Modulul tematic 66
Managementul
contractelor de achiziţii în
cercetare - dezvoltare
ing. Adriana MIRON
La fel ca în toate celelalte domenii ale economiei
naţionale şi în sectorul cercetare - proiectare - dezvoltare au loc
achiziţii de bunuri (în special echipamente, piese de schimb etc.).
Indiferent de sursa de finanţare (de la buget, din
fondurile proprii ale entităţilor interesate, din împrumuturile
acordate de bănci comerciale sau instituţii financiar bancare
internaţionale - BIRD, BERD, BEI, sau din alte fonduri nerambursabile -
Programe PHARE, USAID sau alte surse oferite de guvernele diferitelor
ţări), procurarea de astfel de bunuri se face în
concordanţă cu procedurile utilizate de finanţatori şi care
respectă, în general, ghidul referitor la contractele internaţionale
(CEE-ONU-124), ghidul BIRD şi PHARE, aceste din urmă două
proceduri fiind şi cele mai uzitate pe plan internaţional.
V. şi contractare BIRD
I. Licitaţiile internaţionale
Se pot defini ca tehnici de comerţ exterior prin
intermediul cărora organizatorii lor (vânzători sau
cumpărători) urmăresc să desfacă sau să se
aprovizioneze cu mărfuri/bunuri în condiţii cât mai avantajoase.
Licitaţiile pentru vânzarea mărfurilor au existat
încă din antichitate (sub denumirea de “auctio”). În prezent,
licitaţiile se întâlnesc sub diferite denumiri: “Tender”,
“Bidding”, “Auction” sau “Public Sale” în
limba engleză, “Vente publique” în limba franceză,
“Auktion”, “Offentliche Versteigerung” sau
“Lizitation” în limba germană etc.
Licitaţiile pot fi clasificate după mai multe
criterii:
a. În
funcţie de posibilităţile de participare, licitaţiile pot
fi deschise (publice) şi închise (limitate).
Pentru majoritatea ţărilor, licitaţiile publice constituie proceduri indicate expres de
legislaţia naţională în cazul importurilor de valori mari.
Aceasta este, de asemenea, şi principala
procedură de achiziţie pretinsă prin acordurile de creditare de
instituţiile financiar-bancare internaţionale (BIRD, BERD, BEI, Japan
Eximbank etc) şi se numeşte generic International Competitive Bidding
(ICB).
Toate prevederile normelor interne şi
internaţionale în legătură cu organizarea şi
desfăşurarea licitaţiilor deschise urmăresc să asigure
atât informarea corespunzătoare, cât şi condiţii egale de
participare pentru toţi ofertanţii.
La forma de licitaţie menţionată poate
participa, teoretic, orice producător, intermediar sau reprezentant, în
funcţie de prevederile documentelor licitaţiei. Anunţarea
licitaţiei deschise se face prin presa de largă audienţă
şi prin publicaţii de specialitate, de circulaţie
internaţională.
În cazul licitaţiilor de tip ICB cu finanţare
BIRD, ţările care pot participa sunt toate statele membre ale
Băncii Mondiale. Banca Europeană de Investiţii şi organismele
care gestionează finanţarea unor componente din programul PHARE, nu
consideră ca fiind eligibile pentru licitaţii decât firmele care fac
parte din ţările Uniunii Europene.
Organismele financiar-bancare internaţionale au
publicaţii speciale în care sunt prezentate posibilităţi de
procurement/achiziţii pentru proiectele a căror implementare se face
prin împrumuturi cu garanţii guvernamentale (ex. Business Opportunities,
Development Business).
La licitaţiile
închise pot participa numai firmele cărorra organizatorii le trimit
invitaţii. Se recomandă să se recurgă la aceste
licitaţii, ca procedeu de achiziţionare, în următoarele
situaţii:
- dacă sumele
implicate sunt reduse;
- când există
un număr limitat de furnizori pentru echipamentele/bunurile solicitate;
- când există
alte motive (cum ar fi cele legate de securitate naţioanlă sau prin
restricţii impuse de decizii luate de Consiliul de Securitate al
Naţiunilor Unite - capitolul VII, potrivit căruia sunt interzise
achiziţionări din anumite ţări).
