Despre acest sit

Despre Mario Duma

Cercetari si studii

 

 

 

 „Cercetarea, industria, economia României şi conexiunile lor. Diagnoze, politici, solutii, noi abordari.
1965 - 2004"

 

Cuprinsul cartii si acces la alte articole


 

82 Limite ale Legii concurenţei

  
(Publicat în Ziua economică din
28 august 2004)

 

Economia funcţională de piaţă nu este de conceput fără desfăşurarea liberă a concurenţei. Şi totuşi, Legea concurenţei nr. 21/1966 prezintă unele nedorite limitări de aplicare.

Legea se referă, în mod repetat, numai la:

a) interzicerea de a participa (mai mulţi ofertanţi) în mod concertat cu oferte trucate la licitaţii,

b) evitarea realizării de monopoluri prin concentrări.

Din păcate, legea nu menţionează şi nu interzice în mod explicit:

c) cea mai răspândită metodă de fraudare a licitaţiilor: întocmirea caietului de sarcini în mod dedicat, astfel încât să se potrivească pentru specificul unui ofertant să să-i excludă pe toţi ceilalţi sau, cu termenul preferat de autorii legii, tot „concertat”, dar între licitant şi unul dintre ofertanţi;

d) crearea de monopoluri locale, teritoriale, funcţionale,

e) orice alte posibile căi sau metode, neconvenţionale, cum este, de exemplu, o hotărâre administrativă de instituire a unui monopol, dar mai pot fi atâtea…

f) feluri neconvenţionale, specifice, de monopoluri, cum pot fi monopoluri (sau discriminări) de acces la anumite utilităţi sau resurse (inclusiv fonduri) specializate.

Credem că legea trebuie să aibă formulări mai puţin limitative, care să acopere întreaga diversitate de situaţii ce pot apărea în practica din economie.

Totodată, pentru prevenirea unor monopoluri teritoriale sau în alte sfere delimitate, credem că legea necesită corectare sau detaliere şi în ceea ce priveşte plafoanele de cifră de afaceri de la care în sus se ia în considerare problematica monopolului; astfel de probleme pot apărea în domeniile agroalimentar, al construcţiilor, transporturilor urbane şi interurbane ş.a.

De neînţeles (sau: greu de înţeles), anumite modificări recente ale Legii concurenţei nr. 21 / 1966, sub buna intenţie, probabil, de a simplifica hărţuirea birocratică a agenţilor economici, reduc vizibil ascuţişul legii, o fac mai greu operantă.

Astfel, conform legii iniţiale a concurenţei, nr. 21/1996, „Membrii Consiliului Concurenţei sunt numiţi în funcţie de către Preşedintele României, la propunerea comună a Comisiei economice a Senatului şi a Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor, care-i înaintează lista cu persoanele nominalizate pe funcţii.” Conform legii corectate prin O.U.G. nr. 121/2003, aprobată prin Legea nr. 184/2004, „Numirea membrilor plenului Consiliului Concurenţei se realizează de către Preşedintele României, la propunerea Guvernului.” (Toate sublinierile din texte de lege sunt făcute de noi, M.D.)

Modificarea este esenţială. Întâi, o propunere de componenţă a Consiliului din partea comisiilor parlamentului ar fi reflectat întregul spectru al partidelor parlamentare (ca provenienţă şi concepţie politică, pentru că, după numire, membrii Consiliului trebuie să nu mai facă parte dintr-un partid); dimpotrivă, propunerea de către guvern poate fi monocoloră, provenind numai din partidul de guvernământ (şi, fiind inamovibili 5 ani, cei numiţi, de exemplu,  în 2003-2004 acoperă integral şi legislatura 2005-2008, indiferent de rezultatul alegerilor din 2004). Al doilea, fiind propuşi de către guvern, păstrează o subordonare morală faţă de cei care le-au făcut binele de a-i promova; este greu să adopte, de exemplu, o atitudine total independentă la adresa unor hotărâri ale guvernului.

– Conform legii iniţiale, Art. 10.  „Organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi alte instituţii abilitate prin lege să restructureze prin fuziune sau divizare regiile autonome, societăţile comerciale în care participarea statului este majoritară sau alte persoane juridice de stat care realizează activităţi de producţie, distribuţie ori servicii, vor solicita Consiliului Concurenţei aviz cu privire la crearea şi îmbunătăţirea climatului concurenţial în economie realizabil prin restructurarea vizată” etc. Articolul a fost abrogat!

–  Conform legii iniţiale, în cazul în care „concentrarea” aduce o serie de avantaje care compensează efectul reducerii concurenţei, „Înţelegerile, deciziile de asociere ori practicile concertate, considerate a se încadra în vreuna dintre categoriile exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1), vor fi notificate de către agenţii economici sau asociaţiile de agenţi economici Consiliului Concurenţei, care va verifica îndeplinirea condiţiilor de încadrare în criteriile şi procedurile stabilite de acesta prin regulament şi instrucţiuni.” În legea modificată, este… invers:     „Înţelegerile, deciziile luate de asociaţiile de agenţi economici şi practicile concertate care se încadrează în vreuna dintre categoriile exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) sunt considerate legale, fără obligaţia notificării sau obţinerii unei decizii din partea Consiliului Concurenţei…

Aceste ultime două modificări transformă Consiliul Concurenţei în alergător după nenumăraţi iepuri nevăzuţi-necunoscuţi, şi încă cu puţină eficienţă, deoarece regula instituită prin modificarea legii este cea a politicii faptelor împlinite.

 

 

©Mario Duma. Toate drepturile rezervate.
Copyright 2003 Ecaffianted.com Site powered by mxs.ca