Modulul tematic  3   

                                                             

 

DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ în C&D

 

                                       Dr. ing. Mario Duma

 

 

 

    Pentru cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, este vitală o acţiune permanentă de constituire, dezvoltare şi  acumulare de patrimoniu tehnico-ştiinţific, exprimat în bunuri de proprietate intelectuală protejate şi valorificate. Aceasta constituie o condiţie necesară:

    - pentru exercitarea rolului strategic al C&D la nivel naţional,

    - pentru afirmarea şi promovarea C&D proprii pe piaţa internă, precum şi pe piaţa  şi în comunitatea ştiinţifică internaţională,

    - pentru un suport efectiv al industriei, al altor ramuri ale economiei României, în competiţia internaţională,

    - pentru crearea surselor de venituri specifice C&D, pentru ies,irea treptată a unităţilor de C&D din starea de dependenţă financiară actuală.

 

    Asigurarea condiţiilor pentru crearea de realizări, prote­jarea riguroasă a acestora, precum şi valorificarea economică a proprietăţii intelectuale ce rezultă, constituie un puternic instrument al politicii economice naţionale. De asemenea - achiziţionarea şi valorificarea judicioasă de proprietate intelectuală străină.

 

 

I. SINTEZA PROBLEMATICII PROPRIETAŢII INTELECTUALE

 

    Proprietatea intelectuală include, în conformitate cu prac­tica internaţională, mai multe categorii (specii, concepte):

- Invenţiile (protejate prin brevete de invenţii = patente)

- Modelele de utilitate

- Mărcile de fabrică, de comert,, de serviciu

- Desenele şi modelele industriale

    (creaţiile de design)

- Topografiile de circuite integrate

- Drepturile de autor

    (categorie largă, incluzând, cu referire la specificul C&D):

    - Operele ştiinţifice

    - Programele de calculator

    - Băncile de date

- Know how

(Specificaţia este deschisă, progresele ştiiţifice impunând mereu noi categorii. De exemplu, unele noi re­zultate ale biotehnologiilor formează categorii aflate în curs de definire [12].)

 

    Conform Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), proprietatea industrială constituie o subsferă a propri­etăţii intelectuale. Proprietatea intelectuală cuprinde:

 

    - Proprietatea industrială

    - Drepturile de autor.

 

    Categoriile menţionate nu reprezintă o "mulţime totală", deoarece o serie de realizări ştiinţifice importante rămân în afara lor (exemple: teoriile, formulele matematice, descoperirile etc.). Ele nu prezintă, de asemenea, o mulţime omogenă sub aspectul a ceea ce se protejează, deoarece la unele categorii se protejează conţinutul (invenţii), iar la altele - numai reali­zarea ca atare (programele de calculator - unde nu se protejează, de exemplu, modelul matematic, sau algoritmul de calcul; într-o anumită măsură - operele ştiinţifice, protejate ca atare şi nu, de exemplu, în mod explicit pentru o anumită contribuţie originală pe care ar conţine-o).

 

    Protecţia proprietăţii intelectuale reprezintă asigurarea de drepturi materiale şi morale pentru autorii / titularii pro­prietăţii asupra unor realizări. Drepturile materiale sunt cele rezultate din veniturile ce pot fi obţinute prin vânzare, repro­ducere, utilizare etc. O realizare protejată nu poate fi repro­dusă, utilizată etc. fără acordul - negociat, deci: plătit - al titularului dreptului de proprietate. In caz contrar, cel ce utilizează, reproduce etc. neautorizat o realizare protejată este răspunzător civil şi penal.

