Mario Duma: O cariera dedicata profesionalismului in management si tehnologie

Apărut sub titlul: Dispută în jurul unor noi reglementări. O soluţie birocratică, discriminatorie

1. Într-o perioadă în care atât opinia publică din România, cât şi cercurile de investitori străini şi organismele internaţionale, cer statului român să acţioneze mai ferm pentru combaterea şi simplificarea birocraţiei, iar acest obiectiv este declarat ca o prioritate de către reprezentanţii forurilor celor mai înalte şi autorizate ale Puterii, apariţia unei legi care obligă la depunerea şi înregistrarea centralizată a tuturor contractelor individuale de muncă şi a tuturor convenţiilor individuale de prestări de servicii pare a fi - şi este resimţită ca atare de către agenţii economici, şi chiar de către organismele însărcinate să aplice Legea - ca o mişcare în sens opus, ca o amplificare a birocraţiei, ca o creştere a gradului de tracasare birocratică a agenţilor economici, a formalismului fără conţinut în economie (cine poate arhiva şi urmări zecile, sutele de mii de contracte depuse? Cât costă această acţiune, pentru a o realiza?).

Nu se pune la îndoială necesitatea şi importanţa combaterii “muncii la negru”, care constituie evaziune fiscală şi subminează protecţia socială. Dar este îndoielnic că, atunci când s-a propus şi s-a votat Legea nr. 83/95, s-au făcut evaluări privind costurile sociale, politice şi logistice ale soluţiei adoptate, numărul de documente suplimentare care vor trebui să circule între agenţii economici şi organele de stat. Sunt de căutat - şi se pot găsi - alte soluţii pentru combaterea “muncii la negru”, care să nu fie însoţite de o creştere atât de deranjantă a birocraţiei.

2. Cum se explică faptul că Legea 83/95, aşa cum a fost adoptată, se referă numai la categoriile de angajatori: persoane fizice, agenţi economici cu capital privat sau mixt, asociaţii? Nu se poate accepta nici o formă de discriminare între agenţii economici, nici principial şi nici practic. În cazul de faţă, practic, agenţii economici cu capital privat şi mixt trebuie să facă dovada că au achitat contribuţiile pentru asigurările sociale de stat, pentru pensia suplimentară şi pentru ajutorul de şomaj, fiind pasibili de amenzi de 500.000 - 1.000.000 lei şi dublul acestora la recidivă, iar sancţiunile amintite, nou introduse prin Legea 83/95, nu afectează pe agenţii economici cu capital integral de stat. (Or, se cunosc, din mass-media, mari agenţi economici cu capital integral de stat, cu datorii de zeci de miliarde de lei la fondul de asigurări sociale.) Rezultă că povara susţinerii fondurilor amintite trece, cu precădere, asupra sectorului privat şi mixt, ceea ce este inadmisibil.

3. De ce trebuie agenţii economici să depună la direcţiile de muncă actele privind plăţile lunare amintite, în condiţiile în care plăţile se fac prin dispoziţii de plată, din care exemplarul 2 (dacă s-a făcut plata) soseşte, în mod automat, prin bancă, la aceleaşi direcţii?

6. De clarificat pe ce temei legal Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, în ”Procedura...” nr. 3242/26.10.1995 (apărută în presă - v. Adevărul Economic nr. 46/11.11.95; se pare că încă nu a apărut în Monitorul Oficial), a introdus art. 10 privitor la “verificarea legalităţii întocmirii convenţiilor civile”, în care, la alin. a) se afirmă că angajările de până la 60 zile “au caracter întâmplător şi nu fac parte din activitatea de bază a unităţii” (de ce este nevoie de o astfel de precizare, în general - neadevărată?), iar la alin. b) se dau indicaţii de “apreciere a volumului de activitate” şi de “raportare la salariile plătite pentru activităţi similare...”, în timp ce:

- Legea 83/95 prevede că angajatorii “au obligaţia de a depune convenţia civilă, în copie, ... la direcţiile de muncă şi protecţie socială” - art. 3 alin. (1) şi, deci, nu de a supune convenţiile “verificării legalităţii”; de asemenea, Legea 83/95 obligă MMPS să stabilească “procedura de înregistrare a contractelor individuale de muncă, precum şi modul de ţinere a evidenţei muncii prestate de salariaţii angajaţilor prevăzuţi la art. 5” - deci, nu şi a colaboratorilor angajaţi cu convenţii civile;

(1) propune strategii şi măsuri cu privire la salarizarea în regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat” (subl. ns.)., deci - nici un drept de control în general şi nici o atribuţie cu privire la salarizarea din domeniul capitalului privat sau mixt.

Un minister poate emite, în afara legii sau în completarea legii, din însărcinarea legii, circulare de uz intern pentru activitatea sa tehnică internă, dar ştim că, într-un stat de drept şi într-o economie de piaţă, un minister nu are dreptul să emită dispoziţii administrative care au ca efect îngrădirea libertăţii de acţiune economică a agenţilor economici, dirijismul administrativ exercitat asupra acestora.

7. a. De ce camerele de muncă difuzează şi impun contracte - tip de colaborare, cu clauze obligatorii, îngrădind astfel, de asemenea, libertatea contractuală a agenţilor economici?

b. De ce acestea se numesc “contracte de prestări servicii”, când, în întreg textul Legii 83/95, ele se numesc ”convenţii civile de prestări de servicii”?

c. De ce, atât în contractul individual de muncă anexa 1 la “Procedura...” nr. 3242/95, cât şi în modelele de contracte de prestări de servicii, difuzate de către camerele de muncă, se omite obligaţia angajatorului de a reţine şi a vărsa impozitul pe salariu (inclusiv colaborări), conform prevederii Legii nr. 32/1991, art. 8 alin. 2 şi art. 4, specificându-se că “impozitele, precum şi taxele de orice natură datorate către stat ... privesc pe executant”?

8. Pe ce bază de la camerele de muncă se dau indicaţii verbale, precum faptul că angajarea prin convenţie de prestări de servicii trebuie să fie, în mod obligatoriu, în altă profesie sau specialitate decât are persoana la locul de muncă cu funcţia de bază?

9. Dată fiind aglomeraţia de la camerele de muncă, de ce nu se primesc convenţiile de colaborare expediate prin poştă? (Foarte recent, prin HGR nr. 627/17.08.95, s-a admis ca bilanţurile anuale şi situaţiile privind “Rezultatele financiare şi obligaţiile fiscale” să poată fi depuse la oficiile poştale, prin scrisori cu valoare declarată.)

10. În ce temei, dacă Legea 83/95, art. 7, prevede că direcţiile de muncă şi protecţie socială “pot aproba” ca operaţiunile de păstrare şi completare a carnetelor de muncă să fie efectuate de angajatorii care solicită acest lucru, “Procedura...” nr. 3242/95 prevede, la art. 13 alin. 2, că aprobarea se dă “cu titlu de excepţie”?

[1]* Materialul de faţă reia o serie de probleme de fond, deja expuse în cel de la nr.[46]. A fost, totuşi, inclus în culegere deoarece dă elemente în plus privind birocraţia promovată prin legea analizată şi, mai ales, clauze ilegal introduse în “Procedura” de aplicare, prevăzând restricţii suplimentare pentru agenţii economici şi prerogative decizionale suplimentare pentru aparatul birocratic, suplimentare – faţă de litera legii pe care pretind că o aplică.

49 Probleme ce decurg din Legea nr. 83 / 1995 privind încadrarea în muncă (1995)