|
La S.C.
Electroaparataj S.A., s-a făcut apel la acţionari să-şi ridice
dividendele pe anul 1999, în caz contrar dreptul de a le mai
ridica fiind prescris, dar, pe anii următori, nu s-au mai
repartizat dividende. Nimic. Deloc. „Hotărârea adunării
generale”, răspund la întrebările acţionarilor salariaţii
biroului de acţionariat, dacă sunt întrebaţi.
Este normal ca la o
societate comercială să nu se acorde dividende, în două şi
numai două situaţii: dacă societatea nu înregistrează profit,
dacă reinvesteşte întregul profit în dezvoltare. Facem şi o
remarcă: în condiţiile politicii de privatizare în masă, când
milioane de deţinători de cupoane trebuie să perceapă
avantajele privatizării, ar fi o cerinţă de orientare politică
în favoarea reformei economice să existe un echilibru bine
armonizat între ponderea de profit reinvestit şi cea de profit
repartizat pentru dividende, nefiind bine să se exagereze în
vreuna dintre aceste două direcţii.
După datele
publicate pe site-ul INTERNET al firmei producătoare, ca şi
după cele din site-ul Ministerului Finanţelor Publice,
situaţia de la Electroaparataj nu corespunde defel celor două
cazuri menţionate. Cifrele de profit net (după impozitare) au
fost, în anul 2000 43,6 miliarde lei, în 2001 52,4 miliarde
lei, în 2002 35,2 miliarde lei (din aceste cifre reţinându-se,
conform legii, 5% pentru fondul de rezervă). La un număr de
aproximativ 131,5 mil. acţiuni (a câte 1000 lei/acţiune), ar
fi revenit de ordinul 250 – 380 lei / acţiune, respectiv 25 –
38% faţă de capital, ceea ce este destul de onorabil
(abstracţie făcând de profitul reinvestit, dar şi de
reevaluările de capital ca urmare a inflaţiei).
Ce s-a întâmplat cu
profitul şi cu dividendele cuvenite acţionarilor de la
Electroaparataj?
Citim în procesele
verbale ale Adunărilor generale ale Acţionarilor, aşa cum sunt
ele publicate pe site-ul INTERNET
www.electroaparataj.ro (redăm cifrele cu rotunjiri):
În 2001, profit net
52,4 mld, din care – de repartizat 32 mld (cam mare diferenţa,
faţă de cei 5% legal de depus la fondul de rezervă, dar
procentajul se aplică la profitul brut, deci – inclusiv la
impozitul pe profit), din care: pentru premierea salariaţilor
5%, la dispoziţia Directorului General 5%, la dezvoltare 90%
(atenţie la remarca de mai sus!). Nu scrie în procesul verbal:
dividende pentru acţionari – zero.
În 2002, profit net
35,2 mld, din care – de repartizat 27,5 mld, din care: fond
pentru premierea salariaţilor 5%, „la dispoziţia Directorului
General, se distribuie pentru merite deosebite” 30%, rest
nerepartizat (?!) 43%. Nu scrie în procesul verbal: dividende
pentru acţionari – zero.
Ilegalitate?
Versiunea iniţială
a Legii societăţilor comerciale nr. 31/1990 prevedea, la art.
37:
„Dividendele se vor
plăti asociaţilor în proporţie cu cota de participare la
capitalul social.”
Dar, prin Ordonanţa
de urgenţă nr. 32/1997, aprobată prin Legea nr. 195/1997, s-au
adăugat cuvintele: „…dacă prin actul constitutiv nu s-a
prevăzut altfel”, iar sintagma „în proporţie cu cota de
participare la capital social” a fost precizată: „proporţional
cu cota de participare la capitalul social vărsat”. Amendarea
necesită câteva comentarii.