 

    Există o varietate de moduri de recunoaştere şi protejare a proprietăţii intelectuale (moduri care sunt, parţial, complementare):

 

    - Inregistrarea oficială (brevete, mărci, desene industriale, topografii)

 

    - Secretul, confidenţialitatea (know how; invenţiile - până în momentul înregistrării, sau, în anumite cazuri, şi după înregistrare; soluţiile tehnice care nu se pretează la înregis­trare; informaţiile)

 

    - Publicarea (operele ştiinţifice)

 

    - Procedee tehnice de împiedicare a utilizării neautorizate sau/şi a copierii neautorizate (programele de calculator)

 

    - Menţionarea titularului dreptului de proprietate direct pe unele obiecte protejate (unele publicaţii, programe de calcu­lator, mărci)

 

    - Promovarea (valorificarea) industrială şi comercială rapidă şi eficientă (soluţiile tehnice în general; în special - cele care nu se pretează la înregistrare)

 

    Cu referire la drepturile de autor, există două variante / uzanţe / modalităţi de protejare, corespunzătoare la două convenţii internaţionale diferite: cu înregistrare - copyright (Convenţia de la Geneva) şi fără înregistrare, pe baza aducerii la cunoştinţa publică (Convenţia de la Berna).

 

    In domeniul proprietăţii intelectuale, operează:

 

    - Autorii

    - Titularii drepturilor de proprietate intelectuală

    In funcţie de prevederile legale şi de clauzele contrac-  tuale, în diferite situaţii, titulari pot deveni:

             - autorii

             - cei care au angajat (întreprinderi, institute etc.)

             sau/s,i au plătit (edituri etc.) pe autori

             - cei care au comandat şi plătit realizarea (benefi-

             ciari)

    - Organismele de înregistrare oficială a realizărilor

             - OSIM în România, organe omoloage în alte ţări

             - Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

             - Organisme de gestiune colectivă a drepturilor de

            autor

 

    - Organismele oficiale de coordonare metodologică în domeniu în România:

             - OSIM pentru invenţii, mărci, desene şi modele etc.

             - Oficiul pentru Drepturile de Autor pentru aceste drepturi

             - Comisia Naţională de Informatică pentru programele

            de calculator                  - Ministerul Cercetării şi Tehnologiei pentru cercetare-dezvoltare, inventică, transfer de tehnologie etc.

 

    - Consilierii  în proprietate industrială

             - în cadrul organizaţiilor / întreprinderilor

             - persoane fizice independente

             - persoane juridice: agenţii de brevete s,.a.

 

    - Organisme promoţionale (vizând finanţarea creării şi sprijinirea valorificării realizărilor)

             - guvernamentale (inclusiv Ministerul Cercetării şi Tehnologiei)

             - centre sau agenţii de tranfer de tehnologie

             - incubatoare, centre de promovare a invenţiilor

             - societăţi comerciale - specializate pentru transfer de tehnologie, sau ca funcţie specializată în cadrul unor soci­etăţi de profil industrial s,.a.

             - asociaţii non-profit

             - asociaţii profesionale

 

    Utilizatorii realizărilor care formează obiectul drepturilor de proprietate pot fi:

             - oneşti

             - frauduloşi

 

    - Organisme pentru soluţionarea litigiilor şi asigurarea respectării măsurilor de protecţie:

             - organele judecătoreşti

             - organele de arbitraj comercial (pentru anumite litigii între părţile contractante)

 

    In problematica proprietăţii intelectuale se stabilesc relaţii:

 

    - între autori şi titularii drepturilor de proprietate

    - între autori şi titularii drepturilor de proprietate, pe de o parte, şi organismele oficiale (locale, din ţări străine, internaţionale) de înregistrare şi atestare a drepturilor de proprietate, pe de altă parte

    - între titularii drepturilor de proprietate şi utiliza­torii oneşti

    - între titularii drepturilor de proprietate şi utiliza­torii fraudulos,i

 

    Respectarea, transferul şi valorificarea patrimonială a drepturilor de proprietate intelectuală se asigură prin instru­mente contractuale specifice, între titularii drepturilor de proprietate intelectuală şi utilizatorii oneşti:

    - cesiune (în principal - între autori şi titulari)

    - licenţă

 

    Vânzarea licenţei se face, de regulă:

             - pentru o sumă forfetară,

             - pentru redevenţe, puse în relaţie cu volumul de aplicare/utilizare.

