|
CONDINF ’79. Al
IV-lea Simpozion Informatică şi conducere, Cluj-Napoca, 1978,
pp. 23-25
Din punct de vedere
strict economic, superioritatea orânduirii socialiste constă
în posibilitatea concertării şi optimizării întregii
activităţi în funcţie de interesele întregului popor -
proprietar, producător şi beneficiar al avuţiei naţionale.
Această superioritate se transpune în practică prin sistemul
conducerii şi planificării economico-financiare şi se
realizează dacă toate nivelurile ierarhice ale sferei
economiei reprezintă subsfere autonome, care respectă întru
totul interesele generale ale economiei naţionale prin
concordanţa criteriilor de optimizare.
Aşadar, activitatea
desfăşurată la nivelul microeconomic trebuie să satisfacă un
sistem de interese generale ale economiei naţionale, compus
din următoarele cerinţe (între care există corelaţii,
suprapuneri parţiale, interacţiuni subînţelese în continuare -
aici, ca şi la următoarele sisteme considerate):
- asigurarea
produselor şi serviciilor necesare - cantitativ şi ca
diversitate sortimentală;
- calitatea
produselor şi serviciilor, constatată ca parametri funcţionali
optimi în procesul de utilizare (în particular: siguranţa în
funcţionare, stabilitatea şi durabilitatea produselor,
rezistenţa şi uniformitatea materialelor, continuitatea şi
regularitatea serviciilor); criteriile de optim pot fi
constituite pe baza economisirii de resurse şi a calităţii
vieţii;
- ritmul de
creştere;
- productivitatea
muncii sociale, economisirea resurselor umane (considerate la
nivelul ansamblului activităţii economice şi sociale
naţionale);
- economisirea
resurselor materiale (idem);
- economisirea
resurselor financiare (idem);
- utilizarea
superioară şi economisirea resurselor naturale (idem);
- protejarea
mediului ambiant;
- asigurarea
condiţiilor de muncă şi de trai, calitatea vieţii, bunăstarea;
- pregătirea
perspectivei;
- progresul tehnic,
nivelul de tehnicitate;
- factorul timp -
operativitatea satisfacerii cererilor; evitarea uzurii morale;
- asigurarea
obiectivelor care decurg din politica naţională privind
structura economiei - ramuri, amplasamente teritoriale ş.a.;
- asigurarea
obiectivelor care decurg din politica externă şi politica
economică externă - independenţă, aport valutar ş.a.
Se observă că în
specificaţia dată nu apare explicit şi distinct cerinţa
recurgerii la ştiinţă sau la valorificare a cercetărilor,
aceasta decurgând intrinsec din întreg ansamblul prezentat.
Economia naţională
îşi imprimă interesele la nivelul microeconomic şi, totodată,
preia interesele nivelului microeconomic printr-un sistem de
canale informaţionale:
- canalul
planificării - circulă informaţii privind indicatori şi
sortimente; feed-back-ul
este asigurat prin canalul statistic;
- canalul ierarhic
organizatoric - circulă sarcini, dispoziţii, directive,
respectiv - raportări, cereri, semnalări;
- canalul juridic,
cuprinzând: legislaţia, standardizarea, normativele (canal în
principal unidirecţional: feed-back-ul se realizează indirect,
prin celelalte canale; în general - pentru a nu reveni -
fenomenul este valabil şi pentru canalele bidirecţionale);
- canalul
pârghiilor economice - informaţia se transmite prin preţuri,
tarife, taxe, impozite, beneficii, stimulente etc.; spre
deosebire de celelalte canale, piramidale şi verticale,
canalul pârghiilor economice este considerat în special sub
funcţionarea sa diseminată şi orizontală, care se
materializează prin contracte şi prin tranzacţii
necontractuale, precedate de acţiuni de cerere-ofertă şi de
analize economice concrete; funcţionând diseminat, canalul
pârghiilor reflectă însă, prin criterii, norme, metodologii
etc., informaţie de provenienţă verticală;
- canalul
activităţii politico-ideologice şi educative;
- canalele
deontologic şi axiologic.
