Proiect de ofertă pentru constituirea în România,

sub auspicii internaţionale,

a unui Centru de formare şi specializare

în activităţi aerospaţiale

Faza 3. Orientare, prin programe analitice,

a formelor de educaţie şi pregătire în domeniul spaţial,

pe toate direcţiile principale de interes, teoretic şi aplicativ

V. şi concluziile fazelor: 1, 2, faza 4

Responsabil lucrare,

Dr. fiz. Marius-Ioan PISO

© SCIENTCONSULT, octombrie 1994

…………………………………………………………

7. Concluzii şi propuneri

154. În faza a treia, penultimă, a Raportului anual de cercetare se conturează concluzia necesităţii următoarelor iniţiative imediate, posibil de luat, în cazul acceptării lor, de Agenţia Spaţială Română:

a) Realizarea anchetei universitare la nivel naţional pentru evidenţa cursurilor în domeniul ştiintei, tehnologiilor şi aplicaţiilor spaţiale, cu curriculumurile inerente, şi identificarea specialiştilor care le susţin.

Acţiunea se poate limita iniţial la disciplinele: i) Teledetecţie (remote sensing aerospatial); ii) Geografie, cu referiri la Geographic Information Systems (GIS); iii) Geodezie, cu referiri la Global Positioning System (GPS); Meteorologie spaţială;

b) Contactarea, prin scrisori, a Agenţiilor Spaţiale din Republica Moldova, Ucraina şi Bulgaria, iar ulterior şi din Slovenia, Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia, pentru a le supune atenţiei oferta de Înţelegere (prezentată în anexa nr. 4) în vederea cooperării, în formule egal convenabile, cât mai puţin costisitoare, la constituirea şi utilizarea unui Sistem educaţional subregional, pe tematicile spaţiale imediat utile;

c) Transmiterea de urgenţă, pentru a fi inclus în ediţia actualizată a anuarului 1994 referitor la ofertarea internaţională de educaţie/training în domeniul spaţial, în curs de actualizare de către UN Office for Outer Space Affairs, a unui fişier România, cu includerea fişei întocmită în anexa nr. 3, conţinând programa analitică şi alte date asupra cursului universitar de teledetecţie spaţială ce se ţine la Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Laboratorul de teledetecţie aerospaţială;

d) Investigarea, pe baza Planului spa~ial al României până în anul 2000, a cerinţelor de suport educaţional pentru tematicile cu justificată desfăşurare dincolo de anul 1995, până în anul 2000.

Notă: Sugestiile menţionate au fost discutate în cadrul seminariilor organizate de executant împreună cu Agenţia Spaţială Română pe tot parcursul elaborării fazelor anului 1994 ale Raportului de cercetare de faţă, cu participarea unor experţi-consultanţi ai Agenţiei şi a specialiştilor consultanţi ai Scientconsult.

Bibliografie

United Nations Programme on Space Applications - 1993 Report, OOSA, Vienna (1994)

UN-COPUOS A/AC.105/534, New York (1993)

UN-COPUOS A/AC.105/552, 553, New York (1993)

UN-COPUOS A/AC.105/555, Vienna (1994)

UN-COPUOS A/AC.105/556-562, Vienna (1994)

Space technologies for Developing countries - Making It Happen!, American Institute of Aeronautics and Astronautics, 1993.

International Institute for Aerospace Survey and Earth Sciences, Advisory Service, ITC Entschede 1990-1992.

Agenţia Spaţială Română - Jurnal, I/1993, (-I I/1994.

Planul spaţial al României până în anul 2000 (proiect), Agenţia Spaţială Română (1994).

Education, Training, Research and Fellowship Opportunities in Space Science and Technology and its Applications, A/AC.105/542, United Nations Litho 33027, New York 1993

United Nations Office for Outer Space Affairs (www gopher), link by nssdc@gsfc.nasa.gov (iulie 1994).

