Criterii și
metodologie de evaluare
a patrimoniului
institutelor, laboratoarelor,
al altor active de
C&D și de înaltă tehnicitate
Sinteza analizelor de caz
(Extrase)
Metodologia de evaluare Înapoi
Responsabil de lucrare:
Ing. Mircea Popescu
Evaluator atestat
Lucrarea are la bază documentațiile de evaluare a
patrimoniului realizate la 4 unități de de C&D, cu participarea autorilor
metodologiei, a unor evaluatori pe specialități (construcții, analiză
financiară etc.) și a unor colaboratori din institutele evaluate, documentații
incluzând secrete comerciale ale unităților evaluate și neincluse în prezentul
CD
În Sinteza analizelor de caz, denumirile
unităților sunt prezentate codificat (I1, I2, I3, I4) și referirirle la
profilul lor sunt eludate
©
SCIENTCONSULT, noiembrie 1993
CUPRINS
1.
ANALIZA COMPARATIVA DE ANSAMBLU A REZULTATELOR OBȚINUTE LA INSTITUTELE DE
CERCETARE EVALUATE
2.
ELEMENTE SPECIFICE INREGISTRATE IN CURSUL ANALIZEI DIAGNOSTIC A INSTITUTELOR
C&D
2.1. Aspecte
privind situația generală prezentă și
prognozele pe termen lung
2.3
Concluzii. Puncte tari și punte slabe. Perspective, căi de redresare
3.1.
Stabilirea valorii patrimoniale
3.2
Evaluarea prin metode de randament
3.2.1
Modalități de determinare a profitului
real
3.2.2.
Parametrii de calcul ai valorilor de randament
3.3.
Practici de evaluare a activelor intangibile
3.3.1.
Procedee de evaluare patrimonială
3.3.2
Procedee de evaluare bazate pe efectele economice asupra subramurii industriale
3.3.3
Evaluarea prin metode de punctare a activelor intangibile
3.4.
Comparația rezultatelor obținute. Valori recomandate de evaluatori
4. ANALIZA CALITĂȚII REZULTATELOR OBȚINUTE
4.1 Analiza modului de obținere a datelor
4.2. Evaluarea calității datelor obținute
4.3. Analiza suficienței datelor obținute și influențele
asupra rezultatelor finale
4.4. Elemente specifice a căror identificare contribuie la
evaluarea corectă a institutelor
5.1 Analiza modului în care lucrările de evaluare și-au
atins scopul propus
5.3 Concluzii privind perspectivele unităților C&D în
urma evaluării
Elaborarea unei metodologii de evaluare
a patrimoniului
institutelor laboratoarelor al
altor active de cercetare-dezvoltare
și de înaltă tehnicitate, s-a dovedit a
fi o lucrare de
amploare, cu multe elemente
specifice, cu dificultăți reale în
culegerea și constituirea informațiilor
necesare pentru stabilirea
valorii acestora.
Lucrarea a fost structurată în mai multe faze, pornind
de la
primă redactare metodologică cu caracter teoretic și continuată
cu o etapă aplicativă, constând în
studii de caz - în fapt
evaluări a patru institute
prestigioase de C&D.â, din diferite
subramuri industriale, pe parcursul
a trei faze contractuale, din
care două în anul 1993:
Șirurile de valori obținute în fiecare caz sunt prezentate
în tabelele nr. 1.1. și nr.
1.2., aflate la sfârșitul
acestui capitol.
Această etapă aplicativă și-a propus să realizeze, pe lângă
testarea și îmbunătățirea ăriteriilor
prevăzute în metodologia
inițială, și relevarea unor
aspecte specifice, cu caracter
de
noutate, menite să
dezvolte teoria și practica
existentă în
domeniu pe plan național.
Atât
necesitatea unității temporale, cât și
dorința de a
cunoaște mai multe puncte de vedere
și sisteme de abordare și
analiză, au condus la
formarea unor echipe diferite de evaluatori,
echipe compuse din
specialiști - ingineri (tehnologi,
"utilajiști",
constructori), economiști, informaticieni, având
calificare și experiență în
evaluare patrimonială.
În această situație, pe fondul
cadrului nelimitativ al
Metodologiei, au apărut diferențe,
uneori notabile, atât în ce
privește metodele utilizate,
cât și în interpretarea și
selecția rezultatelor.
In tabelul nr. 1.1. s-a realizat o prezentare a rezultatelor
obținute. Rezultatele au fost grupate
în modul următor:
rezultate obținute prin metode patrimoniale;
rezultate obținute prin metode de randament;
rezultate obținute prin formule de cash-flow;
rezultate obținute prin punctarea
activelor intangibile.
Comparând valoarea
obținută prin metoda patrimonială a
activului net corijat (ANC),
aplicată în toate cele patru cazuri,
se constată
dimensiunea mai redusă a I1 fată de celelalte
institute analizate (I2,
I3 și I4). Acest aspect nu
impiedică prezentarea în paralel
a rezultatelor, șirurile
de
valori propuse analizei având
coerența necesară concluziilor.
În determinarea
valorii patrimoniale, nu s-a considerat
necesară calcularea vreunei forme a valorii substanțiale, deoarece
în institutele de C&D este dificilă
departajarea
echipamentelor și
resurselor participante
direct la procesul de producție de cele aflate în
conservare și care, oricând, pot interveni activ în procesul de cercetare.
Deși cele patru echipe care au participat la lucrare au
respectat indicațiile de selectare
a metodelor de evaluare, s-a
înregistrat o divesitate de moduri
de abordare, de corecții, de
formule de mediere, de evaluare
a parametrilor de calcul
(rata de
actualizare, perioada, profitul).
În acest sens, echipa care a lucrat la
I3 a investigat un
mod de a determina valoarea
patrimonială prin includerea
în
aceasta a
activelor intangibile,
evaluate prin asimilare cu
posturile din planul contabil , aferente imobilizărilor necorporale.
După cum se poate
constata în tabelul nr. 1.2., poz. 2,
procentul de creștere a valorii ANC este considerabil, de 19%,
comparabil ca pondere
cu valoarea de profitabilitate limitată ,
obținută în cazurile I1 și I2
(tabelul nr. 1.2., poz. 3).
În cazul
metodelor bazate pe
valoarea de randament, s-a
considerat necesară
separarea valorilor deduse din rezultatele
bilanțiere, obținute sau
anticipate, de valorile deduse pe
seama aportului activelor intangibile. De remarcat că,
prin
aportul activelor intangibile, valorile de randament
înregistrează
creșteri considerabile (între
1,6 și 3 ori), mergând
până la a egala valorile patrimoniale (cazul I4).
O altă remarcă trebuie făcută în sensul că, de la caz la
Caz, modul de a
evalua aportul activelor
intangibile ca un supraprofit
a
îmbrăcat diverse forme, funcție de
cantitatea și
calitatea datelor
obținute. S-au conturat diverse metode de
cuantificare a efectelor activității de cercetare,
diverse
ipoteze și factori de influență.
În cazurile în care valorile bazate pe fluxul de numerar
(cash-flow) au fost mai larg fundamentate,
rezultatele s-au aflat
într-o zonă medie a intervalelor
obținute la fiecare
evaluare,
confirmând redutabilitatea
acestei metode chiar și în cazul
institutelor de C&D. De altfel, acolo unde s-au efectuat
calcule
incluzând aportul activelor intangibile la fluxul
de numerar,
valorile obținute s-au situat
în apropierea
preferințelor
evaluatorului (I2 și I3),
fiind agreate și de unitatea evaluată.
ÎIn cazul unitcăților C&D, evaluarea aportului activelor
intangibile este necesară și
deosebit de utilă, metoda de
evaluare
prin punctare fiind o cale rapidă
de determinare a oportunității
acestui calcul și a nivelurilor de negociere propuse.
În ceea ce privește punctarea activelor
intangibile,
șirurile indicelui
"Valoarea specifică pe
punct a activelor
intangibile" prezintă
o dispersie considerată mare (raportul
maxim/minim 3,3 tabelul nr. 1.1. poz. 2); deci, nu s-a
realizat un echilibru între
diversele categorii punctate. Un
element pozitiv îl constituie relativa constanță a indicelui
de
eficiență T "Total
puncte/număr de personal cu pregătire superioară"
(tabelul nr. 1.1 poz. G),
ceea ce îndreptățește
considerarea grupei de punctare a personalului ca element pivot
în determinările de acest gen.
Prezentarea comparativă a valorilor
obținute, experiența practică
dobândită în analizele
de caz efectuate, au permis o serie
de
concluzii preliminare.
Ăriteriile și metodologia
elaborate pot să constituie numai
o abordare minimală în munca de
evaluare, să se constituie sub
forma unui îndrumar , care să permită unui
evaluator experimentat
să realizeze lucrări de acest
gen în cunoștință de cauză, să
evite subevaluările.
Importantă este competența evaluatorului
asupra specificului activității de
C&D.
Diversitatea și
calitatea datelor culese, modul
de prezentare
și interpretare a acestora, pot impune metode și procedee
de evaluare
diversificate, care să se situeze în afara unei
metodologii prestabilite.
SCIENTCONSULT SRL TABELUL
NR.1.1
Rezultatele obținute în urma evaluării unităților de cercetare-dezvoltare
pe baza metodelor
clasice și prin metode specifice de calcul al
activelor intangibibile
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Nr. Metoda /Procedeul Valoarea obținută, în mil .lei
crt. de evaluare -----------------------------------------------------
I1 I2
I3
I4
----------------------------------------------------------------------------------------------------
0
1 2 3 4 5
----------------------------------------------------------------------------------------------------
A. Metode parimoniale
A1.
Valoarea activului net corectat (ANC)
282 3391 2275
2554
A2.
Valoarea ANC, inclusiv imobilizările
necorporale asimilate
-
- 3294 -
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
B. Metode de randament
B1.
Determinări pe baza
profiturilor
rezultate din bilanț actualizate sau
a
celor previzionate
B1.1 Valoarea de profitabilitate limitată
(VPL) 56,4 702 1410
1449
B1.2 Valoarea de profitabilitate continuă
(VPC)
56,4 -
- 1149
B2.
Evaluarea supraprofiturilor calculate
asupra efectelor economice din cadrul
subramurii industiale
B2.1 Valoarea de profitabilitate limitată
(VPL)
val.medie 1214
1146
val.min.
B2.2 Valoarea de profitabilitate continuă
(VPC) 112 -
- 1200
B3.
Valoarea de profitabilitate
totală
adoptată (B1.1+B2.1 sau B1.2+B2.2
sau formule de mediere)
186,4
1923 2256
2500
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
C.Metode bazate pe cash-flow
C1.
Metoda disponibilităților succesive
(MDSCF) aplicată fără includere supra-
profitului și pe baza :
C1. valoarii reziduale
financiare 144 - 1765
426
C1. valoarii reziduale a mijloacelor
fixe -
- 1707 -
C2.
MDSCF calculată prin includerea
supra-
profitului și pe baza:
C2.1 valoarii reziduale
financiare -
- 2274 -
C2.2 valoarii reziduale a mijloacelor
fixe - 2707
- -
----------------------------------------------------------------------------------------------------------
D. Valorile agreate de evalutori 300 2700 2560
3700
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------
E. Nivelul
activelor intangibile
obținut prin metoda punctării (în
puncte)
E1.
Valori pe baza metodologiei
inițiale 417
1784 3296
3868
E2.
Valori pe baza Îmbunătățirilor propuse
754 3902
11583 5399
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
F. Valoarea
specifică pe punct a
activelor intangibile (B2/E2) în mil.lei/punct
F1.
în valori curente
0,149
0,314 0,100 0,224
F2.
în valori actualizate (cursul
1 USD = 690 lei) 0,239 0,333 0,100
0,224
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
G. Indicele de eficiență tehnică
( total
puncte/nr. personal cu
pregătire superioară) 27,93
27,48 27,75 25,23
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
NOTA:
Valorile au fost calculate la
urmctorul curs al monedei, lei/USD 430
650
690 690
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SCIENTCONSULT SRL TABELUL
NR.1.2
Prezentarea comparativă procentuală a rezultatelor
obținute prin evaluare
în cadrul fiecărei unități C&D (pe baza datelor
din tabelul 1.1)
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Nr. Denumirea Valoarea procentuală relativă (ANC 100) în procente
crt. metodei de evaluare -------------------------------------------------------------------------------
I1 I2 I3
I4
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
0
1
2 3 4
5
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Valoarea
activului net corectat
(ANC) 100 100
100
100
2. Valoarea
ANC, inclusiv imobiliză-
rile necorporale asimilate
- - - -
3. Valoarea
de profitabilitate
(VPL, VPC sau medie)
20 21 51 53
4. Valoarea
de profitabilitate totală
(inclusiv aportul activelor intan-
gibile) 60 57 81 98
5. Valoarea
de cash-flow 51 - 62 17
6. Valoarea
de cash-flow totală
(inclusiv aportul activelor intan-
gibile)
- 80 82
-
7. Valorile agreate de evaluatori 106
80
92
145
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
In 1990, situația în cazul celor
patru unități analizate
se prezenta în modul următor :
A. Constituirea unităților C&D sub forma unor
institute
Gigant, cu numeroase filiale
la nivelul întregii țări;
B. Existența unor dotări importante din punct de
vedere
cantitativ și valoric, dar cu uzură morală pronunțată;
C. Menținerea unui
personal numeros, cu încărcare
medie
scăzută, cu nivel de pregătire și participare eterogen;
D. Existența unui nivel al
comenzilor menținut artificial
în cadrul economiei centralizate;
E. Diminuarea progresivă către
anul 1989 a nivelului științific
și de rentabilitate a temelor de cercetare;
F. Scăderea nivelului
mediu de pregătire, concomitent cu
slăbirea interesului pentru formarea și perfecționarea cercetătorilor .
