul importurilor, acestea reprezentând 44,40% în anul 1996; 39,20% în anul 1997 şi respectiv 44,54% în primele două luni ale anului 1998.

TABEL 4.4. Evoluţia importurilor totale de produse chimice organice, farmaceutice şi produse diverse ale industriei chimice, cât şi a celor originare din Uniunea Europeană

	1996	1997	01.01 - 28.02.1998
Importurile originare din Uniunea Europeană (milioane dolari SUA)
29	80,8	65,5	10,2
30	99	97	22,7
38	143,1	145,4	12,1
Structură
29	44,40	39,20	44,54
30	62,66	61,98	67,16
38	69,13	72,52	79,08
Total importuri (milioane dolari SUA)
29	182	167,1	22,9
30	158	156,5	33,8
38	207	200,5	15,3
Modificare % a importurilor totale
29	110,3	91,8	100,2
30	115,3	99,05	168,9
38	109,5	96,9	98,6

În ceea ce priveşte exportul de produse chimice organice, o pondere însemnată o deţine exportul către Uniunea Europeană, reprezentând 46,60% din total în anul 1996; 45,52% din total în anul 1997 şi respectiv 49,25% din total în primele două luni ale anului 1998, adică importurile Uniunii Europene de astfel de produse originare din România.

De asemenea, din tabelul 4.5. de mai jos se observă că ponderea exportului de îngrăşăminte către Uniunea Europeană în totalul exporturilor a înregistrat o scădere continuă; astfel, în anul 1996 reprezenta 17,86% din total; în anul 1997 12,31% din total, în timp ce în primele două luni ale acestui an a reprezentat doar 1,59% din totalul exportului (vezi tabelul 4.5.).

TABEL 4.5. Evoluţia exporturilor totale de produse chimice anorganice, organice şi îngrăşăminte, cât şi a celor originare din Uniunea Europeană

	1996	1997	01.01 - 28.02. 1998
Exporturile originare din Uniunea Europeană (milioane dolari SUA)
28	21,4	23,3	3,9
29	76,9	88,3	13,1
31	63,6	22,2	0,1
Structură
28		18,46	25,32
29		45,52	49,25
31		12,31	1,59
Total exporturi (milioane dolari SUA)
28	124	126,2	15,4
29	165	194	26,6
30	9	11,4	2,1
31	356	180,3	6,3
38	17	17,5	1,5
Modificare % a exporturilor totale
28	106,90	101,77	90,30
29	69,04	117,58	111,10
30	100,00	126,67	120,50
31	105,95	50,65	12,60
38	130,77	102,94	93,50

Din tabelul 4.6. de mai jos, se poate observa că reducerea progresivă a taxelor vamale în cazul produselor chimice organice originare din Uniunea Europeană nu a avut o influenţă negativă asupra termenilor comerciali, cu excepţia anului 1996 când s-a înregistrat un deficit comercial de astfel de produse în valoare de 3,9 milioane dolari SUA, în timp ce în anul 1997 s-a înregistrat un surplus comercial în valoare de 22,8 milioane dolari SUA, iar în primele două luni ale acestui an surplusul a fost de 2,9 milioane dolari SUA.

TABEL 4.6. Exportul net de produse chimice organice în cazul ţărilor din Uniunea Europeană

milioane dolari SUA

Poziţia tarifară	1996	1997	01.01-28.02. 1998
29	-3,9	+22,8	+2,9

În ceea ce priveşte evoluţia importurilor totale de produse chimice organice, farmaceutice şi produse diverse ale industriei chimice acestea au avut o evoluţie fluctuantă crescând în anul 1996 comparativ cu anul 1995, pentru ca apoi să scadă în anul 1997 comparativ cu anul 1996 (cu 8,2% în cazul produselor chimice organice; cu 0,95% în cazul produselor farmaceutice şi respectiv cu 3,15% în cazul produselor diverse ale industriei chimice), pentru ca din nou în primele două luni ale acestui an să se înregistreze o creştere în cazul produselor farmaceutice de 68,9% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 1997, precum şi în cazul produselor chimice organice de doar 0,2% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. În cazul produselor diverse ale industriei chimice, în primele două luni ale acestui an s-a înregistrat o scădere a importurilor de 1,4% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent (vezi tabelul 4.6) .

În ceea ce priveşte evoluţia exporturilor totale de produse chimice organice, anorganice, farmaceutice, îngrăşăminte şi produse diverse ale industriei chimice, se poate observa din tabelul 4.6. că exportul de produse chimice organice şi farmaceutice au crescut în ultimii doi ani, în timp ce restul produselor au înregistrat o evoluţie descendentă.