Anexe

INSTITUTUL INTERNAŢIONAL PENTRU PROSPECŢIUNI AEROSPAŢIALE ŞI ŞTIINŢELE TERREI

(International Institute for Aerospace Survey and Earth Sciences)

1. Introducere

Institutul Internaţional pentru Prospecţiuni Aerospaţiale şi Ştiinţele Terrei (International Institute for Aerospace Survey and Earth Sciences) (ITC) este o organizaţie autonomă, care funcţionează sub egida Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei şi Ministerului pentru Promovarea Cooperării ale guvernului din Olanda.

Activitatea ITC se concentrează pe trei direcţii principale: educaţie/pregătire, cercetare şi consultanţă. Experţii ITC acoperă, la nivelul anului 1994, o gamă largă de discipline în domeniile: colectare, achiziţie şi prelucrare de date aerospaţiale, fotogrammetrie, cartografie, prospecţiuni ale resurselor solului, ştiinţele Terrei şi prospecţiuni urbane. Această bază educaţională largă asigură posibilitatea acoperirii majorităţii solicitărilor participanţilor la procesul educaţional.

Anual, se pregătesc şi se susţin circa 40 de cursuri, cu o capacitate totală de 450-500 participanţi/an. De la înfiinţarea institutului, în anul 1951, până în anul 1994, cursurile au fost urmate de aproximativ 11.000 de participanţi din 150 de ţări, ceea ce atestă caracterul internaţional al institutului.

În ultimii ani, ITC s-a implicat într-o varietate largă de proiecte de consultanţă, în principal în ţările în curs de dezvoltare şi cele recent industrializate, oferind suport practic pentru instituţii educaţionale şi organizaţii productive.

2. Cooperarea cu universităţi

ITC îşi organizează cursurile cu participarea unui mare număr de universitari din întreaga ţară (Olanda) şi din alte ţări, realizând totodată promovări universitare în cadrul programelor de masters şi doctorat. Dintre universităţile pilot olandeze se menţionează Universităţile tehnologice din Delft şi Twente, Universitatea din Utrecht şi Universitatea Agricolă Wageningen.

3. Cercetare-dezvoltare

Programul de cercetare-dezvoltare al institutului este orientat pe anumite probleme de cercetare şi educaţionale şi pe obiecte de învăţământ. Scopul principal al cursurilor este utilizarea cu eficienţă maximă a tehnologiei aerospaţiale moderne şi a managementului geoinformaţiei, cu aplicaţii în cartarea topografică şi cadastrală, prospectarea resurselor solului şi subsolului, observaţii ale zonelor urbane. Aplicaţiile sunt adaptate şi unor ţări în curs de dezvoltare, care au convenit aceasta cu institutul.

O componentă importantă a ariei aplicative o au cercetările în dezvoltarea şi managementul sistemelor de geoinformaţie. Recent, a fost dezvoltat un sistem geoinformatic pentru managementul integrat al solului şi resurselor de apă (ILWIS). Un număr semnificativ de proiecte se referă la prelucrarea de date satelitare, aplicaţii ale teledetecţiei, fotogrammetrie digitală şi cartografie asistată de calculator.

Majoritatea rezultatelor cercetării sunt publicate în revista ITC, cu apariţie trimestrială, distribuită liber tuturor instituţiilor de specialitate în cadrul suportului continuu în schimb de informaţie acordat de ITC re~elei de asociaţi.

4. Servicii de consultanţă

Sectorul de consultanţă al institutului provine dintr-un serviciu de follow-up pentru institutele din re~ea. Până în prezent au fost finalizate mai mult de 350 de proiecte, ITC fiind astfel implicat în multe finalizări din diferite zone ale lumii, în mare parte ţări în curs de dezvoltare.

Sunt patru tipuri de proiecte de consultanţă:

proiecte de asistenţă tehnică, cu accent pe execuţia proiectului;

proiecte cu suport internaţional;

proiecte de pregătire/educaţie pe bază de contract

proiecte de cercetare pe bază de contract.

5. Studenţii şi condiţiile de găzduire

În fiecare an vin la ITC circa 400 de studenţi din toate zonele lumii.

Acest grup divers, format din circa 75 de naţionalităţi, se constituie într-o comunitate culturală autentică.