Dezvoltarea
economiei este însoţită, evident, de creşterea cantităţii de
informaţie generată de către procesul economic şi a celei
necesare pentru exercitarea conducerii lui. Ceea ce însă nu
mai este la fel de evident, ci reprezintă o anumită
subtilitate puţin cunoscută, este faptul că amplificarea
fenomenelor informaţionale este departe de a urma, în mod
proporţional, procesul de creştere economică.
Trebuie luate
distinct în considerare trei aspecte semnificative pentru
problema în discuţie.
Primul se referă la
dinamica sistemului economic. Viteza creşterii, viteza
înnoirilor, viteza transformărilor este în conexiune cu
amplificări ale proceselor informaţionale, amplificări care
sunt în general proporţional cu aceste viteze.
Al doilea aspect
este cel al creşterii cantitative, potenţate de complexitate
şi de diversificarea calitativă: număr de produse, număr de
instalaţii în funcţiune, număr de sortimente şi tipodimensiuni
distincte, număr de profiluri şi direcţii de activitate, număr
de conexiuni funcţionale interne şi externe ş.a.m.d. Sub acest
aspect, creşterea informaţională urmează creşterea economică
după legi combinatorii, adică, grosier vorbind, ordinul de
mărime, numărul de cifre care caracterizează fluxurile
informaţionale creşte proporţional cu numărul de componente
ale economiei - se ajunge la cifre astronomice!
În fine, al treilea
aspect vizează aspectul calitativ al dezvoltării, inclusiv
gradul de optimizare şi precizia de optimizare. Reducerea
erorii de optimizare este condiţionată de creşterea
exponenţială a fluxurilor informaţionale de control şi de
comandă şi a proceselor de prelucrare a informaţiei, aferente
optimizării.
Rezultanta celor
arătate constă în creşterea cantităţii de informaţie pe care o
generează şi pe care o necesită economia pentru a fi condusă
eficient, cu ordine de mărime mai rapid decât creşterea
economică. Este o corelaţie necesară, o lege obiectivă (legea
creşterii ordinului de mărime a informaţiei
economico-sociale).
Legea acţiunii
selective a modelelor de conducere:
Orice model
utilizat pentru conducere tinde treptat să transforme
realitatea după chipul şi asemănarea sa: dacă în model au fost
omise - sau neglijate, sau subdimensionate - anumite laturi
ale realităţii, procesul de conducere tinde, treptat şi
spontan, să atrofieze în viaţa reală aceste laturi,
hipertrofiind în schimb pe celelalte, incluse în model.
Homeostaza procesului condus reflectă modelul de conducere.
Aceasta se
realizează în practică printr-un proces de optimizare spontană
a alocării resurselor totale limitate, un proces de
redistribuire de resurse, de la acţiunile, aspectele etc. care
nu sunt impuse de modelul de conducere spre cele a căror
realizare o impune modelul de conducere. Fenomenul este cu
atât mai accentuat, cu cât raportul dintre resursele necesare
şi cele disponibile este mai mare. (Prin resurse totale
limitate se au în vedere toate categoriile de resurse care pot
fi necesare – umane, materiale, financiare, de timp, mergând
până la timpul personal, la disponibilitatea fizică şi
spirituală a personalului de conducere şi de execuţie, la
capacitatea canalelor informaţionale şi decizionale ale
nivelului microeconomic condus).
La capătul oricărui
canal informaţional se creează un model al realităţii de la
celălalt capăt al canalului. Într-o transmisie TV, prin cele
două canale - de imagine şi de sunet - se formează la recepţie
două modele ale aceleiaşi realităţi: imaginea şi sunetul,
care, chiar dacă sunt diferite şi se completează reciproc,
trebuie să fie în perfectă concordanţă, utilitatea
transmiterii fiind altminteri redusă sau chiar anulată. În mod
similar, fiecare dintre canalele informaţionale, enumerate în
§ 2, redă la nivelul microeconomic câte un model specific,
propriu, al sistemului de interese ale economiei naţionale şi
acţionează în consecinţă, ca model de conducere, asupra
nivelului microeconomic. Toate modelele rezultate trebuie să
fie în deplină concordanţă între ele; în caz contrar, dacă
diferite interese ale economiei naţionale sunt reflectate cu
ponderi diferite în diferitele modele, se nasc contradicţii:
un model poate acţiona în sensul atrofierii unui aspect
(interes al economiei naţionale), pe care alt model îl
reflectă corect sau tinde să-l hipertrofieze.
