Criterii și metodologie de evaluare

a patrimoniului institutelor, laboratoarelor,

al altor active de C&D și de înaltă tehnicitate

 

Sinteza analizelor de caz

(Extrase)

 

Metodologia de evaluare                                  Înapoi

 

 

Responsabil de lucrare:

 

Ing. Mircea Popescu

Evaluator atestat

 

 

 

Lucrarea are la bază documentațiile de evaluare a patrimoniului realizate la 4 unități de de C&D, cu participarea autorilor metodologiei, a unor evaluatori pe specialități (construcții, analiză financiară etc.) și a unor colaboratori din institutele evaluate, documentații incluzând secrete comerciale ale unităților evaluate și neincluse în prezentul CD

În “Sinteza analizelor de caz”, denumirile unităților sunt prezentate codificat (I1, I2, I3, I4) și referirirle la profilul lor sunt eludate

 

 

© SCIENTCONSULT, noiembrie 1993

                               CUPRINS

 

 

 

 

INTRODUCERE. 2

1. ANALIZA COMPARATIVA DE ANSAMBLU A REZULTATELOR OBȚINUTE LA INSTITUTELE DE CERCETARE EVALUATE. 3

2. ELEMENTE SPECIFICE INREGISTRATE IN CURSUL ANALIZEI DIAGNOSTIC A INSTITUTELOR C&D   8

2.1. Aspecte privind situația  generală prezentă și prognozele pe termen lung. 8

2.2. Elemente de diagnoză specifice. Poziția  în cadrul  subramurii industriale, ca element determinant utilizat 10

2.3 Concluzii. Puncte tari și punte slabe.  Perspective, căi de redresare. 17

3.1. Stabilirea  valorii patrimoniale. 22

3.1.1 Terenuri 22

3.1.2 Clădiri și construcții 23

3.1.3. Utilaje și echipamente. 25

3.1.4. Alte elemente de activ. 28

3.2 Evaluarea  prin metode de randament 29

3.2.1 Modalități de determinare a  profitului real 29

3.2.2. Parametrii de calcul  ai valorilor  de randament 33

3.2.3  Influențe specifice institutelor   de C&D la determinarea  valorii de  profitabilitate, de cash-flow și de goodwill 36

3.3. Practici de evaluare a  activelor  intangibile. 38

3.3.1. Procedee de evaluare patrimonială. 38

3.3.2 Procedee de evaluare bazate pe efectele economice asupra  subramurii industriale. 40

3.3.3 Evaluarea  prin metode de punctare a  activelor intangibile. 41

3.4. Comparația  rezultatelor  obținute. Valori recomandate de evaluatori 49

4. ANALIZA CALITĂȚII REZULTATELOR OBȚINUTE. 51

4.1 Analiza modului de obținere a datelor 51

4.2. Evaluarea calității datelor obținute. 52

4.3. Analiza suficienței datelor obținute și influențele asupra rezultatelor finale. 53

4.4. Elemente specifice a căror identificare contribuie la evaluarea corectă a institutelor 54

5. CONCLUZII FINALE. 55

5.1 Analiza modului în care lucrările de evaluare și-au atins scopul propus. 55

5.2 Analiza modului în care metodologia propusă a corespuns particularizării în cele patru cazuri abordate. Elemente de noutate. 57

5.3 Concluzii privind perspectivele unităților C&D în urma evaluării 58

T A B E L E FINALE. 59

 

 

 

 

 

 

INTRODUCERE

Elaborarea   unei  metodologii de evaluare  a  patrimoniului

institutelor   laboratoarelor  al  altor active de  cercetare­-dezvoltare

și de înaltă  tehnicitate, s-a  dovedit a  fi o lucrare  de

amploare,  cu multe elemente specifice, cu dificultăți reale  în

culegerea  și constituirea  informațiilor  necesare pentru  stabilirea  valorii acestora.

 

     Lucrarea  a  fost structurată în mai multe faze, pornind de la

primă redactare metodologică cu caracter  teoretic  și  continuată

cu o etapă aplicativă, constând în studii de caz -­ în  fapt

evaluări  a patru institute prestigioase de  C&D.â,  din  diferite

subramuri industriale, pe parcursul a trei faze contractuale, din

care două în anul 1993:

     ­ ………………………………………

     Șirurile  de valori obținute în fiecare caz sunt  prezentate  

în  tabelele nr. 1.1. și nr. 1.2.,  aflate  la   sfârșitul

acestui capitol.

 

     Această etapă aplicativă și-a  propus să realizeze, pe lângă

testarea și îmbunătățirea ăriteriilor prevăzute în  metodologia

inițială,  și relevarea  unor  aspecte specifice, cu caracter   de

noutate,  menite  să dezvolte teoria  și  practica  existentă  în

domeniu pe plan național.

     Atât necesitatea  unității temporale, cât și dorința  de  a 

cunoaște mai multe puncte de vedere și sisteme de abordare  și

analiză,  au condus la formarea unor echipe diferite  de  evaluatori,  

echipe  compuse din specialiști  -  ingineri  (tehnologi,

"utilajiști", constructori), economiști, informaticieni,  având

calificare și experiență în evaluare patrimonială.

    
În  această  situație, pe fondul   cadrului  nelimitativ  al 

Metodologiei,  au apărut diferențe, uneori notabile, atât în  ce

privește  metodele utilizate, cât și în interpretarea   și  

selecția  rezultatelor.

 

 

 

    1. ANALIZA COMPARATIVA DE ANSAMBLU A REZULTATELOR OBȚINUTE LA INSTITUTELE DE CERCETARE EVALUATE

 

     In tabelul  nr. 1.1. s-a  realizat o prezentare a  rezultatelor

obținute. Rezultatele au fost grupate în modul  următor:

     ­ rezultate obținute prin metode patrimoniale;

     ­ rezultate obținute prin metode de randament;

     ­ rezultate obținute prin formule de cash-flow;

     ­ rezultate obținute prin punctarea  activelor  intangibile.

 

     Comparând  valoarea   obținută prin  metoda  patrimonială  a

activului net corijat (ANC), aplicată în toate cele patru cazuri,

se  constată  dimensiunea  mai redusă a  I1  fată  de  celelalte

institute  analizate  (I2, I3 și I4).  Acest  aspect  nu

impiedică  prezentarea  în paralel  a  rezultatelor,  șirurile  de

valori propuse analizei având coerența  necesară concluziilor.

 

     În  determinarea   valorii  patrimoniale,  nu  s-a   considerat

necesară calcularea  vreunei forme a  valorii substanțiale,  deoarece   

în institutele de C&D este dificilă  departajarea   echipamentelor   și  resurselor   participante direct  la   procesul   de producție de cele aflate în conservare și care,  oricând,  pot interveni activ în procesul  de cercetare.

 

     Deși  cele  patru echipe care au participat la   lucrare  au

respectat indicațiile de selectare a  metodelor  de evaluare,  s-a

înregistrat o divesitate de moduri de abordare, de corecții,  de

formule de mediere, de evaluare a  parametrilor  de calcul  (rata de

actualizare, perioada, profitul).

     În acest sens, echipa  care a  lucrat la  I3 a  investigat un

mod  de  a   determina  valoarea  patrimonială  prin  includerea   în

aceasta   a   activelor   intangibile, evaluate  prin  asimilare  cu

posturile  din planul  contabil , aferente imobilizărilor   necorporale.  

După  cum se poate constata  în tabelul  nr. 1.2.,  poz.  2,

procentul   de creștere a  valorii ANC este considerabil, de  19%,

comparabil  ca  pondere cu valoarea de  profitabilitate  limitată ,

obținută în cazurile I1 și I2 (tabelul  nr. 1.2., poz. 3).

 

     În  cazul   metodelor  bazate pe valoarea  de  randament,  s-a

considerat  necesară separarea  valorilor  deduse  din  rezultatele

bilanțiere,  obținute  sau anticipate, de  valorile  deduse  pe

seama   aportului  activelor   intangibile. De  remarcat  că,  prin

aportul   activelor   intangibile, valorile de  randament  înregistrează  

creșteri  considerabile (între 1,6 și 3  ori),  mergând

până la  a  egala  valorile patrimoniale (cazul  I4).

 

     O  altă  remarcă trebuie făcută în sensul  că, de la  caz  la

Caz, modul  de a  evalua  aportul  activelor  intangibile ca  un supraprofit  

a   îmbrăcat  diverse forme, funcție  de  cantitatea   și

calitatea   datelor   obținute. S-au conturat  diverse  metode  de

cuantificare  a   efectelor   activității  de  cercetare,  diverse

ipoteze și factori de influență.

 

     În  cazurile în care valorile bazate pe fluxul   de  numerar

(cash-flow) au fost mai larg fundamentate, rezultatele s-au aflat

într-o  zonă medie a  intervalelor  obținute la  fiecare  evaluare,

confirmând  redutabilitatea  acestei metode chiar  și în  cazul

institutelor  de C&D. De altfel, acolo unde s-au efectuat  calcule

incluzând  aportul   activelor  intangibile la  fluxul   de  numerar,

valorile  obținute  s-au  situat  în  apropierea   preferințelor

evaluatorului  (I2  și I3), fiind agreate  și  de  unitatea evaluată.

 

     ÎIn  cazul   unitcăților  C&D,  evaluarea   aportului  activelor

intangibile  este necesară și deosebit de utilă, metoda  de  evaluare

prin punctare fiind o cale rapidă de determinare a oportunității

acestui calcul  și a nivelurilor  de negociere propuse.

 

     În  ceea  ce  privește  punctarea  activelor   intangibile,

șirurile  indicelui  "Valoarea  specifică pe  punct  a   activelor

intangibile"  prezintă  o dispersie  considerată  mare  (raportul

maxim/minim    3,3  ­ tabelul  nr. 1.1. ­ poz. 2); deci,   nu  s-a

realizat  un  echilibru între diversele  categorii  punctate.  Un

element pozitiv îl  constituie relativa constanță a indicelui  de

eficiență  T "Total puncte/număr de personal cu pregătire  superioară"

(tabelul   nr.  1.1 ­ poz. G),  ceea   ce  îndreptățește

considerarea   grupei de punctare a  personalului ca  element  pivot

în determinările de acest gen.

 

     Prezentarea  comparativă a  valorilor  obținute, experiența  practică

dobândită  în  analizele  de  caz efectuate,  au  permis  o  serie  de

concluzii preliminare.

 

     Ăriteriile și metodologia  elaborate pot să constituie numai

o abordare minimală în munca de evaluare, să se  constituie sub

forma  unui îndrumar , care să permită unui evaluator experimentat

să  realizeze lucrări de acest gen în cunoștință de cauză,  să

evite  subevaluările. Importantă este competența  evaluatorului

asupra specificului activității de C&D.

 

      Diversitatea  și calitatea  datelor  culese, modul  de  prezentare

și interpretare a  acestora, pot impune metode și  procedee

de  evaluare  diversificate,  care să se situeze  în  afara  unei

metodologii prestabilite.


SCIENTCONSULT SRL                                TABELUL NR.1.1   

 

 

Rezultatele obținute în urma  evaluării unităților  de cercetare-dezvoltare

pe baza  metodelor  clasice și prin metode specifice de calcul  al  activelor  intangibibile

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Nr.     Metoda /Procedeul                Valoarea  obținută, în mil .lei

crt.      de evaluare                        -----------------------------------------------------

                                                                   I1             I2             I3           I4                                             

----------------------------------------------------------------------------------------------------

 0             1                                                 2               3              4            5

----------------------------------------------------------------------------------------------------

 A. Metode parimoniale

 

A1.  Valoarea  activului net corectat (ANC) 282        3391       2275     2554

A2.  Valoarea  ANC, inclusiv imobilizările

     necorporale asimilate                                -              -          3294          -

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

 B. Metode de randament

 

B1.  Determinări pe baza  profiturilor 

rezultate din bilanț actualizate sau a 

celor previzionate

B1.1 Valoarea  de profitabilitate limitată     

     (VPL)                                                     56,4            702        1410     1449

B1.2 Valoarea  de profitabilitate continuă

     (VPC)                                                    56,4             -          ­       -        1149

B2.  Evaluarea  supraprofiturilor  calculate

     asupra  efectelor  economice din cadrul

     subramurii industiale

B2.1 Valoarea  de profitabilitate limitată     

     (VPL)                                                 val.medie      1214         1146   val.min.

B2.2 Valoarea  de profitabilitate continuă

     (VPC)                                                       112             -          ­      -         1200

B3.  Valoarea  de profitabilitate totală

     adoptată (B1.1+B2.1 sau B1.2+B2.2

     sau formule de mediere)                          186,4       1923         2256      2500

---------------------------------------------------------------------------------------------------------
 C.Metode bazate pe cash-flow

 

C1.  Metoda  disponibilităților  succesive   

     (MDSCF) aplicată fără includere supra­-

     profitului și pe baza :

C1. ­ valoarii reziduale financiare                    144              -            1765       426

C1.­ valoarii reziduale a  mijloacelor  fixe           -                -            1707          -

C2.  MDSCF calculată prin includerea  supra-

     profitului și pe baza:

 

C2.1 ­ valoarii reziduale financiare            ­          -                -             2274       ­ -

C2.2 ­ valoarii reziduale a  mijloacelor  fixe         -             2707          ­  -            -

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 D. Valorile agreate de evalutori                      300            2700        2560     3700

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 E. Nivelul  activelor  intangibile        

   obținut prin metoda  punctării (în puncte)             

 

E1.  Valori pe baza  metodologiei inițiale            417         1784          3296      3868

E2.  Valori pe baza  Îmbunătățirilor  propuse      754         3902        11583      5399

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 F. Valoarea  specifică pe punct a        

   activelor  intangibile (B2/E2)  în mil.lei/punct

 

F1.  ­ în valori curente                                         0,149        0,314       0,100        0,224

F2.  ­ în valori actualizate (cursul           

       1 USD = 690 lei)                                          0,239        0,333       0,100        0,224

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 G. Indicele de eficiență tehnică        

      ( total  puncte/nr. personal  cu

       pregătire superioară)                                     27,93        27,48      27,75         25,23

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

     NOTA:

   

     Valorile au fost calculate la 

     urmctorul  curs al  monedei, lei/USD               430             650           690           690

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

SCIENTCONSULT SRL                                        TABELUL NR.1.2   

 

 

 

        Prezentarea  comparativă procentuală a  rezultatelor  obținute prin evaluare

             în cadrul  fiecărei unități C&D (pe baza  datelor  din tabelul  1.1)

                                                                                     

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nr.       Denumirea                    Valoarea  procentuală relativă (ANC 100) în procente

crt.  metodei de evaluare       -------------------------------------------------------------------------------

                                                       I1                   I2                       I3                         I4 

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 0                 1                                  2                     3                       4                           5

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 1. Valoarea  activului net corectat

    (ANC)                                         100                100                     100                      100

 2. Valoarea  ANC, inclusiv imobiliză-   

    rile necorporale asimilate            ­   -            ­        -              ­             -                          -

 3. Valoarea  de profitabilitate           

    (VPL, VPC sau medie)                  20                 21                        51                        53

 4. Valoarea  de profitabilitate totală       

    (inclusiv aportul  activelor  intan-        

    gibile)                                             60                 57                        81                       98

 5. Valoarea  de cash-flow                 51                  -                          62                       17

 6. Valoarea  de cash-flow totală

    (inclusiv aportul  activelor  intan-

    gibile)                                ­                -                  80                        82                         -

 7. Valorile agreate de evaluatori       106                80                        92                       145

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

    

2. ELEMENTE SPECIFICE INREGISTRATE IN CURSUL ANALIZEI DIAGNOSTIC A INSTITUTELOR C&D

            

     In 1990, situația  în cazul celor patru unități  analizate

se prezenta  în modul  următor :

     A.  Constituirea  unităților  C&D sub forma   unor   institute

Gigant, cu numeroase filiale la  nivelul  întregii țări;

     B.  Existența  unor  dotări importante din punct  de  vedere

cantitativ și valoric, dar  cu uzură morală pronunțată;

     C.  Menținerea   unui personal  numeros, cu  încărcare  medie

scăzută, cu nivel  de pregătire și participare eterogen;

     D. Existența  unui nivel  al  comenzilor  menținut  artificial

în cadrul  economiei centralizate;

     E. Diminuarea  progresivă către anul  1989 a  nivelului științific

și de rentabilitate a temelor  de cercetare;

     F.  Scăderea   nivelului mediu de pregătire,  concomitent  cu

slăbirea  interesului pentru formarea  și perfecționarea  cercetătorilor .

