|
Capital, 8.2.1996
Extrase din
interviu
Pe o piaţă a
cursurilor de perfecţionare managerială puternic marcată, pe
de o parte, de creşterea competiţiei între ofertanţii de
training şi, pe de alta, de scăderea îngrijorătoare a
numărului solicitanţilor, experţii firmei SCIENTCONSULT
pledează pentru necesitatea extinderii programelor de
specializare într-un domeniu extrem de vulnerabil al economiei
româneşti: cercetarea.
…. Dacă se va dori
o refacere a economiei şi dacă acel compromis între
imperativul protecţiei sociale şi revigorarea economiei va fi
cârmuit spre o dezvoltare reală a acesteia, atunci accentul va
trebui pus pe programele de cercetare şi dezvoltare şi se vor
face strategii selective.
Din păcate,
climatul existent în întreprinderile româneşti nu este tocmai
favorabil scopului: „profesionalism şi cultură în management
şi tehnologie”. Industria românească se află sub presiunea
competiţiei mărfurilor străine, a blocajului financiar, a
restructurării care nu se mai face şi a vechilor tendinţe
autarhice. Strategiile întocmite se rezumă, toate, la
concluzia că întreprinderea poate deveni competitivă într-un
anumit interval de timp, în funcţie de sumele de bani alocate.
Practic, singura restructurare selectivă a făcut-o numai
realitatea: nu s-a mai fabricat un anumit produs, pentru că nu
s-a mai vândut.
În acest context
puţin prielnic concentrării de forţe şi managementului
ştiinţific, încercăm să restabilim, prin programe de
perfecţionare profesională în domeniul activităţii de
cercetare-dezvoltare, legătura firească între activitatea
industrială şi cea de cercetare. Fractura produsă în ultimii
şase ani între cele două sectoare fundamentale ale economiei a
generat efecte greu de depăşit: plecarea unora dintre cei mai
valoroşi cercetători din institutele de profil,
deprofesionalizarea celor rămaşi pe baricadele unei industrii
în continuu declin; lipsa de experienţă a tinerilor atraşi pe
terenul nesigur al studiului tehnologic în întreprinderi şi,
mai presus de toate, inerţia care se păstrează în cercetarea
românească. Boala cercetării şi tehnologiei noastre, într-o
diagnosticare laconică, este monodisciplinaritatea. Fiecare
institut îşi face bucăţica lui pentru a trăi liniştit. Fiecare
laborator îşi propune doar temele pe care ştie să le facă. Or,
acum este nevoie de soluţionări complexe. Orice soluţie
tehnologică nouă necesită abordări pluridisciplinare. Pentru a
depăşi criza existentă în România, trebuie abordate programe
complexe, cu obiective concrete, realizabile în termene clare,
de către echipe constituite pe proiecte din specialişti
proveniţi, după caz, din mai multe institute sau departamente
de cercetare.
…Scopul
perfecţionării profesionale necesare este adaptarea
activităţii întreprinderilor la condiţiile stresante şi mereu
schimbătoare ale economiei de piaţă… Anul 1995 a fost extrem
de nefavorabil pentru toate firmele care se ocupă de pregătire
şi perfecţionare profesională. Managerii s-au grăbit să urmeze
un curs numai atunci când au fost strânşi cu … legea (aşa cum
s-a întâmplat în 1994, când participarea la concursul pentru
ocuparea posturilor de conducere era condiţionată de
absolvirea unui curs de perfecţionare). După ce s-au văzut cu
scaunul asigurat, foarte mulţi au uitat să-şi mai trimită
colaboratorii şi subalternii la perfecţionare, deşi în
chestionarul de evaluare, completat la încheierea programului,
indicau necesitatea îmbunătăţirii pregătirii profesionale a
acestora.
Scăderea dramatică
a interesului pentru calificarea resurselor umane indică în
cel mai clar mod criza acută în care se găseşte economia
românească.
………………………………………………..
|