După 1990, o serie din deficiențele enunțate anterior au
fost corectate, respectiv:
desprinderea unor filiale, divizarea
unora dintre unități,
disponibilizarea personalului
necompetitiv.
creșterea nivelului contactelor externe.
Aspectele negative înregistrate se referă
la scăderea
cifrei de afaceri pe fondul reducerii activității, gradul scăzut
de înnoire a dotărilor, diminuarea cheltuielilor
cu pregătirea
personalului, pierderea unor
cadre specializate cu bună pregătire
(atrase în alte domenii de
activitate, mai bine remunerate).
Influențele modului de
structurare și dezvoltare a
activității
de C&D, înainte de 1990 și în
perioada următoare, au
generat o situație
complexă, cu multe aspecte contradictorii
(analizate pe larg în
subcapitolul 2.2).
Din punctul de vedere
al poziției în structurile
noului
tip de economie
spre care se tranzitează în
prezent,
dificultățile sunt legate de:
A. Nivelul cifrei de afaceri
Nivelul cifrei de afaceri în
valori comparabile este, ca o
tendință generală, în scădere.
Scăderea a fost mai pronunțată
în 1991 și 1992, înregistrându-se o
ușoară tendință de încetinire
în 1993 (sau chiar o redresare -
cazul I1). Estimările pentru 1993 au,
totuși, un caracter optimist, susținerea unor teme importante
din fondul de 1% asigurând într -o pondere
ridicată
nivelul de comenzi acceptabil.
B. Nivelul capitalului propriu
Acțiunile de reevaluare a
capitalului propriu au creat
dificultăți în
menținerea unui nivel de rentabilitate rezonabil,
în sensul creșterii costurilor de cercetare, datorită
amortismentelor, deși
numeroase mijloace fixe nu au o contribuție
pe măsura valorilor
investite. Pe termen scurt,
posibilitățile de investire, create
de amortismentele constituite, nu sunt
atractive pentru conducerile
din institute, dificultățile majore
fiind legate de evitarea pierderii
forței de muncă.
C. Rentabilitatea
Cu excepția cazului I1,
rentabilitatea vânzărilor
este în scădere, oșcilațiile
și previziunile optimiste având un
caracter mai degrabă conjunctural.
Rentabilitatea capitalului,
chiar în condițiile
excluderii influențelor
evaluării,
păstrează un caracter pronunțat descendent. Scăderea rentabilității
se datorează atât diminuării cifrei
de afaceri, cât și - se poate aprecia - unor posibile
deficiențe în managementul financiar .
Prognozele pe termen lung sunt axate, în general, pe
creșterea
cifrei de afaceri și mai
puțin pe rentabilizarea
mijloacelor fixe,
reducerea costurilor , diversificarea activităților.
Acest fapt este susținut de
nivelurile de rentabilitate
propuse în prognozele prezentate.
Ritmul de creștere propus
pentru rentabilitate (tabelul nr. 2.2) este I2uficient,
astfel încât, probabil, nu va putea
asigura retehnologizarea și
reînnoirea proceselor de C&D, microproducție,
servicii. Mai
mult, ponderea producției din fondul de 1% este presupusă la un
nivel greu de acceptat în perspectiva pe termen lung.
Pornind de la cele prezentate
anterior în acest subcapitol,
nici situația actuală, nici perspectivele nu au un
nivel încurajator
pentru institutele evaluate.
În evaluările realizate, s-au încercat abordări bazate, în
fond,
pe asigurarea unor
forme de recapitalizare, de reconsiderare
a
ponderii și a nivelurilor de importanță a activității de
C&D,
ceea ce ar putea
fi realizat în condițiile în care
activitatea unităților de acest tip ar fi corect remunerată,
prin exploatarea valorilor
intelectuale create și recunoașterea
proprietății intelectuale, precum
și a potențialului de valorificare
a
activelor intangibile.
În acest sens, s-a constatat
un grad scăzut de relevanță
pentru șirurile de valori (în
special valorile pentru profitul
net), atât cele
referitoare la perioada 1990-1993, cât și la
cele reprezentând perspectiva
. Ca urmare, în cadrul evaluărilor
unităților de C&D,
identificarea sau adaptarea unor
metode
specifice s-a impus ca
metodă de lucru.
Față de elementele de analiză
diagnostic recomandate a
fi avute în vedere la evaluarea
întreprinderilor (Evaluarea
Întreprinderilor, curs ANEVAR 1992 ș.a.), în cazul institutelor
de C&D au apărut elemente
care, chiar dacă sunt cunoscute
și
analizate în literatura de specialitate, nu sunt suficient dezvoltate
nici în teorie, nici în
cazuistica românească.
Sintetizând experiența
acumulată în cadrul analizelor de
caz și renunțând la prezentarea
acelor părți comune și bine
cunoscute de evaluatorii
activelor industriale, se propune
punctarea
unor aspecte specifice și esențiale în
determinarea unei
valori corecte a unităților
C&D.
1. Elemente specifice privind "diagnosticul industrial"
În cazul unitaților de cercetare, termenul "industrialą a
fost înlocuit (și este mai util) cu
"tehnic și științificą.
Elementele principale sunt, în cazul
acesta, nivelul tehnic
al
echipamentelor, respectiv nivelul științific al personalului.
Problema principală în cazul utilajelor și echipamentelor
existente în dotare, a fost aceea
a determinării modului real de
participare a acestora la
formarea valorii totale a institutului.
Spre deosebire de activele industriale, valoarea echipamentelor
se bazează pe nivelul tehnic al acestora (precizie,
rezoluție,
repetabilitate, înregistrarea
și interpretarea
rezultatelor).
Necesitatea ca mijloacele de lucru din
acest
domeniu să fie cu minim două clase
de performanță peste dotarea
medie existentă în întreprinderile
din aceeași subramură a impus
uzura morală ca element principal în stabilirea stării reale a
mijloacelor fixe din categoriile 3-9.
Folosirea uzurii morale în calculul valorii
implică un
anumit grad de subiectivitate. S-a
urmărit evitarea prin:
compararea cu produse
similare ale unor firme de vârf în
domeniu sau cu dotarea unor
unități similare cunoscute din țări
dezvoltate industrial;
- evaluarea prin discuții tehnice cu personalul utilizator
al mijloacelor fixe, cu proiectanții
experimentelor , cu cei care
prelucrează datele, cu beneficiarii
serviciilor;
aprecierea
condițiilor în care respectivele
echipamente
pot fi înlocuite, recondiționate,
reutilate, valorificate.
Combinarea informațiilor duce la
o fundamentare mai realistă
a
valorii uzurii morale.
În cazul în care volumul de muncă estimat pentru realizarea
acestor operații a
fost mare, s-a trecut la efectuarea
analizei
numai pentru
echipamentele cele mai importante (din punct de
vedere tehnologic și
valoric), rezultatele obținute fiind
extI2e la celelalte echipamente.
Utilizarea orizontului
de timp specific, pe ateliere și
sectoare de activitate, a simplificat această procedură. În acest
sens, de comun acord cu exploatatorii
și managerii sistemelor ,
s-au purtat discuții asupra duratei de viață de tip C&D rămase.
După stabilirea acestei valori, s-au realizat,
în continuare,
determinările asupra uzurii morale individuale prin
comparații
cu echipamentele
cheie ale laboratorului,
atelierului,
subunității.
În ceea
ce privește utilajele de producție din dotare, s-a
constatat o stare fizică bună
a acestora, datorată, în special,
gradului redus de utilizare.
Gradul redus de utilizare nu este un
element negativ, ci un aspect
specific pentru institutele C&D,
care nu au ca obiect de activitate producția intensivă.
În cazul în care starea fizică a
fost considerată dominantă
față de uzura morală, tendința de supraevaluare a mijlocului
fix respectiv a fost moderată pe același considerent, al
participării
reduse la constituirea
cifrei de afaceri. În acest sens,
opțiunea pentru o valoare în concordanță cu uzura scriptică a
fost considerată
potrivită. Uzura fizică reală
va fi luată în
considerare ca factor
determinant în cazul scoaterii
la vânzare
ca
activ independent sau al depunerii suâ formă de
garanție
(bancară de exemplu).
A doua componentă
de bază a
diagnosticului tehnico-
științific a fost nivelul de pregătire a forței de muncă.
Evaluarea potențialului de personal s-a
realizat din mai multe
puncte de vedere:
pregătire științifică individuală;
nivelul științific și
gradul de inovare al lucrărilor elaborate;
bănci de date, arhive;
potențial de pregătire
(biblioteci, prospectoteci, participări
la activități de I2truire și perfecționare,
deschidere internațională).
Deși se recomandă analiza diagnostic separată a resurselor
umane, în cazul unităților
C&D a fost avută în vedere
corelarea
acestor aspecte cu starea tehnică a
dotării, astfel încât, din
analizele realizate (în
special la I2, s-a
impus tratarea
împreună a acestor
doua componente.
Diagnosticarea corectă a
resurselor umane are o
influență
majoră în cazul evaluării prin metode de randament,
în care
accentul cade pe potențialul de dezvoltare și nu neapărat pe
rezultatele financiare
directe. De aceea, personalul
a fost
analizat ca factor
de generare a valorilor intelectuale, valori
care, deși nu întodeauna au acoperire directă în bani, produc
efecte majore în producția subramurilor
industriale aferente.
De aceea, în toate cazurile analizate, a fost
considerată
oportună prezentarea listei cu brevetele de invenții
menținute
în exploatare și a principalelor
teme și lucrări realizate, cu
precizarea efectelor
economice la beneficiari (acolo unde
a fost
posibil), alături de
programul de producție. Elaborarea
scenariilor
de evaluare în absența raportului de diagnostic al acestor
elemente, conduce la drastica
subevaluare a institutelor
de C&D
și la minimalizarea
importanței lor strategice la
nivel economic.
2. Elemente specifice de diagnostic comercial
Starea financiară actuală a unităților
de C&D este generată
și de latura comercială care, fără
a generaliza, se prezintă ca
fiind deficitară. În evaluarea potențialului unităților analizate,
s-a
constatat că nivelul scăzut al cifrei de afaceri este
datorat și unor puncte slabe legate de diagnosticul comercial.
Acestea sunt:
- pasivitatea ofertei de servicii - sau un anumit caracter
formal al acesteia;
- absența unor măsuri de amploare în diversificarea sferei
de servicii și
microproducție, în atragerea
altor surse de
venituri;
- fragilitatea compartimentelor
și activităților de marketing
și prospectare a pieței.
Influențele negative din acest domeniu trebuie
să fie
Identificate, evaluate corect și
diminuate prin elaborarea unor
scenarii care să aibă
în vedere cererea pieței,
importanța
domeniului, starea generală a subramurii din care face
parte
institutul. În analizele de caz,
influențele negative, conjuncturale,
au fost eliminate parțial prin reconsiderarea efectelor
economice din subramură
și prin scenarii de reconversie și
valorificare a unor capacități,
slab utilizate din cauze ce țin
și de rezultatele activităților
comerciale.
Se inregistrează intenția de
menținere în perspectivă a
dependenței față de comenzile din
fondul de 1%, astfel:
I1 28%
I2 62%
I3 50%
I4 50%
Se constată că, în timp ce I1, unitate C&D
de dimensiuni
mai reduse și mai flexibilă, își
propune o independență mai
mare față de finanțările
centralizate, unitățile mai mari
rămân, în proporții de peste 50%,
dependente de acestea.
3. Elemente specifice ale diagnosticului financiar
Analiza financiară a căpătat,
în cazul unităților de C&D,
unele aspecte specifice, după cum
urmează:
A. Datele financiare pe ultimii 3 ani
Această perioadă conține anul 1990 un an de cotitură,
care a marcat debutul tranziției de
la modul de producție
centralizat la economia
de piață.
Astfel , în 1990, toate unitățile au pentru cifra de afaceri
și de profit valori (în
prețuri comparabile) sensibil
mai
ridicate decât în prezent (în
cazul I1 abaterea provine din
faptul că unitatea
provine din divizarea unui institut
mai mare).
Faptul se datorează finanțării de
la buget și fondul de tehnică
nouă a lucrărilor de cercetare-dezvoltare, aspect
specific
înainte de 1990, menținut și în
cursul acelui an. Începând cu
1991, în ciuda constituirii fondului de finanțare de 1%,
reducerea
drastică a comenzilor
directe ale agenților economici
s-a
repercutat asupra institutelor
de C&D.