 

    Licenţa combinată pentru marcă şi know-how, cu obligaţia de respectare riguroasă a acestuia,  reprezintă franciză (fran­cising).

 

    Pentru relaţiile între autori şi cei care îi angajează / plătesc există şi instrumentul de contract cu misiune inventivă.

 

    Respectarea drepturilor de proprietate industrială se poate impune:

    - prin justiţie

    - prin climatul de etică profesională

 

    Protecţia proprietăţii intelectuale constituie o problemă internaţională, în fiecare ţară trebuind să se asigure egalita­tea de drepturi şi de tratament pentru titularii de drepturi de proprietate intelectuală autohtoni şi cei străini.  De aceea:

    - problematica proprietăţii intelectuale formează obiectul unor convenţii, aranjamente internaţionale

    - respectarea convenţiilor internaţionale în problemele de proprietate intelectuală constituie o condiţie a integrării în mediul internaţional.

 

 

 

II. SOLUŢIONAREA UNOR PROBLEME PRACTICE

DE PROTECŢIE A PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

IN CADRUL ACTIVITĂŢII DE C&D

 

Reorientări

 

    - orientarea cercetării-dezvoltării spre generarea de bunuri de proprietate intelectuală care pot fi protejate (desigur - la rest de condiţii date, fără a neglija domenii de vârf care nu sunt susceptibile de o protejare eficace, cum sunt programele de calcul, noile concepţii şi concepte şi concepte ş.a.; de aceea, criteriul, de exemplu, al numărului creaţiilor protejate sau protejabile nu trebuie absolutizat, în politica şi în managementul cercetării);

 

    - evitarea încălcării de drepturi de proprietate intelectu­ală, încălcări ce pot conduce fie la imposibilitatea de a valo­rifica rezultate de cercetări, dacă acestea sunt protejate de firme concurente, fie la plata de daune; verificarea prealabilă a oricărei soluţii preconizate sub aspectul protejării ei prin brevete în vigoare sau prin publicare în reviste de specialitate;

 

    - asigurarea protejării realizărilor în domeniul proprietăţii intelectuale, prin cele trei direcţii principale:

             - secret şi apoi înregistrare a invenţiilor, desene­lor şi modelelor industriale etc.;

             - secret pentru cercetări în curs, know-how, informaţii etc.,

             - publicarea, pe cât posibil în reviste de circulaţie internaţională, a realizărilor cu caracter teoretic, a descoperirilor etc.;

 

    - introducerea treptată în practica curentă a formelor con­tractuale uzuale de comercializare a bunurilor de proprietate intelectuală (licenţe);

 

    - formarea personalului în direcţia decelării, a protejării şi a comercializării abile a drepturilor de proprietate intelec­tuală;

 

    - formarea personalului în direcţia respectării normelor naţionale şi internaţionale privind drepturile de proprietate intelectuală, neîncălcarea acestora. 

 

 

Relaţia autor - unitate

 

    In baza prevederilor contractuale, dreptul de proprietate intelectuală se cuvine, după caz, autorului sau celui care îl angajează / îl plăteşte pentru a realiza creaţia. (Prin "creaţie" se au în vedere oricare dintre cele în cauză: invenţii, programe de calculator, modele, opere ştiinţifice etc.).  

 

    Se iau în considerare două grupe de argumente / criterii:

    a - caracterul misiunii încredinţate / negociate / conve­nite prin contractul de muncă între unitate şi autor, inclusiv nivelul de salarizare; scopul pentru care unitatea încredinţează lucrarea spre execuţie autorului;

    b - utilizarea de către autor a condiţiilor puse la dispoziţie de către unitate:

             - oportunităţi de acces la efectuarea lucrării,

             - condiţii materiale, dotare, materiale etc.,

             - perfecţionare profesională, documentare etc.,

             - timp de muncă plătit prin salariu.