Deşi importurile de astfel de produse au scăzut în anul 1997 comparativ cu anul 1996, exporturile au devansat importurile numai în cazul produselor cu poziţia tarifară 28, 29 şi respectiv 31, fapt reflectat de surplusul balanţei comerciale înregistrat în anul 1997. Aceeaşi situaţie poate fi observată şi pentru primele două luni ale anului în curs.

Deficite însemnate au fost înregistrate în cazul produselor cu poziţia tarifară 30 şi respectiv 38 (vezi tabelul 4.7. de mai jos).

TABEL 4.7. Exportul net total pentru produsele cu poziţia tarifară 28,29,30,31,38

milioane dolari SUA

Poziţia tarifară	1996	1997	01.01-28.02.1998
28	+31	+22,1	-1,1
29	-17	+26,9	+3,7
30	-149	-145,1	-31,7
31	+347	+170,7	+2,2
38	-190	-183	-13,8

Din tabelele 4.8 - 4.14 de mai jos, se observă, pe de o parte, o reducere a taxelor vamale de import în anul 1998 comparativ cu anul 1997 pentru produsele cu poziţia tarifară 29, 30, 31, 32, 33, 34 şi respectiv 38 originare din Polonia, iar pe de altă parte, exceptări de taxe vamale în anul 1998 pentru toate produsele mai sus menţionate originare din Republica Cehă şi Slovacă (fiind în conformitate cu Acordul de Comerţ Liber încheiat cu aceste ţări).

TABEL 4.8. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[7]

(Produse chimice organice)

	1998					1997
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
2901	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2902	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2903	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2904	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2905	84; 24,2;20	ex	7; 13	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2906	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2907	8	ex	2,8	ex	ex	2	ex	5,6	ex	2	ex
2908	7	ex	2,5	ex	ex	1.8	ex	4,9	ex	1.8	ex
2909	8	ex	2,8	ex	ex	2	ex	5,6	ex	2	ex
2910	8	ex	2,8	ex	ex	2	ex	5,6	ex	2	ex
2911	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2912	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2913	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2914	6	ex	2,1	ex	ex	1,5	ex	4,2	ex	1,5	ex
2915	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2916	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2917	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2918	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2919	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2920	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2921	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2922	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2923	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2924	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2925	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2926	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2927	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2928	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2929	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2930	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2931	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2932	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2933	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2934	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex

continuare

	1998					1997
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
2935	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2936	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2937	ex	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2938	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2939	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2940	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2941	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
2942	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex

Tabelul 4.9. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[8]

(Produse farmaceutice)

	1998					1997
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
3001	5	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3002	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3003	10, 8	ex	ex	2,8; 3,5	ex	2,5; 2	ex	7; 5,6	ex	2,5; 2	ex
3004	10, 8	ex	ex	2,8; 3,5	ex	2,5; 2	ex	7; 5,6	ex	2,5; 2	ex
3005	10	ex	ex	3.5	ex	2.5	ex	7	ex	2.5	ex
3006	5, 10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex

Tabelul 4.10. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[9]

(Îngrăşăminte)

	1998					1997
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
3101	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	7	ex	ex	ex
3102	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3103	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3104	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3105	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex

TABEL 4.11. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[10]

(Extracte tanante sau colorante, tanini şi derivaţii lor coloranţi, pigmenţi şi alte materii colorante, culori şi vopsele, chit şi masticuri, cerneluri )

	1998					1997
Poziţa tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
3201	10	ex	ex	ex	ex	2,5	ex	ex	ex	2,5	ex
3202	8	ex	2,8	ex	ex	2	ex	5,6	ex	2	ex
3203	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3204	10	ex	6; 3,5	ex	ex	2,5	ex	7,5	ex	2,5	7,5
3205	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3206	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3207	7	ex	4,2; 2,5	ex	ex	1,8	ex	5,3	ex	1,8	5,3
3208	7	ex	6; 4,2	ex	ex	1,8	ex	7,5	ex	1,8	7,5
3209	10	ex	6; 3,5	ex	ex	2,5	ex	7,5	ex	2,5	7,5
3210	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3211	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3212	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3213	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3214	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3215	10	ex	3,5	ex	ex	3,5	ex		ex	3,5	ex

Tabelul 4.12. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[11]

(Uleiuri esenţiale şi rezinoide; produse de parfumerie sau preparate de toaletă şi cosmetice)