În cadrul analizelor de caz, s-au conturat la echipele de
evaluatori două tendințe:
I. - menținerea
valorilor financiare din 1990 (la
nivel
actualizat), introducerea în calcul
ca atare și folosirea lor
ca
nivel de comparație pentru șirurile de valori
obținute din
prognozarea activității pe termen lung;
II. - eliminarea
(sau redimensionarea) acestei valori,
considerată mărită artificial
(cazul I3), în cadrul strategiei
economice centralizate din trecut,
valoare considerată nerepetabilă
pentru orizontul de timp analizat (în jur de 7 ani).
O altă problemă, deși nu specifică numai unităților de
C&D, a fost ridicată de actualizarea șirurilor
de valori înregistrate
pe perioada trecută. De la caz la
caz, în funcție de
specificul activității, s-au utilizat următoarele
metode de
actualizare:
exprimarea valorică a programului de fabricație, în prețuri
la
zi;
utilizarea
indicelui mediu de creștere a prețurilor ,
publicat în Buletinul Statistiă al
Prețurilor;
utilizarea cursului de schimb pentru USD, rezultat în urma
licitației valutare bancare;
recalcularea
surselor de venituri și
cheltuieli pe baza
indicelui mediu de creștere
a prețurilor la
principalele
materii prime, materiale,
echipamente și a salariilor.
Prima metodă s-a aplicat la
I1, caz în care dimensiunile
și specializarea permit utilizarea programului de fabricație
existent în realizarea calculelor
de actualizare.
Următoarele două variante au fost
aplicate la unitățile cu
realizări de servicii și produse în
gamă largă, de valori specifice
reduse, cu înglobarea de materiale cu mare diversitate (I2, I3).
În cazul I4 s-a
considerat necesar a se recalcula
costurile pe baza indicelui de
creștere a prețurilor la
principalii
furnizori, creșterii
salariului mediu în unitate, creșterii
prețurilor la
beneficiari.
B. Analiza situației financiare
Analiza situației
financiare este utilă, în cazul evaluării,
pentru:
corectarea șirurilor de valori (venituri, cheltuieli,
profit) în sensul eliminării acelor date care reflectă valori
conjuncturale, întâmplătoare,
cu grad redus de reprezentativitate;
confirmarea prognozelor din punct de vedere financiar;
oferirea unor informații utile la determinarea
valorii
activului net corijat și,
eventual, a celor substanțiale
(volumul mijloacelor circulante, rotația stocurilor, datorii,
creanțe, solvabilitate).
În analizele de caz realizate s-au constatat următoarele:
independența financiară
a acestor unități, în sensul
unui raport fonduri proprii/activ
total favorabil;
solvabilitate pe termen scurt în limite acceptabile;
reglarea plăților cu clienții - bună; de
asemenea ,
plățile către furnizori se
realizează la termenele convenite;
viteza
de rotație a
mijloacelor circulante
- lentă;
viteza de rotație a
stocurilor variază atât de la
unitate la
unitate, cât și în
cadrul aceleiași unități, pentru diferitele
categorii în parte;
nu sunt înregistrate credite, situație favorabilă și un
punct de pornire avantajos în
relansare.
C.Analiza rentabilității
În stabilirea ratei de actualizare, rentabilitatea capitalurilor
proprii poate fi considerată o
referință. Pe de altă parte,
absența datelor
statistice privind rentabilitatea pe ramuri,
subramuri, domenii de
activitate, zone, diminuează considerabil
relevanța indicatorilor de rentabilitate.
În analizele de caz realizate, au fost calculați indicatorii
de rentabilitate
(valorile sunt prezentate în tabelele 2.1 și 2.2).
S-au preferat doi indicatori de rentabilitate: rentabilitatea
vânzărilor (utilă la
analiza prognozelor realizate de institute)
și rentabilitatea capitalului propriu, ca indicator de
administrare a resurselor
avute la dispoziție.
Rentabilitatea vânzărilor este, ca alură generală, în
Scădere, în special pentru perioada 1990-1991. Previziunile
întocmite prevăd
stoparea scăderii și o
rată în creștere
ușoară pâna în 1997.
Aceeași structură se înregistrează și în cazul rentabilității
Capitalului, cu observația că tendința
de redresare,
respectiv de revenire la potențialul
din 1990, este mai accentuată
în cazul I1, din aceleași motive
enunțate anterior.
Comparând indicatorii de rentabilitate previzionați cu cei
Istorici, se confirmă, într -o
oarecare măsură, realismul
prognozelor.
Totuși, se constată
slaba implicare managerială
în
rentabilizarea producției,
eforturile îndreptându-se în general
doar spre sporul cifrei de afaceri.
D. Previziunile financiare pe
următorii ani
Previziunile înregistrate în tabelul 2.2 au fost preluate
din materiale întocmite de
conducerile institutelor
evaluate,
din rapoarte de activitate și
studii de restructurare.
Nu în toate cazurile previziunile au fost considerate
realiste.
Ca
urmare, cu acordul conducerii, au
fost corectate unele
valori (cazurile I2 și I3).
Modificările aduse au constat,
în principal, din:
- reconsiderarea ponderii
comenzilor din fondul de 1% pentru
cercetare în sensul considerării unor variante în care participarea
acestuia la
formarea cifrei de afaceri
a institutului se
diminuează;
- creșterea
ponderii microproducției în
constituirea
cifrei de afaceri;
- redimensionarea ratei profitului brut în cifra de afaceri,
în sensul majorării pentru activitățile de
microproducție și
comenzile directe și reducerii, în
cazul contractelor din fondul
de 1% .
Aceste intervenții au putut fi realizate doar
în mică
măsură; pe ansamblu se poate
aprecia că scenariile nu prezintă
suficientă fundamentare, nu se
bazează pe planuri clare de
restructurare și creștere a eficienței, nu analizează valorificarea
disponibilităților.
Concluziile desprinse din analizele de caz pot fi grupate în
două categorii:
specifice societăților
comerciale, în ansamblu;
specifice activităților de
cercetare-dezvoltare.
Din categoria
concluziilor cu caracter general , mai importante
pentru acțiunea de evaluare, pot fi considerate următoarele:
1. Institutele
analizate se prezintă suâ forma
unor puternice
acumulări de mijloace fixe, cu potențial de afaceri ridicat
și piață bine structurată;
2. Dotarea existentă reprezintă o capacitate de
producție
suficientă, dar echipamentul
de cercetare este afectat, în special,
de uzura morală;
3. Personalul existent, în
majoritatea cazurilor - restructurat și
redimensionat , este apt pentru activitățile de C&D, obișnuit
cu munca în echipă, experimentat, aspect confirmat de diversitatea
tematicilor abordate, de nivelul
rezultatelor,
raportat la nivelul dotării.
3. Rezultatele
financiare, deși pozitive, nu ating parametrii
de rentabilitate acceptabili, fiind
sub valorile medii ale subramurii economice din care fac parte.
5. Segmentele de piață spre care sunt orientate sunt libere;
nu a apărut, încă, o concurență importantă;
6. Perspectivele
nu cuprind o strategie clară, bazată pe
acest potențial, în prezent insuficient
utilizat.
Aspectele specifice, legate de caracterul activității de
C&D, pot fi rezumate astfel:
1. Există
o situație neclară privind situația
mijloacelor fixe
(echipamente și utilaje) rezultate
și amortizate în cursul
unui ciclu de cercetare.
2. Uzura morală a utilajelor
și echipamentelor de bază este
dominantă în evaluare.
3. Rentabilitatea acestor unități diferă față
de cea
săriptică dacă este analizată prin
poziția în cadrul subramurii
economice, rezultatele induse la beneficiari prin valorificarea
produselor intelectuale realizate.
4. Există surse de venit (fondul
de 1%) gestionate centralizat,,
devenite preponderente.
5. Este important nivelul de pregătire a personalului,
al
valorilor intelectuale,
activelor intangibile, în
stabilirea
poziției reale a institutului, în evaluarea potențialului de
redresare.
Analizele diagnostic realizate, pentru fiecare caz în parte,
concluziile comune, au generat
o listă de puncte tari și puncte
slabe, prezentată în tabelul nr. 2.3.
Spre deosebire de prezentările din analizele de caz,
structurarea
listei de puncte tari și slabe are
un caracter de generalitate,
încercând să sintetizeze o situație
globală.
Prezentarea a fost structurată pe trei sfere de
cuprindere:
contextul exterior
general, mediul exterior specific și activitatea
propriu-zisă.
Condițiile generale pot fi considerate nefavorabile, avându-se
în vedere conjunctura internațională și internă. Totuși,
în cadrul subramurilor
economice, situația este
încurajatoare,
în sensul că activitatea și potențialul științific al
acestor
unități se constituie ca principala
cale de restructurare și
stimulare a producției.
În ceea ce privește activitatea proprie, în majoritatea
cazurilor analizate, consistența strategiei, a modului
de evaluare
a
perspectivelor , constituie un punct slab. De pe poziția
evaluatorului, planurile
de perspectivă, estimările puse la
dispoziție au unele neajunsuri, cum
ar fi:
1. Absența unui plan de afaceri
privind atragerea unor noi
surse de finanțare,
diversificarea gamei de activități
și
servicii.
2. Slaba performanță în rentabilizarea activităților, în
legătură și cu parametrii specifici
ai ramurilor și subramurilor
(situație tratată în analiza de caz
de la I2).
3. Luarea în considerare într-o pondere excesiv de ridicată
a comenzilor din fondul de 1% (cu excepția, menționată, a
I1).
4. Strategiile
nu conțin planuri de restructurare a formelor
de organizare, de stimulare a inițiativei individuale, de
impulsionare a activităților
independente (excepție I3), de
formare a unor
structuri de conducere și supraveghere financiară
eficiente.
5. Nu sunt în curs măsuri sistematice de valorificare
a
drepturilor de proprietate intelectuală, a resurselor
de intangibile
acumulate.
6. Sursele atrase în vederea
restructurării și reechipării
laboratoarelor și atelierelor (nu neapărat credite bancare)
joacă un rol redus.
Așa cum se poate observa în figurile 2.1 și 2.2, dinamica
propusă pentru cifrele
de afaceri este acceptabilă în aproape
toate cazurile. Deși studiile
de perspectivă realizate de unitățile
C&D evaluate nu precizează în
totalitate căile de realizare a
acestor creșteri, ele sunt plauzibile,
tinzând către
atingerea nivelurilor
anterioare anului 1989.
Dinamica indicatorilor de rentabilitate are însă un aspect
nu prea încurajator, reflectând carențe în strategia
privind mai
buna valorificare a mijloacelor
fixe din dotare, reducerea
costurilor,
exploatarea activelor
intangibile.
Corectarea planurilor de
perspectivă pe baza unei rentabilități
în concordanță cu domeniul de
activitate al unității, elaborarea unor
strategii de privatizare eficiente
(eventual - pe active care se pretează
la aceasta), perfecționări în
managementul financiar ,
căutarea unor
noi forme de organizare internă și
a
unor noi modalitcți de
identificare a lucrărilor și
beneficiarilor, sunt elemente
care pot corecta rezultatele evaluării institutelor, prin
reconsiderarea elementelor determinante în
calculul valorilor de randament.
SCIENTCONSULT SRL TABELUL NR. 2.1
PRINCIPALII INDICATORI
TEHNICO-ECONOMICI
PENTRU PERIOADA 1990-1993,
ACTUALIZAȚI
LA VALOAREA DIN PERIOADA REALIZARII
EVALUĂRII
----------------------------------------------------------------------------------------------
INDICATORIIH
NR.
TEHNICO-ECONOMICI
UNITATEA C&D ANALIZATA
CRT. --------------------------------------------------------
ANII PENTRU CARE I1 I2 I3 I4
S-A REALIZAT EVALUAREA
----------------------------------------------------------------------------------------------
0
1 2 3 4
5
..
SCIENTCONSULT SRL TABELUL NR.
2.2
PRINCIPALII INDICATORI
TEHNICO-ECONOMICI
PROGNOZATI PENTRU PERIOADA
1993-199·
ÎN VALORI CURENTE LA DATA REALIZĂRII
LUCRĂRII
----------------------------------------------------------------------------------------------
INDICATORII
NR.
TEHNICO-ECONOMICI
UNITATEA C&D ANALIZATĂ
CRT. -------------------------------------------------
ANII PENTRU CARE I1 I2 I3 I4
S-A REALIZAT EVALUAREA
------------------------------------------------------------------------------------------------
0
1
2 3
4
5
--------------------------------------------------------------------------------------------------
..
3. Elemente
specifice de evaluare a unităților de C&D
Fără a constitui un
element specific unităților de
C&D,
evaluarea terenurilor a
însemnat o diversitate de moduri de
abordare și interpretĂri.
Elementele suplimentare au fost generate, pe de o parte, de
I2uficienTa adaptabilitate a Metodei rentei capitalizate
la
evoluția prețurilor și, pe de altă parte, de amplasarea uni-
tĂților analizate în zone urbane importante (în
cazul de față,
Municipiul București).