Legislaţiile naţionale şi regulamentele
instituţiilor internaţionale finanţatoare solicită
însă organizatorilor ca, în cazul utilizării acestor forme, lista
firmelor invitate să fie suficient de cuprinzătoare pentru a genera o
concurenţă reală. De asemenea, tratamentul preferenţial nu
se aplică în cazul licitaţiilor închise.
Potrivit unor date publicate în Raportul Băncii
Mondiale pentru 1994, se indică faptul că numărul contractelor
încheiate la licitaţiile închise de către ţările în curs de
dezvoltare, depăşeşte de aproape 2 ori pe cel realizat la
licitaţiile deschise.
b. În
funcţie de periodicitatea organizării, licitaţiile pot fi: periodice,
care se organizează cu regularitate la anumite date, şi ocazionale,
care au loc atunci când este necesar (în această ultimă categorie
intră şi licitaţiile organizate pentru achiziţionarea de
maşini, utilaje, instalaţii şi lucrări, de care ne vom
ocupa în detaliu în cele ce urmează).
c. În
funcţie de teritoriul (ţara) în care se organizează
licitaţiile, se disting:
- licitaţii organizate în ţara vânzătorului;
- licitaţii organizate în ţara
cumpărătorului;
- licitaţii organizate într-o altă
ţară.
d. În
funcţie de poziţia juridică a organizatorului licitaţiei,
există două forme de licitaţii, şi anume:
- licitaţii de vânzare sau export,
care au ca obiect, de regulă, vânzarea de mărfuri generale,
fără mişcare, direct din depozite. Ele prezintă interes mai
ales pentru circulaţia internă a mărfurilor.
- licitaţiile de cumpărare sau de
import, cunoscute şi sub denumirea de “tratative de
concurenţă” sau “adjudecări”.
Vom analiza în continuare această categorie de
licitaţie, cu pondere în comerţul internaţional.
Licitaţiile de
achiziţii/de import
Aceste licitaţii au un rol însemnat în efectuarea
importurilor complexe (instalaţii, echipamente, construcţii de
obiective industriale, porturi, drumuri etc.)
Licitaţiile
internaţionale competitive (International Competitive Bidding - ICB)
au fost introduse, ca metodă preferată de achiziţii de bunuri,
de BIRF în 1951 şi au fost, la început, aplicate doar ţărilor
membre FMI - BIRD. În 1956, au fost extinse şi pentru China, Taiwan
şi Elveţia. Acestea reprezintă în fapt eforturi de reconciliere
a preocupărilor de dezvoltare a industriei locale şi de
contribuţie a producătorilor autohtoni la realizarea unor proiecte de
anvergură, cu finanţare internaţională, păstrând
totodată spiritul de onestitate în cooperarea internaţională.
Responsabilitatea implementării proiectelor care
presupun achiziţii de bunuri rămâne, indiferent de sursa de
finanţare, în seama beneficiarului şi, deci, şi procurarea
echipamentelor necesare realizării proiectului. Uneori, beneficiarul are
nevoie de asistenţa unor consultanţi sau a unei firme de
consultanţă pentru planificarea, pregătirea documentelor de licitaţie,
anunţarea în presă a acestor licitaţii, evaluarea ofertelor,
desemnarea firmei câştigătoare şi negocierea contractului.
Procedurile pe care le presupun licitaţiile
internaţionale competitive sunt comune şi pentru alte metode de
licitaţii şi necesită anunţarea în jurnale specializate, de
circulaţie internaţională (General Procurement Notice, Business
Opportunities etc.) a intenţiei de a achiziţiona anumite bunuri,
indicându-se sursa de finanţare, tipul de bunuri, persoana de contact (de
regulă Şeful de proiect sau Şeful echipei de implementare a
proiectului), de la care se pot obţine informaţii suplimentare, acest
tip de anunţ reprezentând în fapt o invitaţie adresată firmelor
producătoare de a-şi manifesta interesul de a participa la
licitaţie. Atunci când documentele de licitaţie au fost
pregătite, un anunţ privind licitaţia trebuie să apară
şi în ziarele locale.