	1998					1997
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
3301	10;25	ex	3,5; 8,8	ex	ex	ex	ex	7; 6,8; 17,5	ex	ex	ex
3302	6	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	181;13,6; 7	ex	2,5	ex
3303	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex
3304	20	ex	12	ex	ex	5	ex	15	ex	5	5
3305	20	ex	12	ex	ex	5	ex	15	ex	5	5
3306	20; 15	ex	7; 5,3	ex	ex	3,8	ex	14; 10,5	ex	3,8	ex
3307	20	ex	7	ex	ex	5	ex	14	ex	5	ex

Tabelul 4.13. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[12]

(Săpunuri, agenţi de suprafaţă organici preparate pentru spălat, preparate lubrifiante, ceară artificială, ceară artificială, etc - poziţia tarifară 34)

	1998					1997
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
3401	8	ex	2,8	ex	ex	2	ex	5,6	ex	2	ex
3402	7	ex	4,2	ex	ex	1,8	ex	5,3	ex	1,8	5,3
3403	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	ex	3,8	ex
3404	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	ex	3,8	ex
3405	15	ex	5,3	ex	ex	3,8	ex	10,5	ex	3,8	ex
3406	20	ex	ex	ex	ex	ex	ex	10,5	ex	ex	ex
3407	25	ex	ex	ex	ex	ex	ex		ex	ex	ex

Tabelul 4.14. Taxele vamale aplicate în cazul ţărilor membre CEFTA[13]

(Produse diverse ale industriei chimice)

	1998					1997
Poziţia tarifară	Taxa vamală	Cehia	Polonia	Slovacia	Ungaria	Cehia 01.01. 1997	Cehia	Polonia	Slovacia	Slovacia 01.01. 1997	Ungaria
3801	7; 15	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3802	8	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3803	15	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3804	8	ex	2,8	ex	ex	2	ex	5,6	ex	2	ex
3805	15	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3806	15	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3807	8	ex	2,8	ex	ex	2	ex	5,6	ex	2	ex
3808	15	ex	5,2; 9	ex	ex	3,8	ex	10,5; 11,3	ex	3,8	11,3
3809	15	ex	5,2; 3,5	ex	ex	3,8	ex	7; 10,5	ex	3,8	ex
3810	15	ex	5,2	ex	ex	3,8	ex	10,5	ex	3,8	ex
3811	15	ex	5,2	ex	ex	3,8	ex	10,5	ex	3,8	ex
3812	15	ex	5,2	ex	ex	3,8	ex	10,5	ex	3,8	ex
3813	15	ex	5,2	ex	ex	3,8	ex	10,5	ex	3,8	ex
3814	7	ex	2,4	ex	ex	1,8	ex	4,9	ex	1,8	ex
3815	10	ex	3,5	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3816	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3817	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3818	7	ex	ex	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3819	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3820	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex
3821	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3822	10	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex	ex
3823	24.2	ex	8,5;7,5	ex	ex		ex	17; 14	ex		ex
3824	10	ex	3,5	ex	ex	2,5	ex	7	ex	2,5	ex

În ceea ce priveşte importul de produse chimice organice; farmaceutice; uleiuri esenţiale şi rezinoide, produse de parfumerie sau preparate de toaletă şi cosmetice; săpunuri, preparate pentru spălat şi lubrifiante, ceară dentară, pastă de modelat, originare din Republica Cehă, se observă o creştere semnificativă a acestora în anul 1996 comparativ cu anul 1995. Astfel, în cazul produselor chimice organice creşterea a fost de 138,5%; în cazul produselor farmaceutice creşterea a fost de 51,12%; în cazul produselor cu poziţia tarifară 33 creşterea a fost de 665,9%, iar în cazul produselor cu poziţia tarifară 34 creşterea a fost de 153,9%.

Cu excepţia produselor cu poziţia tarifară 29, exporturile către Republica Cehă au crescut în anul 1996 comparativ cu anul 1995. Cu toate acestea, în anul 1996, importurile au devansat exporturile (excepţie făcând-o doar produsele cu poziţia tarifară 33) iar ca o consecinţă imediată s-au înregistrat deficite ale balanţei comerciale cu astfel de produse (vezi tabelul 4.15. de mai jos).