În aplicarea Metodei rentei
capitalizate, fundamentate prin
legea 834/1991 și ăriterii elaborate de MEF
și MLPAT, evaluatorii
au utilizat și coeficienți de
actualizare (între 1,6 și
3,4) a
valorii determinate, situație corelată ulterior de legiuitor
prin apariția legii nr. 69/1992 (anexa nr. 1 la
lege).
În vederea obținerii unor valori apropiate de prețurile la
tranzacțiile pe teritoriul localității București, s-a utilizat
și o metodă de evaluare, propusă de primăria Municipiului, care
oferă rezultate realiste.
Totuși, există unele limite în aplicare,
create de faptul că valorile înaintate se referă la
tranzacțiile
cu terenurile libere, pentru construcții
cu caracter
edilitar (locuințe, spații comerciale).
În cazul institutelor analizate, terenurile aferente au un
grad de ocupare ridicat (construcții,
drumuri, rețele), suprafața
liberă fiind redusă ca pondere. Terenul pe care există
amenajări nu poate fi
valorificat ca un teren liber (decât cel
mult deducând din valoare costul
demolării și reamenajării). De
aceea, după tatonări, au fost
considerate (în calculele de eva-
luare) drept terenuri
libere numai acele parcele care sunt nu
numai efectiv neocupate, dar și
amplasate astfel încât să poată
fi evetual disponibilizate.
În acest caz, evaluatorii au folosit o metodă
combinată,
constând în două etape:
1. Pentru terenurile ocupate,
valoarea totală a fost calculată
ca
produs între valoarea unitară
(lei/mp) determinată cu
Metoda rentei capitaliste;
2. Pentru
terenurile libere, ce pot fi valorificate în alte activități
productive sau comerciale,
valoarea a fost stabilită
ca
produs între valoarea
unitară, (lei/mp) calculată pe baza
deciziei Primăriei
Municipiului București, și suprafața liberă.
Metoda combinată a fost preferată atât de evaluatori,
cât
și de conducerile unităților evaluate, pentru a fi însărisă în
valoarea patrimonială a acestora.
Rezultate unitare obținute în analizele de caz sunt prezentate
în tabelul 3.1, comparativ,
diferențele fiind rezultatul
influențelor zonelor
de amplasare, accesului la
mijloacele de
transport și utilități tehnologice,
interesului pentru dezvoltarea
zonei.
Trebuie precizate câteva
caracteristici specifice pentru
clădirile și construcțiile
aflate în patrimoniul institutelor
de cercetare-dezvoltare evaluate:
- nivelul ridicat al
execuției și dotările aferente;
starea bună în care se găsesc;
-
echilibrul
raportului suprafețe de producție laboratoare,
anexe, birouri;
- flexibilitatea
oarecum redusă a
halelor industriale,
destinate unor activități de microproducție sau stații
pilot
specializate.
În sensul celor arăctate, pornind de la nivelul
dotărilor și
starea actuală a
construcțiilor este evident că ponderea acestei
categorii în valoarea totală a
mijloacelor fixe va fi foarte
mare. În plus, pe fondul rapidei reduceri a valorii mijloacelor
fixe din categoriile 3
9, datorate uzurii morale, valoarea
clădirilor și construcțiilor speciale se constituie într -un
element de stabilitate, de
preponderență valorică..
În toate cazurile analizate, evaluatorii de
specialitate
s-au preocupat de obținerea unor
valori cât mai realiste pentru
aceste elemente de patrimoniu,
din categoria mijloacelor fixe.
S-au utilizat diverse metode,
pornind de la actualizarea valorilor
din evidențele contabile
la calcule pe bază de deviz,
la
prețuri de piață stabilite pe
scenarii de valorificare intensivă
a
respectivelor resurse.
Metodele utilizate, punctele lor
tari și slabe (așa cum au
reieșit din analizele efectuate)
sunt prezentate in tabelul 3.2.
Utilizarea mai multor metode a
fost necesară în special pe
fondul absenței unei burse de valori imobiliare.
După efectuarea
calculelor prin metoda
valorii rămase actualizate, evaluatorul
a
considerat necesară verificarea
rezultatelor.
Rezultatele obținute pentru aceleași construcții, prin
diverse metode, sunt oarecum contradictorii.
De exemplu, în cazul
I1, valorile unitare pentru corpurile
de laboratoare demonstrează
o repetabilitate extrem de
favorabilă. In schimb, valoarea
pe
metru pătrat de hală industrială
variază între 24,5 și
104,4 mii lei. Valorile medii,
în același caz, înregistrează o
dispersie foarte mare (52 mii
lei/mp), la un raport maxim/minim
egal cu 2,7.
In cazul I3, rezultatele au
o grupare bună, fără a avea
însă coerență în
cazul Metodei indicilor plafon actualizați
(datele sunt prezentate în
tabelul nr. 2.3)
Experimentele din acest domeniu au permis desprinderea unor
recomandări utile în
evaluarea acestei categorii
de mijloace
fixe:
1. Este necesară evaluarea
prin mai multe metode (actualizare,
indici de preț, valori de deviz,
valori de piață ș.a.).
2. Valorile obținute trebuie analizate în sensul grupării
valorilor; acele valori
care au abateri mari din serie pot fi
eliminate din calcul.
3. Se va urmări coerența rezultatelor, în sensul că ierarhia
valorică a structurilor
patrimoniale din cadrul unor metode
trebuie să se
regăsească și în celelalte, funcție
de
experiența evaluatorului.
Recomandările nr. 2 și 3 au permis evaluatorilor, de asemenea,
în cazul I3, să selecteze valoarea optimă între metodele
rulate MIPA și MPP (tabelul nr. 3.4).
Ca o altă concluzie
desprinsă din cazurile evaluate, se
remarcă preferința evaluatorilor
de a selecta valorile obținute
prin procedee de relevare (MIPA și
MPP v. tabelul nr. 3.4),
mai adecvate situației actuale de
pe piața tranzacției imobiliare.
In institutele de C&D, evaluarea
mijloacelor fixe din
categoriile
3-6 și 9, denumite generiâc
utilaje și echipamente,
implică un specific deosebit,
practic - o nouă optică în abordarea
problemei.
Din practica evaluării celor patru cazuri, s-au înregistrat
o serie de probleme care, după o clarificare corespunzătoare
în
analiza diagnostic, trebuie materializate în soluții
de evaluare
în concordanță cu specificul activității de C&D.
S-a urmărit, în special,
rezolvarea următoarelor probleme:
A. Durata normată de viață a unui utilaj sau echipament nu
va
mai putea fi
acoperită din cauza uzurii morale,
mult mai
pronunțată în activitățile de
C&D.
B. Când sunt mai multe utilaje, fie amplasate într-un flux
Tehnologic, fie care
lucrează în strânsă conexiune, durata
de
viață depinde nu atât de
uzura determinată prin expertiza tehnică,
cât de durata de viață a
verigii celei mai slabe în în-
lănțuirea respectivă.
C. Gradul de încărcare, respectiv modul de utilizare a utilajelor
și echipamentelor poate duce în
multe cazuri la recalcularea unor
durate de viață nerealiste (bazate
pe gradul de uzură
fizică). Aceste cazuri
ridică probleme acolo unde durata de
viață scriptică consumată este în
neconcordanță cu uzura fizică
reală (de regulc, în cazul cercetării - mai redusă). Exemplu: un
utilaj cu durata normată de viață de 10 ani, după 5
ani de
exploatare a fost înregistrat cu o uzură fizică
de 10%. Noua
durată de viață se determină cu relația
:
Dc
5
Dv = -------- = ------
x 100 = 50 ani,
Uf
10
în care:
Dv = noua durată de viață
calculată;
Dc = durata de viață consumată;
Uf = uzura
fizică reală, constatată prin expertiză.
O durată de viață recalculată de 50 de ani pentru un utilaj
normat la 10 ani este de neluat în considerare.
D. Statutul incert al unei importante părți a acestei
grupări de mijloace fixe, generat de:
neînscrierea în
lista mijloacelor fixe în cazul
amortizării
într-o singură fază de cercetare;
participarea la producția
curentă în mod discontinuu, cu
pauze mari de staționare;
existența unor mijloace fixe concepute eronat, care practic
nu pot asigura venituri financiare (unele nu au funcționat
niciodată) și care au fost lăsate
în conservare fără a se căuta
rentabilizarea lor;
mijloace fixe amortizate, neincluse în
activitatea curentă,
dar
pentru care se prognozează o întrebuințare.
E. Diversitatea de utilaje și echipamente, ceea ce face
dificilă analiza caz cu caz, situație ce ar putea
duce la erori
majore în evaluare.
Soluționarea acestor probleme poate fi
considerată în
specificul unităților
de C&D, în practica curentă
de evaluare a
întreprinderilor, situațiile
prezentate având o rată mai redusă
de apariție și sunt rezolvate, în
majoritate, cu mijloace clasice.
În acest sens, echipele de evaluatori au abordat o serie de
elemente de strategie
în evaluare, cu un grad de noutate în
interpretare, oferind
soluții pentru problemele ridicate la
punctele A-E, după cum sunt
prezentate în continuare:
Stabilirea uzurii reale, propusă
a fi utilizată în calculul
valorii rămase actualizate, a fost determinată după următoarea
succesiune:
determinarea nivelurilor
de uzură fizică și morală;
dacă uzura morală
este mai mare decât uzura fizică,
se
adoptă ca atare;
dacă uzura
fizică este mai mare decât cea morală, se
recalculează noua durată de viață, dacă aceasta este mai mică
de 1,4 ori decât
durata de viață normată se
adoptă uzura
fizică determinată; dacă este mai
mare decât valoarea respectivă,
atunci în calculul valorii rămase actualizate
se recomandă
menținerea uzurii scriptice sau o valoare mediată
între uzura
fizică și cea scriptică.
Evaluarea orizontului de timp rămas al
unei activități a
fost aplicată în cazul liniilor
tehnologice în flux sau a
echipamentelor
care lucrează în dependență. În
acest caz, pe baza
discuțiilor și analizelor cu responsabilii de
activitate
(personal de conducere, de cercetare, de
întreținere), se
stabilește perioada de timp rămasă, în condițiile în care, dacă nu
s-ar face noi investiții, activitatea ar
fi încă rentabilă.
Durata de viață rămasă determinată
astfel servește la stabilirea
uzurii morale.
Aprecierea se face luând în
calcul
numai utilajele
și echipamentele care sunt considerate
esențiale (celelalte nu ar avea
nici un randament fără acestea,
având deci aceeași limitare a duratei de viață).
Utilizarea noțiunii
de valoare reziduală ca element de
evaluare și compensare a utilajelor
și echipamentelor cu
situație incertă (punctul D).
Rezultatele obtenabile
prin aplicarea valorii reziduale
permit realizarea unei politici flexibile în
domeniul amortizării,
care să creeze un echilibru între costurile incluse
în
valoarea producției și politica de formare și gestionare a
surselor financiare. Metoda poate fi aplicată cu succes numai în
condițiile unei
analize-diagnostic performante, profunde și
orientate către eficiență.
Metoda a
fost inițiată și aplicată
la
analiza de caz I2.
Utilizarea procedeelor de analiză statistică simplifică mult
volumul calculelor și a
fost utilă acolo unde, pe fondul
unui
parc numeros de utilaje, s-a înregistrat o similitudine în domeniile
de producție (cazul I3 prelucrări prin așchiere). În
această situație, evaluatorul a
selectat utilajele și echipamentele
cu o valoare de înlocuire mai
importantă (peste 500.000
mii lei în analiza de caz menționată). Pentru aceste
utilaje,
evaluarea s-a
putut realiza pe bază de relevare și expertiză
(pentru stabilirea uzurii reale), iar valoarea
de înlocuire s-a
putut determina într -un procent important pe
baza prețului
curent. Pentru această
grupare, rezultatele obținute au avut o
precizie considerată acceptabilă,
ele putând fi ulterior extrapolate
la
totalitatea echipamentelor.
Alte elemente de activ care se evaluează provin din categoria
mijloacelor circulante, și anume:
stocuri materii prime și materiale
achiziționate,
semifabricate, produse
finite, producție neterminată, bunuri
degradate sau deteriorate,
obiecte de inventar, echipamente de
producție și de lucru, ambalaje);
creanțe (sau debitori).
Evaluarea stocurilor
O particularitate
înregistrată la unitățile de C&D
analizate
este aceea a
modului de evaluare a stocurilor.
Având consumuri relativ reduse de materii prime și
mate-
Riale, pentru a se putea
aproviziona (în special cu materiale
vagonabile: nisip și argile,
materiale de fuziune pentru topitorii,
laminate s.a.) în condiții optime,
există tendința de a
se forma stocuri cu viteză de rotație
redusă. La evaluarea
stocurilor de această factură, tendința de a
le deprecia valoarea din
acest motiv nu este justificată,
materialele respective
fiind utilizabile în
totalitate, consumul total al
cantității
existente necesitând o perioadă mai
lungă.
Restul elementelor se evaluează ca la
orice întreprindere.