 

     După  1990, o serie din deficiențele enunțate anterior   au

fost  corectate, respectiv: desprinderea unor filiale,  divizarea

unora  dintre unități, disponibilizarea  personalului  necompetitiv.

creșterea  nivelului contactelor  externe.

     Aspectele  negative  înregistrate  se  referă  la  scăderea

cifrei de afaceri pe fondul  reducerii activității, gradul  scăzut

de  înnoire a  dotărilor, diminuarea  cheltuielilor   cu  pregătirea

personalului, pierderea  unor  cadre specializate cu bună pregătire

(atrase în alte domenii de activitate, mai bine remunerate).

Influențele  modului de structurare și dezvoltare a   activității

de C&D, înainte de 1990 și în perioada   următoare,  au

generat  o  situație complexă, cu multe  aspecte  contradictorii

(analizate pe larg în subcapitolul  2.2).

 

 

 

        2.1. Aspecte privind situația  generală prezentă și prognozele pe termen lung

 

    Din  punctul  de vedere al  poziției în  structurile  noului

tip   de   economie  spre  care  se   tranzitează   în   prezent,
dificultățile sunt legate de:

 

     A. Nivelul  cifrei de afaceri

 

     Nivelul  cifrei de afaceri în valori comparabile este, ca   o

tendință  generală, în scădere. Scăderea  a  fost mai  pronunțată

în 1991 și 1992, înregistrându-se o ușoară tendință de încetinire

în 1993 (sau chiar o redresare - cazul I1). Estimările  pentru 1993 au,

totuși, un caracter   optimist,  susținerea unor   teme importante

din fondul  de 1% asigurând  într -o  pondere ridicată

nivelul de comenzi acceptabil.

 

     B. Nivelul  capitalului propriu

 

     Acțiunile  de  reevaluare a  capitalului  propriu  au  creat

dificultăți  în menținerea  unui nivel  de rentabilitate  rezonabil,  

în  sensul  creșterii costurilor de  cercetare, datorită amortismentelor,  deși

numeroase mijloace fixe nu au o contribuție pe măsura  valorilor

investite. Pe termen scurt, posibilitățile de investire, create

de amortismentele constituite, nu sunt atractive pentru conducerile

din institute, dificultățile majore fiind legate de evitarea pierderii

forței de muncă.

 

     C. Rentabilitatea

 

     Cu excepția  cazului I1, rentabilitatea   vânzărilor

este  în scădere, oșcilațiile și previziunile optimiste având  un

caracter   mai degrabă conjunctural.  Rentabilitatea   capitalului,

chiar    în   condițiile  excluderii   influențelor    evaluării,

păstrează un caracter  pronunțat descendent. Scăderea  rentabilității

se datorează atât diminuării cifrei de afaceri, cât și - se  poate  aprecia - unor posibile  deficiențe  în  managementul financiar .

     Prognozele  pe termen lung sunt axate, în general, pe  creșterea

cifrei  de afaceri și mai puțin pe  rentabilizarea   mijloacelor  fixe,  

reducerea   costurilor , diversificarea activităților.  

Acest fapt este susținut de nivelurile de  rentabilitate

propuse în prognozele prezentate. Ritmul  de  creștere propus  

pentru rentabilitate (tabelul  nr. 2.2) este  I2uficient,

astfel  încât, probabil, nu va  putea  asigura  retehnologizarea   și

reînnoirea   proceselor   de C&D,  microproducție,  servicii.  Mai

mult, ponderea  producției din fondul  de 1% este presupusă la un

nivel  greu de acceptat în perspectiva  pe termen lung.

 

     Pornind de la  cele prezentate anterior  în acest  subcapitol,

nici situația  actuală, nici perspectivele nu au un nivel  încurajator

pentru institutele evaluate.

     În  evaluările realizate, s-au încercat abordări bazate,  în fond,  

pe asigurarea  unor  forme de recapitalizare, de  reconsiderare  

a  ponderii și a nivelurilor de importanță a  activității de  C&D,

ceea  ce ar  putea  fi realizat în  condițiile în  care

activitatea  unităților   de acest tip ar  fi  corect  remunerată,

prin exploatarea  valorilor  intelectuale create și recunoașterea

proprietății intelectuale, precum și a potențialului de  valorificare

a  activelor  intangibile.

     În  acest sens, s-a  constatat un grad scăzut  de  relevanță

pentru  șirurile de valori (în special  valorile pentru  profitul

net),  atât  cele referitoare la  perioada  1990-1993, cât  și  la

cele  reprezentând perspectiva . Ca  urmare, în cadrul   evaluărilor

unităților   de  C&D,  identificarea  sau  adaptarea   unor   metode

specifice s-a  impus ca  metodă de lucru.

 

       2.2. Elemente de diagnoză specifice. Poziția  în cadrul  subramurii industriale, ca element determinant utilizat

 

        Față de elementele de analiză ­ diagnostic recomandate a

fi  avute în vedere la  evaluarea  întreprinderilor  (Evaluarea   

Întreprinderilor,  curs ANEVAR 1992 ș.a.), în cazul   institutelor

de  C&D  au apărut elemente care, chiar  dacă sunt  cunoscute  și

analizate  în literatura  de specialitate, nu sunt suficient  dezvoltate

nici în teorie, nici în cazuistica  românească.

     Sintetizând  experiența  acumulată în cadrul   analizelor   de

caz  și renunțând la  prezentarea  acelor  părți comune și  bine

cunoscute de evaluatorii activelor  industriale, se propune punctarea

unor  aspecte specifice și esențiale în determinarea   unei

valori corecte a  unităților  C&D.

 

 

     1. Elemente specifice privind "diagnosticul  industrial"

 

     În  cazul  unitaților  de cercetare, termenul  "industrialą a

fost înlocuit (și este mai util) cu "tehnic și științificą.

   Elementele principale sunt, în cazul  acesta, nivelul   tehnic

al   echipamentelor, respectiv nivelul științific al   personalului.

   Problema principală în cazul utilajelor și  echipamentelor

existente în dotare, a  fost aceea  a  determinării modului real de

participare a acestora  la  formarea  valorii totale a institutului.

    Spre  deosebire de activele industriale,  valoarea   echipamentelor

se  bazează pe nivelul  tehnic  al   acestora   (precizie,

rezoluție,   repetabilitate,  înregistrarea   și   interpretarea

rezultatelor).  Necesitatea   ca   mijloacele de  lucru  din  acest

domeniu să fie cu minim două clase de performanță peste  dotarea

medie existentă în întreprinderile din aceeași subramură a  impus

uzura   morală ca  element principal în stabilirea  stării  reale  a

mijloacelor  fixe din categoriile 3-9.

     Folosirea  uzurii  morale  în calculul  valorii  implică  un

anumit grad de subiectivitate. S-a urmărit evitarea prin:

     ­  compararea  cu produse similare ale unor  firme de vârf  în

domeniu sau cu dotarea  unor  unități similare cunoscute din țări

dezvoltate industrial;

     - evaluarea prin discuții tehnice cu personalul  utilizator

al mijloacelor fixe, cu proiectanții experimentelor , cu cei care

prelucrează datele, cu beneficiarii serviciilor;

     ­  aprecierea  condițiilor  în care respectivele  echipamente

pot fi înlocuite, recondiționate, reutilate, valorificate.

     Combinarea  informațiilor  duce la  o fundamentare mai  realistă

a  valorii uzurii morale.

     În cazul  în care volumul  de muncă estimat pentru  realizarea

acestor  operații a  fost mare, s-a  trecut la  efectuarea   analizei

numai  pentru  echipamentele cele mai importante  (din  punct  de

vedere  tehnologic  și  valoric),  rezultatele  obținute  fiind

extI2e la  celelalte echipamente.

     Utilizarea   orizontului  de timp specific, pe  ateliere  și

sectoare de activitate, a  simplificat această procedură. În acest

sens,  de comun acord cu exploatatorii și managerii  sistemelor ,

s-au purtat discuții asupra  duratei de viață de tip C&D rămase.

După   stabilirea   acestei valori, s-au  realizat,  în  continuare,

determinările  asupra  uzurii morale individuale prin  comparații

cu   echipamentele   cheie   ale   laboratorului,    atelierului,

subunității.
 În ceea  ce privește utilajele de producție din dotare, s-a

constatat  o stare fizică bună a acestora, datorată, în  special,

gradului redus de utilizare. Gradul  redus de utilizare nu este un

element  negativ, ci un aspect specific pentru  institutele  C&D,

care nu au ca  obiect de activitate producția  intensivă.

     În cazul  în care starea  fizică a  fost considerată  dominantă

față  de uzura  morală, tendința  de supraevaluare  a   mijlocului

fix  respectiv a  fost moderată pe același considerent, al  participării

reduse la  constituirea  cifrei de afaceri. În acest  sens,

opțiunea   pentru o valoare în concordanță cu uzura  scriptică  a

fost  considerată  potrivită. Uzura  fizică reală va  fi  luată  în

considerare  ca  factor  determinant în cazul  scoaterii la   vânzare

ca   activ  independent sau al depunerii suâ  formă  de  garanție

(bancară de exemplu).

 

 

    A  doua   componentă  de  bază  a    diagnosticului   tehnico-

științific  a   fost nivelul  de pregătire a   forței  de  muncă.

Evaluarea   potențialului de personal  s-a  realizat din mai  multe

puncte de vedere:

     ­ pregătire științifică individuală;

     ­  nivelul  științific și gradul  de inovare al   lucrărilor elaborate;

     ­ bănci de date, arhive;

     ­ potențial  de pregătire (biblioteci, prospectoteci, participări

la  activități de I2truire și perfecționare, deschidere internațională).

     Deși se recomandă analiza diagnostic separată a  resurselor

umane, în cazul  unităților  C&D a  fost avută în vedere  corelarea

acestor   aspecte cu starea  tehnică a  dotării, astfel  încât,  din

analizele  realizate  (în  special  la  I2,  s-a   impus  tratarea

împreună a  acestor  doua  componente.

     Diagnosticarea  corectă a  resurselor  umane are o  influență

majoră  în  cazul   evaluării prin metode de randament,  în  care

accentul   cade pe potențialul  de dezvoltare și nu  neapărat  pe

rezultatele  financiare  directe.  De aceea,  personalul   a   fost

analizat  ca  factor  de generare a  valorilor  intelectuale,  valori

care,  deși nu întodeauna  au acoperire directă în  bani,  produc

efecte majore în producția  subramurilor  industriale aferente.

     De  aceea, în toate cazurile analizate, a  fost  considerată

oportună prezentarea  listei cu brevetele de invenții  menținute

în exploatare și a  principalelor  teme și lucrări realizate,  cu

precizarea  efectelor  economice la  beneficiari (acolo unde a   fost

posibil),  alături de programul  de producție. Elaborarea  scenariilor

de evaluare în absența  raportului de diagnostic al  acestor

elemente,  conduce la  drastica  subevaluare a  institutelor  de  C&D

și la  minimalizarea  importanței lor strategice la  nivel  economic.

 

    2. Elemente specifice de diagnostic comercial

 

     Starea  financiară actuală a  unităților  de C&D este generată

și de latura comercială care, fără a generaliza, se prezintă  ca

fiind deficitară. În evaluarea  potențialului unităților  analizate,  

s-a  constatat că nivelul  scăzut al  cifrei de afaceri  este

datorat  și unor  puncte slabe legate de diagnosticul   comercial.

Acestea  sunt:

     -  pasivitatea ofertei de servicii - sau un anumit  caracter

formal al acesteia;

     ­ - absența  unor  măsuri de amploare în diversificarea   sferei

de  servicii  și microproducție, în atragerea   altor   surse  de

venituri;

     ­  - fragilitatea compartimentelor  și activităților de  marketing

și prospectare a  pieței.

     Influențele  negative  din  acest domeniu  trebuie  să  fie

Identificate, evaluate corect și diminuate prin elaborarea  unor

scenarii  care  să aibă în vedere  cererea   pieței,  importanța

domeniului,  starea   generală a  subramurii din  care  face  parte

institutul. În analizele de caz, influențele negative,  conjuncturale,

au fost eliminate parțial  prin reconsiderarea  efectelor

economice  din  subramură și prin scenarii  de  reconversie  și

valorificare a unor capacități, slab utilizate din cauze ce țin

și de rezultatele activităților comerciale.

 

Se  inregistrează intenția de menținere în  perspectivă  a

dependenței față de comenzile din fondul de 1%, astfel:

        ­ I1 ­ 28%

        ­ I2 ­ 62%

        ­ I3­ 50%

        ­ I4 50%

 Se constată că, în timp ce I1, unitate C&D de dimensiuni

mai reduse și mai flexibilă, își propune o  independență  mai

mare  față  de finanțările centralizate,  unitățile  mai  mari

rămân, în proporții de peste 50%, dependente de acestea.

 

 

    3. Elemente specifice ale diagnosticului financiar

 

     Analiza   financiară a căpătat, în cazul  unităților  de  C&D,

unele aspecte specifice, după cum urmează:

 

     A. Datele financiare pe ultimii 3 ani

 

     Această  perioadă  conține anul  1990 ­ un an  de  cotitură,

care  a   marcat  debutul tranziției de la   modul   de  producție

centralizat la  economia  de piață.