Procedura de licitaţie internaţională
competitivă necesită documente de licitaţie, specificaţii
tehnice şi alte informaţii care să determine un răspuns sub
forma unei oferte din partea producătorilor.
Pentru o transparenţă totală în procesul de
licitaţie, se recomandă ca ofertele să fie deschise în public
(în prezenţa reprezentanţilor firmelor intrate în licitaţie). De
aceea, documentele de licitaţie trebuie să stipuleze foarte clar
criteriile şi procedurile care vor fi utilizate în evaluarea ofertelor. Va
fi desemnată câştigătoare firma care are oferta cea mai
avantajoasă, ceea ce nu presupune, însă, cu necesitate, faptul
că firma cu cotaţia de preţ cea mai joasă va fi şi cea
desemnată drept câştigătoare (i se va atribui contractul).
Aceasta se întâmplă în contextul în care, în documentele de
licitaţie, sunt menţionate stimulente în cazul livrărilor în
termen mai scurt a echipamentelor sau în cazul livrării unor echipamente
cu productivitate mărită, care să depăşească
nivelul precizat în specificaţia tehnică, costuri de întreţinere
şi de operare, timpul de funcţionare mai mare (durata de
funcţionare) mai mare decât cea precizată în specificaţia
tehnică. Unele oferte pot să nu fie în întregime în
concordanţă cu cerinţele din specificaţia tehnică,
astfel încât sunt necesare explicaţii şi ajustări. Beneficiarul
este obligat să întocmească un raport de evaluare a ofertelor
primite, a recomandării firmei căreia s[-i fie acordat contractul
şi care să includă şi motivele pentru care nu a fost
desemnată drept câştigătoare firma cu cotaţia cea mai
joasă de preţ la rest de condiţii egale.
Etapa de evaluare a ofertelor este cea mai sensibilă
dintre toate fazele unei licitaţii şi poate da naştere la
diferenţe în apreciere şi plângeri din partea unor firme
producătoare. Din circa 10 licitaţii competitive internaţionale,
una va stârni dispute şi vor fi necesare explicaţii suplimentare ce
vor trebui furnizate de comisia de evaluare.
Cu toate acestea, licitaţia internaţională
competitivă este recomandată din următoarele motive:
·
ajută beneficiarul să
obţină cele mai bune echipamente la cel mai scăzut preţ;
·
asigură accesul
nediscriminatoriu al tuturor producătorilor de echipamente, toţi
având şanse egale;
·
asigură evaluarea
ofertelor într-un mod deschis, obiectiv şi transparent, în baza unor
criterii cunoscute de către toţi participanţii în
licitaţie;
·
reduce considerabil
posibilitatea de corupţie;
·
facilitează accesul
producătorilor din ţările în curs de dezvoltare şi dă
posibilitatea producătorilor locali să participe în licitaţie,
acordându-li-se chiar o marjă de preferinţă de cca. 15%.
Cu toate acestea, licitaţiile internaţionale
competitive au constituit subiect de critică. Astfel, s-a afirmat că:
·
ICB necesită mult timp. ICB necesită timp pentru
anunţarea pe plan internaţional a ofertei, dându-li-se, în
acelaşi timp, producătorilor străini o marjă de timp
acceptabilă pentru a intra în posesia documentelor de licitaţie
şi pentru a pregăti ulterior ofertele. Acest timp necesar pentru
publicitate şi pentru pregătirea ofertelor este necesar pentru
obţinerea unui preţ cât mai avantajos pentru bunurile care
răspund în cea mai mare măsură necesităţilor
beneficiarului. ICB poate necesita 2-3 luni sau mai mult pentru licitaţia
locală competitivă, dar acest timp care se scurge în plus nu trebuie
să determine întârzieri în implementarea proiectului, dacă
există o planificare adecvată.