În fine, trebuie
precizat, în conformitate cu adevăruri cunoscute din
fundamentele ciberneticii, faptul că, într-un sistem de
comandă, dacă acţiunea este suficient de puternică (şi oricât
de puternică ar fi), precizia realizării obiectivelor este
precizia de măsurare, precizia realizată prin feed-back. În
acest sens, chiar dacă în interiorul unui canal se transmit
informaţii de comandă cu o anumită structură completă, se
materializează corect în procesul economic condus numai
elementele măsurate, în funcţie de modul şi de precizia cu
care sunt măsurate, structura realizată în practică putând fi,
deci, diferită de cea urmărită prin procesul de conducere.
Aşadar, practic, un canal de conducere realizează numai ceea
ce măsoară.*
Interesele
economiei naţionale, enumerate în §1, în proporţii optimizate
la nivelul macroeconomic, se transmit la nivelul microeconomic
prin canalele enumerate în §2. La acest nivel - de exemplu, al
unei întreprinderi, se constituie un sistem de ecuaţii (şi
inecuaţii) care descrie:
- valorile
prescrise şi restricţiile impuse de economia naţională;
- relaţiile
determinate de funcţionalitatea tehnică, economică, socială,
umană a procesului de producţie respectiv.
După cum se ştie,
în funcţie de numărul de ecuaţii şi numărul de variabile,
precum şi de valorile coeficienţilor, orice sistem de ecuaţii
poate fi:
- nedeterminat -
numai atunci există grade de libertate pentru optimizarea
deciziilor la nivelul microeconomic;
- determinat;
- incompatibil.
Este de observat
că, în orice proces de optimizare, este valabilă următoarea
teoremă: aplicarea unei restricţii poate avea numai unul
dintre următoarele două efecte: sau optimul rămâne neschimbat,
sau optimul este inferior faţă de cazul absenţei restricţiei.
Niciodată o restricţie, aplicată la un sistem dat, nu îi
ameliorează optimul.*
În teoria
informaţiei se demonstrează că orice canal informaţional are o
capacitate dată; că nu pot exista metode pentru a transmite
printr-un canal o cantitate de informaţie mai mare decât
capacitatea lui. De asemenea, atât teoria informaţiei, cât şi
teoria matematică a aşteptării*,
au demonstrat, în modalităţi şi pe căi diferite, că atunci
când încărcarea creşte, apropiindu-se de valoarea capacităţii,
întârzierea transferului informaţiei creşte până la valori
infinite.
Introducerea
mijloacelor moderne de transmitere şi a celor de prelucrare a
informaţiei cu ajutorul tehnicii de calcul sporesc, desigur,
în mod considerabil capacitatea unora dintre canalele
informaţionale în discuţie. Nu trebuie însă omis faptul că, în
stadiul tehnic actual, procesele economice obligă să se
rezerve un rol inevitabil canalelor umane cel puţin în
culegerea informaţiei, în interpretarea rezultatelor, în
adoptarea deciziilor şi chiar într-o mare parte din
operaţiunile de transmisie; iar într-un sistem serie,
capacitatea este limitată de către canalul cu capacitatea cea
mai mică.
În lumina acestor
adevăruri, care poate fi interacţiunea sferelor informaţională
şi economică?
Efectul dezvoltării
economice asupra sferei informaţionale constă, după cum s-a
arătat, în amplificarea considerabilă a fluxurilor
informaţionale şi a proceselor de prelucrare a informaţiei.
Acest lucru conduce la o încărcare informaţională până la
limitele superioare, până la saturare, a canalelor de
transmitere şi prelucrare a informaţiei din sistemul nostru
economico-social, inclusiv a factorilor de decizie la toate
nivelurile. Fenomenul este resimţit cu acuitate în practica
activităţii curente din economie.