 

    Pe plan mondial, de regulă, dreptul de proprietate asupra creaţiei realizate în cadrul atribuţiilor de serviciu şi cu mijloacele materiale puse la dispoziţie de către cel care anga­jează aparţine acestuia din urmă (unităţii).

 

    In documentele de specialitate, precum şi în actele norma­tive în vigoare în România, se face referire la "contractul cu misiune inventivă": invenţia aparţine unităţii, dacă a fost în cadrul unui contract cu misiune inventivă. Legea brevetelor de invenţie în vigoare în România asimilează cerceta­rea cu misiunea inventivă explicită. 

 

    In interesul cercetării-dezvoltării româneşti şi al eco­nomiei naţionale, se impune ca în unităţile de C&D să se asig­ure un climat de încurajare şi plată promptă şi substanţială a autorilor de realizări originale. NB. Pentru realizările noi, nu se mai pun problemele, cunoscute din reglementările anterioare, ale postcalculului de efecte economice obţinute şi ale unor procente din aceste efecte acordate inventatorilor. Plăţile se stabilesc exclusiv prin negociere între unitate şi autori. Totus,i, în măsura în care plata constituie o retribuţie majorată, pot apărea dificultăţi legate de limitările actuale la fondul de salarii. Este oportun ca, pe lângă majorări de salarizare, autorii să primească pro­cente din redevenţele pe care le va primi unitatea prin licenţele de valorificare a creaţiei, sume care să nu fie con­siderate ca reprezentând fond de salarii.

 

Relaţia unitate executantă - unitate beneficiară

 

    Departajarea drepturilor de proprietate intelectuală între unităţi este exclusiv o problemă de negociere contractuală. Pentru o creaţie dată, la rest de condiţii nemodificate, valoa­rea lucrării contractate între unităţi poate diferi substanţial în funcţie de clauza privind drepturile de proprietate intelec­tuală asupra rezultatelor ce vor fi obţinute. Antecalculul preliminar de costuri, materializat în devizul estimativ al lucrării, nu are decât valoare de fundamentare a poziţiei fiecă­reia dintre părţi în negociere. Problema se corelează cu cea a licenţei, în sensul că, pentru o realizare al cărei titular este unitatea executantă (institutul), acordarea către unitatea benef­iciară a unei licenţe neexclusive sau exclusive, pe termen limitat sau nelimitat etc., poate determina variaţii de la simplu la de n ori a pret,ului licenţei sau / şi a redevenţelor.

 

    In ceea ce priveşte lucrările de C&D finanţate de la buget sau din fondul special, se disting 3 situaţii s,i, respectiv, variante de soluţionare:

    a) In cazurile în care Ministerul Cercetării şi Tehnologiei este efectiv "unitatea care a comandat cercetarea", adică se realizează  cercetări iniţiate de către MCT şi efectuate în interesul direct al MCŢ sau decurgând din programe naţionale de cercetare, programe care se desfăşoară în responsabilitatea MCŢ atunci, de regulă, titularul/titularii drepturilor de proprietate intelectuală se stabilesc, prin sistemul de contracte, de către MCŢ sau, prin contracte, trebuie să se poată dispune de licenţe exclusive / neexclusive, după caz (ţinând seama, însă, de acest lucru la stabilirea valorii contractului);

    b) în cazul altor organisme care "au comandat cercetarea" - privind cercetări iniţiate de către alte ministere sau orga­nisme, sau decurgând din programe naţionale de cercetare, de investiţii etc.; pentru acestea, prin contract, este necesar să se precizeze fie că drepturile de proprietate intelectuală aparţin unităţii desemnate drept coordonator de program sau beneficiar de aplicaţie, fie că acesta beneficiază de o licenţă nelimitată exclusivă / neexclusivă, după caz;

    c) pentru cercetări iniţiate de către institute şi care primesc finanţare de la MCT cu caracter de subvenţie, dreptul de proprietate intelectuală poate reveni institutului. De la caz la caz, se pot preciza drepturi de licenţă nelimitată neexclu­sivă transmisibilă pentru beneficiari de aplicaţie care au con­tribuit financiar la realizarea lucrărilor.