TABEL 4.15. Evoluţia importurilor şi a exporturilor cu Republica Cehă de produse chimice organice; farmaceutice; uleiuri esenţiale şi rezinoide, produse de parfurmerie sau preparate de toaletă şi cosmetice; săpunuri, preparate pentru spălat şi lubrifiante, ceară dentară, pastă de modelat

mii dolari SUA

Poziţia tarifară	1995		1996
	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
29	2404	805	441	1926
Export net	+1599		-1485
30	3	1551	22	2344
Export net	-1448		-2322
33	94	47	1177	360
Export net	+47		+817
34		1255	161	3185
Export net	-1255		-3024

În ceea ce priveşte comerţul cu Polonia, se poate observa din tabelul 4.16. de mai jos că, în anii 1995, 1996, Polonia a avut de beneficiat, în termeni ai volumului comerţului net, în timp ce România a înregistrat deficite ale balanţei comerciale cu astfel de produse.

Ca o concluzie, se poate spune că reducerea taxelor vamale potrivit Acordului de Comerţ Liber încheiat cu această ţară a influenţat termenii comerciali, România beneficiind numai în cazul comerţului cu uleiuri esenţiale şi rezinoide, produse de parfumerie sau preparate de toaletă şi cosmetice.

TABEL 4.16. Evoluţia importurilor şi a exporturilor cu Polonia de produse chimice organice; uleiuri esenţiale şi rezinoide, produse de parfurmerie sau preparate de toaletă şi cosmetice; săpunuri, preparate pentru spălat şi lubrifiante, ceară dentară, pastă de modelat; materiale plastice şi articole din materiale plastice

mii dolari SUA

Poziţia tarifară	1995		1996
	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
29	978	2392	518	1533
Export net	-1414		-1015
33	21	2598	185	4053
Export net	-2577		-3868
34		4791	335	10774
Export net	-4791		-10439
39	188	4267	333	4049
Export net	-4079		-3716

Aceeaşi evoluţie a comerţului poate fi observată şi în cazul Republicii Slovace, unde s-au înregistrat deficite ale balanţei comerciale atât în anul 1995, cât şi în anul 1996, pentru produsele cu poziţia tarifară 29, 34 şi 39 (tabelul 4.17. de mai jos).

TABEL 4.17. Evoluţia importurilor şi a exporturilor cu Republica Slovacă de produse chimice organice; săpunuri, preparate pentru spălat şi lubrifiante, ceară dentară, pastă de modelat; materiale plastice şi articole din materiale plastice

mii dolari SUA

Poziţia tarifară	1995		1996
	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
29	2371	3581	2488	2863
Export net	-1210		-375
34	-	480		4041
Export net	-480		-4041
39	115	1084	16	2033
Export net	-969		-2017

TABEL 4.18. Evoluţia importurilor şi a exporturilor cu Ungaria de produse chimice organice; farmaceutice; îngrăşăminte; extracte tanante sau colorante, etc. (poziţia tarifară 32); uleiuri esenţiale şi rezinoide, produse de parfumerie sau preparate de toaletă şi cosmetice; săpunuri, preparate pentru spălat şi lubrifiante, ceară dentară, pastă de modelat; produse diverse ale industriei chimice; materiale plastice şi articole din materiale plastice

mii dolari SUA

Poziţia tarifară	1995		1996
	Exporturi	Importuri	Exporturi	Importuri
29	23409	10404	20386	4971
Export net	+13005		+15415
30	132	6880	142	5145
Export net	-6748		-5003
31	4419	-	6830	-
Export net	+4419		+6830
32	65	3593	374	4370
Export net	-3528		-3996
33	28	4388	15	4980
Export net	-4360		-4965
34	1	904	231	4275
Export net	-903		-4044
38	191	2191	3809	3689
Export net	-2000		+120
39	1966	24216	3312	2590
Export net	-22250		-22588

În ceea ce priveşte comerţul cu Ungaria, din tabelul 4.18. de mai sus se observă o devansare a importurilor de către exporturi în cazul produselor cu poziţia tarifară 29, 31 şi respectiv 38, cu o influenţă pozitivă asupra balanţei comerciale cu astfel de produse ce a înregistrat surpluse atât în anul 1995 cât şi în anul 1996.

Ca o concluzie, se poate spune că Ungaria a beneficiat de pe urma comerţului cu România în cazul produselor cu poziţia tarifară 30, 32, 33, 34 şi respectiv 39, caz în care România a înregistrat deficite însemnate ale balanţei comerciale.