Dar dacă volumul
informaţiei creşte cu ordine de mărime mai rapid decât
creşterea economică, iar capacitatea canalelor informaţionale
creşte, în medie, grosier, numai în acelaşi ritm cu creşterea
economică, înseamnă că se poate ajunge la situaţia în care
cantităţi de informaţie din ce în ce mai mari, depăşind
capacitatea canalelor, rămân netransmise sau / şi
neprelucrate. Totodată, şi acea informaţie care se transmite
şi se prelucrează poate ajunge să sufere mari întârzieri.
Aceasta ar fi
situaţia în cazul congruenţei depline între canalele
informaţionale considerate. Dar vechiul mecanism
economico-financiar, cu tot numărul excesiv de indicatori de
plan (de fapt - şi din cauza acestora), în combinaţie cu
disfuncţionalităţile introduse de canalul pârghiilor economice
în actuala lor formă, generează în mod spontan frecvente
nerespectări ale intereselor economiei naţionale. Practic,
împotriva fiecăruia dintre interesele enumerate în § 1 (cu
excepţia asigurării cantitative a volumului de produse),
acţionează la nivelul microeconomic interese economice locale
cu efect poluant economic, rezultate din actualul mecanism
economic. Acestea creează tendinţe de deviere frecventă a
întreprinderilor de la interesele economiei naţionale. De aici
rezultă necorelări, blocări, tendinţe de disproporţii etc.
prin aceasta, pentru corectare se suprasolicită canalul
ierarhic organizatoric - şi aşa supraîncărcat datorită
acţiunii legii creşterii ordinului de mărime a informaţiei
economico-sociale. Astfel se ajunge la agravarea acutei crize
de timp a cadrelor de conducere şi de execuţie din economie,
la toate nivelurile, cadre al căror timp este consumat în
proporţii excesive pentru a corela, a corecta, a descurca, a
dispeceriza - aceasta în condiţii în care durata de rezolvare
a problemelor creşte, formându-se permanente cozi de probleme
în aşteptare, amânate, nerezolvate.
Fiecare informaţie
semnificativă rămasă în afara capacităţii canalelor poate însă
însemna o problemă, un aspect, o porţiune din economie rămasă
în afara corelării cu interesele economie naţionale în
ansamblu, deci, o pierdere potenţială şi practică faţă de ceea
ce reprezintă avantajul economic principial şi esenţial al
orânduirii socialiste, specificat la începutul rândurilor de
faţă. Poate însemna, de asemenea (în alternativă sau cumulat
cu primul efect arătat), reducerea gradului de optimizare,
înrăutăţirea calităţii economice. Iar orice informaţie
transmisă cu întârziere, orice decizie adoptată cu întârziere
conduce la o întârziere în acţiune, deci la încetinirea
ritmului de dezvoltare.
În consecinţă,
informaţia vehiculată şi prelucrată în economie fiind în orice
caz cea obiectiv determinată de capacitatea (în sensul
cantitativ, din teoria informaţiei) canalelor de care economia
dispune, inclusiv a celor decizionale, fie şi în condiţiile
perfecţionării, raţionalizării, amplificării dotării tehnice
şi solicitării maxime posibile a acestora, efectul negativ al
respectării obligatorii, obiective a corelaţiei între
creşterea economică şi creşterea informaţională poate consta
în limitarea creşterii economice la nivelul determinat de
capacitatea canalelor informaţionale. Şi aceasta sub toate
cele trei aspecte care determină amplificarea de informaţie:
ritm de dezvoltare, complexitate - diversificare, optimizare.
Detaliind puţin ultimul aspect, cel al optimizării, se poate
arăta că limitarea informaţională se manifestă nu numai prin
înrăutăţirea preciziei de optimizare, ci şi prin realizarea
acestei optimizări la un nivel mai redus de complexitate
(legătură cu al doilea aspect amintit): în loc de optimizare
prin prisma intereselor economiei naţionale - optimizare
limitată la criterii locale, consecinţă a ariei limitate de
propagare curentă a informaţiei, prin saturarea canalelor de
comunicare a componentelor cu ansamblul.