La sediile sale din Enschede şi Delft, ITC dispune de facilităţi proprii de cazare pentru participanţii la cursuri. Cazarea se face, sub controlul ITC, de către Organizaţia Internaţională a Hotelurilor Studenţeşti (DISH).

În Enschede, hotelul cu această destinaţie are o capacitate totală de 256 de camere single şi 80 de apartamente. Pentru cei care studiază în Delft, cazarea este asigurată în clădirea institutului.

'Raportul propune luarea în consideraţie pentru România a proiectelor de pregătire/educatie (Recomandare a Grupei de experţi-consultanţi ai Agenţiei Spaţiale Române, la întrunirea sa din 3 octombrie 1994).

UNITED NATIONS PROGRAMME ON SPACE APPLICATIONS

Raport pentru anul 1993

Programul dezvoltat al Naţiunilor Unite pentru Aplicaţii ale Ştiinţei şi Tehnologiilor Spaţiale (UN-PSA) acoperă următoarele zone majore:

i) asigurarea burselor pe termen lung,

ii) organizarea de cursuri, workshopuri şi conferinţe în scopul educaţiei/pregătirii,

iii) asigurarea de servicii de consultanţă tehnică,

iv) dezvoltarea capabilităţilor indigene pe plan local,

v) asigurarea cu informaţii în domeniul spaţial şi

vi) promovarea extinderii cooperării în ştiinţe şi tehnologii spaţiale.

Se prezintă, în continuare, activităţile şi direcţiile Programului pentru perioada 1993 - 1995 şi modul în care au fost considerate elementele sale, împreună cu un raport de stadiu privind înfiinţarea de Centre pentru Pregătire în Ştiinţe şi Tehnologii Spaţiale la nivel regional.

1. Programe de burse pe termen lung pentru pregătire aprofundată

În perioada 1993-1994, Programul a primit un număr de 19 oferte de burse pe termen lung, din partea guvernelor Braziliei (10), Chinei (4) şi Agenţiei Spaţiale Europene (5).

2. Cursuri, workshopuri, conferinţe pentru educaţie/formare

(a) Cosponsori. Aceste activităţi au fost sponsorizate şi/sau găzduite respectiv de guvernele din: Austria, Franţa, Germania, Indonezia, Italia, Mexico, Nepal, Nigeria şi Suedia, ca şi de: Agenţia Spaţială Europeană, Departamentul Naţiunilor Unite pentru Sprijinirea Dezvoltării şi Servicii de Management (UN-DSMS), Telespazio, Administraţia Naţională pentru Aeronautică şi Spaţiu a Statelor Unite (NASA), Comisia Comunităţilor Europene (CEC), Centrul Internaţional de Fizică Teoretică Trieste (ICTP), Societatea Planetară (TPS), Earth Observation Satellite (EOS), MacDonald Dettwiler, United States Geological Survey.

(b) Principalele concluzii

Workshopul de la Atena a evaluat performanţe şi probleme asociate ale teleeducaţiei şi comunicaţiilor personale. S-a atras atenţia asupra insuficienţei investiţiilor în comunicaţiile mobile faţă de cheltuielile făcute pentru serviciile fixe de comunicaţii prin satelit, în special în ţările în curs de dezvoltare, de asemenea asupra investiţiilor direcţionate spre utilizatori, infrastructura pentru noile moduri de comunicaţii fiind într-un proces de evoluţie rapidă şi dinamică. La solicitarea participanţilor la Workshop, Programul pentru Aplicaţii Spaţiale a fost de acord să elaboreze un material de prezentare (o broşură), care să se concentreze pe elementele teleeducaţiei, incluzând logistica necesară dezvoltării unui astfel de program într-o ţară dată.

Conferinţa de la Bandung, Indonezia, a remarcat costurile foarte ridicate ale activităţilor spaţiale, realităţile economice impunând cooperare regională. S-a observat, de asemenea, că utilizarea experienţei şi resurselor în comun de către ţările dintr-o regiune este o necesitate. Conferinţa a identificat o serie de programe care trebuie să fie de interes principal pentru regiune, printre care: construcţia, amplasarea şi utilizarea unui telescop cu diametrul mai mare de 4 metri, în beneficiul regiunii; iniţierea, în fiecare ţară, a unui program amplu în domeniul ştiinţelor atmosferei; dezvoltarea unei reţele care să faciliteze schimbul de informaţie între profesionişti şi utilizatori în domeniul ştiinţelor şi tehnologiilor spaţiale. Conferinţa a solicitat statelor membre ale regiunii să acorde atenţie specială educării tineretului, în fiecare ţară, în domeniul ştiinţei şi tehnologiilor spaţiale.