     Astfel , în 1990, toate unitățile au pentru cifra  de afaceri

și  de  profit valori (în prețuri  comparabile) sensibil   mai

ridicate decât în prezent (în cazul  I1 ­ abaterea  provine din

faptul  că unitatea  provine din divizarea  unui institut mai mare).

Faptul se datorează finanțării de la buget și fondul de tehnică

nouă  a lucrărilor   de cercetare-dezvoltare,  aspect  specific

înainte de 1990, menținut și în cursul  acelui an. Începând  cu

1991,  în ciuda  constituirii fondului de finanțare de 1%,  reducerea

drastică a  comenzilor  directe ale agenților  economici  s-a

repercutat asupra  institutelor  de C&D.

     În  cadrul analizelor de caz, s-au conturat la  echipele de

evaluatori două tendințe:

     I.  -  menținerea  valorilor financiare din 1990  (la   nivel

actualizat), introducerea  în calcul  ca  atare și folosirea lor  ca

nivel  de comparație pentru șirurile de valori  obținute  din

prognozarea  activității pe termen lung;

     II.  -  eliminarea   (sau  redimensionarea)  acestei  valori,

considerată mărită artificial (cazul I3), în cadrul  strategiei

economice centralizate din trecut, valoare considerată  nerepetabilă

pentru orizontul  de timp analizat (în jur  de 7 ani).

 

     O  altă  problemă, deși nu specifică numai unităților   de

C&D,  a  fost ridicată de actualizarea  șirurilor  de valori  înregistrate  

pe perioada  trecută. De la  caz la  caz, în  funcție  de

specificul   activității,  s-au utilizat  următoarele  metode  de

actualizare:

     ­ exprimarea  valorică a  programului de fabricație, în  prețuri

la  zi;

     ­  utilizarea   indicelui mediu de creștere  a   prețurilor ,

publicat în Buletinul  Statistiă al  Prețurilor;

     ­ utilizarea cursului de schimb pentru USD, rezultat în urma

licitației valutare bancare;

     ­  recalcularea  surselor  de venituri și cheltuieli pe baza

indicelui  mediu de creștere a  prețurilor  la   principalele  

materii prime, materiale, echipamente și a  salariilor.

     Prima  metodă s-a  aplicat la  I1, caz în care dimensiunile

și  specializarea  permit utilizarea  programului  de  fabricație

existent în realizarea  calculelor  de actualizare.

 

Următoarele două variante au fost aplicate la  unitățile cu

realizări de servicii și produse în gamă largă, de valori specifice

reduse, cu înglobarea  de materiale cu mare diversitate (I2, I3).

În cazul  I4 s-a  considerat necesar  a  se recalcula   

costurile pe baza indicelui de creștere a  prețurilor  la  principalii

furnizori,  creșterii  salariului mediu în  unitate,  creșterii

prețurilor  la  beneficiari.

 

    B. Analiza  situației financiare

 

Analiza  situației financiare este utilă, în cazul  evaluării,

pentru:

    ­  corectarea  șirurilor  de valori  (venituri,  cheltuieli,

profit)  în  sensul  eliminării acelor  date care  reflectă  valori

conjuncturale,  întâmplătoare, cu grad redus  de  reprezentativitate;

 

   ­ confirmarea  prognozelor  din punct de vedere financiar;

  ­  oferirea  unor  informații utile la  determinarea  valorii

activului  net  corijat  și,  eventual,  a   celor   substanțiale

(volumul   mijloacelor  circulante, rotația   stocurilor,  datorii,

creanțe, solvabilitate).

     În analizele de caz realizate s-au constatat următoarele:

    ­  independența  financiară a  acestor  unități,  în  sensul 

unui raport fonduri proprii/activ total  favorabil;

     ­ solvabilitate pe termen scurt în limite acceptabile;

     ­ reglarea   plăților   cu clienții - bună;  de  asemenea ,

plățile către furnizori se realizează la  termenele convenite;

 ­  viteza   de  rotație a  mijloacelor   circulante  -  lentă;

    viteza  de  rotație a  stocurilor  variază atât de la unitate  la

unitate,  cât și în cadrul  aceleiași  unități, pentru  diferitele

categorii în parte;

     ­ nu sunt înregistrate credite, situație favorabilă și  un

punct de pornire avantajos în relansare.

 

     C.Analiza  rentabilității

 

     În stabilirea ratei de actualizare, rentabilitatea  capitalurilor

proprii poate fi considerată o referință. Pe de altă parte,

absența   datelor   statistice privind  rentabilitatea   pe  ramuri,

subramuri,  domenii de activitate, zone, diminuează  considerabil

relevanța indicatorilor  de rentabilitate.

     În analizele de caz realizate, au fost calculați indicatorii

de  rentabilitate  (valorile sunt prezentate în tabelele  2.1 și 2.2).

     S-au preferat doi indicatori de rentabilitate: rentabilitatea

vânzărilor  (utilă la  analiza  prognozelor  realizate de  institute)

și  rentabilitatea  capitalului propriu, ca   indicator   de

administrare a  resurselor  avute la  dispoziție.

     Rentabilitatea   vânzărilor   este,  ca   alură  generală,  în

Scădere,  în  special   pentru  perioada   1990-1991.  Previziunile

întocmite  prevăd  stoparea   scăderii și  o  rată  în  creștere

ușoară pâna  în 1997.

 

     Aceeași structură se înregistrează și în cazul  rentabilității

Capitalului,  cu observația  că tendința   de  redresare,

respectiv  de revenire la  potențialul  din 1990, este mai  accentuată

în cazul I1, din aceleași motive enunțate anterior.

     Comparând indicatorii de rentabilitate previzionați cu  cei

Istorici,  se confirmă, într -o oarecare măsură,  realismul   prognozelor.

Totuși,  se constată slaba   implicare  managerială  în

rentabilizarea  producției,  eforturile îndreptându-se în general

doar  spre sporul cifrei de afaceri.

 

 

D. Previziunile financiare pe următorii ani

 

     Previziunile  înregistrate  în tabelul  2.2 au fost  preluate

din  materiale întocmite de conducerile  institutelor   evaluate,

din rapoarte de activitate și studii de restructurare.
     Nu  în toate cazurile previziunile au fost considerate  realiste.

Ca  urmare, cu acordul  conducerii, au fost corectate  unele

valori  (cazurile I2 și I3). Modificările aduse au  constat,

în principal, din:

     ­ - reconsiderarea  ponderii comenzilor  din fondul  de 1% pentru

cercetare în sensul  considerării unor  variante în care participarea

acestuia   la  formarea  cifrei de afaceri  a   institutului  se

diminuează;

     ­  - creșterea   ponderii  microproducției  în   constituirea 

cifrei de afaceri;

     - redimensionarea ratei profitului brut în cifra de afaceri,

în  sensul  majorării pentru activitățile de microproducție  și

comenzile directe și reducerii, în cazul  contractelor  din fondul 

de 1% .

     Aceste  intervenții  au  putut fi realizate  doar  în  mică

măsură;  pe ansamblu se poate aprecia  că scenariile  nu  prezintă

suficientă  fundamentare, nu se bazează pe planuri clare  de  

restructurare și creștere a  eficienței, nu analizează  valorificarea

disponibilităților.

 

       2.3 Concluzii. Puncte tari și punte slabe.  Perspective, căi de redresare

 

     Concluziile desprinse din analizele de caz pot fi grupate în

două categorii:

     ­ specifice societăților  comerciale, în ansamblu;

     ­ specifice activităților  de cercetare-dezvoltare.

 

     Din  categoria  concluziilor  cu caracter  general , mai  importante

pentru acțiunea  de evaluare, pot fi considerate  următoarele:

1.    Institutele analizate se prezintă suâ forma  unor  puternice

acumulări de mijloace fixe, cu potențial  de afaceri ridicat

și piață bine structurată;

2.    Dotarea  existentă reprezintă o capacitate de  producție

suficientă,  dar echipamentul de cercetare este afectat, în  special,

de uzura  morală;

     3. Personalul  existent, ­ în majoritatea  cazurilor - restructurat și  redimensionat ,­ este apt pentru activitățile  de  C&D, obișnuit  cu munca în echipă, experimentat, aspect confirmat  de diversitatea  tematicilor  abordate,  de  nivelul   rezultatelor,

raportat la nivelul dotării.

3.    Rezultatele financiare, deși pozitive, nu  ating  parametrii

de rentabilitate acceptabili, fiind sub valorile medii ale subramurii economice din care fac parte.

     5.  Segmentele de piață spre care sunt orientate  sunt  libere;

nu a  apărut, încă, o concurență importantă;

6.    Perspectivele  nu cuprind o strategie clară,  bazată  pe

acest potențial, în prezent insuficient utilizat.

 

     Aspectele  specifice, legate de caracterul  activității  de

C&D, pot fi rezumate astfel:

1.    Există o situație neclară privind situația  mijloacelor  fixe

(echipamente și utilaje) rezultate și amortizate în cursul 

unui ciclu de cercetare.

     2. Uzura  morală a  utilajelor  și echipamentelor  de bază este

dominantă în evaluare.

     3.  Rentabilitatea  acestor  unități diferă  față  de  cea

săriptică dacă este analizată prin poziția  în cadrul   subramurii

economice, rezultatele induse la  beneficiari prin  valorificarea

produselor  intelectuale realizate.

     4. Există surse de venit (fondul  de 1%) gestionate centralizat,,

devenite preponderente.

     5.  Este important nivelul de pregătire a  personalului,  al

valorilor  intelectuale, ­ activelor  intangibile, în  stabilirea

poziției  reale a  institutului, în evaluarea   potențialului  de

redresare.

 

     Analizele diagnostic realizate, pentru fiecare caz în  parte,

concluziile  comune, au generat o listă  de puncte tari și  puncte

slabe, prezentată în tabelul  nr. 2.3.

     Spre deosebire de prezentările din analizele de caz,  structurarea 

listei de puncte tari și slabe are un caracter  de  generalitate,

încercând să sintetizeze o situație globală.

     Prezentarea  a  fost structurată pe trei sfere de  cuprindere:

contextul  exterior  general, mediul  exterior  specific și activitatea 

propriu-zisă.

 

     Condițiile generale pot fi considerate nefavorabile,  avându-se

în vedere conjunctura  internațională și internă. Totuși,

în  cadrul  subramurilor  economice, situația  este  încurajatoare,

în sensul  că activitatea  și potențialul  științific al  acestor

unități  se constituie ca  principala  cale de  restructurare  și

stimulare a  producției.

 

     În  ceea  ce privește activitatea  proprie, în  majoritatea 

cazurilor  analizate, consistența strategiei, a modului de  evaluare

a  perspectivelor , constituie un punct slab. De  pe  poziția

evaluatorului,  planurile  de  perspectivă,  estimările  puse  la

dispoziție au unele neajunsuri, cum ar  fi:

     1. Absența  unui plan de afaceri privind atragerea  unor  noi

surse  de  finanțare, diversificarea  gamei  de  activități  și

servicii.

     2.  Slaba performanță în rentabilizarea activităților,  în

legătură și cu parametrii specifici ai ramurilor și  subramurilor

(situație tratată în analiza de caz de la I2).

     3. Luarea în considerare într-o pondere excesiv de ridicată

a comenzilor din  fondul  de 1% (cu  excepția,  menționată, a

I1).

4.    Strategiile nu conțin planuri de restructurare a formelor

de organizare, de stimulare a  inițiativei  individuale,  de

impulsionare a  activităților  independente (excepție I3),  de

formare a  unor  structuri de conducere și supraveghere financiară

eficiente.

     5.  Nu sunt în curs măsuri sistematice  de  valorificare  a

drepturilor  de proprietate intelectuală, a  resurselor  de intangibile

acumulate.

     6. Sursele atrase în vederea  restructurării și  reechipării

laboratoarelor   și  atelierelor  (nu  neapărat  credite  bancare)

joacă un rol  redus.

 

     Așa  cum se poate observa  în figurile 2.1 și 2.2,  dinamica

propusă  pentru  cifrele de afaceri este acceptabilă  în  aproape

toate  cazurile. Deși studiile de perspectivă realizate de  unitățile

C&D evaluate nu precizează în totalitate căile de  realizare  a   

acestor  creșteri, ele sunt  plauzibile,  tinzând  către

atingerea  nivelurilor  anterioare anului 1989.

     Dinamica   indicatorilor  de rentabilitate are însă un  aspect

nu prea  încurajator, reflectând carențe în strategia privind mai

buna  valorificare a  mijloacelor  fixe din dotare, reducerea  costurilor,

exploatarea  activelor  intangibile.

 

   Corectarea planurilor  de perspectivă pe baza  unei rentabilități

în concordanță cu domeniul de activitate al unității, elaborarea unor

strategii de privatizare eficiente (eventual - pe active care se pretează

la aceasta), perfecționări în managementul  financiar ,

căutarea  unor  noi forme de organizare internă  și

a  unor noi modalitcți de  identificare a  lucrărilor și  

beneficiarilor,  sunt elemente care pot corecta  rezultatele  evaluării institutelor,  prin  reconsiderarea elementelor  determinante  în

calculul valorilor de randament.

 

 

SCIENTCONSULT SRL                             TABELUL NR. 2.1

 

 

               PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI

                PENTRU PERIOADA 1990-1993, ACTUALIZAȚI

            LA VALOAREA DIN PERIOADA REALIZARII EVALUĂRII

 

----------------------------------------------------------------------------------------------

        INDICATORIIH

NR.  TEHNICO-ECONOMICI                 UNITATEA C&D ANALIZATA

CRT.                                      --------------------------------------------------------

       ANII PENTRU CARE              I1           I2            I3              I4

     S-A REALIZAT EVALUAREA     

----------------------------------------------------------------------------------------------

 0             1                                     2            3              4              5

 

 

…………………………………………………………………………..

 

 

 

 

SCIENTCONSULT SRL                                  TABELUL NR. 2.2

 

 

               PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI

                 PROGNOZATI PENTRU PERIOADA 1993-199· 

            ÎN VALORI CURENTE LA DATA REALIZĂRII LUCRĂRII

                                                                    

----------------------------------------------------------------------------------------------

        INDICATORII

NR.  TEHNICO-ECONOMICI                 UNITATEA C&D ANALIZATĂ

CRT.                                               -------------------------------------------------

       ANII PENTRU CARE               I1                I2                I3           I4

     S-A REALIZAT EVALUAREA     

------------------------------------------------------------------------------------------------

 0                     1                                 2                3                 4           5

--------------------------------------------------------------------------------------------------

 

………………………………………………………………………………..

 

…………………………………………………………………………………
     3. Elemente specifice de evaluare a  unităților  de C&D

 

       3.1. Stabilirea  valorii patrimoniale

 

             3.1.1 Terenuri

 

     Fără  a   constitui un element specific unităților   de  C&D,

evaluarea   terenurilor   a   însemnat o diversitate  de  moduri  de

abordare și interpretĂri.