Cele arătate până
aici, cu toată alura lor abstractă şi teoretică, reflectă
fenomene din practica economică directă.
Acţiunea
disfuncţională privitoare la ritmul de dezvoltare de exercită
pe mai multe căi. Se pot aminti duratele foarte mari pe care
le ocupă fazele de avizare şi aprobare a investiţiilor, în
comparaţie cu cele de concepţie propriu-zisă şi de execuţie.
Tot durate foarte mari sunt necesare şi pentru adoptarea
deciziilor şi obţinerea aprobărilor referitoare la numeroase
alte acţiuni, chiar şi la nivelurile de bază, unde şefii de
compartimente şi de unităţi economice nu dispun de suficient
timp pentru preocupările de fond şi de perspectivă, pentru
analizarea fenomenelor şi pregătirea temeinică a deciziilor de
importanţă strategică, cheie a progresului eficient. Pentru
produse curente la care în ţări industriale avansate se
asigură termene de livrare de câteva săptămâni sau luni,
numeroase întreprinderi de la noi oferă în mod obişnuit
termene de livrare de 5-10 ori mai îndelungate, deopotrivă
cauze şi efecte ale deficienţelor din sistemul de
aprovizionare, al căror caracter cronic este evident legat şi
de volumul uriaş de informaţie necesar pentru corelarea
centralizată în detaliu a tuturor cererilor cu toate
capacităţile şi cu toate planurile de producţie.
În legătură cu
diversificarea economiei, limitarea informaţională acţionează
indirect. Alături de înrăutăţirea unor indicatori
economico-financiari în cazul diversificării sortimentale,
aceasta reclamă fluxuri informaţionale şi decizii
suplimentare, în special în perioada de pregătire şi
asimilare, fie şi numai pentru soluţionarea problemelor
neprevăzute care inevitabil apar pe parcurs, pentru stabilirea
noilor relaţii de cooperare şi pentru reorganizarea internă a
proceselor de producţie. Este suficient ca una dintre aceste
informaţii să nu-şi găsească locul, ca unul dintre circuite să
nu se închidă - de exemplu, ca unul dintre semifabricatele
necesare să nu poată fi procurat, deşi în principiu este un
produs existent sau realizabil - pentru ca prototipul
prezentat la expoziţie să rămână, temporar sau definitiv, fără
urmaşi.
Optimizarea
economică, prin asigurarea unor soluţii tehnice şi economice
de eficienţă maximă, este de asemenea afectată, într-un mod
vizibil. Optimizarea presupune informaţie exhaustivă asupra
tuturor condiţiilor şi implicaţiilor economice, până la
nivelul economiei naţionale; presupune decizie operativă,
presupune acţiune operativă conform deciziei optime (fără a
mai menţiona complexitatea operaţiunilor de prelucrare a
informaţiei necesitate de către metodele moderne de
optimizare, precum şi canalele necesare pentru propagarea şi
însuşirea acestor metode moderne adecvat locului, nivelului şi
specificului problemei care stă în faţă). Nu este un secret
pentru cei ce lucrează în economie cât de des sunt puşi în
situaţia de a adopta decizii în lipsa informaţiei relevante
cantitativ asupra unora dintre condiţii sau implicaţii sau
fără răgazul pentru a putea recurge la o optimizare adecvată
condiţiilor. Dar cea mai gravă este reducerea de distanţă
sistemică în informare, ale cărei consecinţe au fost deja
amintite.
Reluând
considerarea sistemelor de ecuaţii ce caracterizează
funcţionarea întreprinderilor, conform celor arătate în § 5,
trebuie observat că trecerea de la sisteme de ecuaţii
incompatibile la sisteme nedeterminate constituie o condiţie a
utilizării operante a instrumentelor moderne de conducere a
întreprinderilor (inclusiv a informaticii), o condiţie a
maximizării pe baze ştiinţifice a eficienţei la nivelul
microeconomic şi, prin aceasta, a eficienţei întregii
activităţi economice naţionale. Această trecere la sisteme de
ecuaţii nedeterminate presupune, sub raport matematic,
reducerea numărului de ecuaţii în raport cu numărul de
variabile sau / şi înlocuirea ecuaţiilor de tip determinist cu
ecuaţii de tip probabilist - statistic şi de tip vag (fuzzy).