Workshop-ul din Mexico City a notat că multe dintre sistemele naţionale de alertă timpurie şi înştiinţare asupra pericolelor şi catastrofelor naturale nu sunt suficient edificate asupra întregului spectru de posibilităţi ale tehnologiilor spaţiale. Workshopul a fost de acord, inter alia, că este necesară, ca primă urgenţă, instalarea unei reţele de puncte şi noduri cu caracter focal în fiecare regiune, în vederea diseminării (distribuirii şi schimbului) informaţiei spaţiale între acestea. O astfel de reţea poate, de asemenea, să asigure servicii de alertă, prin nodurile acesteia fiind posibilă comunicaţia cu comunitatea internaţională care asigură ajutor în caz de urgenţă.

Workshopul de la Lagos, Nigeria, a solicitat statelor membre: i) să aducă la zi şi să îmbunătăţească nivelul ştiinţific al cercetătorilor referitor la aspectele curente şi viitoare în domeniul ştiintelor spaţiale de bază, ii) să dezvolte capabilităţile naţionale care pot fi utilizate în concepţia şi derularea de programe cu accent pe activităţi de cercetare în domeniul ştiinţelor spaţiale de bază şi iii) să dezvolte cooperarea ştiinţifică internaţională, în special între ţările în curs de dezvoltare.

La Conferinţa de la Dakar, Senegal, participanţii au chemat guvernele statelor africane să ia măsuri adecvate şi pe termen lung, la nivel local, prin investiţii în dezvoltarea cunoştinţelor, practicii şi a infrastructurii în domeniul observării Terrei şi disciplinelor conexe, de asemenea în dezvoltarea comunicaţiilor. S-a remarcat ca o necesitate urgentă înfiinţarea unui centru naţional multidisciplinar pentru coordonarea protejării resurselor naturale în fiecare ţară şi s-a solicitat universităţilor africane şi institutelor tehnice să integreze în programele lor, in modalităţi potrivite, diferite aspecte ale ştiinţelor şi tehnologiilor spaţiale.

Conferinţa a chemat guvernele africane să se adapteze rapid la noua eră de comunicaţii digitale globale, prin liberalizarea climatului operaţional al telecomunicaţiilor în fiecare ţară. S-a solicitat, de asemenea, guvernelor să participe activ şi să se implice mai mult în procedurile de dezvoltare de standarde ale Uniunii Internaţionale de Telecomunicaţii (ITU) şi INTELSAT, pentru a se putea asigura luarea în considerare a necesităţilor particulare ale Africii.

S-a stabilit ca necesitate urgentă stabilirea unor reţele/legături de comunicaţie eficiente între specialiştii africani, la niveluri naţionale şi subregionale. S-a concluzionat că o astfel de infrastructură poate facilita schimbul de idei, date şi experienţă în diferite activităţi cu caracter spaţial, incluzând şi educaţie, cercetare, aplicaţii şi servicii. S-a notat că impunerea unor taxe vamale ridicate inhibă investiţiile şi îngrădeşte dezvoltarea şi creşterea sectoarelor publice şi private în aceste domenii. S-a admis că o încetare a acestor practici va stimula dezvoltarea activităţilor publice şi private pentru promovarea dezvoltării ştiinţifice şi tehnologice în Africa.

În privinţa tineretului din Africa, la Conferinţă s-a menţionat că, prin motivarea interesului studenţilor în domeniile ştiinţei şi tehnologiei încă din primii ani de studii, ţările din Africa îşi vor asigura cel mai eficient nivelul, calitatea şi cantitatea competenţei inginereşti şi tehnice, necesare dezvoltării stabile pe termen lung. De aceea, guvernele statelor africane au fost îndemnate să facă investiţii mai semnificative în educaţia tineretului din ţările respective, pentru a asigura supravieţuirea fiecărei ţări într-o lume care se dezvoltă în mod continuu pe baze tehnologice.