     Elementele suplimentare au fost generate, pe de o parte,  de

I2uficienTa   adaptabilitate  a  Metodei rentei  capitalizate  la 

evoluția   prețurilor  și, pe de altă parte, de amplasarea   uni-

tĂților  analizate în zone urbane importante (în cazul  de  față,

Municipiul  București).

     În aplicarea  Metodei rentei capitalizate, fundamentate  prin

legea   834/1991 și ăriterii elaborate de MEF și MLPAT,  evaluatorii

au utilizat și coeficienți de actualizare (între  1,6  ­ și

3,4)  a  valorii determinate, situație corelată ulterior  de legiuitor

prin apariția  legii nr. 69/1992 (anexa  nr. 1 la  lege).

     În vederea  obținerii unor  valori apropiate de prețurile la

tranzacțiile pe teritoriul  localității București, s-a  utilizat

și o metodă  de evaluare, propusă de primăria  Municipiului,  care

oferă  rezultate realiste. Totuși, există unele limite în  aplicare,

create de faptul  că valorile înaintate se referă la tranzacțiile  

cu terenurile libere, pentru construcții cu caracter 

edilitar  (locuințe, spații comerciale).

     În  cazul  institutelor  analizate, terenurile aferente au  un

grad de ocupare ridicat (construcții, drumuri, rețele),  suprafața

liberă  fiind redusă ca  pondere. Terenul   pe  care  există

amenajări  nu poate fi valorificat ca  un teren liber (decât  cel

mult deducând din valoare costul demolării și reamenajării).  De

aceea,  după tatonări, au fost considerate (în calculele de  eva-

luare)  drept  terenuri libere numai acele parcele care  sunt  nu

numai efectiv neocupate, dar și amplasate astfel încât să  poată

fi evetual disponibilizate.

     În  acest  caz, evaluatorii au folosit  o  metodă  combinată,

constând în două etape:

     1.  Pentru terenurile ocupate, valoarea  totală a  fost  calculată

  ca  produs între valoarea  unitară (lei/mp)  determinată  cu

Metoda  rentei capitaliste;

2.    Pentru terenurile libere, ce pot fi valorificate în  alte activități

productive sau comerciale, valoarea  a  fost  stabilită

ca   produs  între valoarea  unitară, (lei/mp)  calculată  pe  baza

deciziei  Primăriei Municipiului București, și  suprafața liberă.

     Metoda   combinată a  fost preferată atât de  evaluatori,  cât

și de conducerile unităților  evaluate, pentru a  fi însărisă  în

valoarea  patrimonială a  acestora.

     Rezultate unitare obținute în analizele de caz sunt prezentate

în tabelul 3.1, comparativ, diferențele  fiind  rezultatul 

influențelor   zonelor  de amplasare, accesului la   mijloacele  de

transport și utilități tehnologice, interesului pentru  dezvoltarea  zonei.

 

 

             3.1.2 Clădiri și construcții

 

     Trebuie  precizate  câteva  caracteristici  specifice  pentru

clădirile  și construcțiile aflate în patrimoniul   institutelor

de cercetare-dezvoltare evaluate:

     ­  - nivelul  ridicat al  execuției și dotările aferente;

     ­ starea  bună în care se găsesc;

-         echilibrul raportului suprafețe de producție – laboratoare,

 anexe, birouri;

     ­  - flexibilitatea   oarecum  redusă  a   halelor   industriale,

destinate  unor  activități de microproducție sau stații  pilot

specializate.

     În sensul  celor  arăctate, pornind de la  nivelul  dotărilor  și

starea  actuală a  construcțiilor este evident că ponderea acestei

categorii în valoarea  totală a  mijloacelor  fixe va  fi  foarte

mare.  În plus, pe fondul  rapidei reduceri a  valorii  mijloacelor

fixe  din  categoriile 3 – 9, datorate  uzurii  morale,  valoarea 

clădirilor   și  construcțiilor  speciale se  constituie  într -un

element de stabilitate, de preponderență valorică..

     În  toate  cazurile analizate, evaluatorii  de  specialitate

s-au preocupat de obținerea  unor  valori cât mai realiste  pentru

aceste  elemente de patrimoniu, din categoria   mijloacelor   fixe.

S-au utilizat diverse metode, pornind de la  actualizarea   valorilor 

din  evidențele contabile la  calcule pe bază de  deviz,  la

prețuri  de piață stabilite pe scenarii de valorificare  intensivă

a  respectivelor  resurse.

    Metodele utilizate, punctele lor  tari și slabe (așa  cum au

reieșit din analizele efectuate) sunt prezentate in tabelul  3.2.

 

     Utilizarea   mai multor  metode a  fost necesară în special   pe

fondul  absenței unei burse de valori imobiliare. După efectuarea

calculelor  prin metoda  valorii rămase actualizate, evaluatorul   a

considerat necesară verificarea rezultatelor.

     Rezultatele  obținute pentru aceleași  construcții,  prin

diverse metode, sunt oarecum contradictorii. De exemplu,  în cazul

I1,  valorile unitare pentru corpurile de laboratoare  demonstrează

o repetabilitate extrem de favorabilă. In schimb,  valoarea   pe  

metru pătrat de hală industrială variază  între  24,5 și  ­

104,4  mii lei. Valorile medii, în același caz,  înregistrează  o

dispersie  foarte mare (52 mii lei/mp), la  un raport  maxim/minim

egal  cu 2,7.

     In  cazul  I3, rezultatele au o grupare bună, fără a   avea

însă  coerență  în cazul  Metodei indicilor   plafon  actualizați

(datele sunt prezentate în tabelul  nr. 2.3)

     Experimentele din acest domeniu au permis desprinderea   unor

recomandări  utile  în evaluarea  acestei  categorii  de  mijloace

fixe:

 

     1.  Este necesară evaluarea  prin mai multe metode  (actualizare,

indici de preț, valori de deviz, valori de piață ș.a.).

     2.  Valorile obținute trebuie analizate în sensul   grupării

valorilor;  acele  valori care au abateri mari din serie  pot  fi

eliminate din calcul.

     3. Se va  urmări coerența  rezultatelor, în sensul  că  ierarhia

valorică a  structurilor  patrimoniale din cadrul  unor   metode

trebuie   să  se  regăsească  și  în  celelalte,   funcție   de

experiența  evaluatorului.

     Recomandările nr. 2 și 3 au permis evaluatorilor, de asemenea,

în cazul  I3, să selecteze valoarea  optimă între  metodele

rulate MIPA și MPP (tabelul  nr. 3.4).

     Ca   o  altă concluzie desprinsă din  cazurile  evaluate,  se

remarcă preferința  evaluatorilor  de a  selecta  valorile obținute

prin procedee de relevare (MIPA și MPP ­ v. tabelul  nr.  3.4),

mai adecvate situației actuale de pe piața  tranzacției imobiliare.

 

3.1.3. Utilaje și echipamente

 

     In institutele de C&D, evaluarea  mijloacelor  fixe din  categoriile

3-6  și 9, denumite generiâc  utilaje  și  echipamente,

implică un specific deosebit, practic - o nouă optică în  abordarea

problemei.

     Din practica  evaluării celor  patru cazuri, s-au  înregistrat

o serie de probleme  care, după o clarificare corespunzătoare  în

analiza  diagnostic, trebuie materializate în soluții de evaluare

în concordanță cu specificul  activității de C&D.

     S-a  urmărit, în special, rezolvarea  următoarelor  probleme:

     A. Durata  normată de viață a  unui utilaj sau echipament  nu

va   mai  putea   fi acoperită din cauza  uzurii  morale,  mult  mai

pronunțată în activitățile de C&D.

     B.  Când sunt mai multe utilaje, fie amplasate într-un  flux

Tehnologic,  fie  care lucrează în strânsă conexiune,  durata   de

viață  depinde nu atât de uzura  determinată prin expertiza   tehnică,

cât de durata  de viață a  verigii celei mai slabe  în  în-

lănțuirea  respectivă.

     C. Gradul de încărcare, respectiv modul de utilizare a  utilajelor

și echipamentelor poate duce în multe cazuri la  recalcularea unor

durate de viață nerealiste (bazate pe gradul de uzură

fizică).  Aceste  cazuri  ridică probleme acolo  unde  durata   de

viață scriptică consumată este în neconcordanță cu uzura  fizică

reală (de regulc, în cazul  cercetării - mai redusă). Exemplu:  un

utilaj  cu  durata   normată de viață de 10 ani, după  5  ani  de

exploatare  a   fost înregistrat cu o uzură fizică  de  10%.  Noua

durată de viață se determină cu relația :

 

                                Dc             5

                     Dv =  --------   =  ------ x 100  =  50 ani,

                                  Uf            10

în care:

     Dv = noua  durată de viață calculată;

     Dc = durata  de viață consumată;

     Uf  =  uzura  fizică reală, constatată prin expertiză.

    

     O durată de viață recalculată de 50 de ani pentru un utilaj

normat la  10 ani este de neluat în considerare.

     D.  Statutul   incert  al  unei importante  părți  a   acestei

grupări de mijloace fixe, generat de:

     ­  neînscrierea  în lista  mijloacelor  fixe în cazul   amortizării

într-o singură fază de cercetare;

     ­ participarea  la  producția  curentă în mod discontinuu,  cu

pauze mari de staționare;

     ­ existența  unor  mijloace fixe concepute eronat, care practic

nu pot asigura  venituri financiare (unele nu au  funcționat

niciodată) și care au fost lăsate în conservare fără a  se  căuta

rentabilizarea  lor;

     ­  mijloace  fixe amortizate, neincluse în  activitatea   curentă,

dar  pentru care se prognozează o întrebuințare.

    

E.  Diversitatea   de utilaje și echipamente, ceea   ce  face

dificilă analiza  caz cu caz, situație ce ar  putea  duce la   erori

majore în evaluare.

 

     Soluționarea   acestor   probleme  poate  fi  considerată  în

specificul  unităților  de C&D, în practica  curentă de evaluare  a

întreprinderilor,  situațiile prezentate având o rată mai  redusă

de apariție și sunt rezolvate, în majoritate, cu mijloace  clasice.

     În acest sens, echipele de evaluatori au abordat o serie  de

elemente  de  strategie  în evaluare, cu un grad  de  noutate  în

interpretare,  oferind  soluții pentru  problemele  ridicate  la

punctele A-E, după cum sunt prezentate în continuare:

 

     Stabilirea  uzurii reale, propusă a  fi utilizată în  calculul

valorii  rămase actualizate, a  fost determinată  după  următoarea

succesiune:

 

     ­  determinarea  nivelurilor  de uzură fizică și morală;

     ­  dacă  uzura  morală este mai mare decât uzura   fizică,  se

adoptă ca  atare;

     ­  dacă  uzura   fizică este mai mare decât  cea   morală,  se

recalculează noua  durată de viață, ­ dacă aceasta  este mai  mică

de  1,4  ori  decât durata  de viață normată ­  se  adoptă  uzura

fizică determinată; dacă este mai mare decât valoarea  respectivă,

atunci  în  calculul   valorii  rămase  actualizate  se  recomandă

menținerea   uzurii scriptice sau o valoare mediată  între  uzura

fizică și cea  scriptică.

     Evaluarea orizontului de timp rămas al  unei  activități  a

fost aplicată în cazul  liniilor  tehnologice în flux sau a  echipamentelor

care  lucrează în dependență. În acest  caz,  pe  baza

discuțiilor   și  analizelor   cu  responsabilii  de   activitate

(personal   de conducere, de cercetare, de întreținere), se  

stabilește perioada  de timp rămasă, în condițiile în care, dacă nu

s-ar   face  noi investiții, activitatea  ar   fi  încă  rentabilă.

Durata   de viață rămasă ­ determinată astfel  ­ servește la stabilirea

uzurii  morale. Aprecierea  se face  luând  în  calcul

numai   utilajele   și  echipamentele  care   sunt   considerate

esențiale (celelalte nu ar  avea  nici un randament fără  acestea,

având deci aceeași limitare a  duratei de viață).

 

     Utilizarea   noțiunii  de valoare reziduală  ca   element  de

evaluare  și compensare a  utilajelor  și echipamentelor   cu  

situație incertă (punctul  D).      

Rezultatele  obtenabile  prin  aplicarea  valorii  reziduale

permit  realizarea   unei politici flexibile în  domeniul   amortizării,

care să creeze  un echilibru între costurile  incluse  în

valoarea   producției  și politica  de formare și  gestionare  a

surselor  financiare. Metoda  poate fi aplicată cu succes numai  în

condițiile  unei  analize-diagnostic performante,  profunde  și

orientate către eficiență. Metoda  a  fost inițiată și  aplicată

la  analiza  de caz I2.

 

     Utilizarea  procedeelor  de analiză statistică simplifică mult

volumul   calculelor  și a  fost utilă acolo unde, pe  fondul   unui

parc numeros de utilaje, s-a  înregistrat o similitudine în  domeniile

de producție (cazul  I3 ­ prelucrări prin așchiere). În

această  situație, evaluatorul  a  selectat utilajele și  echipamentele

cu o valoare de înlocuire mai importantă (peste  500.000

mii  lei  în analiza  de caz menționată). Pentru  aceste  utilaje,

evaluarea   s-a   putut realiza  pe bază  de relevare  și  expertiză

(pentru  stabilirea  uzurii reale), iar  valoarea  de înlocuire  s-a

putut  determina   într -un  procent important  pe  baza   prețului

curent.  Pentru această grupare, rezultatele obținute au avut  o

precizie considerată acceptabilă, ele putând fi ulterior  extrapolate

la  totalitatea  echipamentelor.

 

 

     3.1.4. Alte elemente de activ

 

     Alte elemente de activ care se evaluează provin din  categoria

mijloacelor  circulante, și anume:

     ­  stocuri  materii  prime  și  materiale  achiziționate,

semifabricate,  produse  finite, producție  neterminată,  bunuri

degradate  sau deteriorate, obiecte de inventar,  echipamente  de

producție și de lucru, ambalaje);

     ­ creanțe (sau debitori).

 

     Evaluarea  stocurilor

 

O particularitate înregistrată la  unitățile de C&D  analizate

este aceea  a  modului de evaluare a  stocurilor.

     Având  consumuri relativ reduse de materii prime  și  mate-

Riale,  pentru  a  se putea  aproviziona  (în special   cu  materiale

vagonabile:  nisip și argile, materiale de fuziune pentru  topitorii,

laminate s.a.) în condiții optime, există tendința  de  a

se  forma   stocuri  cu viteză de rotație  redusă.  La   evaluarea

stocurilor  de această factură, tendința  de a  le deprecia   valoarea   din

acest motiv nu este justificată, materialele  respective

fiind  utilizabile în totalitate, consumul  total   al   cantității

existente necesitând o perioadă mai lungă.

     Restul  elementelor  se evaluează ca  la  orice întreprindere.