Reluând canalele
enumerate în § 2, se observă că, dintre primele patru canale,
numai canalul pârghiilor economice este în prezent adecvat
satisfacerii acestor condiţii. Între canalul planificării (de
transmitere a informaţiei la nivelul microeconomic) şi
instrumentele matematice probabilist-statistice şi fuzzy nu
există incompatibilitate principială sau practică, ci numai
rutinieră.
Pentru corelarea
capacităţii canalelor informaţionale cu ordinul de mărime al
informaţiei economico-sociale, principial, există două
direcţii complementare de acţiune:
- degajarea
canalelor informaţionale prin reducerea radicală a fluxurilor
informaţionale necesare bunei funcţionări a procesului
economic;
- punerea deplină
în operă a tipurilor de canale informaţionale de mare
capacitate.
O ipoteză de
perfecţionare în aceste sensuri poate fi formulată astfel:
planificarea să se exercite asupra întreprinderilor în
principial prin instrumentele economico-financiare aflate în
mâna statului, identificând interesele întreprinderilor cu
cele ale economiei naţionale şi făcând prin aceasta posibilă o
largă autonomie tactică şi operativă a întreprinderilor
(sistemul plan prin pârghii).
Ideea de bază
pentru realizarea unui astfel de mecanism este următoarea:
beneficiile fiecărei unităţi economice să reflecte, în
proporţii ştiinţific fundamentate, măsura în care unitatea a
satisfăcut fiecare dintre interesele generale ale economiei
naţionale, enumerate în § 1 (criteriul satisfacerii sistemului
de interese generale ale economiei naţionale).
În acest scop,
pentru fiecare dintre interesele generale ale economiei
naţionale, enumerate, trebuie să fie stabilite mijloace şi căi
de reglare a rentabilităţii întreprinderilor. Aceasta nu
presupune încălcarea legii valorii, ci, dimpotrivă,
respectarea consecventă a legii valorii, plata muncii sociale
depuse de colectivul întreprinderii pentru satisfacerea
necesităţilor economiei naţionale (cu corecţiile de tip rentă
pentru resursele limitate)
*.
În orice caz, nu se presupune ca diferitele interese ale
economiei naţionale să fie urmărite la nivelul
întreprinderilor prin indicatori de plan distincţi.
Atribuţiile de
conducere planificată a economiei naţionale ar trebui să fie
exercitate prin indicatori economici sintetici, precum şi, în
special, prin pârghiile economice aflate în mâna statului,
prin metode ştiinţifice de măsurare a fenomenelor economice şi
de acţionare elastică operativă de către stat în sfera
influenţării economice a nivelului microeconomic. În acest
sens, diferitele interese ale economiei naţionale pot să
afecteze beneficiile întreprinderilor, după specific, prin:
preţuri, taxe şi impozite, penalizări sau prime (colective),
credite, vărsăminte la şi de la buget, toate acestea -
dimensionate ştiinţific şi aplicate în funcţie de rezultatele
concrete, măsurate, ale eforturilor depuse pentru respectarea
intereselor economiei naţionale.
Aceasta va rezolva
contradicţia între creşterea ordinului de mărime a informaţiei
economico-sociale şi capacitatea limitată a canalelor
planificării-statisticii şi ierarhic organizatoric, (1) prin
punerea în operă a unui canal informaţional diseminat de mare
capacitate - al pârghiilor economice controlate de stat; (2)
prin scurtarea circuitelor informaţionale (reglarea economică
asigurându-se în principal prin circulaţie orizontală directă
a informaţiei, în locul căii ocolite, piramidale).
Aceasta va rezolva,
de asemenea, problema planificării fuzzy*
şi a optimizării deciziilor la nivelul microeconomic,
putându-se construi funcţii-obiectiv care să ia locul
actualilor indicatori detaliaţi cu rol de restricţii.
|
