|
82
Limite
ale Legii concurenţei
(Publicat în Ziua economică din 28 august 2004)
Economia funcţională de
piaţă nu este de conceput fără desfăşurarea liberă a
concurenţei. Şi totuşi, Legea concurenţei nr. 21/1966 prezintă
unele nedorite limitări de aplicare.
Legea se referă,
în mod repetat, numai la:
a) interzicerea
de a participa (mai mulţi ofertanţi) în mod concertat cu
oferte trucate la licitaţii,
b) evitarea
realizării de monopoluri prin concentrări.
Din păcate,
legea nu menţionează şi nu interzice în mod explicit:
c) cea mai
răspândită metodă de fraudare a licitaţiilor: întocmirea
caietului de sarcini în mod dedicat, astfel încât să se
potrivească pentru specificul unui ofertant să să-i excludă pe
toţi ceilalţi sau, cu termenul preferat de autorii legii, tot
„concertat”, dar între licitant şi unul dintre ofertanţi;
d) crearea de
monopoluri locale, teritoriale, funcţionale,
e) orice alte
posibile căi sau metode, neconvenţionale, cum este, de
exemplu, o hotărâre administrativă de instituire a unui
monopol, dar mai pot fi atâtea…
f) feluri
neconvenţionale, specifice, de monopoluri, cum pot fi
monopoluri (sau discriminări) de acces la anumite utilităţi
sau resurse (inclusiv fonduri) specializate.
Credem că legea
trebuie să aibă formulări mai puţin limitative, care să
acopere întreaga diversitate de situaţii ce pot apărea în
practica din economie.
Totodată, pentru
prevenirea unor monopoluri teritoriale sau în alte sfere
delimitate, credem că legea necesită corectare sau detaliere
şi în ceea ce priveşte plafoanele de cifră de afaceri de la
care în sus se ia în considerare problematica monopolului;
astfel de probleme pot apărea în domeniile agroalimentar, al
construcţiilor, transporturilor urbane şi interurbane ş.a.
De neînţeles (sau: greu
de înţeles), anumite modificări recente ale Legii concurenţei
nr. 21 / 1966, sub buna intenţie, probabil, de a simplifica
hărţuirea birocratică a agenţilor economici, reduc vizibil
ascuţişul legii, o fac mai greu operantă.
Astfel, conform legii
iniţiale a concurenţei, nr. 21/1996, „Membrii Consiliului
Concurenţei sunt numiţi în funcţie de către Preşedintele
României, la propunerea comună a Comisiei economice a
Senatului şi a Comisiei pentru politică economică, reformă şi
privatizare a Camerei Deputaţilor, care-i înaintează lista cu
persoanele nominalizate pe funcţii.” Conform legii corectate
prin O.U.G. nr. 121/2003, aprobată prin Legea nr. 184/2004, „Numirea
membrilor plenului Consiliului Concurenţei se realizează de
către Preşedintele României, la propunerea Guvernului.”
(Toate sublinierile din texte de lege sunt făcute de noi,
M.D.)
Modificarea este
esenţială. Întâi, o propunere de componenţă a Consiliului din
partea comisiilor parlamentului ar fi reflectat întregul
spectru al partidelor parlamentare (ca provenienţă şi
concepţie politică, pentru că, după numire, membrii
Consiliului trebuie să nu mai facă parte dintr-un partid);
dimpotrivă, propunerea de către guvern poate fi monocoloră,
provenind numai din partidul de guvernământ (şi, fiind
inamovibili 5 ani, cei numiţi, de exemplu, în 2003-2004
acoperă integral şi legislatura 2005-2008, indiferent de
rezultatul alegerilor din 2004). Al doilea, fiind propuşi de
către guvern, păstrează o subordonare morală faţă de cei care
le-au făcut binele de a-i promova; este greu să adopte, de
exemplu, o atitudine total independentă la adresa unor
hotărâri ale guvernului.
– Conform legii
iniţiale, Art. 10. „Organele administraţiei publice centrale
şi locale, precum şi alte instituţii abilitate prin lege să
restructureze prin fuziune sau divizare regiile autonome,
societăţile comerciale în care participarea statului este
majoritară sau alte persoane juridice de stat care realizează
activităţi de producţie, distribuţie ori servicii, vor
solicita Consiliului Concurenţei aviz cu privire la
crearea şi îmbunătăţirea climatului concurenţial în economie
realizabil prin restructurarea vizată” etc. Articolul a fost
abrogat!
– Conform legii
iniţiale, în cazul în care „concentrarea” aduce o serie de
avantaje care compensează efectul reducerii concurenţei,
„Înţelegerile, deciziile de asociere ori practicile
concertate, considerate a se încadra în vreuna dintre
categoriile exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1),
vor fi notificate de către agenţii economici sau asociaţiile
de agenţi economici Consiliului Concurenţei, care va verifica
îndeplinirea condiţiilor de încadrare în criteriile şi
procedurile stabilite de acesta prin regulament şi
instrucţiuni.” În legea modificată, este… invers:
„Înţelegerile, deciziile luate de
asociaţiile de agenţi economici şi practicile concertate care
se încadrează în vreuna dintre categoriile exceptate de la
aplicarea prevederilor alin. (1) sunt considerate legale,
fără obligaţia notificării sau obţinerii unei decizii din
partea Consiliului Concurenţei…”
Aceste ultime
două modificări transformă Consiliul Concurenţei în alergător
după nenumăraţi iepuri nevăzuţi-necunoscuţi, şi încă cu puţină
eficienţă, deoarece regula instituită prin modificarea legii
este cea a politicii faptelor împlinite.
|