 

     Evaluarea  creanțelor

 

     În  general, unitățile de cercetare-dezvoltare au o  clientelă

tradițională  și  stabilă.  De  aceea,  în   recuperarea

creanțelor  există tendința  de prelungire a  termenelor, fie  și

în  speranța   de a  nu deranja  viitoarele  colaborări.  În  acest

sens, creanțelor  li se vor  acorda  o atenție deosebită. Totuși,

în toate cele patru analize de caz realizate, reducerea  sensibilă

a   volumului  creanțelor  poate fi ușor  constatată,  două  fiind

motivele:

     -intensificarea  activității de recuperare de către  compartimentele

financiare, precum și prevederea  unor  clauze  privind

indexarea  valorilor  și penalizări;

     ­  fondul  de 1% a asigurat, în perioada analizată,  o  plată

oarecum regulată.

În bilanțurile pe anul  1992 și în indicatorii estimați pe

1993  nu  sunt marcate credite. Elementul,  pozitiv  în  general,

indică  și  o stagnare a  politicii de  investiții,  nefastă  pe

termen lung.

     Ca  un aspect negativ constatat, ponderea  mijloacelor circulante

în volumul  total  al  activelor  este în permanentă  reducere

(nu  numai  datorită reevaluării mijloacelor  fixe),  iar   volumul

disponibilităților,  în  special  al celor  rapide,  este  foarte

redus.

 

 

        3.2 Evaluarea  prin metode de randament

 

         3.2.1 Modalități de determinare a  profitului real

 

     Pe  lângă  analizele și corecțiile uzuale,  la   care  este

supus  profitul  la  introducerea  în calculul  valorilor   de  randament,

în cazul  institutelor  de C&D, trebuie avute în vedere și o

serie  de elemente care justifică existența  și poziția   econo-

mică a  acestora, necuantificată în conjunctura  actuală din  România

în valori bănești.

     Necesitatea  reconsiderării nivelului profitului net  provine

din aceea  că unitățile C&D nu obțin venituri de pe urma  valorilor

intelectuale deținute (brevete, mărci, procedee),  venituri

care caracterizează, în general, acest tip de activitate.

     Ca   element  de evaluare în cadrul metodelor   de  randament,

profitul  a fost determinat din două puncte de vedere:

     ­ ca  urmare a  unor  rezultate istorice, în majoritatea cazurilor

 - pentru ultimii 3-5 ani;

     ­ ca  urmare a  unor  previziuni pe următorii 5 (uneori 7)  ani

sau pe durata  de derulare a  unor  programe de modernizare ample.

     Ce s-a  constatat în cazul  analizelor  efectuate:

     ­ nivelul  cifrei de afaceri și profitabilitatea  unităților

C&D  pentru anul  1989 și chiar  1990 erau relativ ridicate,  aco-

perind nu numai nivelul  cheltuielilor , dar  creând resurse de  

finanțare a  investițiilor ;

     ­ după 1990, atât cifra  de afaceri, cât și profitabilitatea

sunt în regres (tabelul  2.1);

     ­  prognozele  pentru 1993-1997 conduc  la   evoluții  care,

deși  au o rată ridicată de creștere, nu pot atinge  nivelurile

dinainte de 1989.

   Adâncind  analizele în cadrul  diagnosticelor   efectuate,  pe

baza   istoricului  institutelor  și a   dezvoltării în  timp,  s-a

ajuns  la  concluzia  că, în perioada  1955-1989 (de  dezvoltare

maximă  a   acestora), veniturile obținute nu  acoperă  costurile

investiționale realizate.

Distribuția veniturilor, la  nivel  macroeconomic, din  modul

socialist  de  organizare, nu justifică în  totalitate  interesul

pentru aceste institute. Însă este evident că la  nivelul   centralizat

se  colectau o serie de venituri generate  de  rezultatele

acestor  unități de C&D:

     ­ sporul  producției în subramurile industriale;

     ­ reducerea  consumurilor  materiale și energetice;

     ­ eliminarea  importurilor  și crearea  unor   disponibilități

pentru export.

     În cadrul  institutelor  există numeroase brevete de invenție

proprii  aflate în exploatare, procedee, mărci (înregistrate  sau

nu),  din care un număr  important se constituie în  realizări  de

vârf pe plan mondial, majoritatea - înregistrate după 1980.

     După cum s-a menționat, în prezent, nu se colectează  venituri

de pe urma  acestor  proprietăți intelectuale, situație  cu

efect  de  reducere  drastică a veniturilor  institutului  și  a

programelor  de investiții. Ceea  ce altădată era  redistribuit  de

sistemul   centralizat,  în  prezent nu mai  constituie  sursă  de

finanțare (exceptând fondul de 1%).

     În acest sens, în lucrările de evaluare s-a propus ca  valoarea

de randament să includă și participarea  la  veniturile suplimentare

create în subramura economică de care aparțin  institutele

(redevențe, participări la  profit, comisioane).

     Evaluatorii  și-au propus să evalueze sursele de  venit  ce

s-ar    putea    (ipotetic)  colecta   de   pe   urma    realizărilor

activității  de  C&D.   Ca  urmare, s-au întocmit  scenarii  de

evaluare  bazate  pe  volumul  temelor   de  cercetare,  brevetelor

aflate  în exploatare, procedeelor, mărcilor,  modelelor   dezvoltate.

       La  I2, în cadrul  unui "Raport de activitate” întocmit  în

cursul  anului 1993, a  fost înregistrată și o evaluare a efectelor

economice pentru cele mai valoroase 10 lucrări de  cercetare

realizate,  evaluare ce poate fi utilizată în  determinarea   unor

elemente de profit suplimentare.

     Scenariul   de  identificare a  veniturilor   suplimentare,  în

prezent  necolectate, se bazează pe o ipoteză pornind de la   date

reale  legate de istoricul  întreprinderii și pe similitudini  cu

modul  de exploatare a brevetelor  de invenție. Se are în  vedere

durata medie de viață a unei invenții - 16 ani (în ramurile din

care  fac parte institutele analizate) ­ și se pornește  de  la

ideea  colectării de redevențe pe cifra  de afaceri nou creată sau

de  la împărțirea  profilului previzionat (ambele - practici  curente).

     Identificarea  acestei forme de profit suplimentar  s-a   făcut

în general  după  următoarea  succesiune:

     -  întocmirea unei liste cu lucrările realizate  în  ultimii

10-15 ani, respectiv pentru produsele și tehnologiile aflate  în

durata de viață;

     ­ - selectarea de lucrări reprezentative pe domenii de activitate

(la   nivelul  a  15-25% din totalul   titlurilor   înregistrate

anterior);

     ­ - prezentarea de informații financiare privind:  costurile

de cercetare-experimentare-implementare la beneficiarul  lucrărilor

de C&D (care poate fi chiar institutul elaborator);  efectele

economice realizate sau scontate;

     -  determinarea  unui spor net al cifrei de  afaceri  pentru

fiecare  lucrare selectată, calculat ca diferență între  efectul

economic brut și cheltuielile de  cercetare-experimentare-

implementare, repartizate anual  pe întreaga  durată de viață a 

proiectului;

     ­ - tratarea sporului net al  cifrei de afaceri ca  un efect  al

aplicării rezultatelor activității de C&D, taxat cu o redevență

cuprinsă între 5-7%;

     - calculul mediei venitului obtenabil din aplicarea lucrărilor

selectate;

     -  înmulțirea  valori medii obținute cu numărul  total  al

brevetelor de invenții aflat în exploatare, valoarea   obținută

înregistrându-se ca  venit anual;

     ­  înmulțirea sumei totale cu un factor  cuprins  între  1/3

și 2/3, destinat să acopere riscul  generat de neplata  drepturilor,

nerecunoașterea, scurtarea  duratei de viață reale față de

cea  normată;

     ­  impozitare;  apoi suma  se adaugă la   șirul   profiturilor

nete preluate din bilanțurile anuale sau din previziuni,  valoarea

astfel  obținută fiind utilizată în calculele de evaluare.

Metoda a fost aplicată în cazurile I2 și I3.

     Ca  o variantă, la  reconstituirea  cifrei de afaceri se  poate

utiliza   și  suma  efectelor  brute ale primelor  10  lucrări  care

oferă, în general, valori apropiate (utilizată în cazul I2).

 

     În  cazul  în care sursele de informare despre  afaceri  sau

metodologia de negociere specifică subramurii impun aceasta,  se

poate  trata  și redistribuirea   profiturilor   între  cercetare-producție.

     Metoda   constă  în evaluarea   profiturilor   obtenabile  prin

aplicarea   rezultatului  cercetării și  negocierea   unor   plăți

suplimentare  (10 -­ 40% din valoarea  estimată a  se  obține  prin

capitalizarea  profiturilor  pe perioada  de viață). Sumele  astfel

obținute, prelucrate ca la metoda bazată pe cifra de afaceri, se

utilizează pentru calculele de evaluare.

     Rezultatele  obținute  la  identificarea   unui  profit  care

oferă  potențialul  real  al  unui institut de C&D sunt  prezentate

în continuare (tabelul  3.5).

 

                                       TABELUL NR. 3.5 (mil. lei)

--------------------------------------------------------------------------------

NR.       SPECIFICATIA                 UNITATEA      EVALUATA

CRT.    MODULUI DE CALCUL        ---------------------------------

                                                         I2                      I3

----------------------------------------------------------------------------------

 0             1                                         2                       3

---------------------------------------------------------------------------------

 1.   Profitul  evaluat pe baza 

      prognozelor 

      (val. min./val. max.)                     58/177            159/218

 

 2.   Elemente suplimentare de

      profit pe seama  efectelor

      economice la  beneficiarii

      lucrărilor de cercetare

 

 2.1  Pe seama  cifrei de afaceri          324                     128

 

 2.2  Prin negocierea  profitului

      net aferent                          ­                 -                      234

 

 3.   Profitul  maxim actualizat

      obținut (1989 sau 1990)                     408                    274

 

Rezultatele   obținute   reflectă,   în   cazul    I2,    o

disproporție evidentă în profitul  prognozat și cel  suplimentar,

propus  prin evaluarea  efectelor  economice. Prin  comparație  cu

profitul  obținut în 1990, însă, cifrele însumate (rând 1 -  rând

2.1) sunt realiste.

     În cazul  I3, de asemenea, cifrele sunt comparabile, chiar

într-un  echilibru mai pronunțat decât în cazul   I2.  Valoarea,

oarecum  mai  ridicată, obținută la  punctul   2.2,  se  datorează

procentului  maximal   propus la  negocierea  profitului  net  între

părțile  interesate.

 

      Ca   o concluzie, rezultatele pentru profitul   utilizabil   în

calculele  de evaluare prin metodele arătate anterior  vor   trebui

confirmate,  fie  prin comparație cu volumul   profiturilor   nete

obținute  în  perioadele  de  vârf,  fie  prin  comparație   cu

potențialul  unor  institute sau unități de C&D similare.

 

 

 

          3.2.2. Parametrii de calcul  ai valorilor  de randament

 

     Rata  de actualizare

     

     Referințele  pentru calculul  ratei de actualizare  au  fost

furnizate de unul  din următoarele elemente:

 

     ­  rentabilitatea  capitalurilor  proprii, direct sau în  concordanță 

fie cu rentabilitatea  subramurii, fie a  unităților  cu

același specific de activitate (un exemplu îl  constituie  unitățile

C&D);

     ­  rata   dobânzii  fără risc (la  care se  poate  adăuga   și

coeficientul  de risc);

     ­  recomandările pentru România  făcute de  organisme  finan-

ciare  internaționale (ratele maxim propuse, în condiții  neinflaționiste,

au oscilat între 18 și 22).

     În cazurile analizate, prognozele s-au realizat în  prețuri

comparabile;  ca  urmare, nu s-au determinat rate  inflaționiste.

Totuși,  având  în  vedere  actualizarea   fluxurilor   financiare

previzionate făcută pe perioada  decembrie-iunie, în unele  cazuri

(la  I2 s-a  adoptat o rată de actualizare variabilă, astfel:
   ­  pentru anul  1993 ­ rata  de actualizare propusă a  fost  de

55%, considerată rată inflaționistă;

     ­  pentru  anul  1994 ­ rata  de actualizare a   reprezentat  o

mediere  între rata  pentru 1993 și rata  de  actualizare  normală

pentru România  15%, considerată în condiții neinflaționiste;

     ­ după 1995, rata  de actualizare luată în calcul  a  fost 15%.

     În celelalte lucrări, rata  de actualizare luată a  fost  20%,

ceea   ce  reprezintă o medie a  valorilor   maxime  propuse  pentru

România,  în  perioada   de tranziție,  de  organisme  financiare

internaționale.

 

     Perioada

 

     În  general,  la  unitățile analizate  nu  s-au  înregistrat

investiții pe termen lung, acțiuni de modernizare,  dezvoltare.

În acest caz, durata  de amortizare financiară combinată cu  amortizarea

tehnică reprezintă elementele de estimare.

     În  cazul  unităților  C&D, două elemente au fost  esențiale

în alegerea  perioadei:

     -­  preponderența   uzurii morale în  stabilirea   duratei  de

viață rămasă a  utilajelor  și echipamentelor;

     - absența unor previziuni financiare pe termen lung.

     Specialiștii în evaluare angrenați în prezentul  studiu  au

Utilizat,  pornind  de la  cele arătate anterior, o  perioadă  cuprinsă  

între  5 și 7 ani. S-a  avut în vedere că  la   sfârșitul

acestui  interval  se va  produce o schimbare remarcabilă  generată

de organizarea  bazei materiale a  cercetării, cu două  consecințe

posibile: fie falimentarea  sau reorientarea  spre producție,  fie

menținerea   profilului prin realizarea  unor  investiții  de  am- 

ploare.

     În  ambele variante, indicatorii de bază utilizați în  eva-

luare  ar fi modificați considerabil, ceea  ce face inutilă  prelungirea

calculelor  pentru perioadele respective.

 

     Valoarea  reziduală

 

     Valoarea   reziduală reprezintă valoarea  afacerii  după  perioada 

previzionată și care trebuie actualizată.

     In cazul  unităților  C&D, pe baza  analizei diagnostic,  ele

elementele avute în vedere au fost:

     ­ preponderența valorii mijloacelor  fixe în structura  capitalului

propriu, cu două  elemente de contradicție:  deprecierea

rapidă  a  valorii echipamentelor  de cercetare și starea   bună  a

utilajelor  de producție;

     ­ activitatea  de C&D cu greu ar  putea  fi caracterizată drept

afacere  în perioada  actuală, indicatorii de  rentabilitate  sunt

scăzuți,  fluxurile  financiare  sunt relativ  reduse  față  de

valoarea  capitalurilor  proprii existente.

     În analizele de caz, valoarea  afacerii după perioada   previzionată,

ca ­ valoare reziduală, ­ a  fost calculată în două moduri:

     ­ pe baza  fluxului de numerar  previzionat pentru anul   următor

perioadei de evaluare, printr -o operație  dublă:  capitalizare-actualizare;

     ­  pe  baza  lichidării (valorificării)  activelor   nete  ale

unității.

