|
Azi, 9.05.1990
Valorificarea largă
a competenţei şi a iniţiativei intelectualilor. Să nu se mai
simtă propunători de ale căror idei şi păreri nu este nevoie,
propunători ale căror idei şi păreri deranjează, ci
specialişti la care se apelează, care sunt necesari, fără de
care nu se poate.
Demnitatea socială
a intelectualului, ca parte integrantă a demnităţii omului în
România şi a României în Europa şi în lume.
Condiţii pentru o
contribuţie activă, dinamică, elevată, utilă, pragmatică,
eficientă a intelectualităţii la dezvoltarea personalităţii
umane, la creşterea calităţii vieţii, la normalizarea vieţii
sociale, la redresarea economică şi tehnologică, la o cultură
liberă elevată, la asanarea şi revigorarea naturii şi la o
politică ecologică înţeleaptă.
O democraţie
efectivă şi reală în viaţa politică, în ştiinţă, în cultură,
în economie, în administraţia de stat.
Etică profesională.
Calitate şi
profesionalitate. Creativitate şi eliberarea de dogme.
Responsabilitate în influenţarea opiniei publice.
Relaţii fireşti
între ştiinţă, cultură, practica socială. Contacte şi
cooperări reale între cercetare, învăţământ, proiectare,
producţie; contacte şi cooperări interdisciplinare,
interprofesionale şi interramuri. Unitate între intelectualii
din sferele ştiinţei, culturii şi artei, întreprinderilor şi
instituţiilor, puterilor de stat, liberilor profesionişti;
dialog între lumea managerilor şi a executanţilor, între
nivelurile macro şi micro. Unitate şi echilibru între
intelectualii de profil tehnico-economic, tehnico-ştiinţific,
umanist, cultural-artistic.
Punţi şi înţelegere
reciprocă între intelectualitate, muncitorime, ţărănime. Între
generaţiile de intelectuali aparţinând diferitelor
naţionalităţi şi culturi naţionale din România. Între
intelectualii având diferite convingeri şi afinităţi politice.
Punţi şi contacte între intelectualitatea română şi cea
europeană şi mondială.
Informare largă,
adevăr, condiţii pentru documentare.
Modernizarea muncii
intelectuale (prin informatizare).
Reciclarea în masă,
recalificarea, adaptarea la noile condiţii ale democraţiei,
iniţiativei, libertăţii, economiei de piaţă. În care să existe
încredere, care să fie reală.
|
