Progresul economic şi social este dependent de aportul
ştiinţei şi tehnologiei, al industriei (incluzând aici toate
ramurile semnificative tehnologic). La rândul lor, ştiinţa şi
tehnologia pot avansa numai dacă economia şi societatea le
solicită, dacă le asigură resurse şi condiţii propice – de
multiple tipuri – şi dacă le folosesc, integrându-le organic
în procesul informaţional-decizional aferent dezvoltării
economico-sociale.
Trebuie asigurat un echilibru între cercetarea răspunzând unei
„comenzi sociale”şi cercetarea deschizătoare de drumuri, la
iniţiativa sa şi în direcţiile pe care şi le alege, în baza
iniţiativei ştiinţifice – ambele categorii fiind în mod
complementar necesare (şi, în parte, întrepătrunse).
Economia şi societatea, în întreaga lor structură, solicită şi
folosesc ştiinţa şi tehnologia în funcţie de interesele
dictate de mecanismele economice, de interesele şi competenţa
clasei politice, precum şi de calitatea – complex considerată
– a rezultatelor ştiinţei şi tehnologiei înseşi. În România,
atât economia socialistă planificată, cât şi economia
tranziţiei, au rezervat ştiinţei şi tehnologiei proprii un rol
colateral, ocazional, nesistemic, mai curând monden decât
vital. Prin aceasta, a fost limitată şi distorsionată
dezvoltarea economică şi socială însăşi. Mecanismul economic
al socialismului planificat rigid a capotat şi din această
cauză. Tranziţia şi integrarea euroatlantică ne duc într-un
sistem avansat ştiinţific şi tehnologic, dar şi, totodată,
concurenţial în raport cu membrii săi şi cu atât mai mult în
raport cu noii veniţi, puşi în faţa establishment-ului
comunitar, din care acquis-ul este numai o parte. Mecanismul
tranziţiei şi al integrării trebuie să asigure condiţii pentru
progresul sistemic al ştiinţei şi tehnologiei româneşti, ca o
condiţie de interes strategic propriu pentru o poziţie
convenabilă viitoare în noul cadru internaţional.
În altă ordine de idei: Problemele reale sunt sistemice şi
pluridisciplinare şi au condiţionări şi determinări
strategice. De aceea, analizele, studiile, soluţiile,
managementul, trebuie să fie sistemice, pluridisciplinare,
strategice.
|