 

    Acordarea drepturilor de proprietate intelectuală unor orga­nisme "care au comandat cercetarea" va trebui să se reflecte în valori sporite ale contractului de cercetare, la rest de condiţii date, deorece institutul este privat de posibilitatea unor valorificări ulterioare, eventual - repetate.  Acelas,i lucru este valabil în funcţie de faptul dacă licenţa este ex­clusivă sau neexclusivă, limitată sau nelimitată etc. Pentru drepturi de proprietate intelectuală acordate unităţii execu­tante, aceasta ar trebui să-s,i asigure o parte din finanţare din resurse proprii şi să accepte valori de contract minime, dar apoi să întreprindă acţiuni promoţionale susţinute pentru valorificare pe cont propriu.

    In cazul relaţiilor între unităţi de cercetare şi alte unităţi, rezultatul negocierii privind titularul drepturilor de proprietate intelectuală depinde de interesele fiecăruia dintre parteneri în raport cu problema / soluţia care urmează să constituie drept de proprietate intelectuală, de situaţia financiară a partenerilor, de prestigiul mărcilor lor şi, desigur, de abilitatea în negociere, inclusiv abilitatea în formularea clauzelor contractuale respective.

    O altă cale de a beneficia de drepturile de proprietate intelectuală este cea de a căuta, în negociere, să se păstreze pentru institut aceste drepturi, oferind unităţii beneficiare licenţă şi negociind apoi pas cu pas felul acesteia: exclusivă, nelimitată, transmisibilă etc.

 

 

    Informarea şi confidenţialitatea

 

    a) Confidenţialitatea preventivă asupra creaţiilor ce urmează să fie protejate prin înregistrare (brevetare etc.)

 

    In Legea nr. 64/1991, art. 5 alin. 3, se prevede, inclusiv pentru cazul când invenţia rezultă dintr-un contract de cerce­tare: "...inventatorul şi unitatea au obligaţia reciprocă să se informeze în scris asupra creării şi stadiului realizării in­venţiei şi să se abţină de la orice divulgare", iar în alin. 5: "...dacă, în termen de 60 zile de la data când salariatul a informat în scris unitatea asupra redactării descrierii invenţiei, cererea de brevet nu a fost depusă la Oficiul de stat pentru Invenţii şi Mărci, în lipsa altei convenţii între părţi, dreptul la depunerea cererii de brevet şi la eliberarea brevetului de invenţie aparţine salariatului ...". Prevederi similare sunt în Legea nr. 129/1992.

 

    Până la data publicării brevetului de invenţie, orice  corespondenţă privind conţinutul invenţiei are caracter confi­denţial.

 

    b) Confidenţialitatea asupra creaţiilor care nu pot fi protejate prin brevetare sau alte forme de înregistrare

 

    Această problemă se referă la creaţiile prevăzute în  Legea dreptului de autor, precum şi la întregul volum de informaţii intern institutului, experienţă, documentaţii etc., reprezen­tând know-how explicit şi implicit, la soluţiile care din dif­erite motive nu pot fi brevetate (de exemplu - acoperite de bre­vete publicate în străinătate).

 

    Pentru protejarea acestui know-how, este necesar ca:

    - Să existe angajamente de loialitate şi de păstrare a confidenţialităţii asupra informaţiilor, datelor, programelor de calcul, documentaţiilor la care salariaţii au acces în cadrul activităţii de serviciu.