·
ICB necesită o documentaţie foarte complexă. Cele mai multe dispute între producători şi beneficiari apar ca
urmare a ambiguităţilor din documentele de licitaţie. De aceea,
documentele de licitaţie, indiferent de procedura
utilizată, trebuie să stipuleze foarte clar specificaţia
bunurilor/echipamentelor necesare, precum şi a obligaţiilor
contractuale. Utilizarea licitaţiei locale nu trebuie să permită
o descriere cu mai puţină acurateţe a cerinţelor tehnice
şi a obligaţiilor contractuale. ICB trebuie să se
desfăşoare într-o limbă de circulaţie internaţională
- de obicei în engleză - care este şi foarte utilizată în
tranzacţiile comerciale, astfel încât să poată atrage oferte
internaţionale de calitate, acestea implicând, evident, pentru beneficiar,
nişte costuri suplimentare de traducere şi incoveniente
administrative.
·
ICB permite participarea unui număr prea mare de producători, având drept urmare o redundanţă şi o varietate excesivă
de piese de schimb şi proceduri sofisticate de întreţinere.
Indiferent dacă achiziţia de echipament se face prin licitaţie
internaţională competitivă (ICB) sau prin licitaţie
locală competitivă, se poate lua drept criteriu, în evaluarea
ofertelor, ca un avantaj, standardizarea echipamentelor propuse în cadrul
ofertelor. Dacă criteriile şi procedurile de evaluare sunt corect
anunţate în documentele de licitaţie, multe dintre costurile pe care
le-ar determina achiziţionarea unor piese de schimb suplimentare pot fi
cuantificate şi comparate cu beneficiile pe care le presupune
standardizarea produselor. Lăsând forţele pieţei să
acţioneze, este de multe ori cel mai eficient mod de a rezolva problema,
incluzând calitatea service-ului şi disponibilităţile de piese
de schimb, mai curând decât a încerca în mod deliberat de a limita numărul
fabricanţilor invitaţi să depună oferte.
·
ICB forţează acceptarea celei mai ieftine oferte. Fie că este vorba de licitaţii internaţionale competitive
sau de licitaţii locale competitive, documentele trebuie să descrie
adecvat criteriile pe baza cărora vor fi evaluate bunurile/echipamentele
şi, dacă acestea vor fi aplicate corespunzător, va determina
respingerea acelei oferte care, deşi este cea mai ieftină, nu
îndeplineşte specificaţiile tehnice cerute.
O schemă a modului de procurare a bunurilor prin ICB
ar fi dată în anexa 1.
Alte
modalităţi de procurare
Cele mai obişnuite forme de procurare de bunuri,
altele decât ICN, sunt:
1. Licitaţia
internaţională limitată (Limited International Bidding, LIB)
- este, în fapt, o licitaţie internaţională competitivă, în
care sunt însă invitate anumite firme, fără ca licitaţia
să fie anunţată în ziare. Aceasta poate constitui o metodă
de achiziţii adecvată în condiţiile în care (1) valorile contractelor sunt mici; (2) există un număr limitat de furnizori; sau (3) există situaţii speciale
care presupun o evitare a ICB din motive de timp. Folosind metoda licitaţiei
internaţionale limitate, beneficiarul trebuie să întocmească o
listă a potenţialilor furnizori suficient de mare, iar în cazul în
care există un număr limitat de furnizori, aceştia ar trebui
să fie inclucşi în totalitate pe listă. Preferinţa pentru
producătorii locali, în acest caz, nu mai este valabilă în evaluarea
ofertelor. Restul procedurilor utilizate în ICB rămân valabile în cadrul
LIB.
2. Licitaţiile
Naţionale Competitive (NCB - National Competitive Bidding).