În încheiere, putem aprecia că modul în care au fost utilizate tarifele vamale sau alte bariere comerciale impuse produselor industriei chimice nu denotă o aprofundare a situaţiei existente din punct de vedere al productivităţii ramurii, şi implicit a competitivităţii acesteia. Ca urmare a deschiderii economice a României în raport cu piaţa europeană (UE şi CEFTA), celelalte state europene au avut de câştigat, în timp ce România şi-a adâncit deficitul comercial. Pentru a putea contracara acest fenomen, este necesară luarea unor măsuri de protecţie necomerciale, care să sprijine intern industria chimică, în sub-ramurile sale în care România are un oarecare avantaj comparativ. De asemenea, trebuie găsite căi de stopare a creşterii importurilor "indezirabile", făcute în ramuri care sunt mai puţin specializate la export.

V. Sinteză. Concluzii

Lucrarea “Studii de caz sectoriale din industria României” prezintă, din punctul de vedere al pieţei interne, situaţia comparativă a sub-ramurilor industriei româneşti, grupate după criterii de competitivitate şi pondere, încercând să evidenţieze anumite comportamente comune sau interdependenţe între evoluţia indicatorilor macroeconomici de ramură şi politicile protecţioniste aplicate sectorial (diferenţiat). Au fost preferate studiile de caz pe ramuri considerate prioritare, pentru a avea o largă acoperire a ramurilor industriale (din perspectiva comerţului exterior şi din cea a producţiei sau a cifrei de afaceri).

Selecţia ramurilor prioritare pentru economia românească este făcută pe baza utilizării mai multor criterii, care se referă la tendinţele şi ponderea producţiei ramurii în producţia industrială totală, la gradul de specializare al ramurii respective în raport cu partenerul comercial majoritar - Uniunea Europeană -, la tendinţele şi ponderea exporturilor şi importurilor în totalul acestora pe întreaga industrie, la specializarea exporturilor ramurilor în România faţă de Uniunea Europeană, sau la capacitatea de export direct a fiecărei ramuri.

O concluzie importantă care rezultă este aceea că, în perioada de tranziţie traversată în ultimii opt ani, importurile româneşti au dovedit o elasticitate globală mai mare decât exporturile, atât în raport cu veniturile, cât şi cu preţurile mondiale sau cu cursul de schimb al monedei naţionale. Tendinţa de accentuare a deficitului balanţei comerciale constituie un semnal de alarmă pentru decidenţii politici, deoarece ea sugerează cronicizarea unei stări de fapt a economiei naţionale, caracterizată prin lipsă de competitivitate şi capacitate redusă de creare a valorii adăugate din resurse regenerabile.

Rezultatele cercetării demonstrează necesitatea intervenţiei autorităţilor pentru asigurarea protecţiei anumitor ramuri, instrumentele care se impun a fi utilizate în acest scop fiind dependente de caracteristicile ramurilor industriale care au condus la selectarea acestora drept prioritare. Ramurile industriale au fost grupate pe mai multe categorii, modul de abordare a problematicii protecţiei sectoriale fiind foarte diferit de la caz la caz.

Astfel, ramurile care prezintă importanţă strategică prin faptul că sunt producătoare directe de resurse primare necesare factorilor de producţie (industria alimentară, energetică, de prelucrare şi distribuţie a produselor petroliere sau energiei electrice, industria textilă în anumite zone ale ei, industria de armament, cea extractivă) trebuie protejate prin metode combinate, externe (politici comerciale) sau interne (subvenţii, fiscalitate), care să menţină ponderea producţiei ramurii respective în total şi să mărească capacitatea ramurii de a face exporturi directe, fără a afecta oferta pe piaţa internă.

România a deţinut încă de la începutul acestui secol specializare în industria prelucrării petrolului, dar tendinţele ultimilor ani vin să sugereze diminuarea gradului de specializare, prin scoaterea ţării de pe piaţa mondială, prin pierderea foştilor parteneri comerciali şi prin învechirea stocului de echipament şi tehnologie utilizate.

De asemenea, este inacceptabil ca un stat, în care 35% din populaţia activă lucrează în sectorul agricol, să nu fie net exportator de produse ale industriei alimentare şi de produse agricole, iar costurile de producţie să fie mai mari decât în alte state europene. Necesitatea creşterii eficienţei în agricultura românească este principala prioritate pe termen scurt, cu atât mai mult cu cât studii recente demonstrează concentrarea populaţiei sărace în mediul rural.

Politicile comerciale implementate în România, în sectorul agro-alimentar, după cum se demonstrează în capitolul al doilea (pe studiul de caz al industriei alimentare), nu au fost nici unitare, nici concertate şi nu au răspuns unei strategii pe termen lung bine definite.