Evaluarea creanțelor
În general, unitățile de cercetare-dezvoltare au o clientelă
tradițională și stabilă.
De aceea, în recuperarea
creanțelor există tendința de prelungire a termenelor, fie și
în speranța de a
nu deranja viitoarele
colaborări. În acest
sens, creanțelor li se vor
acorda o atenție deosebită.
Totuși,
în toate cele patru analize de caz
realizate, reducerea sensibilă
a
volumului creanțelor
poate fi ușor constatată,
două fiind
motivele:
-intensificarea activității de
recuperare de către compartimentele
financiare, precum și
prevederea unor clauze privind
indexarea valorilor
și penalizări;
fondul de 1% a asigurat,
în perioada analizată, o plată
oarecum regulată.
În bilanțurile pe anul 1992 și în indicatorii estimați pe
1993 nu sunt marcate
credite. Elementul, pozitiv în general,
indică și o stagnare
a politicii de investiții,
nefastă pe
termen lung.
Ca un aspect negativ constatat,
ponderea mijloacelor circulante
în volumul total
al activelor este în permanentă reducere
(nu numai datorită
reevaluării mijloacelor fixe),
iar volumul
disponibilităților, în
special al celor rapide,
este foarte
redus.
Pe lângă analizele și corecțiile uzuale, la care este
supus profitul la
introducerea în calculul valorilor
de randament,
în cazul institutelor
de C&D, trebuie avute în vedere și o
serie de elemente care
justifică existența și poziția econo-
mică a acestora, necuantificată în conjunctura actuală din România
în valori bănești.
Necesitatea reconsiderării
nivelului profitului net provine
din aceea că unitățile C&D nu obțin venituri de pe
urma valorilor
intelectuale deținute (brevete, mărci,
procedee), venituri
care caracterizează, în general,
acest tip de activitate.
Ca element de
evaluare în cadrul metodelor de
randament,
profitul a fost determinat din două puncte de vedere:
ca urmare a unor
rezultate istorice, în majoritatea cazurilor
- pentru ultimii 3-5 ani;
ca urmare a unor
previziuni pe următorii 5 (uneori 7) ani
sau pe durata de derulare a
unor programe de modernizare
ample.
Ce s-a constatat în cazul analizelor
efectuate:
nivelul cifrei de afaceri și
profitabilitatea unităților
C&D pentru anul 1989 și chiar
1990 erau relativ ridicate, aco-
perind nu numai nivelul cheltuielilor , dar creând resurse de
finanțare a investițiilor ;
după 1990, atât cifra de
afaceri, cât și profitabilitatea
sunt în regres (tabelul 2.1);
prognozele pentru 1993-1997 conduc la evoluții care,
deși au o rată ridicată de
creștere, nu pot atinge nivelurile
dinainte de 1989.
Adâncind analizele în cadrul
diagnosticelor efectuate,
pe
baza istoricului institutelor și a
dezvoltării în timp, s-a
ajuns la concluzia
că, în perioada 1955-1989 (de
dezvoltare
maximă a acestora), veniturile obținute nu acoperă
costurile
investiționale realizate.
Distribuția veniturilor,
la nivel
macroeconomic, din modul
socialist de
organizare, nu justifică în totalitate interesul
pentru aceste institute. Însă este
evident că la nivelul centralizat
se colectau o serie de
venituri generate de rezultatele
acestor unități de C&D:
sporul producției în
subramurile industriale;
reducerea consumurilor materiale și energetice;
eliminarea importurilor și crearea
unor disponibilități
pentru export.
În cadrul institutelor există numeroase brevete de invenție
proprii aflate în exploatare,
procedee, mărci (înregistrate sau
nu), din care un număr important se constituie în realizări
de
vârf pe plan mondial, majoritatea -
înregistrate după 1980.
După cum s-a menționat, în prezent, nu se colectează venituri
de pe urma acestor
proprietăți intelectuale, situație cu
efect de reducere
drastică a veniturilor institutului și a
programelor de investiții. Ceea ce altădată era redistribuit de
sistemul centralizat, în prezent nu mai
constituie sursă de
finanțare (exceptând fondul de 1%).
În acest sens, în lucrările de evaluare s-a propus ca valoarea
de randament să includă și
participarea la veniturile suplimentare
create în subramura economică de
care aparțin institutele
(redevențe, participări la profit, comisioane).
Evaluatorii și-au propus să evalueze sursele de venit ce
s-ar putea (ipotetic) colecta de pe urma realizărilor
activității de
C&D. Ca urmare, s-au întocmit scenarii de
evaluare bazate pe
volumul temelor de cercetare, brevetelor
aflate în exploatare,
procedeelor, mărcilor, modelelor
dezvoltate.
La
I2, în cadrul unui "Raport de
activitate
întocmit în
cursul anului 1993, a fost înregistrată și o evaluare a efectelor
economice pentru cele mai valoroase
10 lucrări de cercetare
realizate, evaluare ce poate
fi utilizată în determinarea
unor
elemente de profit suplimentare.
Scenariul de
identificare a veniturilor suplimentare, în
prezent necolectate, se
bazează pe o ipoteză pornind de la
date
reale legate de
istoricul întreprinderii și pe
similitudini cu
modul de exploatare a brevetelor de invenție. Se are în vedere
durata medie de viață a unei invenții
- 16 ani (în ramurile din
care fac parte institutele
analizate) și se pornește de la
ideea colectării de redevențe pe cifra de afaceri nou creată sau
de la împărțirea profilului previzionat (ambele - practici
curente).
Identificarea acestei forme de
profit suplimentar s-a făcut
în general după
următoarea succesiune:
- întocmirea unei liste cu lucrările realizate în
ultimii
10-15 ani, respectiv pentru
produsele și tehnologiile aflate în
durata de viață;
- selectarea de lucrări reprezentative pe domenii de activitate
(la
nivelul a 15-25% din totalul titlurilor înregistrate
anterior);
- prezentarea de informații financiare privind: costurile
de
cercetare-experimentare-implementare la beneficiarul lucrărilor
de C&D (care poate fi chiar institutul
elaborator); efectele
economice realizate sau scontate;
- determinarea unui spor net al cifrei de afaceri
pentru
fiecare lucrare selectată,
calculat ca diferență între efectul
economic brut și cheltuielile de
cercetare-experimentare-
implementare, repartizate
anual pe întreaga durată de viață a
proiectului;
- tratarea sporului net al
cifrei de afaceri ca un efect al
aplicării rezultatelor activității
de C&D, taxat cu o redevență
cuprinsă între 5-7%;
- calculul mediei venitului obtenabil din aplicarea lucrărilor
selectate;
- înmulțirea valori medii obținute cu numărul total
al
brevetelor de invenții aflat în
exploatare, valoarea obținută
înregistrându-se ca venit anual;
înmulțirea sumei totale cu un factor cuprins între 1/3
și 2/3, destinat să acopere
riscul generat de neplata drepturilor,
nerecunoașterea, scurtarea duratei de viață reale față de
cea
normată;
impozitare; apoi suma
se adaugă la șirul profiturilor
nete preluate din bilanțurile
anuale sau din previziuni, valoarea
astfel obținută fiind utilizată în calculele de
evaluare.
Metoda a fost aplicată în
cazurile I2 și I3.
Ca o variantă, la reconstituirea cifrei de afaceri se poate
utiliza și suma efectelor
brute ale primelor 10 lucrări
care
oferă, în general, valori apropiate
(utilizată în cazul I2).
În cazul în care sursele de
informare despre afaceri sau
metodologia de negociere specifică
subramurii impun aceasta, se
poate trata și
redistribuirea profiturilor între cercetare-producție.
Metoda constă în
evaluarea profiturilor obtenabile prin
aplicarea rezultatului cercetării și
negocierea unor plăți
suplimentare (10 - 40% din valoarea estimată a
se obține prin
capitalizarea profiturilor
pe perioada de viață). Sumele
astfel
obținute, prelucrate ca la metoda
bazată pe cifra de afaceri, se
utilizează pentru calculele de
evaluare.
Rezultatele obținute la
identificarea unui
profit care
oferă potențialul real
al unui institut de C&D sunt prezentate
în continuare (tabelul 3.5).
TABELUL
NR. 3.5 (mil. lei)
--------------------------------------------------------------------------------
NR. SPECIFICATIA UNITATEA EVALUATA
CRT. MODULUI DE CALCUL ---------------------------------
I2 I3
----------------------------------------------------------------------------------
0
1 2 3
---------------------------------------------------------------------------------
1.
Profitul evaluat pe baza
prognozelor
(val. min./val. max.) 58/177
159/218
2.
Elemente suplimentare de
profit pe seama efectelor
economice la beneficiarii
lucrărilor de cercetare
2.1 Pe
seama cifrei de afaceri 324 128
2.2
Prin negocierea profitului
net aferent - 234
3.
Profitul maxim actualizat
obținut (1989 sau 1990) 408 274
Rezultatele
obținute reflectă, în
cazul I2,
o
disproporție evidentă în
profitul prognozat și cel suplimentar,
propus prin evaluarea efectelor
economice. Prin comparație cu
profitul obținut în 1990, însă, cifrele însumate (rând
1 - rând
2.1) sunt realiste.
În cazul I3, de asemenea, cifrele
sunt comparabile, chiar
într-un echilibru mai
pronunțat decât în cazul I2.
Valoarea,
oarecum mai ridicată,
obținută la punctul 2.2, se datorează
procentului maximal propus la negocierea
profitului net între
părțile interesate.
Ca
o concluzie, rezultatele pentru profitul utilizabil în
calculele de evaluare prin
metodele arătate anterior vor trebui
confirmate, fie prin
comparație cu volumul profiturilor nete
obținute în perioadele
de vârf, fie prin comparație cu
potențialul unor institute
sau unități de C&D similare.
Rata de actualizare
Referințele pentru calculul
ratei de actualizare au fost
furnizate de unul din următoarele elemente:
rentabilitatea
capitalurilor proprii, direct sau
în concordanță
fie cu rentabilitatea subramurii, fie a unităților
cu
același specific de activitate (un
exemplu îl constituie unitățile
C&D);
rata dobânzii
fără risc (la care se poate
adăuga și
coeficientul de risc);
recomandările pentru România
făcute de organisme finan-
ciare internaționale (ratele
maxim propuse, în condiții neinflaționiste,
au oscilat între 18 și 22).
În cazurile analizate, prognozele s-au realizat în prețuri
comparabile; ca urmare, nu s-au determinat rate
inflaționiste.
Totuși, având în
vedere actualizarea
fluxurilor financiare
previzionate făcută pe
perioada decembrie-iunie, în unele
cazuri
(la
I2 s-a adoptat o rată de
actualizare variabilă, astfel:
pentru anul 1993 rata
de actualizare propusă a fost de
55%, considerată rată inflaționistă;
pentru anul 1994
rata de actualizare a reprezentat o
mediere între rata pentru 1993 și rata de actualizare normală
pentru România 15%, considerată în condiții neinflaționiste;
după 1995, rata de actualizare
luată în calcul a fost 15%.
În celelalte lucrări, rata de
actualizare luată a fost 20%,
ceea ce reprezintă o medie a valorilor
maxime propuse pentru
România, în
perioada de tranziție,
de organisme financiare
internaționale.
Perioada
În general, la unitățile analizate nu s-au înregistrat
investiții pe termen lung, acțiuni
de modernizare, dezvoltare.
În acest caz, durata de amortizare financiară combinată cu amortizarea
tehnică reprezintă elementele de
estimare.
În cazul unităților C&D, două elemente au fost esențiale
în alegerea perioadei:
- preponderența
uzurii morale în stabilirea
duratei de
viață rămasă a utilajelor
și echipamentelor;
- absența unor previziuni financiare pe termen lung.
Specialiștii în evaluare angrenați în prezentul studiu au
Utilizat, pornind de
la cele arătate anterior, o perioadă
cuprinsă
între 5 și 7 ani. S-a avut în vedere că la sfârșitul
acestui interval se va
produce o schimbare remarcabilă generată
de organizarea bazei materiale a cercetării, cu două consecințe
posibile: fie falimentarea sau reorientarea spre producție, fie
menținerea profilului prin realizarea unor
investiții de am-
ploare.
În ambele variante, indicatorii de bază utilizați în eva-
luare ar fi modificați
considerabil, ceea ce face inutilă
prelungirea
calculelor pentru perioadele respective.
Valoarea reziduală
Valoarea reziduală
reprezintă valoarea afacerii după
perioada
previzionată și care trebuie
actualizată.
In cazul unităților C&D, pe baza analizei diagnostic, ele
elementele avute în vedere au fost:
preponderența valorii mijloacelor
fixe în structura capitalului
propriu, cu două elemente de contradicție: deprecierea
rapidă a valorii echipamentelor de cercetare și starea bună a
utilajelor de producție;
activitatea de C&D cu greu ar putea
fi caracterizată drept
afacere în perioada actuală, indicatorii de rentabilitate
sunt
scăzuți, fluxurile
financiare sunt relativ reduse față de
valoarea capitalurilor
proprii existente.