(c) Programul pentru anul 1994. Cursurile de pregătire, workshopurile şi simpozioanele pentru anul 1994 sunt finanţate şi cosponsorizate de guvernele din: Austria, China, Coreea de Sud, Egipt, Germania, Israel, Italia, Peru, Statele Unite ale Americii, Suedia, de organizaţiile: ESA, CEC, DSMS, COSPAR, Federaţia Internaţională de Astronautică (IAF), Conferinţa de Comunicaţii prin Satelit Asia-Pacific. Programele sunt centrate pe: i) aplicaţiile datelor ERS-1 pentru resurse naturale, surse de energie reutilizabile şi mediu; ii) pregătirea educatorilor în domeniul remote sensing; iii) spin-off-ul explorărilor spaţiale; iv) aplicaţii ale tehnologiilor spaţiale pentru combaterea dezastrelor naturale; v) activităţi spaţiale în ţările în curs de dezvoltare, cu accent pe resurse şi mecanisme; vi) activităţi spaţiale pentru creşterea economică şi protecţia mediului; vii) aplicaţii ale tehnologiilor radar pentru ştiinţele mediului şi resurselor naturale; viii) comunicaţii spaţiale pentru dezvoltare; ix) ştiinţe spaţiale de bază; şi x) îmbunătăţirea securităţii sociale, economice şi a mediului prin tehnologii spaţiale.

(d) Propuneri pentru anul 1995. Programul propus pentru cursuri, conferinţe şi workshopuri pentru anul 1995 este în curs de alcătuire la UN-OOSA.

3. Servicii de consultanţă tehnică

(a) Naţiunile Unite/Agenţia Spaţială Europeană. În anul 1994 continuă aranjamentele de cooperare între Naţiunile Unite şi Agenţia Spaţială Europeană, aceasta din urmă punând la dispoziţie date istorice şi curente (sub formă de tipărituri, filme şi benzi de computer), achiziţionate de diferiţi sateliţi, în vederea aplicaţiilor din cadrul mai multor proiecte din Guinea, Maroc, Nigeria, Tunisia.

(b) COTOPAXI. Pentru a promova cooperarea dintre guvernul Ecuadorului şi celelalte ţări aflate în zona acoperită de staţia de recepţie de sol Cotopaxi, la solicitarea guvernului, Programul a trimis în această subregiune o misiune. Raportul acestei misiuni a fost ulterior trimis guvernelor din cele patru ţări vizitate (Columbia, Ecuador, Peru şi Venezuela), ca şi către Junta del Acuerdo de Cartagena (JUNAC), Corporacion Andina de Fomento (CAF) şi Comunitatea Caribeană (CARICOM), şi supus considerării acestora.

În baza raportului acestei misiuni, CAF a aprobat un fond de cooperare tehnică de 200.000 USD pentru finanţarea studiului de prefezabilitate pentru Multi Andean Enterprise (MAE), în cadrul căreia va opera staţia COTOPAXI. Înfiinţarea cu succes a MAE subliniază rolul PSA de catalizator în încurajarea cooperării regionale pe acest subiect între statele membre implicate.

(c) Chile. Cea de-a doua Conferinţă a Americilor, organizată în Santiago de Chile în aprilie 1993, şi-a încheiat lucrările cu un document intitulat "Declaraţia de la Santiago", în care, printre altele, se stabileşte un secretariat pro tempore pentru urmărirea şi asigurarea continuităţii concluziilor Conferinţei. Secretariatul a stabilit în continuare un Comitet Consultativ Tehnic, care îl asistă în analiza propunerilor de proiecte care au fost primite de secretariat ca răspuns la cele discutate la Conferinţă. Programul de Aplicaţii Spaţiale (PSA) asigură suport secretariatului prin deservirea Comitetului Consultativ Tehnic.