Această procedură este utilizată în mod normal pentru
achiziţii publice (guvernamentale) şi poate reprezenta modul cel mai
eficient şi economic de a achiziţiona bunuri sau lucrări, care
prin natura sau scopul bunurilor sau lucrărilor nu atrag competitori
străini. Această metodă poate fi utilizată ca metodă
de procurare acolo unde producătorii străini nu par să fie
interesaţi să participe în licitaţie, din următoarele
motive: (1) valoarea contractului
este mică; (2) în cazul
angajării de lucrări, acestea se extind în timp şi ca arie geografică;
(3) bunurile sunt disponibile în
ţară la preţuri mai mici decât cele de pe piaţa
internaţională.
Nu se solicită publicarea anunţului privind
licitaţia în ziare internaţionale, ci numai în publicaţii
locale. Documentele de licitaţie pot fi redactate în limba locală
[română], iar cotaţiile vor fi cerute, în general, în monedă
locală. Va trebui acordat un timp adecvat pentru pregătirea
ofertelor. Metoda şi criteriile de evaluare trebuie făcute cunoscute
tuturor producătorilor care participă în licitaţie şi nu
aplicate în mod arbitrar. Dacă există, însă, firme străine
care doresc să participe în licitaţie, ele vor trebui admise.
3. Cumpărare
(Internaţională şi Naţională) - Shopping. Este o
metodă de achiziţionare bazată pe compararea cotaţiilor de
preţ obţinute de la mai mulţi furnizori, de obicei, cel
puţin trei ofertanţi, astfel încât să se asigure că se vor
obţine preţuri competitive şi este o metodă uzitată
pentru achiziţionarea de produse gata fabricate aflate “pe
raft” şi care, în general, au valoare mică. Cererile de
cotaţii trebuie să indice descrierea şi cantitatea bunurilor, la
???? şi timpul şi locul predării mărfii. Cotaţiile pot
fi transmise prin telex sau fax. Evaluarea cotaţiilor poate să se
facă public sau într-un comitet de evaluare. Cumpărarea
internaţională presupune compararea cotaţiilor a cel puţin
3 firme deci cel puţin 2 ţări. Cumpărarea
naţională poate să fie făcută în condiţiile în
care bunurile sunt disponibile pe plan local la preţuri competitive
şi există mai mulţi furnizori (este exclusă varianta
furnizorului unic).
4. Contractarea
directă. Contractarea directă, fără competiţie,
dintr-o singură sursă, poate constitui o metodă adecvată de
achiziţie în următoarele circumstanţe:
a)
Extinderea unui contract deja
încheiat cu un furnizor, în condiţiile în care nu se pot obţine
avantaje financiare suplimentare prin organizarea unei noi licitaţii. De
obicei, posibilitatea de extindere (cu cantităţi suplimentare) a unui
contract deja existent, ar trebui făcută încă de la încheierea
contractului iniţial.
b)
Standardizarea echipamentului
şi a pieselor de schimb, care pot fi compatibile cu echipamentul deja
existent, poate justifica cumpărarea unei cantităţi suplimentare
de la furnizorul iniţial. Pentru aceasta, însă, trebuie ca beneficiarul
să fie satisfăcut de echipamentul achiziţionat iniţial;
c)
Echipamentul necesar nu poate
fi obţinut decât dintr-o singură sursă;
d)
În cadrul unui proiect de
anvergură, consultantul/proiectantul general declară că nu se
pot asigura parametrii de performanţă solicitaţi decât în
condiţiile achiziţionării echipamentului de la un anumit
furnizor.
Instrucţiunile
care trebuie transmise firmelor producătoare ce doresc să
participe în licitaţie.
În general, Dosarul de licitaţie conţine
următoarele documente:
1.
Instrucţiuni privind
licitaţia.
2.
Condiţiile generale ale
contractului ce urmează să fie încheiat.
3.
Condiţii speciale
prevăzute în contract.
4.
Specificaţia tehnică.
5.
Modelul de formulare a
cotaţiei de preţ.
6.
Model de garanţie
bancară pe care firma invitată în licitaţie va trebui să o
depună ca o confirmare a faptului că odată licitaţia
adjudecată în favoarea firmei respective, aceasta îşi va îndeplini
îndatoririle specificate în contract şi în ofertă.