     Primul   mod de calcul, descris în metodologia   elaborată  de

SCIENTCONSULT și aplicat la I1, I3 și I4, a   fost

preferat de evaluatori pentru simplitate, în ciuda  unor   dezavantaje

generate de posibilitatea  reală de a  lichida  în mod profitabil

o activitate de C&D după o perioadă în care nu  se  întrevăd

programe investiționale ample destinate modernizării.

     În  al   doilea   caz, evaluarea   lichidității  ce  poate  fi

obținută  pe  seama  vânzării directe a  activelor   la   încheierea

perioadei, deși mai realistă și mai palpabilă, este greoaie și

supusă subiectivismului.

     Referitor  la  acest  al doilea procedeu,  în  scenariul  de

valorificare a  activelor  s-au avut în vedere:

 

     ­- deprecierea  accentuată a  unor  echipamente pe seama   uzurii

morale;

     - lichidarea   pe  termen scurt implică unele  cheltuieli  și

riscuri ce conduă la  dimensionarea  valorii obtenabile.

Procedeul a fost utilizat în cazul I2.

 

     Deși  valorile  reziduale obținute prin cele  două  metode

sunt,  în general, comparabile în cazul  institutelor  de  C&D,  se

recomandă  ca, în cazurile în care gradul  de valorificare  a  activelor

este foarte scăzut, calculul  să se realizeze  în  ambele

moduri,  optându-se pentru valoarea apreciată ca fiind  mai  rea-

listă în condițiile date.

 

3.2.3  Influențe specifice institutelor   de C&D la determinarea  valorii de  profitabilitate, de cash-flow și de goodwill

 

     Valorile  de  randament calculate de evaluatori  în  cadrul

analizelor  de caz au fost determinate pe baza  următoarelor  procedee:

 

     1. Valoarea  de profitabilitate continuă (VPC), calculată  în

două modur:

                                CP

        VPCI =  CP + ------

                                  a

în care:

     CP ­ profitul  previzionat pe baza  planurilor  de venituri și

cheltuieli  fără  surse  suplimentare de profit  de  genul   celor

descrise la  paragraful  3.2.1;

     a  ­ rata  de actualizare.

 

                                CPS

     VPC II =  CPS + -------­ ,

                                   a

în care:

    

     CPS  ­=  profitul  previzionat pe baza  planurilor   de  venituri

și cheltuieli, inclusiv sursele suplimentare de profit de  genul

celor  descrise la  paragraful  3.2.1.

 

     2.  Valoarea  de profitabilitate limitată (VPL), calculată  în

două moduri, funcție de profitul  previzionat:

                       n         CPSn

     VPL I(II) = Σ      --------­--­,

                       1     (1 + a)n  

        n  ­  numărul   curent al  anului pe  durata   stabilită  la

paragraful  3.2.2;

        CPS, ­ a, ca  la  punctul  1.

 

3.    Valoarea  de cash-flow ­ a  fost utilizată metoda   

disponibilităților   succesive (MDS-CF), aplicată cu valoarea   reziduală
și fără investiții,  având următoarea  formulă:

 

                                   n      CFSn            VR

     MDS-CF I(II)  =    Σ     -------------­ + --------­---  ,

                                   1    (1 + a )n        (1 + a)n+1

 

în care:

     CF  ­ fluxul  de numerar  calculat simplu,  fără  considerarea

influențelor  în cadrul  subramurii economice;

     CFS  ­  fluxul   de numerar  calculat cu luarea   în  calcul   a

influențelor  în cadrul  subramurii economice;

     VR ­ valoarea  rezidualc;

     n, a  ­ ca  la  punctul  1.

 

     Determinarea  a  două rânduri de valori, cu sau fără  profitul

suplimentar   (S) descris la  paragraful  3.2.1, este o  caracteristică

a  institutelor  de C&D. Evaluatorii au optat fie pentru  una

dintre valorile obținute, fie spre valori de mediere. De  asemenea,

în unele cazuri nu au fost determinate două valori  independente,

ci două valori succesive aferente strict profitului direct

și  profitului suplimentar, care au fost tratate ulterior  (a   se

vedea  și tabelul  nr. 1.1).

 

     O altă particularitate se referă la  utilizarea  metodelor   de

goodwill.

     Practic, pe baza  profitului previzionat și având în  vedere

volumul   mare de mijloace fixe (și implicit  valoarea   activului

net  corectat),  tendința   este  mai  degrabă  de  a    prevedea

obținerea  unui badwill  și, din dorința  de a  nu deprecia  valoarea

patrimonială, de a  renunta  la  această categorie de metode.

     Introducerea   în calcul  a  profitului suplimentar   crează  un

nivel   nou, acceptabil,  al  capacității beneficiare și deci  permite

abordarea  metodelor  de goodwill. Pe de altă parte,  însuși

profitul   suplimentar  poate fi considerat un element de  goodwill

și se ridică întrebarea:

atunci la  ce ar  mai folosi această metodă de evaluare?

 

     În  cazul  institutelor  de C&D, valoarea  de goodwill   se  

dovedește deosebit de utilă. Dacă situația  generală a institutului

s-ar  înscrie în limitele unei activități normale, cu grad de

utilizare a  activelor  rezonabil  și cu rentabilitatea  cel   puțin
la  nivelul  subramurii economice, atunci valoarea  de goodwill   (în

cazul  în care existc) ar  reprezenta  aportul  activelor  intangibile

și ar  putea  fi tratată ca  atare.

     În situația  în care s-a  determinat, pe baza  scenariilor   de

evaluare, și un profit suplimentar  și valorile de  profitabilitate

s-au determinat pe baza  acestuia  (împreună cu cel  direct),

goodwill  are rolul  unei chei de control, în sensul  că  existența

unui goodwill  nul  sau pozitiv poate confirma  o evaluare  realistă

a  acestui profit, bazat pe poziția institutului în cadrul   subramurii

economice.

     Revenind  la   rezultatele  obținute în  analizele  de  caz,

respectiv  și  la  tabelul  nr. 1.2, se constată  nivelul   redus,

(față de valorile  de patrimoniu), al  valorilor  de  profitabilitate

(rândul  3). Inclusiv în cazul  luării în calcul  a   profiturilor

suplimentare (rândul  4 al  aceluiași tabel),  valorile  sunt

sub nivelul  ANC, deși diferențele sunt estompate.

     Situația  este identică în cazul  valorilor  de cash-flow.

     În  ceea  ce privește opțiunea  evaluatorului  pentru  una

dintre  valorile  calculate, trebuie mentionat  că  alegerea   s-a

făcut,  în majoritatea  cazurilor, pentru valorile  de  randament,

calculate pe baza  și a  aportului profitului suplimentar.

 

 

        3.3. Practici de evaluare a  activelor  intangibile

 

           3.3.1. Procedee de evaluare patrimonială

 

     În    contabilitatea    imobilizărilor     necorporale    sunt

evidențiate  o  serie de conturi specifice,  menite  să  acopere

varietatea   acestora,  în special  sub  aspectul   comportamentului

financiar. Aceste conturi sunt:

        201   Cheltuieli de constituire

        203   Cheltuieli de cercetare-dezvoltare

        205  Concesiuni, locații de gestiune și alte  drepturi

și valori similare

        207   Fond comercial

        208   Alte imobilizări necorporale

     Prin  analogie și extensie a destinației acestor conturi,

echipele  de evaluatori au definit o serie de  elemente  intangibile,

rezultat al  unor  cheltuieli efective, care pot fi  cuprinse

în valoarea  patrimonială.

    Menționăm că, deși unele din valorile calculate (în  cazul

I3)  pot fi înscrise în bilanțul  contabil, valorile  determinate

în prezenta  lucrare își propun să păstreze același  caracter

de element de negociere și vor  fi incluse în valoarea  ANC.

     Metodele de evaluare utilizate, condițiile de aplicare  și

rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul  nr. 3.6.

 

                                                   TABELUL NR. 3.6

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

NR.        METODA SAU                CONDIȚII DE           REZULTATUL     PROCENTUL

CRT.      PROCEDEUL DE                APLICARE              OBȚINUT      FATA DE ANC

              EVALUARE                                       -mil. lei­                                    OBȚINUT

                                                                              %

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 0                         1                                    2                             3                            4

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 1. Reconsiderarea  cheltuielilor

    de formare, antrenare și

    specializare a  personalului    a) VARIANTA I  

                                   Se aplică în baza  unui

                                   scenariu în care se con-

                                   sideră că institutul  nu

                                   există și trebuie formate

                                   echipele de specialiști

                                   pe domenii, antrenați și

                                   supuși unor  procese de

                                   perfecționare                      400                      14,4

 

                                   b) VARIANTA II

 

                                   Capitalizarea  aportului

                                   net al  nivelului de forma-

                                   re și pregătire a  specia-­

                                   liștilor, pe baza  curbei

                                   de învățare și rezultate-

                                   lor  financiare directe.            255                      9,2

 

 2. Identificarea  valorii chel­-           Datorită permanentei mo-

    tuielilor  de C&D pentru               dernizări, restructurări

    nevoi proprii                                 perfecționări la  nivel  de

                                                    subunități, ateliere, la-

                                                        boratoare, activități re-

                                    alizate cu resurse proprii

                                   ­ se poate identifica  pro-

                                   centual  cuantumul  cheltu-

                                   ielilor  de inginerie teh-

                                   nologică                                     12                        0,4

 

 

 

 

 

 

 3. Brevete, licențe, procedee     Se referă la  acele elemen-­

    de fabricație și comerciale,      te folosite în cadrul  uni-

    alte drepturi de proprieta-         tății, în alte sectoare

    te industrială și intelec-             decât cele care le-au ge-

    tuală                                          nerat. Cheltuielile se

                                                      identifică în același mod

                                                      ca  pentru utilizatori ex-

                                                       terni.                                             138                   5,0

 

 4. Fondul  comercial. Marca  in-    Se utilizează după metoda

    stitutului                                      general  aplicabilă în orice

                                                        societate comercială                      50                    1,8

 

 ­  TOTAL (calculat cu maximul 

    dintre valorile de la  vari-­  

    anta  I și varianta  II                                                                           519                   18,7

 

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

În cazul  prezentat, procentual, se constată o valoare

importantă a  acestor  elemente de patrimoniu (imobilizări necorporale).

     În  general,  recurgerea   la  aceste  procedee  se  recomandă

atunci  când,  datorită uzurii morale și excluderii  unui  număr

mare de echipamente considerate a  nu contribui la  formarea  cifrei

de  afaceri,  valoarea  activului net corectat  (sau  a   valorilor
substanțiale, dacă s-au calculat) este mult diminuată. Rezultă că

performanța  slabă a  mijloacelor  fixe este compensată de  efortul

intelectual   (și fizic) al  personalului angajat, efort  care  se

poate cuantifica  valoric.

 

 

      3.3.2 Procedee de evaluare bazate pe efectele economice asupra  subramurii industriale

 

Sursele  de venituri, în general – nevalorificate, ce  pot  fi

atrase ca venituri produse de activele intangibile, din  efectele

economice realizate în subramurile economice, decurg din următoarele

procedee:

     -  negocierea unor taxe de redevență pe spor cifră  afaceri

realizat pe seama lucrărilor de C&D de beneficiarii acestora;

     -  negocierea  unor participări la  împărțirea  profitului,

realizat în aceleași condiții.

 

Evaluarea  efectelor economice s-a făcut în ipoteza că  unul

din  cele două procedee s-a realizat (metoda s-a aplicat  la  I2

și I3).

     Modul   de evaluare a  fost prezentat în  cadrul   paragrafului

2.3.1.

     Metoda   se  recomandă  a  se aplica  acolo  unde,  din  motive

conjuncturale exterioare (recesiune economică, inflație,  blocaj

financiar) sau interne (afectarea  unor  capacitcți de procese  de

restructurare,  absența   surselor  de finanțare externă  a   unor

cercetări),  valoarea  de randament este mult diminuată  față  de

valoarea  patrimonială (de obicei ANC).

     Rezultatele  obținute la  I2 prin aplicarea  acestor   metode

au  fost  confirmate prin calculul  valorii de goodwill   pe  seama

profitului  corectat cu profitul  suplimentar  obtenabil   prin

exploatarea activelor  intangibile (a  se revedea  paragraful   3.2.3,

­ referirile la  aplicarea  metodelor  de goodwill).

     Rezultatul  obținut prin metoda  de cumpărare a   rezultatelor

anuale  (goodwill)  a  fost de 3491 mil. lei ,­ doar   cu  3%  peste

valoarea   activului  net corectat și, în  aceste  condiții,  se

poate face afirmația  că profitul  suplimentar  pe seama   efectelor

produse în economia  națională a  fost realist apreciat.




 3.3.3 Evaluarea  prin metode de punctare a  activelor intangibile

 

                3.3.3.1 Analiza  rezultatelor  obținute

 

               In Metodologia  de evaluare a  unităților  de   C&D (elaborată

de  SCIENTCONSULT) se recomandă, pentru simplificarea   muncii  de

analize și evaluare, utilizarea  unei metode de punctare a principalelor   

componente  care susțin și  contribuie  la   formarea activelor  intangibile.

 

Punctarea se aplică la:

 

        A. Brevete

        B. Lucrări științifice

        C. Soluții elaborate

        D. Pregătirea  personalului.

 

     Interpretarea  rezultatelor este prezentată în  tabelul  nr.

3.7.  S-a ținut seama că punctarea trebuie realizată pornind  de

la  recomandarea  autorilor  metodologiei ca  punctajul  de la  punctul

C)  să reprezinte între 60-80% din total, iar  poziția  D) să  fie

între 10-20% din același total.

     După cum se poate observa  în tabelul  3.7, prin aplicarea  în

mod direct a  metodologiei, în nici unul  din cazuri rezultatele nu se

respectă  proporțiile  recomandate pentru  poziția  C,  acestea

fiind  mai mici decât valoarea  minimă (60%) de 1,5..6,7 ori  și

față de valoarea  maximă - de 2...8,9 ori.

     În cazul  poziției D, două din patru rezultate se încadrează

în  interval, iar  două sunt de circa  2 ori mai mari decât  limita

maximc.

     In  toate  cazurile, după cum se  poate  constata,  valoarea

punctajului pentru poziția  C) SOLUTII ELABORATE, reprezintă  sub

40%  din totalul  punctajului. Nu este o situație normală,  deoarece  

forța   activelor  intangibile constă tocmai  în  soluțiile

elaborate.  În acest caz, punctarea este incorectă și, prin  urmare,

grila  trebuie revăzută.

     De  asemenea, trebuie remarcat că punctajul   acordat  pentru

poziția  A. "PREGĂTIRE PERSONAL” poate fi considerată ca   element

de  referință, deoarece, prin modul  cum sunt  acordate  valorile

și  ce este punctat în principal, sunt diminuate unele  elemente
de subiectivitate. În plus, personalul  angajat constituie principalul

 "capital”   al   oricărei   societcți   specializate   pe

cercetare-dezvoltare.