Întâi, această
precizare: „capitalul social VĂRSAT” nu este numai o precizare
(justificată; nu este normal să se repartizeze dividende numai
pentru posibila declarare a participării la capitalul social,
ci cu condiţia vărsării acestei contribuţii). Din păcate,
totodată, precizarea poate provoca unele confuzii: cineva
binevoitor poate exclude, în baza acestui cuvânt, pe toţi
acţionarii proveniţi din privatizarea în masă (deţinătorii şi
depunătorii de cupoane) de la participare la beneficii, pe
motiv că ei nu au „vărsat” capital (ei şi-au „vărsat” numai
cupoanele). Este evident că, chiar dacă nu există prin vreun
text de lege precizarea sau interpretarea oficială necesară,
întreg spiritul legislaţiei de privatizare a fost ca şi
deţinătorii şi depunătorii de cupoane să fie acţionari, fie şi
minoritari, dar cu toate drepturile şi prerogativele de
acţionari veritabili, egali în drepturi cu ceilalţi acţionari.
Al doilea, sintagma
„…dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel”, este pe
deplin justificată în texte de lege privitoare la contracte
negociate, între părţi cu forţă de negociere comparabilă, ca o
expresie a necesarei libertăţi de acţiune în activitatea
economică. Dar, în cazul dat, între acţionarii majoritari şi
acţionarii minoritari există, în multe societăţi, o permanentă
stare de tensiune; părţile nu au nici pe departe forţă de
negociere egală sau comparabilă. Probabil că iniţiatorii de
bună credinţă ai acestei amendări a Legii au avut în vedere
uzanţa ca acţionarii fondatori să beneficieze de mici avantaje
în raport cu acţionarii ulteriori. Dar, de aici şi până la
excluderea de la dividende a tuturor acţionarilor este cale
lungă. (De fapt, este vorba despre excluderea numai a celor
minoritari, evident, cei majoritari având „meritele
excepţionale” cerute şi putându-şi primi dividendele sub formă
de primă din partea Directorului General, pentru aceste
realizări).
Nu există publicată
lista celor cu realizările excepţionale. Desigur, nu ne-am
aştepta să fie publicate sumele acordate, dat fiind principiul
confidenţialităţii, înscris în Legea salarizării, dar nu sunt
făcute publice nici măcar criteriile folosite pentru a se
aprecia realizările cuiva ca fiind „excepţionale”.
La S.C.
Electroaparataj S.A. (şi, posibil, şi în alte societăţi
comerciale), pentru călcarea în picioare a proprietăţii s-a
aplicat legea: noile invenţii manageriale (şi profund
politice) privind repartizarea profitului la salariaţi şi, în
rest, după „merite deosebite”, pe baza aprecierii Directorului
general, au fost incluse în Statut, cu votul acţionarilor. Dar
ce putere au acţionarii minoritari într-o adunare generală a
acţionarilor?
Să nu punem la
îndoială competenţa şi spiritul de răspundere al Directorului
General întru repartizarea sumelor „pentru merite deosebite”.
Unde este, totuşi, proprietatea, cea ocrotită şi garantată,
capitalul, drept factor de producţie, drept criteriu legal
pentru repartizarea profitului, pentru constituirea
dividendelor?
Poate că, după
votarea Constituţiei (deşi nu noua Constituţie este necesară
pentru repararea gafei făcute în ordonanţa de urgenţă
citată), se va găsi un for abilitat care să iniţieze şi să
asigure promulgarea unei legi sau a unei ordonanţe care să
readucă articolul cu pricina din Legea Societăţilor Comerciale
la forma sa iniţială. Revenirea la vechea reglementare s-ar
cere să intre în vigoare până la epoca adunărilor generale
care aprobă bilanţurile pe anul 2003. Se pot face şi concesii:
de exemplu, să prevadă că repartizarea dividendelor se face,
în volum de 95% proporţional cu capitalul social vărsat în
numerar, prin aport fizic sau prin cupoane de privatizare
(sau, mai simplu: proporţional cu volumul de capital deţinut
prin acţiuni sau părţi sociale), iar restul de 5% - conform
altor criterii, stabilite prin statutul societăţii.
Fără supărare – dar
ceea ce s-a întâmplat cu repartizarea profitului la
Electroaparataj (oare – numai acolo?) ridică încă o dată
problema mentalităţilor, a virulenţei vechilor concepte şi
modele în gândirea atât de multora din actuala clasă politică,
administrativă, managerială, aici – cu referire la rolul
proprietăţii şi al capitalului.
|