În analizele de caz, valoarea
afacerii după perioada
previzionată,
ca valoare reziduală, a fost calculată în două moduri:
pe baza fluxului de
numerar previzionat pentru anul următor
perioadei de evaluare, printr -o operație
dublă: capitalizare-actualizare;
pe baza lichidării
(valorificării) activelor
nete ale
unității.
Primul mod de calcul, descris
în metodologia
elaborată de
SCIENTCONSULT și
aplicat la I1, I3 și I4, a fost
preferat de evaluatori pentru simplitate,
în ciuda unor dezavantaje
generate de posibilitatea reală de a
lichida în mod profitabil
o activitate de C&D după o perioadă
în care nu se întrevăd
programe investiționale ample
destinate modernizării.
În al doilea caz, evaluarea lichidității ce poate
fi
obținută pe seama vânzării directe a activelor
la încheierea
perioadei, deși mai realistă și mai
palpabilă, este greoaie și
supusă subiectivismului.
Referitor la acest al doilea procedeu, în
scenariul de
valorificare a activelor
s-au avut în vedere:
- deprecierea accentuată a unor
echipamente pe seama uzurii
morale;
- lichidarea pe
termen scurt implică unele cheltuieli și
riscuri ce conduă la dimensionarea
valorii obtenabile.
Procedeul a fost utilizat în
cazul I2.
Deși valorile reziduale obținute prin cele două
metode
sunt, în general, comparabile
în cazul institutelor de C&D, se
recomandă ca, în cazurile în
care gradul de valorificare a activelor
este foarte scăzut, calculul să se realizeze în ambele
moduri, optându-se pentru
valoarea apreciată ca fiind mai rea-
listă în condițiile date.
Valorile de randament calculate de evaluatori în
cadrul
analizelor de caz au fost determinate pe baza următoarelor
procedee:
1. Valoarea de profitabilitate
continuă (VPC), calculată în
două modur:
CP
VPCI = CP + ------
a
în care:
CP profitul previzionat pe
baza planurilor de venituri și
cheltuieli fără surse
suplimentare de profit de genul celor
descrise la paragraful
3.2.1;
a rata de actualizare.
CPS
VPC II = CPS + ------- ,
a
în care:
CPS = profitul previzionat pe baza planurilor
de venituri
și cheltuieli, inclusiv sursele
suplimentare de profit de genul
celor descrise la
paragraful 3.2.1.
2. Valoarea de
profitabilitate limitată (VPL), calculată în
două moduri, funcție de profitul previzionat:
n CPSn
VPL I(II) = Σ ----------,
1 (1
+ a)n
n numărul curent al anului pe durata stabilită la
paragraful 3.2.2;
CPS, a, ca la
punctul 1.
3. Valoarea de cash-flow a fost utilizată metoda
disponibilităților succesive (MDS-CF), aplicată cu valoarea reziduală
și fără investiții, având următoarea formulă:
n
CFSn VR
MDS-CF I(II) = Σ ------------- + ----------- ,
1
(1 + a )n (1 +
a)n+1
în care:
CF fluxul de numerar calculat simplu, fără
considerarea
influențelor în cadrul
subramurii economice;
CFS fluxul de
numerar calculat cu luarea în calcul a
influențelor în cadrul
subramurii economice;
VR valoarea rezidualc;
n, a ca la
punctul 1.
Determinarea a două rânduri de valori, cu sau fără
profitul
suplimentar (S) descris la paragraful
3.2.1, este o caracteristică
a
institutelor de C&D.
Evaluatorii au optat fie pentru una
dintre valorile obținute, fie spre
valori de mediere. De asemenea,
în unele cazuri nu au fost determinate
două valori independente,
ci două valori succesive aferente
strict profitului direct
și profitului suplimentar,
care au fost tratate ulterior (a se
vedea și tabelul
nr. 1.1).
O altă particularitate se referă la
utilizarea metodelor de
goodwill.
Practic, pe baza profitului
previzionat și având în vedere
volumul mare de mijloace fixe (și implicit valoarea activului
net corectat),
tendința este mai
degrabă de a
prevedea
obținerea unui badwill
și, din dorința de a nu deprecia
valoarea
patrimonială, de a renunta
la această categorie de metode.
Introducerea în calcul a
profitului suplimentar crează
un
nivel nou, acceptabil, al
capacității beneficiare și deci permite
abordarea metodelor
de goodwill. Pe de altă parte, însuși
profitul suplimentar poate fi considerat un element de
goodwill
și se ridică întrebarea:
atunci la ce ar
mai folosi această metodă de evaluare?
În cazul institutelor de C&D, valoarea de goodwill
se
dovedește deosebit de utilă. Dacă
situația generală a institutului
s-ar înscrie în limitele unei activități normale,
cu grad de
utilizare a activelor
rezonabil și cu rentabilitatea cel
puțin
la nivelul subramurii economice, atunci valoarea de goodwill
(în
cazul în care existc) ar reprezenta
aportul activelor intangibile
și ar putea
fi tratată ca atare.
În situația în care s-a determinat, pe baza scenariilor
de
evaluare, și un profit suplimentar și valorile de profitabilitate
s-au determinat pe baza acestuia
(împreună cu cel direct),
goodwill are rolul
unei chei de control, în sensul
că existența
unui goodwill nul sau
pozitiv poate confirma o evaluare
realistă
a
acestui profit, bazat pe poziția institutului în cadrul subramurii
economice.
Revenind la
rezultatele obținute în analizele de caz,
respectiv și la tabelul
nr. 1.2, se constată nivelul
redus,
(față de valorile de patrimoniu), al valorilor
de profitabilitate
(rândul 3). Inclusiv în cazul luării în calcul a
profiturilor
suplimentare (rândul 4 al
aceluiași tabel), valorile sunt
sub nivelul ANC, deși diferențele sunt estompate.
Situația este identică în
cazul valorilor de cash-flow.
În ceea ce privește opțiunea evaluatorului
pentru una
dintre valorile
calculate, trebuie mentionat că alegerea s-a
făcut, în majoritatea cazurilor, pentru valorile de
randament,
calculate pe baza și a
aportului profitului suplimentar.
În contabilitatea
imobilizărilor
necorporale sunt
evidențiate o serie de
conturi specifice, menite să acopere
varietatea acestora, în special sub aspectul comportamentului
financiar. Aceste conturi sunt:
201
Cheltuieli de constituire
203
Cheltuieli de cercetare-dezvoltare
205 Concesiuni, locații de
gestiune și alte drepturi
și valori similare
207
Fond comercial
208 Alte imobilizări necorporale
Prin analogie și extensie a destinației acestor conturi,
echipele de evaluatori au definit
o serie de elemente intangibile,
rezultat al unor
cheltuieli efective, care pot fi cuprinse
în valoarea patrimonială.
Menționăm că, deși unele din valorile calculate (în cazul
I3) pot fi înscrise în
bilanțul contabil, valorile
determinate
în prezenta lucrare își propun să păstreze același
caracter
de element de negociere și vor fi incluse în valoarea ANC.
Metodele de evaluare utilizate, condițiile de aplicare și
rezultatele obținute sunt prezentate
în tabelul nr. 3.6.
TABELUL NR. 3.6
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
NR. METODA SAU CONDIȚII DE REZULTATUL PROCENTUL
CRT. PROCEDEUL DE APLICARE OBȚINUT FATA DE ANC
EVALUARE -mil. lei OBȚINUT
%
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
0
1
2 3 4
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Reconsiderarea cheltuielilor
de formare, antrenare și
specializare a personalului a) VARIANTA I
Se aplică în
baza unui
scenariu în
care se con-
sideră că institutul nu
există și
trebuie formate
echipele de
specialiști
pe domenii,
antrenați și
supuși
unor procese de
perfecționare 400 14,4
b) VARIANTA
II
Capitalizarea aportului
net al nivelului de forma-
re și pregătire
a specia-
liștilor, pe
baza curbei
de învățare
și rezultate-
lor financiare directe. 255
9,2
2. Identificarea valorii chel- Datorită permanentei mo-
tuielilor de C&D pentru dernizări, restructurări
nevoi proprii perfecționări la nivel
de
subunități, ateliere, la-
boratoare, activități re-
alizate cu resurse proprii
se poate identifica pro-
centual cuantumul
cheltu-
ielilor de inginerie teh-
nologică 12 0,4
3. Brevete, licențe, procedee Se referă la acele elemen-
de fabricație și comerciale, te folosite în cadrul uni-
alte drepturi de proprieta- tății,
în alte sectoare
te industrială și intelec- decât
cele care le-au ge-
tuală nerat. Cheltuielile se
identifică în același mod
ca pentru utilizatori ex-
terni. 138 5,0
4. Fondul
comercial. Marca in- Se utilizează după metoda
stitutului general
aplicabilă în orice
societate comercială 50
1,8
TOTAL
(calculat cu maximul
dintre valorile de la vari-
anta I și varianta II - 519 18,7
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
În cazul prezentat, procentual, se constată o valoare
importantă a acestor
elemente de patrimoniu (imobilizări necorporale).
În general, recurgerea
la aceste procedee
se recomandă
atunci când, datorită
uzurii morale și excluderii unui număr
mare de echipamente considerate
a nu contribui la formarea
cifrei
de afaceri,
valoarea activului net corectat (sau
a valorilor
substanțiale, dacă s-au calculat) este mult diminuată. Rezultă că
performanța slabă a
mijloacelor fixe este compensată
de efortul
intelectual (și fizic) al personalului angajat, efort care
se
poate cuantifica valoric.
Sursele de venituri, în
general nevalorificate, ce pot fi
atrase ca venituri produse de
activele intangibile, din efectele
economice realizate în subramurile
economice, decurg din următoarele
procedee:
- negocierea unor taxe de redevență pe spor cifră afaceri
realizat pe seama lucrărilor de
C&D de beneficiarii acestora;
- negocierea unor participări la împărțirea
profitului,
realizat în aceleași condiții.
Evaluarea efectelor
economice s-a făcut în ipoteza că unul
din cele două procedee s-a
realizat (metoda s-a aplicat la I2
și I3).
Modul de evaluare a fost prezentat în cadrul paragrafului
2.3.1.
Metoda se recomandă
a se aplica acolo unde, din motive
conjuncturale exterioare (recesiune
economică, inflație, blocaj
financiar) sau interne
(afectarea unor capacitcți de procese de
restructurare, absența surselor de finanțare externă a unor
cercetări), valoarea de randament este mult diminuată față
de
valoarea patrimonială (de obicei ANC).
Rezultatele obținute la I2
prin aplicarea acestor metode
au fost confirmate prin
calculul valorii de goodwill pe seama
profitului corectat cu profitul suplimentar
obtenabil prin
exploatarea activelor intangibile (a se revedea
paragraful 3.2.3,
referirile la aplicarea
metodelor de goodwill).
Rezultatul obținut prin
metoda de cumpărare a rezultatelor
anuale (goodwill)
a fost de 3491 mil. lei ,
doar cu 3% peste
valoarea activului net corectat și, în
aceste condiții, se
poate face afirmația că profitul
suplimentar pe seama efectelor
produse în economia națională a
fost realist apreciat.
3.3.3.1 Analiza rezultatelor
obținute
In Metodologia de evaluare a
unităților de C&D (elaborată
de SCIENTCONSULT) se recomandă,
pentru simplificarea muncii
de
analize și evaluare,
utilizarea unei metode de punctare a
principalelor
componente care susțin și
contribuie la formarea
activelor intangibile.
Punctarea se aplică la:
A. Brevete
B. Lucrări științifice
C. Soluții elaborate
D. Pregătirea personalului.
Interpretarea rezultatelor este prezentată în tabelul
nr.
3.7. S-a ținut seama că
punctarea trebuie realizată pornind de
la
recomandarea autorilor metodologiei ca punctajul
de la punctul
C) să reprezinte între 60-80%
din total, iar poziția D) să fie
între 10-20% din același total.
După cum se poate observa în
tabelul 3.7, prin aplicarea în
mod direct a metodologiei, în nici unul din cazuri rezultatele nu se
respectă proporțiile
recomandate pentru poziția C, acestea
fiind mai mici decât valoarea minimă (60%) de 1,5..6,7 ori și
față de valoarea maximă - de 2...8,9 ori.
În cazul poziției D, două din
patru rezultate se încadrează
în interval, iar două sunt de circa 2 ori mai mari decât limita
maximc.
In toate cazurile, după cum se poate constata,
valoarea
punctajului pentru poziția C) SOLUTII ELABORATE, reprezintă sub
40% din totalul punctajului. Nu este o situație normală,
deoarece
forța activelor intangibile constă tocmai în
soluțiile
elaborate. În acest caz,
punctarea este incorectă și, prin urmare,
grila trebuie revăzută.
De asemenea, trebuie remarcat că punctajul acordat pentru
poziția A. "PREGĂTIRE PERSONAL poate fi
considerată ca element
de referință, deoarece, prin
modul cum sunt acordate
valorile
și ce este punctat în
principal, sunt diminuate unele elemente
de subiectivitate. În plus, personalul
angajat constituie principalul
"capital al oricărei societcți
specializate pe
cercetare-dezvoltare.
