|
Raport de cercetare
contract 5337 ad.3, iunie 1978, ICEMENERG,
(Extrase)
*
……………………………………………………………..
Perfecţionare
generală a sistemului de cointeresare. Condiţii şi direcţii
propuse.
Caracterul
integrat: a) Să existe o cointeresare economică unitară a
centralelor industriale, a unităţilor – fie ele producătoare
sau utilizatoare de tehnică nouă, fie ele unităţi industriale
sau unităţi ştiinţifice, beneficiare sau executante; a
colectivelor şi a persoanelor. b) Cointeresarea să decurgă:
cointeresarea unităţilor – din cointeresarea centralelor
industriale, cointeresarea colectivelor – din cointeresarea
unităţilor, cointeresarea persoanelor – din cointeresarea
colectivelor; cointeresarea producătorilor de tehnică nouă –
din cointeresarea utilizatorilor de tehnică nouă.
Caracterul
integrat: a) Cointeresarea economică în promovarea ştiinţei şi
tehnologiei să fie nu un adaos, facultativ sau nu, la o
necointeresare sau anticointeresare generală, ci să decurgă
intrinsec din acţiunea ansamblului mecanismului economic;
deci, să decurgă intrinsec din planificare, finanţare,
contracte, retribuire etc. b) Interesul pentru ştiinţă să
decurgă, să fie derivat din interesul pentru progresul
calitativ, în general – pentru respectarea sistemului de
interese ale economiei naţionale.
Caracterul de
generalitate: Cointeresarea să fie generală, să reflecte
măsura în care toţi oamenii muncii au promovat sau nu au
promovat progresul calitativ în economie (şi să nu afecteze
numai pe cei care au lucrat direct în acţiuni de cercetare şi
valorificare, lăsând nepenalizaţi pe cei care nu s-au angajat
în acţiuni de progres calitativ).
Caracterul
echilibrat şi descentralizat: Să se tindă spre echilibrarea
raportului cerere – ofertă de ştiinţă. În loc de o mare ofertă
de ştiinţă din partea institutelor, compensată de o mare
barieră de potenţial în faţa căreia se opreşte valorificarea,
este de urmărit ca economia să fie în situaţia de a solicita
aportul ştiinţei ca o necesitate esenţială a funcţionării
sale……………..
Caracterul endogen:
Se pune problema de a deplasa interesul pentru ştiinţă din
sfera restricţiilor şi a obligaţiilor de serviciu, de plan
ş.a.m.d., în sfera criteriilor de optimizare a activităţii şi,
pe cât posibil, în sfera modelelor de conducere a proceselor.
Adică, însuşi modul în care sunt conduse procesele economice
să conţină problemele progresului calitativ şi, deci, cele ale
recurgerii la ştiinţă şi nu acestea să formeze obiectul unor
restricţii exterioare. Generarea progresului calitativ să vină
din interiorul activităţii economice, să fie endogenă.
Includerea
riscului: Societatea, beneficiarul, institutul şi
cercetătorul, precum şi factorii din organele tutelare şi de
control, să fie solidari în faţa riscului cercetătorii.
Desigur, nereuşita să nu fie, totuşi, identică, sub raportul
cointeresării, cu reuşita.
Caracterul
intensiv: a) Sistemul de cointeresare să asigure un echilibru
optim între cantitate şi calitate, accentul fiind pus pe
stimularea factorilor calitativi, intensivi, ai dezvoltării.
b) Cantitatea şi calitatea să fie înţelese la nivelul
ansamblului efectelor obţinute în dezvoltarea
economico-socială.
Reflectarea unitară
a diversităţii economiei şi a ştiinţei…………
Reflectarea
politicii privind organizarea şi eficienţa ştiinţei: Sistemul
de cointeresare să fie astfel structurat, încât să nu
favorizeze lucrările mărunte în dauna celor de amploare, ci,
dimpotrivă, să stimuleze concentrarea eforturilor în direcţii
prioritare. Eficienţa principală a activităţii de cercetare
este cea care se manifestă prin rezultatele obţinute, aplicate
în realitatea economico-socială sau în progresul ulterior al
cunoaşterii şi creaţiei; faţă de această eficienţă, cea
internă procesului de cercetare are un rol secundar şi se
poate chiar afla în opoziţie (de exemplu, unele economii în
cercetare se pot face pe seama calităţii, având ca efect
reducerea eficienţei la aplicare). Prin urmare, cointeresarea
să orienteze în primul rând spre eficienţa rezultatelor
cercetării, inclusiv spre accelerarea aplicării în practică a
unor soluţii eficiente*……………………….
Asigurarea
climatului stimulativ: În conformitate cu caracterul creativ
al activităţii ştiinţifice, cu riscul aferent soluţiilor
înnoitoare, cu climatul de emulaţie care trebuie să fie
sprijinit, întregul sistem de cointeresare, atât pentru
cercetători, cât şi pentru beneficiari, să nu fie de tip
punitiv sau preventiv-punitiv, ca în prezent (reţineri din
retribuţie, garanţii, diminuări, penalizări etc.), ci, în
principal, stimulativ (adaosuri în funcţie de importanţa şi
calitatea rezultatelor obţinute, alături de diminuări în
cazuri de vinovăţie şi de rezultate necorespunzătoare – altele
decât cele inerente riscului ştiinţific).
Asigurarea
integrării cercetării cu învăţământul: Este util ca sistemul
de cointeresare să stimuleze conexiunea învăţământ –
cercetare, în ambele sensuri.
…………………………………………………………….
Problema
cointeresării este de tip cantitativ; gradul de
cointeresare este esenţial pentru stabilirea unei măsuri, a
unui raport optim între rutină şi inovare. Se impune, deci,
dimensionarea optimă a stimulentelor.
Procesul de
cointeresare este de tip dinamic: homeostaza pe care o
realizează se instalează în timp, existând mai multe
tipuri de întârzieri (propagarea informaţiei în economie,
propagarea bunurilor materiale şi a resurselor financiare,
acumularea de experienţă privind cointeresarea realizată,
evoluţia conştiinţei sociale).
Procesul de
cointeresare este de tip cibernetic: homeostaza se
instalează prin echilibrul unor tendinţe contradictorii, fiind
caracterizat în mod esenţial prin prezenţa feed-back-ului.
Procesul de
cointeresare este de tip stochastic: homeostaza se
instalează prin echilibrul statistic al unei multitudini de
realizări aleatorii. Determinările din cadrul sistemului sunt
de tip probabilist.
Procesul de
cointeresare este de tip sistemic: homeostaza rezultă
din interacţiuni şi intercondiţionări a) ale elementelor
componente ale mecanismului economic, b) ale elementelor
componente ale economiei naţionale, pe verticale şi
orizontale, c) ale laturilor sistemului economico-social
(politic-economic-tehnic-social-uman-mediu), d) cu influenţe
naţional-internaţional (intern-extern).
…………………………………………………………..
|
Din punct de
vedere ştiinţific şi practic, problemele la care se referă
lucrarea de faţă se pretează a fi sintetizate astfel:
1.
Dacă poate exista un concept de „adevăr economic”,
reprezentând corespondenţa între indicatorii şi modelele
economice, după care este condusă, în sensul cel mai larg
al acestui cuvânt, economia, pe de o parte, şi realitatea
vieţii economice, în toată complexitatea şi fineţea sa, pe
de altă parte, atunci promovarea ştiinţei şi a tehnologiei
depinde direct de gradul de adevăr economic.
2.
De la opoziţia „plan sau pârghii”, de la
concesia „plan şi pârghii”, la sistemul „plan
prin pârghii”. |
………………………………………………………………………………
|