    - Conducerile institutelor să definească, prin liste apro­bate şi aduse la cunoştinţa salariaţilor, categoriile de informaţii care constituie secrete comerciale ale unităţii.

    - Conducerile unităţilor să stabilească, prin regulamente interne, circuitul diferitelor categorii de informaţii, documen­taţii, suporţi magnetici de informaţii; modul lor de păstrare, copiere şi arhivare; aprobarea de acces la bazele de date.

 

    c) Precauţii în relaţiile cu beneficiarii

 

    Orice transmitere spre aplicare către beneficiari a unor rezultate obţinute în cercetare, altfel decât prin contract direct cu beneficiarul în cauză, trebuie să fie  realizată  prin contract de licenţă. Licenţa poate fi chiar şi gratuită, dar - prevăzând anumite condiţii şi în anumite limite de aplicare; totodată, licenţiatul trebuie să-şi asume anumite responsabi­lităţi privind nedisemniarea informaţiei obţinute.

 

    Respectarea deontologiei profesionale în cercetare

 

    Protejându-şi propriile drepturi de proprietate intelectu­ală, unităţile de cercetare şi cercetătorii trebuie să respecte drepturile de proprietate intelectuală ale altor autori / titu­lari. Va fi necesar să se renunţe la practica copierii cărţilor sau programelor fără licenţă. Orice idee sau soluţie sau altă informaţie preluată (cu excepţia celor de notorietate) trebuie să fie menţională cu specificarea atentă a sursei informaţiei.

 

BIBLIOGRAFIE

 

1. ***    Intellectual Property, Patents, Copyright, Trade Marks

   and Allied Rights, Londra 1991.

2. LANGEN E. Patent Trade Mark and Copyright Laws, New York 1989.

3. WIPO      World Intellectual Property Organization, General

  Informations, Geneva 1988.

4. CAMENITA  I.   Protecţia internaţională a proprietăţii

   intelectuale, Ed. Litera , 1982.

5. ***    Acord între Guvernul României şi SUA, ratificat  prin

   Legea 50/1992 şi scrisoarea  anexă la acord, Adevărul Econo-        mic nr.18 din 22-28 iunie 1992.

6. POPESCU T.  Contrafacerea - fenomen şi consecinţe, Revista

   Română de Proprietate Industrială nr. 1-2 / 1991.

7. BUCSA  GH., BULGAR L.  Dicţionar de proprietate intelectuală

   I,II,III; Revista Română de Proprietate Industrială nr. 3,

   4/1992, nr.1/1993.

8. STRENC AL.  Asocierea României la Comunităţile Europene s,i

   implicaţii în planul proprietăţii intelectuale (I), Revista

   Română de Proprietate Industrială nr.1/1993, nr. 2/1993.

9. BOBROVSZKY J.  Economia de piaţă, tehnologii noi şi proprie-

   tatea intelectuală în Europa Centrală şi de Est, Revista

   Română de Proprietate Industrială nr.3/1991.

10.***   Lucrările Simpozionului Naţional de Proprietate Inte-

   lectuală,  OMPI - OSIM , Buc. 1991.

11. *** Simpozionul internaţional cu tema: "Invenţiile de ser­viciu", OMPI - OSIM, Buc. 1992.

12. ***   Simpozionul : Reforma legislaţiei de proprietate

   industrială şi punerea în aplicare a drepturilor de proprie-   

   tate industrială, în ţările Europei Centrale şi Răsăritene,

   Buc. 16-17 Iunie 1993.

13. GUTMANN M. Protecţia invenţiilor biotehnologice, conform       Convenţiei Brevetului European, în special în Franţa, Revista

   Română de Proprietate Industrială nr. 1/1993

14. CONSTANTIN ION. Glosar de proprietate industrială, Revista       Română de Proprietate Industrială nr. 1/1993

 

 

V. şi Modulul 35        Înapoi module tematice       Înapoi Proprietate intelectuală           

 

Înapoi