O altă grupă importantă de ramuri cărora trebuie să li se acorde prioritate în cadrul strategiei naţionale de dezvoltare este caracterizată de un nivel ridicat de specializare dublă, atât în producţia industrială, cât şi în exporturi. România are asemenea sectoare productive, în care deţine avantaj comparativ pe piaţa mondială, în special în raport cu partenerii săi principali, statele Uniunii Europene: industria de mobilier, industria textilă, cea a confecţiilor, industria metalurgică şi a construcţiilor metalice, industria de prelucrare a lemnului. Cu excepţia industriei metalurgice, toate celelalte sunt ramuri cu productivitate extrem de scăzută, care utilizează intensiv factorul forţă de muncă şi care au disponibilizat un număr impresionant de salariaţi necalificaţi în urma procesului de restructurare demarat după 1990. Prin contrast, industria metalurgică are caracteristici opuse, dar prezintă un potenţial foarte scăzut de generare a valorii adăugate (rata profitului a fost diminuată prin acordarea unor subvenţii masive, care au scăzut motivaţia ramurii de a se retehnologiza prin investiţii auto-finanţate).

Studiile de caz prezentate, în cadrul acestei grupe, se referă exact la două ramuri cu caracteristici total diferite: industria textilă şi a confecţiilor, pe de o parte, şi industria metalurgică şi a construcţiilor metalice, de cealaltă parte. Politicile comerciale, care trebuie luate în consideraţie pentru a asigura protecţia acestor ramuri, sunt de promovare / subvenţionare a exporturilor (după modelul clasic de subvenţii utilizat de Uniunea Europeană sau SUA, exact în aceste ramuri, ca şi în cazul produselor agro-alimentare), nu de diminuare a importurilor; cele două industrii au o pondere ridicată de re-exporturi în totalul cifrei lor de afaceri, iar soluţia de accentuare a barierelor tarifare sau netarifare ar periclita profitabilitatea internă a ramurilor, precum şi numărul de locuri de muncă pe care le necesită în buna lor funcţionare.

Protecţionismul prin politici comerciale se dovedeşte a fi eficient în cazul ramurilor industriale care deţin o pondere relativ mare în producţia naţională, dar care se bazează pe input-uri provenite din import. În România, criza economică care a însoţit primii ani de tranziţie şi care a revenit după 1997, datorită necesităţii unei restructurări reale la nivelul managerial al întreprinderilor de stat, a evidenţiat existenţa mai multor ramuri în care importurile au crecut cu o rată superioare creşterii producţiei (elasticitate de venit mai mare ca unitatea), şi care produc multe mărfuri al căror nivel de calitate este inferior ofertei medii de pe piaţa mondială. Lucrarea de faţă clasifică în această grupă: industria chimică (în special cea de medicamente, fire şi fibre sintetice, prelucrarea cauciucului şi maselor plastice), industria constructoare de maşini şi echipamente, industria mijloacelor de transport.

În cadrul analizei efectuate, se dau exemple, pe grupe de produse, subramuri etc., privind influenţa pe care au exercitat-o politicile comerciale realizate în ultimii ani, asupra creşterii sau diminuării exproturilor româneşti, pe diferite pieţe.

În ansamblu, evoluţia din ultimii ani a industriilor analizate confirmă instalarea unei tendinţe de scădere atât a producţiei, cât şi a ponderii exporturilor, pe fondul unei creşteri a importurilor; excepţie face industria de mijloace de transport rutiere, unde nu se poate vorbi despre o tendinţă fermă, dar există dovezi ale efectelor pozitive generate de investiţia DAEWOO (vezi şi studiul B.1.1. din cadrul aceleiaşi teme). Reducerea treptată, dar consistentă, a tarifelor, precum şi eliminarea multor bariere netarifare din fluxurile bilaterale România - Uniunea Europeană a pus în evidenţă specializarea UE în raport cu România, în aceste ramuri industriale, precum şi surplusul de competitivitate a produselor vest-europene, cu precădere a produselor chimice; în consecinţă, a avut loc un fenomen de creştere bruscă a importurilor româneşti de produse chimice, sau de maşini şi echipamente provenite din UE, creştere întreţinută de reducerea tarifelor de la 20% la 12% într-o perioadă de numai doi ani.