(d) Republica Coreea de Sud. Programul asistă Conferinţa APSCC în organizarea unui Asia-Pacific Workshop on Satellite Communications for Development, în noiembrie 1994, la Seul.

4. Informaţie spaţială

Catalogul Education, Training, Research and Fellowship Opportunities in Space Sciences and Technoology and its Applications a fost actualizat şi reeditat în anul 1993, ca document al Naţiunilor Unite A/AC.105/548. Ediţia din anul 1993 a lucrării Seminars of the United Nations Programme on Space Applications, cea de-a patra din seria de lucrări selectate din activităţile Programului, a fost emis ca document UN nr. A/AC.105/568, urmând să fie completat cu Addendum.

5. Promovarea intensificării cooperării în ştiinte şi tehnologii spaţiale

Desfăşurarea Conferinţei de Comunicaţii prin Satelit Asia-Pacifcc (APSCC), studiul de fezabilitate planificat pentru Multi-Andean Enterprise în America de Sud şi contribuţiile UN-OOSA, ca parte integrantă din Comitetul Consultativ al Secretariatului Conferinţei pentru Spaţiu a Americii Latine, constituie exemple pentru modul în care Programul contribuie la promovarea cooperării în ştiinţe, tehnologii spaţiale şi domenii conexe, în special la nivel regional. În acest sens trebuie menţionat că Unitatea Specială pentru Cooperare Tehnică între ţările în Dezvoltare din cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), din New York, s-a oferit să coopereze cu OOSA în implementarea uneia dintre recomandările majore ale Conferintei Regionale a Naţiunilor Unite, Dakar (1993), şi anume realizarea unui sistem eficient de reţea/legături între specialiştii africani la nivele naţionale şi subregionale, pentru a facilita schimbul de informaţie şi idei pe întregul continent.

De asemenea, asocierea Programului cu mai multe entităţi naţionale, organizaţii interguvernamentale (ca Agenţia Spaţială Europeană, CEC, INTELSAT, EUMETSAT, COMSAT, INMARSAT), Agenţii ale Naţiunilor Unite (ca ITU, FAO, UNESCO, WMO, UNEP), precum şi cu un număr de organizaţii nonguvernamentale (ca Federaţia Aeronautică Internaţională, COSPAR, Societatea Internaţională pentru Fotogrammetrie şi Teledetecţie, Societatea Planetară), contribuie la intensificarea şi lărgirea cooperării între ţările în curs de dezvoltare şi cele industrializate, ca şi între ţările în curs de dezvoltare.

Se distinge, între acestea, realizarea iniţiativei Naţiunilor Unite de a înfiinţa Centre de Educaţie în Ştiinţe şi Tehnologii Spaţiale, care vor întări cooperarea regională, în special între ţările în curs de dezvoltare, dar şi între acestea din urmă şi ţările dezvoltate.

6. Tineretul

Concursul de eseuri organizat în cadrul participării Naţiunilor Unite la Anul Internaţional al Spaţiului a adus un nou punct de vedere asupra aspiraţiilor sentimentale ale tineretului lumii şi asupra dorinţei intense a tinerilor de a fi implicaţi, în partea de formare a vieţii lor, în acele discipline educaţionale care îi vor pregăti în mod adecvat pentru a se adapta scopurilor şi oportunităţilor din domeniu.

Programul a răspuns acestor dorinţe prin invitarea tineretului la un Youth Forum special iniţiat ca parte a celor două Conferinţe organizate în Bandung, Indonezia şi Dakar, Senegal, în 1993. Numărul mare de elevi de liceu care au răspuns invitaţiei pentru ambele Conferinţe este un factor încurajator. În mod curent, OOSA are legături cu entităţi care dezvoltă sau au în proiect programe pentru tineret, ca Agenţia Spaţială Europeană, EURISY, Divizia de Educaţie a NASA, Organizaţia Indiană pentru Cercetări Spaţiale (ISRO), organizatorii Campusului Internaţional pentru Ştiinţă (Fundaţia Japoneză pentru Ştiinţă şi Tehnologie - STEP, în cooperare cu Jemison Group Inc. din SUA), în sensul dezvoltării de programe concrete care să poată captiva energia şi entuziasmul tineretului lumii.