 

 

         3.3.3.2 Propuneri privind modificarea  modalităților 

                   de punctare

 

     Urmare  a  celor  arătate în paragraful  anterior,  evaluatorii

au simțit nevoia  realizării unor  modificări privind  metodologia

de   punctare.  Modificările  propuse  s-au  canalizat  pe   două

direcții:

     I ­ diversificarea  calitativă a  baremurilor  de punctare;

     II  ­ majorarea  baremurilor  de punctare la  poziția 

C.  "SOLUȚII ELABORATE".

 

    I. Propuneri privind diversificarea  baremurilor  de punctare

 

     S-a  simțit nevoia  clasificării și punctării  diferențiate

la  următoarele poziții:

 

        A. Brevete

        C. Soluții elaborate

 

     În cazul  poziției A, urmărind lista  brevetelor  deținute de

institutele  C&D, se constată cu ușurință diversitatea   și  se

poate  deduce  importanța,  materializată  în  valori  bănești,

pentru fiecare brevet în exploatare.

     În  mod  firesc, evaluatorul  își  pune  problema   punctării

superioare  a  unor  brevete de pe urma  cărora  s-ar   putea   obține

taxe  de redevență mai mari. Totuși, se apreciază că,  în  conjunctura

actuală,   când   nu  există  o   piață   internă   a

proprietăților   intelectuale  și, prin urmare, nu se  pot  face

evaluări obiective privind valoarea  acestora, modificarea 

baremurilor  nu ar  aduce clarificări suplimentare.

     În  cazul  poziției C, de asemenea, clasificarea   și  dife-

rențierea   punctajului  în cadrul  soluțiilor  elaborate  este  o

propunere frecvent apărută.    

 

     O posibilitate de diferențiere constă în elaborarea  urmă- 
toarelor  baremuri de încadrare (cu gradele de dificultate  punctate

în raport 20/5/1):

 

      -  ­dificultate deosebită, ­ cu care s-au marcat cercetările

de vârf pe plan mondial; coeficientul  de dificultate propus  este

20,  motivat  de necesarul  suplimentar  de informare  și  volumul

mare de noutate științifică, experimente și echipamente  expe-

rimentale complet noi;

 

-         dificultate ridicată, ­ lucrări care nu pot fi realizate la nivel 

național  decât în cadrul  institutului; coeficientul   de

dificultate  propus este 5, motivat de caracterul  de unic  executant

la  nivel  național, cu acoperire în experiența  și  mijloacele de

lucru specifice existente;

 

        -  dificultate medie, ­ lucrări care pot fi realizate  cel

mai  bine  în cadrul  institutului;  coeficientul   de  dificultate

propus  este 1, acest tip de lucrări constituie  referințe  și,

totodată, nivelul  minim punctat.

 

     Metoda   de punctare diferențiată a  fost testată la  I2  și

I3,  rezultatul   fiind  creșterea  ponderii  poziției  C,  în

total.

     Modificarea   propusă, pe lângă avantajele calitative  aduse,

are  efectul   complicării  procesului  de  evaluare,  introducând

elemente suplimentare de subiectivitate.

 

     2.II. Propuneri privind majorarea  baremurilor  de punctare la                     

poziția  A "SOLUȚII ELABORATE"_

  

     În  vederea  încadrării în procentele precizate de  evaluator 

pentru  punctele  C  și D,  s-a  propus  utilizarea   unei  formule

ponderate:

    

             P = A + B + mC + D,

cu condiția  ca  :

                         A+B+D                    A+B+D

             1,5 ≤   -----­------  ≤ m     4  -----------­ ,

                            C                                C

în care:

        P ­ total  punctaj recalculat;

        A,B,C,D ­ evaluarea  în puncte după metodologie ­ redactarea  1;

        m ­ coeficient de majorare a  punctajului poziției C.

 

     Modul   în  care s-a  aplicat relația  în  cele  patru  cazuri

analizate este prezentată în tabelul  3.9.

 

                                               TABELUL NR. 3.9

 

Nr. crt.

Cazul analizat

m min

m max

m adoptat

Procentul C în P, obținut în analize de caz

 

1

I1

15

40

10

51

 

2

I2

3,5

9,3

5

60

 

3

I3

4

10,7

5

79

 

4

I4

2,3

6,1

2

57

 

 

 

Rezultate  mai  bune  se pot  înregistra   prin  intersecția

intervalelor  obținute cu intervalele determinate prin  încadrarea lui

D în limitele 10-20%, însă procedura  de calcul  este mai anevoioasă.

 

     Rezultatele  obținute după majorarea  ponderii  poziției   C sunt  prezentate în tabelul  3.8. Se pot  considera   restricțiile

impuse, chiar  dacă încadrarea  nu este strictă.

 

 

          3.3.3.3 Compararea  rezultatelor. Căi de      

                         valorificare a  metodei

 

     Rezultatele obținute nu pot fi comparate ca  atare. Pentru a

aprecia  poziția  relativă a  unor  unități de C&D trebuie transformate

punctele în indicatori comparabili.

 

     Pentru  unitățile  cu profil de  cercetare-dezvoltare  s-a
calculat indicatorul  de eficiență tehnică T sub forma:

 

                         total  puncte

          T = -----------------------------------------------

               nr. personal  cu pregătire superioară

 

     După  modul  cum este calculat, indicatorul diminuează  dife- 

rențele de mărime dintre unități, nu este influențat de  fluxuri financiare.

 

     Rezultatele  obținute (prezentate și în tabelul  1.1)  sunt

următoarele:

 

                                             TABELUL 3.10

       -------------------------------------------------------------

        Nr.     Unitatea  C&D                  Indicatorul

        crt.      evaluată                        de eficiență

                                                            tehnică T

       ----------------------------------------------------------------

         0                1                                        2

       -----------------------------------------------------------------­

        1.              I1                                     27,93

        2.              I2                                     27,48

        3.              I3                                     27,75

        4.              I4                                    25,23

       ----------------------------------------------------------------

        ­    Dispersia                             2,7

        ­    Raport max./min.                 1,1

       ---------------------------------------------------

 

 

     După  cum se poate observa, există o foarte bună  grupare  a

rezultatelor,  de altfel -  în conformitate cu  situația   existentă

(chiar  și a  indicatorilor  financiari).

     În principal, se poate aprecia  atât corectitudinea   metodei,

cât și a  corecturilor  făcute ulterior.

 

     Un alt element de comparație poate fi realizat din raportul

valoare intangibilă pe total  puncte.

 

     Rezultatele  preluate din tabelul  1.1 se prezintă  în  modul 
următor:

 

                                             TABELUL 3.11

   ------------------------------------------------------------------

    Nr.     Unitatea  C&D          Valoarea  specifică pe

    crt.      evaluată                    punct a  activelor 

                                              intangibile-mil.lei/punct

                                     ---------------------------------------

                                              Valori          Valori *

                                             curente        comparabile

   ---------------------------------------------------------------------

     0           1                                 2                3

   --------------------------------------------------­--------------------

    1.           I1                            0,149            0,239

    2.           I2                            0,314            3,333

    3.           I3                            0,100            0,100

    4.           I4                            0,224            0,224

   -----------------------------------------------------------------------

    ­    Valoarea  dispersiei               ­               0,233

    ­    Raport max./min.                    ­              3,3

   ------------------------------------------------------------------------

         * La cursul  de 690 lei/1 USD

   ------------------------------------------------------------------------

 

După  cum  se  poate observa  în cazul   de  față,  dispersia

rezultatelor  este mare. Cauzele care au generat acestă  situație

pot  fi  multiple,  însă în condițiile în  care  indicatorul   de

eficiență tehnică este relativ bine grupat, sunt semne că  unele

erori s-ar  fi putut strecura.

     Comparația  elementelor implicate în aceste  calcule  poate

duce  la identificarea  acelor elemente care conțin  factori  de

subiectivitate.

     Pentru  a   putea  trage o concluzie este util  să  se  compare

unele elemente determinate pe parcurs și care, după cum a  rezultat

din analiză, pot influența  rezultatele:

 

     ­  valoarea  activelor  intangibile și  punctajul   echivalent

calculat;

     ­  valoarea   de goodwill  calculată  cu  ajutorul   profitului

direct însumat cu cel  suplimentar.


     Rezultatele sunt prezentate în tabelul  3.12 (următor):

 

                                                    TABELUL 3.12

       ----------------------------------------------------------------------------

        Nr.     Parametrul     U.M.            Unitatea     analizată     

        crt.     analizat                ­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­

                                                          I1       I2        I3         I4

       -----------------------------------------------------------------------------

         0          1                     2             3         4        5          6

       --------------------------------------------------­---------------------------

        1. Valoarea  active­  mil.lei        112     1214   1146  1200

           lor  intangibile                                       

        2. Punctaj                                  754     3902   11583   5399

        3. Valoare specifi­                                     

           că în preturi

           comparabile       mil.lei/pct.     0,239  0,333   0,100   0,224

        4. Goodwill  (bad-

           will ) prin meto-

           de de comparare

           a  rezultatelor 

           supra  activ net

           corectat        

             GW/ANC                                   0,86    1,03   1,12    0,79

       ---------------------------------------------------------------------------------

 

     După  cum se observă din datele anterioare și pe baza 

considerațiilor despre  goodwill  din paragraful   3.2.3,  un  raport

valoare de goodwill  (badwill) / ANC apropiat de 1 indică o  

apreciere  realistă a  valorii activelor  intangibile  (dacă  calculele

s-au efectuat cu adeugarea  profitului suplimentar  datorat acestora).

 

Cazul   I2, în care GW/ANC este cel  mai apropiat,  poate  fi

considerat  echilibrat  și valoarea  specifică,  în  consecință,

poate fi luată ca  element de referință.

 

În  cazul  I1, raportul  este subunitar  și  valoarea   lui

este  îndepărtată de unitate. Dacă se concluzionează că  activele
intangibile au fost subevaluate, atunci, prin majorarea  aportului

acestora,  valoarea  specifică se apropie de cea  din situația  I2.

În  cazul   I3,  pe considerentul   că  valoarea   activelor

intangibile este ușor  supraevaluată și având în vedere valoarea

specifică  extrem  de scăzută, se  poate  aprecia supraevaluarea

punctajului.

La  I4, ca  și în cazul  I1, se poate considera  subevaluată

 valoarea  activelor  intangibile.

 

Această  metodă  de analiză a rezultat  în  urma  comparării

valorilor obținute în cele patru unități C&D evaluate și este,

în perspectiva metodologică, un element de control al  credibilității

scenariilor utilizate în metodele de randament.

 

În  concluzie, metoda  punctării oferă informații ce  permit

aprecieri privind corectitudinea  evaluării activelor  intangibile.

 

În  cazul  în care, pe baza  unei bănci de date  specializată

pe  evaluarea  unităților  C&D, se poate menține  un  preț/punct

mediu  la  nivel  național, metoda  punctării ar  permite  evaluarea

rapidă a  activelor  intangibile, cu o aproximație destul  de bună.

 

 

          3.4. Comparația  rezultatelor  obținute. Valori recomandate de evaluatori

 

     Rezultatele obținute sunt centralizate în tabelul  1.1

     Calitatea  rezultatelor  poate fi apreciată în tabelul  următor:

 

 

                                                 TABELUL 3.13

 -------------------------------------------------------------------

 Nr.    Indicator               I1       I2           I3         I4

 CRT.

 ---------------------------------------------------------------------

 1.  Dispersia  rezultatelor 

         (mil.lei)             243,6     2689      1884    3272

 

 2.  Raport valoare maximă/

            valoare minimă       5,3      4,8       2,3       8,7

------------------------------------------------------------------------

Valorile  mari ale dispersiei, ca o caracteristică  a  cali-

tății rezultatelor, nu se datorează metodelor de calcul, ci  situației

dificile prin care trec aceste unități.

 

În  ceea ce privește valorile agreate în evaluare,  practic

nici o regulă nu s-a  putut identifica. S-au preferat atât  valori

de  cash-flow,  cât și valori combinate (medie  aritmetică).  În

alte  cazuri, valoarea  a  fost constituită din  însumarea   valorii

activului  net  corectat cu valorile suplimentare  ale  activelor

intangibile.

 

                                                       TABELUL NR. 3.1

 

Valorile unitare 

obținute în evaluarea  terenurilor

…………………………………………………………….

 

 

 

                                                                 TABELUL NR. 3.2

 

 

                                 METODE DE EVALUARE UTILIZATE ÎN CADRUL CONSTRUCȚIILOR

………………………………………………………………………………………..


     4. ANALIZA CALITĂȚII REZULTATELOR OBȚINUTE

            

          4.1 Analiza modului de obținere a datelor

 

  Rezultatele obținute în cele patru analize de caz au  fost

influențate și de modul de obținere a datelor.

    Chiar  și în cazul unor unități cu profil  de  cercetare-

dezvoltare,  există  o rezistență  din  partea  compartimentelor

manageriale  în  prezentarea și susținerea datelor  ce  privesc

activitatea internă.

  S-au  înregistrat  dificultăți în  obținerea  datelor  de

următoarea factură:

  ­  strategia pe termen lung privind menținerea  profilului

de  activitate sau reorientarea către alte activități  și  alte

surse de venituri, privatizare;

    ­  managementul financiar pe termen lung,sursele de  venituri

și cheltuieli, fluxuri financiare, strategia de  rentabilizare a

activităților, investiții;

     ­ structura parcului tehnic pe grade de încărcare.

 

     In acest fel, au fost afectate:

     ­ analiza diagnostic;

     ­ prognoza fluxurilor financiare;

     ­ valorile de randament (profitabilitate, cash-flow);

     ­ valoarea substanțială (în caz că se determină).

 

 în  cazul unităților de C&D, în care evaluarea  corectă  a

activelor  intangibile  se bazează pe un  diagnostic  tehnic  și

științific  corect, pe  prognoze și planuri  de  creștere  a

eficienței  activității, pe un regim financiar care să  permită

investiții destinate menținerii cel puțin a nivelului dotărilor,

s-au  înregistrat  dificultăți  în  obținerea  datelor  privind

eficiența  și modul de valorificare a brevetelor de  invenții,

procedeelor,  mărcilor deținute. În aproape toate  cazurile,  nu

s-au  identificat  studii  de fezabilitate,  planuri  de  afaceri

privind  eficiența și modul de exploatare a rezultatelor  

activității de C&D.

     În cazurile în care aceste documentații au fost  solicitate,

s-au  obținut numai date sumare, care au putut fi utilizate  doar

cu o oarecare reținere.

     Informațiile  au avut un nivel corespunzător, în  general,

în evaluarea nivelului tehnic și științific al utilajelor  și

echipamentelor,  în evaluarea posibilităților de  reconversie  a

unor capacități neutilizate sau eronat concepute și  realizate.