Pot fi considerate ramuri prioritare, în cadrul unei strategii economice naţionale de dezvoltare, şi ramurile care cunosc, în ultimul deceniu, o tendinţă puternică de creştere a producţiei şi comerţului exterior, pe plan internaţional: industria aparaturii şi componentelor legate de tehnologia informaţiei sau de serviciile financiare sau culturale. Producţia acestor ramuri în România este acum nesemnificativă ca pondere, dar situaţia trebuie analizată pe termen lung, existând necesitatea sprijinirii acestor ramuri, pentru a mări competitivitatea şi productivitatea industriei româneşti, în viitor.

Una dintre constatările studiului constă în faptul că, urmare a deschiderii economice a României în raport cu piaţa europeană (UE şi CEFTA), celelalte state europene au avut de câştigat, în timp ce România şi-a adâncit deficitul comercial. Pentru a putea contracara acest fenomen, este necesară luarea unor măsuri de protecţie necomerciale, care să sprijine intern sub-ramurile industriale în care România are un oarecare avantaj comparativ. De asemenea, trebuie găsite căi de stopare a creşterii importurilor "indezirabile", făcute în ramuri care sunt mai puţin specializate la export.

Aşadar, sintetizând, în cadrul prezentei faze – “Studii de caz” au fost efectuate analize necesare stabilirii criteriilor de selectare a ramurilor ce prezintă interes special în problema protecţionismului industrial şi, pe această bază, au fost realizate studii privind: ramuri strategice – sectorul agro-alimentar; ramuri cu specializare în producţie şi export – industria metalurgică şi industria textilă şi de confecţii; ramuri cu pondere mare în producţie şi cu tendinţă pronunţată de creştere a importurilor – industria mijlocelor de transport şi industria produselor chimice (organice, farmaceutice şi diverse).

Concluziile analizei pe ansamblul tuturor celor 4 faze realizate până în prezent în anii 1997-1998 vor forma obiectul unui studiu separat (noiembrie 1998), menit a sistematiza şi sintetiza constatările, recomandările şi sugestiile legislative şi de politică industrială, fiscală şi de altă natură, ce se impun în vederea asigurării unei protecţii adecvate industriilor româneşti, pe baza rezultatelor cercetării efectuate.

Bibliografie

1. Antimonopoly Office of Poland, 1994, Buletin, Anul 1, nr. 0, Varsovia

2. Institutul de Comert Exterior, 1993, Polish Foreign Trade in 1992, Annual Report, Varsovia

3. GATT Trade Policy Review Mechanism, 1991, Ungaria, GATT, Geneva

4. GATT Trade Policy Review Mechanism, 1993, România, GATT, Geneva

5. Hindley, B., Patrick, A., M., 1994, Attracting Foreign Direct Investment by Trade Policy, London School of Economics and Institute d’Etudes Politiques de Paris

6. Hoekman, B., P., Mavroidis, 1994, Linking Competition and Trade Policies in Central and Eastern European Countries

7. Messerlin, P., A., 1993, Should Anti-dumping Rules by Replaced by National or International Competition Rules?

8. Polish Foreign Trade - diferite publicatii

9. Sapir, A., 1994, The European Agreements: Implication for Trade Laws CEPR Paper

10. Winters, A., 1994, Trade Policy Institutions and Negotiating Objectives.

11. Financial Times, 1979, pag. 5

12. Financial Times, 1980, pag. 1

13. Financial Times, 19 iulie1978, pag. 8

14. Financial Times, 17 ianuarie 1978, pag. 22

15. Financial Times, 16 mai 1978, pag 36

16. Financial Times, 1 decembrie 1979, pag.1

17. Seventh Report on Competition Policy, pag. 139

18. Eighth Report on Competition Policy (Brussels: Commission of the European Community, 1979), para. 4.1.

19. Ludolph, Cl "Mutual Recognition Agreements-Access to the European Union", US Department of Commerce, 1995

20. Stephenson, Sh "Standards and Conformity Assessment as Nontariff Barriers to trade", the World Bank, working paper l826/sept.'97.