7. Bugetul ordinar al Programului

Subcomitetul Ştiinţific şi Tehnic al UN-COPUOS, recunoscând insuficienţa resurselorfinanciare alocate anual pentru Program din bugetul regulat al Naţiunilor Unite, a iniţiat o acţiune la sesiunea sa din 1992, a cărei urmare a fost că AI Cincilea Comitet, la sesiunea sa din 1993, a aprobat o alocaţie bugetară suplimentară de 90.000 USD pentru anii 1994-95.

8. Contribuţii voluntare

Naţiunile Unite au primit şi primesc o serie de contribuţii voluntare pentru finanţarea activităţilor UN-PSA care constau, în afară de contribuţii băneşti directe, în următoarele: i) plata costurilor locale a burselor pe termen lung; ii) cosponsorizarea cursurilor şi workshopurilor organizate de Program; iii) sponsorizarea experţilor care sunt utilizaţi ca lectori în activităţile Programului; iv) finanţarea experţilor pentru participarea la misiunile de evaluare referitoare la Centrele pentru Educaţie în Ştiinţe Şi Tehnologii Spaţiale.

În mod concret, suport pentru activităţile Programului a fost primit din partea următoarelor state membre, organizaţii şi entităţi internaţionale şi regionale: Austria, Brazilia, Canada, China, Franţa, Germania, Grecia, Indonezia, Italia, Mexico, Nepal, Nigeria, Pakistan, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia, precum şi FAO, ITU, UNESCO, WMO, ESA, ECE, EUTELSAT, INMARSAT, INTELSAT, Comsat, Tongasat, TPS, EOSAT, MacDonald Dettwiler şi Telespazio.

Guvernele Austriei şi Pakistanului, ca şi ESA, au contribuit, respectiv, cu contribuţii cash de 20.000 USD, 15.000 USD şi 85.000 USD pentru activităţile din 1993. EOSAT (15.000 USD), MacDonald Dettwiler (5.000 CD) şi Telespazio (10.000 USD) au contribuit cash pentru Conferinţa din Dakar. Agenţia Spaţială Europeană a acordat pentru un număr de cinci activităţi din anul 1994 suma de 95.000 USD. Guvernul Pakistanului a înaintat o contribuţie de 10.000 pentru anul 1994.

În cadrul cooperării, în curs de desfăşurare, a UN-OOSA cu ESA, în domeniul ştiinţelor spaţiale de bază, s-au distribuit în 1994 un număr de 30 de sisteme complete PC-286 pentru universităţi şi institute de cercetare din şase ţări ale lumii. Computerele au fost donate acestor ţări prin programul ESA, pentru utilizări în cercetarea din ştiinţele spaţiale de bază.

9. Centre pentru Educaţie în Ştiinţe şi Tehnologii Spaţiale

În conformitate cu rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 45/72,

OOSA, prin PSA, a făcut o serie de paşi importanţi pentru implementarea iniţiativei Naţiunilor Unite de a se înfiinţa Centre pentru Educaţie în Ştiinţe şi Tehnologii Spaţiale la nivel regional. Se prezintă în continuare stadiul acestei probleme.

(a) Misiuni de evaluare în desfăşurare

i) Asia de Vest. S-au încheiat aranjamente pentru misiuni de evaluare în trei ţări care s-au oferit ca gazde pentru Centre în Asia de Vest (Egipt, lordania şi Siria), în cursul anului 1994.

ii) Asia şi Pacific. În cursul anului 1994 se vor desfăşura misiuni de evaluare în şapte ţări: China, India, Indonezia, Malaezia, Pakistan, Sri Lanka şi Thailanda, ţări care s-au oferit ca gazde pentru Centre în Asia şi

regiunea Pacificului.

Pentru ambele regiuni (Asia de Vest, respectiv Asia şi Pacific) au fost contactate statele membre implicate, de asemenea Oficiul local al

PNUD.