3.3.3.2 Propuneri privind
modificarea modalităților
de punctare
Urmare a celor arătate în paragraful anterior, evaluatorii
au simțit nevoia realizării unor modificări privind metodologia
de punctare.
Modificările propuse s-au canalizat pe
două
direcții:
I diversificarea calitativă
a baremurilor de punctare;
II majorarea
baremurilor de punctare la poziția
C. "SOLUȚII
ELABORATE".
I. Propuneri privind diversificarea
baremurilor de punctare
S-a simțit nevoia clasificării și punctării diferențiate
la
următoarele poziții:
A. Brevete
C. Soluții elaborate
În cazul poziției A, urmărind
lista brevetelor deținute de
institutele C&D, se
constată cu ușurință diversitatea
și se
poate deduce importanța,
materializată în valori bănești,
pentru fiecare brevet în
exploatare.
În mod firesc, evaluatorul
își pune problema
punctării
superioare a unor
brevete de pe urma cărora s-ar
putea obține
taxe de redevență mai mari.
Totuși, se apreciază că, în conjunctura
actuală, când
nu există o piață internă
a
proprietăților intelectuale și, prin urmare, nu se
pot face
evaluări obiective privind
valoarea acestora, modificarea
baremurilor nu ar
aduce clarificări suplimentare.
În cazul poziției C, de
asemenea, clasificarea și
dife-
rențierea punctajului în cadrul soluțiilor
elaborate este o
propunere frecvent apărută.
O posibilitate de diferențiere constă în elaborarea urmă-
toarelor baremuri de încadrare (cu gradele de dificultate punctate
în raport 20/5/1):
- dificultate deosebită, cu care s-au marcat
cercetările
de vârf pe plan mondial;
coeficientul de dificultate propus este
20, motivat de
necesarul suplimentar de informare și volumul
mare de noutate științifică,
experimente și echipamente expe-
rimentale complet noi;
-
dificultate
ridicată, lucrări care nu pot fi realizate la nivel
național decât în cadrul institutului; coeficientul de
dificultate propus este 5,
motivat de caracterul de unic
executant
la
nivel național, cu acoperire în
experiența și mijloacele de
lucru specifice existente;
- dificultate medie, lucrări
care pot fi realizate cel
mai bine în cadrul institutului; coeficientul de dificultate
propus este 1, acest tip de
lucrări constituie referințe și,
totodată, nivelul minim punctat.
Metoda de punctare
diferențiată a fost testată la I2 și
I3, rezultatul fiind creșterea ponderii poziției C, în
total.
Modificarea propusă, pe lângă
avantajele calitative aduse,
are efectul complicării procesului de
evaluare, introducând
elemente suplimentare de
subiectivitate.
2.II. Propuneri privind majorarea
baremurilor de punctare la
poziția A "SOLUȚII ELABORATE"_
În vederea încadrării în
procentele precizate de evaluator
pentru punctele C
și D, s-a propus utilizarea unei formule
ponderate:
P = A + B + mC + D,
cu condiția ca :
A+B+D A+B+D
1,5 ≤ ----------- ≤ m
≤ 4 ----------- ,
C C
în care:
P total punctaj recalculat;
A,B,C,D evaluarea în puncte după metodologie redactarea 1;
m coeficient de majorare a punctajului poziției C.
Modul în care s-a aplicat relația în cele patru cazuri
analizate este prezentată în
tabelul 3.9.
TABELUL NR. 3.9
Nr. crt. |
Cazul analizat |
m min |
m max |
m adoptat |
Procentul C în P, obținut în analize de caz |
|
1 |
I1 |
15 |
40 |
10 |
51 |
|
2 |
I2 |
3,5 |
9,3 |
5 |
60 |
|
3 |
I3 |
4 |
10,7 |
5 |
79 |
|
4 |
I4 |
2,3 |
6,1 |
2 |
57 |
|
Rezultate mai
bune se pot înregistra
prin intersecția
intervalelor obținute cu intervalele determinate prin
încadrarea lui
D în limitele 10-20%, însă
procedura de calcul este mai anevoioasă.
Rezultatele obținute după majorarea ponderii poziției C sunt prezentate
în tabelul 3.8. Se pot considera restricțiile
impuse, chiar dacă încadrarea nu este strictă.
3.3.3.3 Compararea rezultatelor. Căi de
valorificare a metodei
Rezultatele obținute nu pot fi comparate ca atare. Pentru a
aprecia poziția
relativă a unor unități de C&D trebuie transformate
punctele în indicatori comparabili.
Pentru unitățile cu profil de cercetare-dezvoltare
s-a
calculat indicatorul de eficiență
tehnică T sub forma:
total puncte
T =
-----------------------------------------------
nr. personal cu pregătire superioară
După modul cum este calculat,
indicatorul diminuează dife-
rențele de mărime dintre unități, nu
este influențat de fluxuri financiare.
Rezultatele obținute (prezentate și în tabelul 1.1) sunt
următoarele:
TABELUL 3.10
-------------------------------------------------------------
Nr.
Unitatea C&D Indicatorul
crt. evaluată de eficiență
tehnică T
----------------------------------------------------------------
0 1 2
-----------------------------------------------------------------
1.
I1 27,93
2.
I2 27,48
3.
I3 27,75
4.
I4 25,23
----------------------------------------------------------------
Dispersia
2,7
Raport max./min.
1,1
---------------------------------------------------
După cum se poate observa, există o foarte bună grupare
a
rezultatelor, de altfel - în conformitate cu situația existentă
(chiar și a
indicatorilor financiari).
În principal, se poate aprecia atât
corectitudinea metodei,
cât și a corecturilor
făcute ulterior.
Un alt element de comparație poate fi realizat din raportul
valoare intangibilă pe total puncte.
Rezultatele preluate din tabelul
1.1 se prezintă în modul
următor:
TABELUL 3.11
------------------------------------------------------------------
Nr. Unitatea C&D Valoarea specifică pe
crt. evaluată punct
a activelor
intangibile-mil.lei/punct
---------------------------------------
Valori Valori *
curente comparabile
---------------------------------------------------------------------
0 1 2 3
----------------------------------------------------------------------
1. I1
0,149 0,239
2. I2 0,314 3,333
3. I3 0,100 0,100
4. I4 0,224 0,224
-----------------------------------------------------------------------
Valoarea dispersiei 0,233
Raport max./min. 3,3
------------------------------------------------------------------------
* La cursul de 690 lei/1 USD
------------------------------------------------------------------------
După cum se
poate observa în cazul de față, dispersia
rezultatelor este mare. Cauzele care au generat acestă
situație
pot fi multiple,
însă în condițiile în care indicatorul de
eficiență tehnică este relativ bine
grupat, sunt semne că unele
erori s-ar fi putut strecura.
Comparația elementelor implicate în aceste calcule
poate
duce la identificarea acelor elemente care conțin factori
de
subiectivitate.
Pentru a putea trage o concluzie este util să se compare
unele elemente determinate pe
parcurs și care, după cum a rezultat
din analiză, pot influența rezultatele:
valoarea activelor intangibile și punctajul echivalent
calculat;
valoarea de
goodwill calculată cu ajutorul profitului
direct însumat cu cel suplimentar.
Rezultatele sunt prezentate în
tabelul 3.12 (următor):
TABELUL 3.12
----------------------------------------------------------------------------
Nr.
Parametrul U.M. Unitatea analizată
crt.
analizat
I1 I2 I3 I4
-----------------------------------------------------------------------------
0 1 2
3 4 5 6
-----------------------------------------------------------------------------
1. Valoarea active
mil.lei 112 1214
1146 1200
lor
intangibile
2. Punctaj 754 3902
11583 5399
3. Valoare specifi
că în preturi
comparabile mil.lei/pct. 0,239
0,333 0,100 0,224
4. Goodwill (bad-
will ) prin meto-
de de comparare
a
rezultatelor
supra activ net
corectat
GW/ANC 0,86 1,03
1,12 0,79
---------------------------------------------------------------------------------
După cum se observă din datele anterioare și pe baza
considerațiilor despre
goodwill din paragraful 3.2.3, un raport
valoare de goodwill (badwill) / ANC apropiat de 1 indică o
apreciere realistă a valorii activelor intangibile (dacă calculele
s-au efectuat cu adeugarea profitului suplimentar datorat acestora).
Cazul I2, în care GW/ANC este cel mai apropiat, poate fi
considerat echilibrat și
valoarea specifică, în
consecință,
poate fi luată ca element de referință.
În cazul I1, raportul
este subunitar și
valoarea lui
este îndepărtată de unitate.
Dacă se concluzionează că activele
intangibile au fost subevaluate, atunci, prin majorarea aportului
acestora, valoarea
specifică se apropie de cea din
situația I2.
În cazul I3, pe considerentul că valoarea activelor
intangibile este ușor supraevaluată și având în vedere valoarea
specifică extrem de scăzută,
se poate aprecia supraevaluarea
punctajului.
La I4, ca
și în cazul I1, se poate
considera subevaluată
valoarea
activelor intangibile.
Această metodă de
analiză a rezultat în urma comparării
valorilor obținute în cele patru unități
C&D evaluate și este,
în perspectiva metodologică, un
element de control al credibilității
scenariilor utilizate în metodele
de randament.
În concluzie,
metoda punctării oferă informații ce
permit
aprecieri privind
corectitudinea evaluării activelor intangibile.
În cazul în care, pe baza unei bănci de date specializată
pe evaluarea unităților
C&D, se poate menține un preț/punct
mediu la nivel
național, metoda punctării
ar permite evaluarea
rapidă a activelor
intangibile, cu o aproximație destul
de bună.
Rezultatele obținute sunt centralizate în tabelul 1.1
Calitatea rezultatelor poate fi apreciată în tabelul următor:
TABELUL 3.13
-------------------------------------------------------------------
Nr.
Indicator I1 I2 I3 I4
CRT.
---------------------------------------------------------------------
1. Dispersia
rezultatelor
(mil.lei) 243,6 2689
1884 3272
2.
Raport valoare maximă/
valoare minimă 5,3
4,8 2,3 8,7
------------------------------------------------------------------------
Valorile mari ale
dispersiei, ca o caracteristică a cali-
tății rezultatelor, nu se datorează
metodelor de calcul, ci situației
dificile prin care trec aceste unități.
În ceea ce privește
valorile agreate în evaluare, practic
nici o regulă nu s-a putut identifica. S-au preferat atât valori
de cash-flow, cât și
valori combinate (medie aritmetică). În
alte cazuri, valoarea a fost
constituită din însumarea
valorii
activului net corectat cu
valorile suplimentare ale activelor
intangibile.
TABELUL NR. 3.1
Valorile unitare
obținute în evaluarea terenurilor
.
TABELUL NR. 3.2
METODE DE EVALUARE
UTILIZATE ÎN CADRUL CONSTRUCȚIILOR
..
Rezultatele obținute în cele patru analize de
caz au fost
influențate
și de modul de obținere a datelor.
Chiar și în cazul unor unități cu
profil de cercetare-
dezvoltare,
există o rezistență din partea compartimentelor
manageriale
în prezentarea și susținerea datelor ce privesc
activitatea
internă.
S-au înregistrat dificultăți în
obținerea datelor de
următoarea
factură:
strategia pe termen lung privind
menținerea profilului
de
activitate sau reorientarea către alte activități și alte
surse
de venituri, privatizare;
managementul financiar pe termen
lung,sursele de venituri
și
cheltuieli, fluxuri financiare, strategia de rentabilizare a
activităților,
investiții;
structura parcului tehnic pe grade de
încărcare.
In acest fel, au fost afectate:
analiza diagnostic;
prognoza fluxurilor financiare;
valorile de randament (profitabilitate,
cash-flow);
valoarea substanțială (în caz că se
determină).
în cazul unităților de C&D, în care
evaluarea corectă a
activelor
intangibile se bazează pe un diagnostic tehnic și
științific
corect, pe prognoze și planuri de creștere a
eficienței
activității, pe un regim financiar care să permită
investiții
destinate menținerii cel puțin a nivelului dotărilor,
s-au
înregistrat dificultăți în obținerea datelor
privind
eficiența
și modul de valorificare a brevetelor de invenții,
procedeelor,
mărcilor deținute. În aproape toate cazurile, nu
s-au
identificat studii de fezabilitate, planuri de
afaceri
privind
eficiența și modul de exploatare a rezultatelor
activității
de C&D.
În cazurile în care aceste documentații au
fost solicitate,
s-au
obținut numai date sumare, care au putut fi utilizate doar
cu
o oarecare reținere.
Informațiile au avut un nivel
corespunzător, în general,
în
evaluarea nivelului tehnic și științific al utilajelor și
echipamentelor,
în evaluarea posibilităților de reconversie a
unor
capacități neutilizate sau eronat concepute și realizate.
De
asemenea, s-a înregistrat o largă deschidere a personalului în
prezentarea
activității de C&D, a produselor și serviciilor
specifice.