De asemenea, s-a înregistrat o largă deschidere a personalului în

prezentarea  activității  de C&D, a produselor  și  serviciilor

specifice.

 

   4.2. Evaluarea calității datelor obținute

 

     Din punct de vedere al calității datelor obținute,  echipele

de evaluatori au ridicat probleme legate de:

     ­ caracterul prognozelor financiare preluate de la institute;

     ­ aspectul comercial insuficient fundamentat;

     ­  caracterul  formal și neexplicitat  ca  fundamentare  al

analizelor privind eficiența implementării unor soluții  elaborate.

     De comun acord cu conducerile institutelor, au fost  operate

următoarele modificări:

     a) reconsiderarea nivelului de rentabilitate a unor  activi-

tăți, de exemplu:

          ­ rentabilitatea  activităților de  cercetare-proiectare  a

            fost   propusă  la  un  nivel  mediu  de  10%,  pe   seama

            reducerilor cheltuielilor proprii;

          ­ creșterea rentabilității activităților de microproducție

            cel puțin la nivelul mediei subramurii (în unele cazuri

            era propus 5% ­ iar media ramurii este între 15-20%), pe

            seama atât a renegocierii prețurilor, cât și a reducerii

costurilor proprii;

     b)  creșterea/diminuarea cifrei de afaceri  prognozate  pe

seama redimensionării activităților de microproducție,  scăderea

aportului fondului de 1% ș.a.

    

    c) reevaluarea (actualizarea) efectelor economice la  nivelul

subramurii, în sensul obținerii unor cifre realiste,  utilizabile

și recunoscute.

     Datele, astfel corectate, au fost utilizate în calculele  de

evaluare după încă o serie de confirmări, realizate prin:

     ­  compararea  cu  valori similare,  realizate  în  institut

înainte de 1989;

     ­ încadrarea în strategia de ramură/subramură;

     ­   compararea  cu  modul  de  exploatare  și  nivelul   de

eficiență  realizat în unități de C&D în țări dezvoltate  economic.

 

     Alt  aspect negativ s-a înregistrat la I2, unde  evidența

mijloacelor fixe se realiza manual. Oarecari neclarități privind

situația unor mijloace fixe concrete s-au constatat și la  alte

institute. 

     Acolo  unde rezultatele obținute din prelucrarea directă  a

datelor au ridicat semne de întrebare în ceea ce privește  cali­tatea,

s-au aplicat și o serie de chei de control, din care cea

mai utilă a fost cea descrisă la paragraful 3.3.3.3.

     Deci, ca o concluzie, nivelul calitativ al datelor culese la

institutele de C&D creează tendința de a diminua încrederea  în

rezultatele  bazate  pe metode de randament și  de  înclinare  a

preferințelor către metodele patrimoniale.

     Unde datele au fost apreciate drept corecte și  rezultatele

realiste,  au  fost preferate valorile obținute prin  metode  de

randament (cash-flow la I2, de exemplu).

    

 

 

          4.3. Analiza suficienței datelor obținute și influențele asupra rezultatelor finale

 

     După analiza și prelucrarea datelor, s-a ajuns la  concluzia

că, în unele domenii, datele au fost insuficiente în  fundamenta­rea

scenariilor de evaluare.

     Dintre cele mai importante:

     ­   numărul   insuficient  de  analize  de   eficiență   a

soluțiilor elaborate, care, prin impunerea unor niveluri de

generalizare ridicate, au dus la un grad de certitudine mai scăzut;

     ­  insuficiența analizei ­ diagnostic, în special la  nive­luri

de  producție  mai  coborâte  (ateliere,   compartimente,

echipe), a condus la o slabă susținere a uzurii morale,

a duratei de viață rămase pe baza acesteia;

     ­  în absența studiilor de fezabilitate și a studiilor  de

diagnoză  și restructurare, nu au fost oferite  suficiente  elemente

de calcul și susținere a datelor din prognozele economice

preluate,  au fost afectate planurile de venituri și  cheltuieli

proiectate,  fluxurile  de numerar și, ca  urmare,  valorile  de

profitabilitate și cash-flow;

     ­  insuficienta documentare asupra nivelului și  structurii

stocurilor a influențat reevaluarea acestora.

     De  menționat  că, parțial, erorile introduse  de  insufi­ciența

datelor au fost corectate și prin compararea  institutelor și

experiența dobândită prin cele patru analize de caz.

 

 

          4.4. Elemente specifice a căror identificare contribuie la evaluarea corectă a institutelor

 

     Elementele cheie, specifice unităților de C&D, care  influențează

sensibil nivelul evaluării sunt:

     ­  stabilirea  gradului de uzură morală,  a  preponderenței

uzură   morală   -   uzură  fizică  în   cazul   aparatelor   și

instalațiilor de cercetare și analiză;

     ­  diagnosticul științific și de personal,  esențial  în

evaluarea activelor intangibile;

     ­  evaluarea activelor intangibile, fie sub forma unor  acumulări patrimoniale, fie sub forma unui venit, de obicei prin mai multe metode;

     ­ determinarea valorilor de randament și pe baza profitului

compus  din cel direct și cel calculat pe baza efectelor  economice

în cadrul subramurii economice.

 

     Stabilirea gradului real de uzură pe baza uzurii morale are

o  importanță  deosebită. În prezent, gradul  de  uzură  fizică,

înregistrat la utilajele și echipamentele din dotarea institute­lor

de C&DŹ este foarte redus. Totuși, din punctul de vedere  al

utilizatorului,  ele nu mai corespund, nemaireușind să  realizeze

sarcinile  inițiale (decalibrare, insuficiența  mijloacelor  de

citire,  rezoluție redusă ș.a.). Durata de viață rămasă,  pornind

de la durata normată și viteză lentă de creștere a uzurii,

devine, în acest caz, foarte mare (de ex., în cazul  echipamentelor

de  cercetare  de laborator  se înregistrează  durate  de  viață între

25 și 40  ani),  nerealist  de  mare.  Desigur,   în   cazul

unităților  de  C&D, orizontul de timp de funcționare  la  parametrii nominali este  mult diminuat de uzura morală și,  în  acest  sens,

trebuie avută în vedere evaluarea.

     Astfel,  s-ar obține valori pentru mijloacele  fixe  foarte

Mari,  îngreunând activitățile de producție  și  restructurare

din institute.

     De exemplu, s-au înregistrat aparate de măsură de  laborator,

achiziționate în anii '70 și, deci, spre sfârșitul duratei  de

viață normate, care, din punct de vedere fizic pot fi  considerate

noi. În aceste cazuri, durata de viață rămasă reprezintă  

echivalentul duratei de viață normate (12 ­ 25 ani).

     In realitate, aparatele are o rezoluție sub normal, necesită

timpi  de  calibrare marim citirea și  înregistrarea  datelor  se

realizează anevoios, nefiind emise documente de însoțire, aceste

trăsături   conducând   la   un   randament   scăzut,   rezultate

științifice slabe, conducând practic la neutilizarea lor.

     Evaluarea activelor intangibile este alt element esențial.

Valoarea  activelor intangibile fie că este calculată ca  element

de patrimoniu, fie ca aport la profitul brut al institutului, este

o caracteristică dominantă și adesea preponderentă în stabilirea

poziției și eficienței la nivel macroeconomic.

     Este  strict necesară stabilirea valorilor de  randament  cu

ajutorul profiturilor suplimentare deduse la nivelul utilizatori­lor

de  servicii  din subramură   (reprezentând  o  contribuție

importantă   la  completarea  metodologiei   SCIENTCONSULT),   în

condițiile în care valorile de profitabilitate calculate  direct

reprezintă 20-53% din valoarea ANC, fiind vorba de o  subevaluare

ușor de sesizat.

 

     5. CONCLUZII FINALE

         

        5.1 Analiza modului în care lucrările de evaluare și-au atins scopul propus

 

Scopul  propus  de  elaboratorul  acestui  set  de   lucrări

conține mai multe aspecte:

     ­ elaborarea unei metodologii de evaluare care să țină cont

de  situația  specifică a institutelor și a altor  unități  de C&D;

-         furnizarea unor elemente de comparație la nivelul  

Ministerului Cercetării și Tehnologiei, utile în cadrul sarcinilor de

administrare  a  fondului  de 1% și  coordonare  a  activității

științifice aplicative, la nivel național, în sprijinul preselecției

la licitarea unor programe și teme de C&D;

     ­  crearea  unei  strategii la nivel național  în  ceea  ce

privește valorificarea potențialului uman și material existent

în aceste unități.

     În  elaborarea analizelor de caz,  la  nivelul  institutelor,

s-au suprapus și cerințe ale unităților evaluate, ca de  exem­plu:

     ­ evaluarea propriu-zisă a unității;

    ­  elaborarea strategiei de valorificare superioară a  mij­loacelor

din dotare;

     ­ susținerea acțiunii de restructurare, reconversie a unor

capacități slab utilizate și fără perspective.

 

     Situația sintetică este prezentată în tabelul 5.1 și, după

cum rezultă, analizele de caz și-au atins scopurile pentru  care

au fost propuse.

 

     Alte neajunsuri se referă la următoarele aspecte:

 

     1.  Evaluarea fără scop precis definit. Acest aspect a  fost

generat  de lipsa unor precizări în programele de  strategie  ale

unităților evaluate. În evaluările efectuate, ca scop propus  de

evaluatori a fost aleasă definirea poziției institutelor în subra­mura

industrială din care fac parte, dar valorile obținute  pot

fi infirmate în cazul unor negocieri de altă factură.

 

     2. Prognozele existente nu au putut fi analizate și  corec­tate

în  cadrul unor analize-diagnostic detaliate;  pe  de  altă parte –

absența la unitățile de C&D a unor analize și  studii actualizate.

 

3.     În evaluările pentru cele patru institute s-au  realizat

lucrări globale și nu s-au putut evalua și subunitățile  prin­cipale

ca active independente.

 

     4.  Au fost selectate patru unități de C&D, din  care  trei

pot  fi  considerate  mari (I2, I3, I4)  și  una  mijlocie

(I1). În definitivarea metodologiei ar fi fost interesant  să

fie  evaluate și unități mici, laboratoare  independente,  

ateliere, secții de microproducție, secții pilot ș.a.

 

 

          5.2 Analiza modului în care metodologia propusă a corespuns particularizării în cele patru cazuri abordate. Elemente de noutate

 

     În realizarea practică a analizelor de caz, metodologia  de

evaluare a unităților de C&D, în redactarea 1, s-a confruntat cu

o serie de aspecte care nu au fost anticipate la data respectivă.

     Deși  o serie de elemente au fost menționate, în  absența

unor elemente de practică, nu s-a putut anticipa importanța unor

elemente, dificultățile ivite pe parcurs, nuanțările  specifice

domeniului de activitate.

    Analiza  diagnostic s-a axat pe câteva  elemente  specifice,

legate  pe  de o parte de nivelul tehnic al acestora și,  pe  de

altă parte, de calitatea personalului angajat. S-au căutat  valo­rile

intelectuale și căile de valorificare.

A rezultat importanța de a se identifica și analiza  calitativ  

soluțiile elaborate (grupate pe domenii  de  activitate),

brevetele-procedeele-mărcile,  pe o perioadă istorică  mai  lungă

decât se consideră util de obicei; fundamentarea scenariilor care

să permită stabilirea unei valori a activelor intangibile.

Evaluarea propriu-zisă a înregistrat unele  particularități

și elemente de noutate, cum sunt:

     ­ utilizarea mai multor metode de evaluare a terenurilor și

construcțiilor și compararea rezultatelor;

     ­  utilizarea mai accentuată a uzurii morale  în  stabilirea

duratei de viață rămasă;

     ­  evaluarea la "valoare rezidual㔠a elementelor  de  activ,

fără  participare la procesele de producție sau  cu  participare

redusă;

     ­ utilizarea noțiunii de "profit suplimentar” ­  determinat

pe baza unui scenariu de valorificare a activelor intangibile.

 

     Evaluarea prin metoda punctării a înregistrat, de  asemenea,

unele modificări:

     ­  majorarea  ponderii soluțiilor  elaborate  în  punctajul

total acordat pentru activele intangibile;

     ­  propuneri privind diferențierea  soluțiilor  elaborate,

după importanța și nivelul tehnic atins.

     De asemenea, ca un element de noutate, s-au identificat  căi

de  confirmare a rezultatelor obținute, prin  compararea  rezultatelor

și indicatorilor de punctare cu o valoare de goodwill.

 

     De  elementele  practice  rezultate în  cadrul  celor  patru

analize  de caz, se va ține cont la elaborarea  Metodologiei  de

evaluare ­ redactarea 2.

 

 

        5.3 Concluzii privind perspectivele unităților C&D în urma evaluării

 

     În  urma  evaluărilor realizate,  valoarea  institutelor  a

crescut, față de valoarea înregistrată în bilanțul contabil, din

două motive:

     ­ actualizarea prețurilor la nivelul 1993;

     ­ reconsiderarea activelor intangibile;

     ­ evaluarea utilajelor și echipamentelor amortizate.

     În valori comparabile, valoarea contabilă este  considerabil

mai mare decât valoarea ANC din motivele:

 

     ­ reevaluarea din 1992, cf. HGR 26/1992 și metodologiile de

aplicare aferente, a dus, prin ignorarea HG 945/1990 și utilizarea

mecanică a coeficienților de majorare, la o valoare patrimonială supraevaluată;

     ­  utilaje și echipamente care nu mai pot fi folosite  sunt

prinse  la  valoarea de inventar actualizată (de  înlocuire), din

care se scade valoarea uzurii.

    În  formarea fluxurilor financiare prognozate, noile  valori

rezultate  pentru  patrimoniu vor permite  actualizarea  

amortis­mentelor  și, ca urmare, vor contribui la fundamentarea  

strategiei pe termen lung, politicii de investiții ș.a.

     Nu  se  recomandă ca valorile obținute să se  utilizeze  la

privatizările  în  folosul angajaților. De  asemenea,  în  cazul

asocierii  cu  parteneri  externi, probabil valorile  nu  vor  fi

agreate, aceștia preferând valori cum sunt: capacitate  beneficiară,

valoarea substanțială, goodwill (badwill).

     O mai mare atenție trebuie acordată, în acest ultim caz  de

Tranzacționare,  activelor  intangibile și  anume:  brevetelor,

Mărcilor, procedeelor, care vor trebui evaluate individual.

 

     Ca  orice  societate comercială, unitățile  C&D  au  nevoie

periodică  de lucrări de evaluare. Evaluarea pe  seama  activelor

intangibile,  care prezintă o mai mare inerție temporală,  poate

asigura  stabilitatea unităților în procesul de  tranziție.  În

plus,  prezentarea  acestor valori poate duce  la  reconsiderarea

poziției statului față de institute.

 

T A B E L E FINALE

…………………………………………………………………

 

 

 

 

Metodologia de evaluare                                  Înapoi