21. x x x - ISO 9000 News, march 1996

22. Wilson, J "Standards and APEC. An Action Agenda" 1995

23. OECD "Proceedings from the Conference on Consumer Product Safety Standard and Conformity Assessment. their Effect on International Trade" Paris, 1996

24. US Department of Commerce "Standards, Conformity Assessment and Trade", 1995

25. x x x - MOCI (Moniteur Officiel du Commerce International), Paris, colectia 1997

26. Krishna, Raj, Policy Research Working Paper 1823/sept. 1997, World Bank.

27. Boltuck, R & Litan,R, America`s Unfair Trade Laws, Washington, D.C.,1991

28. x x x - L’Observateur de l’OECD, 1995,1996

29. Ford, R., OECD Economics and Statistics Department, 1995

30. Malkin, D., Assistance to Industry and Structural Adjustment, Producer Subsidies, Pinter Publish., Londra, 1990

31. Burgess & Stern, Regional integration and Commodity Tax Harmonisation, World Bank, noiembrie,1997.

32. Waxman, M.P., InternationalTrade Boycotts,Washington, D.C., 1996

33. x x x - Lobbying under the Noerr-Pennington doctrine, The George Washington Journal of International Law and Economics, 1996.

34. U.S. Department of Commerce Trade Statistics - WTO Trade Policy Review: Mexico, 1997.

35. U.S. Department of Commerce Trade Statistics - Compilation of Foreign Motor Vehicle Import Requirements, 1997.

36. Ronald Jones, Peter Kenen - Handbook of International Economics, North-Holland, 1990, 2 vol.

37. Beth and Robert Yarbrough - The World Economy: Trade and Finance, Dryden Press, 1994.

38. P. Krugman, M. Obstfeld - International Economics Theory and Policy, Brown College, 1988.

39. WTO Publications - Disputes under the GATT regime, 1996.

40. Voiculescu, D. et al. - Analiza de competitivitate a economiei României Orizont 2000-2005-2010, Ed. Academiei, Bucureşti, 1998.

41. Ciupagea, C., Hall, St., Unguru, M. - The evolution of the Românian Foreign Trade during transition: 1990-1998, LBS papers, ACE Project P96-6221-R, 1998.

42. Ciupagea, C. et al. Analiza comparată a unor politici de protecţie a industriei în ţări ce constituie parteneri comerciali reprezentativi ai României, SCIENTCONSULT, Bucureşti, 1998.

43. Acordul de Asociere dintre România şi Comunitatea Europeană

44. Ministerul Industriilor şi Comerţului, "Ghidul de Utilizare a Tarifului Vamal de Import al României", 1995

45. Ministerul Industriilor şi Comerţului, "Ghidul de Utilizare a Tarifului Vamal de Import al României", ianuarie 1997

46. Ministerul Industriilor şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful Vamal de Import al României", iunie 1997

47. Ministerul Industriilor şi Comerţului, "Tariful Vamal de Import al României", 1998

48. Comisia Naţională pentru Statistică, "Buletinul Statistic de Comerţ Exterior", nr. 1, 1998

49. Comisia Naţională pentru Statistică, "Buletinul Statistic de Comerţ Exterior", nr. 2, 1998

50. Comisia Naţională pentru Statistică, "Anuarul de Comerţ Exterior al României", 1997

51. Comisia Naţională pentru Statistică, "Buletinul Statistic Lunar", nr. 6, 1998

52. J.Lingard, “Instruments for Agricultural Policy in România”, mai, 1998

53. Proiectul ACE-PHARE P94-0678-R, pentru 22 ramuri industriale, coordonator Ing.Dr.ec. Constantin CIUPAGEA

54.Tracy, M, Produsele alimentare si agricultura in economia de piata, APS, 1997.

55. C.Ciupagea, în “Studii de fundamentare pentru elaborarea unei politici optimizate de protejare a industriei nationale pe piata interna”, SCIENTCONSULT, noiembrie 1997

56. A. Irimescu, C. Serbanescu, E. Tesliuc, “România - Recent Agricultural Policy, Trade and Market Development”, martie, 1997

57. Tracy, M, East-West European Agricultural Trade, Genappe, Belgium, 1994

Faza următoare Înapoi

---

[1] + tendinţă ascendentă a ritmului anual mediu de variaţie a indicelui de specializare; - tendinţă descendentă; ++, +++, --, --- grad de accentuare a tendiunţei; cst (cvasi) constanţă

[2] Pâna la data prezentei lucrari, nu se dispune de date statistice definitive.

[3]

[4] Sursa: Ministerul Insutriei şi Comerţului, “Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României”, ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Tariful vamal al României, 1998".

[5] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

[6] ATC, articolele 2.13, 2.14

[7] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

[8] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

[9] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

[10] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

[11] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

[12] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

[13] Sursa: Ministerul Industriei şi Comerţului, "Ghidul de utilizare a tarifului vamal de import al României", ianuarie 1997;

Ministerul Industriei şi Comerţului, "Suplimentul nr. 2 la Tariful vamal de import al României", anul 1997.

---

Page: 5
[71]