Din punct de vedere al calității datelor
obținute, echipele
de
evaluatori au ridicat probleme legate de:
caracterul prognozelor financiare
preluate de la institute;
aspectul comercial insuficient
fundamentat;
caracterul formal și
neexplicitat ca fundamentare al
analizelor
privind eficiența implementării unor soluții elaborate.
De comun acord cu conducerile institutelor,
au fost operate
următoarele
modificări:
a) reconsiderarea nivelului de
rentabilitate a unor activi-
tăți,
de exemplu:
rentabilitatea activităților
de cercetare-proiectare a
fost propusă la
un nivel mediu de 10%, pe seama
reducerilor cheltuielilor proprii;
creșterea rentabilității
activităților de microproducție
cel puțin la nivelul mediei
subramurii (în unele cazuri
era propus 5% iar media ramurii
este între 15-20%), pe
seama atât a renegocierii
prețurilor, cât și a reducerii
costurilor
proprii;
b) creșterea/diminuarea cifrei de
afaceri prognozate pe
seama
redimensionării activităților de microproducție, scăderea
aportului
fondului de 1% ș.a.
c) reevaluarea (actualizarea) efectelor
economice la nivelul
subramurii,
în sensul obținerii unor cifre realiste, utilizabile
și
recunoscute.
Datele, astfel corectate, au fost
utilizate în calculele de
evaluare
după încă o serie de confirmări, realizate prin:
compararea cu valori
similare, realizate în institut
înainte
de 1989;
încadrarea în strategia de
ramură/subramură;
compararea cu
modul de exploatare și nivelul de
eficiență
realizat în unități de C&D în țări dezvoltate economic.
Alt aspect negativ s-a înregistrat
la I2, unde evidența
mijloacelor
fixe se realiza manual. Oarecari neclarități privind
situația
unor mijloace fixe concrete s-au constatat și la alte
institute.
Acolo unde rezultatele obținute din
prelucrarea directă a
datelor
au ridicat semne de întrebare în ceea ce privește calitatea,
s-au
aplicat și o serie de chei de control, din care cea
mai
utilă a fost cea descrisă la paragraful 3.3.3.3.
Deci, ca o concluzie, nivelul calitativ al
datelor culese la
institutele
de C&D creează tendința de a diminua încrederea în
rezultatele
bazate pe metode de randament și de înclinare a
preferințelor
către metodele patrimoniale.
Unde datele au fost apreciate drept
corecte și rezultatele
realiste,
au fost preferate valorile obținute prin metode de
randament
(cash-flow la I2, de exemplu).
După analiza și prelucrarea datelor, s-a
ajuns la concluzia
că,
în unele domenii, datele au fost insuficiente în fundamentarea
scenariilor
de evaluare.
Dintre cele mai importante:
numărul
insuficient de analize de eficiență
a
soluțiilor
elaborate, care, prin impunerea unor niveluri de
generalizare
ridicate, au dus la un grad de certitudine mai scăzut;
insuficiența analizei diagnostic,
în special la niveluri
de
producție mai coborâte (ateliere,
compartimente,
echipe),
a condus la o slabă susținere a uzurii morale,
a
duratei de viață rămase pe baza acesteia;
în absența studiilor de
fezabilitate și a studiilor de
diagnoză
și restructurare, nu au fost oferite suficiente elemente
de
calcul și susținere a datelor din prognozele economice
preluate,
au fost afectate planurile de venituri și cheltuieli
proiectate,
fluxurile de numerar și, ca urmare, valorile de
profitabilitate
și cash-flow;
insuficienta documentare asupra
nivelului și structurii
stocurilor
a influențat reevaluarea acestora.
De menționat că, parțial,
erorile introduse de insuficiența
datelor
au fost corectate și prin compararea institutelor și
experiența
dobândită prin cele patru analize de caz.
Elementele cheie, specifice unităților de
C&D, care influențează
sensibil
nivelul evaluării sunt:
stabilirea gradului de uzură
morală, a preponderenței
uzură
morală - uzură fizică în
cazul aparatelor și
instalațiilor
de cercetare și analiză;
diagnosticul științific și de
personal, esențial în
evaluarea
activelor intangibile;
evaluarea activelor intangibile,
fie sub forma unor acumulări patrimoniale, fie sub forma unui venit, de
obicei prin mai multe metode;
determinarea valorilor de randament și
pe baza profitului
compus
din cel direct și cel calculat pe baza efectelor economice
în
cadrul subramurii economice.
Stabilirea gradului real de uzură pe baza
uzurii morale are
o
importanță deosebită. În prezent, gradul de uzură
fizică,
înregistrat
la utilajele și echipamentele din dotarea institutelor
de
C&DŹ este foarte redus. Totuși, din punctul de vedere al
utilizatorului,
ele nu mai corespund, nemaireușind să realizeze
sarcinile
inițiale (decalibrare, insuficiența mijloacelor de
citire,
rezoluție redusă ș.a.). Durata de viață rămasă, pornind
de
la durata normată și viteză lentă de creștere a uzurii,
devine,
în acest caz, foarte mare (de ex., în cazul echipamentelor
de
cercetare de laborator se
înregistrează durate de viață între
25
și 40 ani), nerealist de mare. Desigur,
în cazul
unităților
de C&D, orizontul de timp de funcționare la
parametrii nominali este mult diminuat de uzura morală și,
în acest sens,
trebuie
avută în vedere evaluarea.
Astfel, s-ar obține valori pentru
mijloacele fixe foarte
Mari,
îngreunând activitățile de producție și restructurare
din
institute.
De exemplu, s-au înregistrat aparate de
măsură de laborator,
achiziționate
în anii '70 și, deci, spre sfârșitul duratei de
viață
normate, care, din punct de vedere fizic pot fi considerate
noi.
În aceste cazuri, durata de viață rămasă reprezintă
echivalentul
duratei de viață normate (12 25 ani).
In realitate, aparatele are o rezoluție sub
normal, necesită
timpi
de calibrare marim citirea și înregistrarea datelor
se
realizează
anevoios, nefiind emise documente de însoțire, aceste
trăsături
conducând la un randament
scăzut, rezultate
științifice
slabe, conducând practic la neutilizarea lor.
Evaluarea activelor intangibile este alt
element esențial.
Valoarea
activelor intangibile fie că este calculată ca element
de
patrimoniu, fie ca aport la profitul brut al institutului, este
o
caracteristică dominantă și adesea preponderentă în stabilirea
poziției
și eficienței la nivel macroeconomic.
Este strict necesară stabilirea
valorilor de randament cu
ajutorul
profiturilor suplimentare deduse la nivelul utilizatorilor
de
servicii din subramură
(reprezentând o contribuție
importantă
la completarea metodologiei SCIENTCONSULT),
în
condițiile
în care valorile de profitabilitate calculate direct
reprezintă
20-53% din valoarea ANC, fiind vorba de o subevaluare
ușor
de sesizat.
Scopul propus de
elaboratorul acestui set de lucrări
conține
mai multe aspecte:
elaborarea unei metodologii de evaluare
care să țină cont
de
situația specifică a institutelor și a altor unități de
C&D;
-
furnizarea unor elemente de comparație la nivelul
Ministerului
Cercetării și Tehnologiei, utile în cadrul sarcinilor de
administrare
a fondului de 1% și coordonare a
activității
științifice
aplicative, la nivel național, în sprijinul preselecției
la
licitarea unor programe și teme de C&D;
crearea unei strategii
la nivel național în ceea ce
privește
valorificarea potențialului uman și material existent
în
aceste unități.
În elaborarea analizelor de caz, la nivelul institutelor,
s-au
suprapus și cerințe ale unităților evaluate, ca de exemplu:
evaluarea propriu-zisă a unității;
elaborarea strategiei de
valorificare superioară a mijloacelor
din
dotare;
susținerea acțiunii de restructurare,
reconversie a unor
capacități
slab utilizate și fără perspective.
Situația sintetică este prezentată în
tabelul 5.1 și, după
cum
rezultă, analizele de caz și-au atins scopurile pentru care
au
fost propuse.
Alte neajunsuri se referă la următoarele
aspecte:
1. Evaluarea fără scop precis
definit. Acest aspect a fost
generat
de lipsa unor precizări în programele de strategie ale
unităților
evaluate. În evaluările efectuate, ca scop propus de
evaluatori
a fost aleasă definirea poziției institutelor în subramura
industrială
din care fac parte, dar valorile obținute pot
fi
infirmate în cazul unor negocieri de altă factură.
2. Prognozele existente nu au putut fi
analizate și corectate
în
cadrul unor analize-diagnostic detaliate;
pe de altă parte
absența
la unitățile de C&D a unor analize și studii actualizate.
3.
În evaluările pentru cele patru institute s-au
realizat
lucrări
globale și nu s-au putut evalua și subunitățile principale
ca
active independente.
4. Au fost selectate patru unități
de C&D, din care trei
pot
fi considerate mari (I2, I3, I4) și una
mijlocie
(I1).
În definitivarea metodologiei ar fi fost interesant să
fie
evaluate și unități mici, laboratoare independente,
ateliere,
secții de microproducție, secții pilot ș.a.
În realizarea practică a analizelor de caz,
metodologia de
evaluare
a unităților de C&D, în redactarea 1, s-a confruntat cu
o
serie de aspecte care nu au fost anticipate la data respectivă.
Deși o serie de elemente au fost
menționate, în absența
unor
elemente de practică, nu s-a putut anticipa importanța unor
elemente,
dificultățile ivite pe parcurs, nuanțările specifice
domeniului
de activitate.
Analiza diagnostic s-a axat pe câteva
elemente specifice,
legate
pe de o parte de nivelul tehnic al acestora și, pe de
altă
parte, de calitatea personalului angajat. S-au căutat valorile
intelectuale
și căile de valorificare.
A rezultat importanța de a se
identifica și analiza calitativ
soluțiile
elaborate (grupate pe domenii de activitate),
brevetele-procedeele-mărcile,
pe o perioadă istorică mai lungă
decât
se consideră util de obicei; fundamentarea scenariilor care
să
permită stabilirea unei valori a activelor intangibile.
Evaluarea propriu-zisă a înregistrat
unele particularități
și
elemente de noutate, cum sunt:
utilizarea mai multor metode de evaluare
a terenurilor și
construcțiilor
și compararea rezultatelor;
utilizarea mai accentuată a uzurii
morale în stabilirea
duratei
de viață rămasă;
evaluarea la "valoare
reziduală a
elementelor de activ,
fără
participare la procesele de producție sau cu participare
redusă;
utilizarea noțiunii de "profit
suplimentar
determinat
pe
baza unui scenariu de valorificare a activelor intangibile.
Evaluarea prin metoda punctării a
înregistrat, de asemenea,
unele
modificări:
majorarea ponderii soluțiilor elaborate în
punctajul
total
acordat pentru activele intangibile;
propuneri privind diferențierea
soluțiilor elaborate,
după
importanța și nivelul tehnic atins.
De asemenea, ca un element de noutate, s-au
identificat căi
de
confirmare a rezultatelor obținute, prin compararea
rezultatelor
și
indicatorilor de punctare cu o valoare de goodwill.
De elementele practice
rezultate în cadrul celor patru
analize
de caz, se va ține cont la elaborarea Metodologiei de
evaluare
redactarea 2.
În urma evaluărilor realizate,
valoarea institutelor a
crescut,
față de valoarea înregistrată în bilanțul contabil, din
două
motive:
actualizarea prețurilor la nivelul 1993;
reconsiderarea activelor intangibile;
evaluarea utilajelor și echipamentelor
amortizate.
În valori comparabile, valoarea contabilă
este considerabil
mai
mare decât valoarea ANC din motivele:
reevaluarea din 1992, cf. HGR 26/1992 și
metodologiile de
aplicare
aferente, a dus, prin ignorarea HG 945/1990 și utilizarea
mecanică
a coeficienților de majorare, la o valoare patrimonială supraevaluată;
utilaje și echipamente care nu mai
pot fi folosite sunt
prinse
la valoarea de inventar actualizată (de înlocuire), din
care
se scade valoarea uzurii.
În
formarea fluxurilor financiare prognozate, noile valori
rezultate
pentru patrimoniu vor permite actualizarea
amortismentelor și, ca urmare,
vor contribui la fundamentarea
strategiei
pe termen lung, politicii de investiții ș.a.
Nu se recomandă ca valorile
obținute să se utilizeze la
privatizările
în folosul angajaților. De asemenea, în cazul
asocierii
cu parteneri externi, probabil valorile nu vor
fi
agreate,
aceștia preferând valori cum sunt: capacitate beneficiară,
valoarea
substanțială, goodwill (badwill).
O mai mare atenție trebuie acordată, în
acest ultim caz de
Tranzacționare,
activelor intangibile și anume: brevetelor,
Mărcilor,
procedeelor, care vor trebui evaluate individual.
Ca orice societate comercială,
unitățile C&D au nevoie
periodică
de lucrări de evaluare. Evaluarea pe seama activelor
intangibile,
care prezintă o mai mare inerție temporală, poate
asigura
stabilitatea unităților în procesul de tranziție. În
plus,
prezentarea acestor valori poate duce la reconsiderarea
poziției
statului față de institute.
Metodologia de evaluare Înapoi