(b) Misiuni de evaluare finalizate

i) Iran. Raportul misiunii a fost înaintat guvernului Republicii Islamice Iran şi instituţiilor sale implicate. OOSA aşteaptă răspunsul guvernului pentru a putea trece la următoarea fază de înfiinţare a Centrului în Iran.

ii) Africa. Rapoartele pentru fiecare tară au fost înaintate guvernelor şi înstituţiilor implicate din fiecare dintre cele şase ţări vizate (Ghana, Kenya, Maroc, Nigeria, Senegal şi Zimbabwe). Sunt aşteptate comentarii şi informaţii complementare de la fiecare guvern, după care se va încheia procesul de selecţie pentru ţara gazdă a Centrului (Centrelor) în Africa.

iii) America Latină Şi Caraibe. Naţiunile Unite au revăzut datele suplimentare oferite de statele membre din regiune, împreună cu raportul misiunii pentru America Latină şi Caraibe, acesta din urmă afirmând că este preferabil un sistem de reţea, care să extindă noţiunea de Centru pentru această regiune. În continuare, OOSA a considerat că Brazilia şi Mexico sunt locaţiile cele mai viabile, în care pot fi iniţiate două ramuri ale Centrului regional, şi a invitat cele două ţări la o întâlnire la sediul Naţiunilor Unite din New York, pentru a începe procesul de schiţare a structurii Centrului din America Latină şi Caraibe. Naţiunile Unite au invitat, de asemenea, delegaţii la nivel înalt din Argentina şi Chile, precum şi din cele patru ţări potenţial donatoare - Canada, Franţa, Spania şi Statele Unite ale Americii. S-au mai organizat întâlniri între Brazilia şi Mexico, câte una în fiecare dintre cele două ţari şi a treia la sediul Naţiunilor Unite din New York.

Cele două ţări au fost de acord cu următoarele idei principale:

- Centrul este o necesitate esenţială pentru regiune şi trebuie, în consecinţă, să fie înfiinţat şi

- etapele prevăzute trebuie parcurse cât mai rapid, astfel încât Centrul să-şi înceapă primul program educaţional cel mai târziu în anul 1994.

Brazilia şi Mexicul au fost, în principiu, de acord cu cele mai multe dintre elementele acestui Centru. Detaliile finale ale înfiinţării acestui Centru în America Latină şi Caraibe sunt de natură procedurală şi se aşteaptă inaugurarea Centrului înainte de sfârşitul anului 1994.

Eforturile PSA - OOSA în înfiinţarea unor astfel de Centre au fost şi în atenţia responsabililor proiectului de cooperare spaţială între Japonia şi SUA. Grupul de lucru pentru Cercetări Spaţiale din cadrul acestui proiect se concentrează pe înfiinţarea unui Centru de Aplicaţii ale Tehnologiilor Spaţiale în Hawaii; activităţile preponderente ale Centrului din Hawaii vor fi în domeniile educaţiei, pregătirii şi cercetării. La recenta sa întâlnire din Hawaii, Grupul de lucru a rediscutat iniţiativa de stabilire a Centrelor pentru Educaţie în Ştiinte Şi Tehnologii Spaţiale şi progresele făcute până la acea dată.

Progresele făcute pentru înfiinţarea de Centre pentru Educaţie în Ştiinte şi Tehnologii Spaţiale în fiecare zonă sunt încurajatoare. Naţiunile Unite speră că aceste Centre vor beneficia nu numai de cooperarea ţării gazdă a Centrului pentru fiecare caz, dar şi de suportul financiar integral al tuturor statelor membre din fiecare regiune, inclusiv ţările industrializate. Naţiunile Unite apelează la toate statele membre şi la toate organizaţiile interguvernamentale şi guvernamentale relevante pentru cooperarea acestora şi a instituţiilor abilitate, în vederea asigurării condiţiilor pentru ca aceste Centre să atingă cele mai înalte standarde. În acest sens, Oficiul Naţiunilor Unite pentru Probleme Spaţiale, cu sediul la Viena, stă permanent la dispoziţia celor interesaţi pentru orice detalii în legătură cu aceste Centre, respectiv pentru acordarea de asistenţă guvernelor la elaborarea de decizii în favoarea acestei iniţiative.

Faza 4

Început