7.
Model de declaraţie a
firmei producătoare că este în măsură să garanteze
realizarea performanţelor solicitate în specificaţia tehnică.
8.
Garanţie bancară
pentru plata în avans pe care beneficiarul o va face către furnizor.
9.
Model de scrisoare semnată
de juristul firmei producătoare că firma pe care o reprezintă
este autorizată să semneze contracte.
10.
Forma de contract propusă.
La toate documentele menţionate mai sus se adaugă
o scrisoare formală de invitaţie pentru participare în
licitaţie.
Firma producătore urmeză să examineze tote
instrucţiunile, formele de documentare solicitate, termenii şi
specificaţiile tehnice.
Dacă oferta pe care o prezintă nu răspunde
la cerinţele pe care beneficiarul le stipulează prin dosarul de
licitaţie, atunci oferta sa poate fi rejectată (neluată în
consideraţie).
Dacă unul dintre furnizorii de echipamente
doreşte clarificări suplimentare, atunci se poate adresa în scris, în
termenul acordat pentru pregătirea ofertei (care variază între 30
şi 45 de zile) Şefului de proiect din partea beneficiarului. Acesta
are obligaţia de da răspunsurile, clarificările în scris dar le
va transmite nu numai furnizorului care a cerut clarificări suplimentare,
ci tuturor producătorilor care şi-au manifestat interesul de a
participa la licitaţie.
Amendamente la documentele de licitaţie
În orice moment, până la
un termen anterior datei limită de înaintare a ofertelor, beneficiarul din
iniţiativa proprie, sau ca urmare a unor clarificări solicitate de
unul sau mai mulţi furnizori, are posibilitatea să amendeze
documentele de licitaţie.
În acest caz, toţi ofertanţii potenţiali,
care au primit documentele de negociere, vor fi notificaţi cu privire cu
privire la amendamentele făcute, în scris, prin fax şi îşi vor
formula ofertele în consecinţă.
Pentru a da posibilitatea ofertanţilor de a
pregăti, într-un timp rezonabil, oferta în cocncordanţă cu
amendamentele primite, beneficiarul va putea prelungi data limită de
depunere a ofertelor, oricât de mult.
Pregătirea ofertelor
Atât oferta, cât şi întreaga corespondenţă
dintre beneficiar şi furnizor, se va purta în limba specificată în
scrisoarea de invitaţie.
Documentele
tipărite de furnizori, în altă limbă decât cea convenită,
pot fi ataşate ofertei, cu condiţia să fie anexată şi
o traducere făcută cu acurateţe, a pasajelor relevante.
Documentele
pe care trebuie să le conţină oferta
Oferta pregătită de către furnizor trebuie
să conţină următoarele componente:
a. O schemă de
preţ completată în conformitate cu modelul anexat la dosarul de
licitaţie.
b. Documentaţia
necesară din care să rezulte că furnizorul este eligibil să
participe în licitaţie şi are calificarea necesară pentru a
realiza contractul, dacă oferta sa este acceptată.
c. O evidenţă
scrisă din care să rezulte că bunurile şi
activităţile de service pe care le poate furniza producătorul
sunt în concordanţă cu documentele de licitaţie.
d. Garanţia
bancară prin care firma invitată în licitaţie va trebui să
o depună ca o confirmare a faptului că odată licitaţia
adjudecată în favoarea firmei respective, aceasta îşi va îndeplini
obligaţiile asumate.
Având în vedere că Ministerul Cercetării şi
Tehnologiei este unul dintre beneficiarii programului PHARE, este important de
evidenţiat modul în care se adjudecă contractele de furnituri.
Contractele de furnituri
Contractele pentru furnizarea
de bunuri şi echipamente sunt adjudecate în urma organizării
licitaţiei deschise, principiul de bază fiind cel al selectării
ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere al preţului, când
condiţiile tehnice şi comerciale sunt satisfăcute. Ţara de
origine este considerată cea în care are loc procesul de prelucrare
finală.
În acest sens, bunurile trebuie să fie originare din
ţarile membre ale UE sau din ţarile beneficiare ale asistenţei
PHARE.
Contractele de furnituri au procedare de adjudecare
diferită, în principal în funcţie de valoarea acestora.
Acord direct
În cazul achiziţiilor cu
valori de până la 1000 ECU, contractul ia forma unei comenzi adresate unui
Furnizor local, care oferă bunuri de calitate corespunzătoare la un
preţ acceptabil.
Achiziţii informale
Pentru contractele cuprinse între 1000 şi 50.000 ECU,
poate fii utilizată procedura achiziţiilor informale. În cadrul
acesteia, autoritatea contractantă solicită cotaţii de preţ
de la cel puţin trei firme .
Este adjudecată oferta cea mai avantajoasă din
punct de vedere al preţului şi care este conformă cu
cerinţele tehnice şi comerciale stipulate în cererea de ofertă.
În această situaţie, insă, implicaţia
Delegaţiei Uniunii Europene la Bucureşti se reduce la aprobarea
specificaţiilor tehnice şi comerciale şi la primirea spre
informare din partea autorităţii contractante (a beneficiarului) a
unei copii a raportului de evaluare şi a contractului.
În cazul în care cerea de ofertă nu se bazează pe
contractul standard şi pe Condiţiile Generale PHARE, pentru
contractele de furnituri, documentele de contractare trebuie aprobate de
Comisie.
Indiferent de valoarea contractului, cele două
proceduri menţionate mai sus pot fi utilizate, cu aprobarea Comisiei
Uniunii Europene, în situaţii considerate excepţionale, cum ar fi:
·
Urgenţa unei
achiziţii.
·
Existenţa unei
caracterisici speciale a produsului.
·
Insuccesul licitaţiei
deschise.
·
Existenţa unui singur
ofertant.
Licitaţia deschisă
Adjudecarea contractelor peste
50.000 ECU se face urmând, în mod obligatoriu procedura licitaţiei
deschise. Această metodă, în cadrul finanţării PHARE, poate
fi utilizată şi pentru contractele de valori mai mici. Folosirea
dosarului de licitaţie standard este obligatorie.
Pentru contractele cuprinse între 50.000 şi 500.000
ECU, procedura include următoarele momente:
- transmiterea
dosarului de licitaţie atât la Comisie la Bruxelles, cât şi la
Delegaţia Uniunii Europene de la Bucureşti. Atât Bruxelles-ul, cât
şi autoritatea contractantă, va informa în publicaţiile locale
şi internaţionale invitaţia la licitaţie (mai ales în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
- termenul
limită de prezentare a ofertelor este de regulă 6 săptămâni
de la data anunţului în presa locală;
- autoritatea
contractantă numeşte un Comitet de Evaluare. Comisia UE poate fi
reprezentată printr-un observator sau evaluator;
- o copie a
Raportului de Evaluare este transmisă Delegaţiei spre aprobare; de
asemenea, o copie a contractului semnat de autoritatea contractantă.
În cazul contractelor cu valori mai mari de 500.000 ECU,
dosarul de licitaţie este transmis la sediul central de la Bruxelles, care
trebuie să aprobe şi să comunice data apariţiei
anunţului în Jurnalul Oficial.
Dacă se trec în revistă provedurile uzitate în
cadrul programului PHARE şi celelalte practici internaţionale, se
constată că, exceptând diferenţe minore, modul lor de
desfăşurare (pentru bunuri comparabile ca valoare), acestea sunt
aproape identice.
Nu este decât un argument în plus pentru a determina ca
partea română, indiferent de natura sursei de finanţare, să
utilizeze aceste practici internaţionale, care şi-au demonstrat în
timp eficienţa, obţinându-se “calitatea cea mai bună de
produse pentru preţul cel mai avantajos”.
Anexa 1
CICLUL DE OPERAŢII
PE CARE ÎL
PRESUPUNE
ACHIZIŢIONAREA DE BUNURI/ECHIPAMENTE
PRIN METODA ICB
|
|
