Protecţia proprietăţii intelectuale

şi a patrimoniului tehnico-ştiinţific

Îndreptar metodologic

privind protecţia proprietăţii intelectuale în unităţile de C&D

şi la nivelul Ministerului Cercetării şi Tehnologiei

Secretul comercial

Responsabil lucrare,

Ing. Gheorghe Olaru

Elaboratori:

Dr. ing. Mario Duma

Ing. Gheorghe Olaru

Ing. Marietta Ciobanu

Firma SCIENTCONSULT S.R.L. şi elaboratorii exprimă întreaga gratitudine, pentru preţioase sugestii, contribuţii, observaţii:

Domnului Director Conf. Dr. Nicolae Naum, Director Direcţia Politici de Inovare MCT

Domnului Petru Lucan, Director Adjunct, Direcţia Politici de Inovare MCT

Doamnei Mioara Rădulescu, Director General OSIM

Domnului Dr. ing. Alexandru-Cristian Ştrenc, Director General Adjunct OSIM

CUPRINS

Despre îndreptarul metodologic

PARTEA I. Sinteza principalelor probleme şi direcţii de acţiune

privind protecţia proprietăţii intelectuale

în unităţile de cercetare-dezvoltare

PARTEA A II-A. Îndreptar desfăşurat

1. Obiectul îndreptarului............................................................................................. 19

2. Cadrul legislativ specific........................................................................................ 20

3. Cadrul instituţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale.................... 21

4. Atribuţiile Ministerului Cercetării şi Tehnologiei şi ale unităţilor C&D, privind

protecţia proprietăţii intelectuale.......................................................................... 23

5. Atribuţiile compartimentelor de cercetare, ale personalului de cercetare

şi ale altor categorii de personal, privind protecţia proprietăţii intelectuale... 26

6. Atribuţiile compartimentului

de protecţie a proprietăţii intectuale din unităţile de C&D................................. 27

7. Atribuţiile agenţiilor specializate în proprietate industrială................................ 31

8. Relaţiile dintre unităţile de C&D si beneficiari privind proprietatea intelectuală 32

9. Relaţiile dintre unitatea de C&D şi salariaţi privind proprietatea intelectuală. 35

10. Relaţiile dintre compartimentele de protecţie a proprietăţii intelectuale

şi celelalte compartimente ale unităţii de C&D................................................. 37

11. Asigurarea confidenţialităţii şi a secretului privind proprietatea intelectuală 38

12. Fluxul de operaţii pentru asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale......... 41

13. Valorificarea proprietăţii intelectuale în ţară şi străinătate.............................. 58

14. Recomandări de măsuri pentru stimularea creatorilor

şi a colaboratorilor acestora............................................................................... 63

15. Publicare, marketing, acţiuni de promovare a proprietăţii intelectuale.......... 64

16. Unităţi specializate de inventică şi valorificare a invenţiilor............................ 66

17. Situaţii tranzitorii................................................................................................... 66

Bibliografie.................................................................................................................. 67

© SCIENTCONSULT, decemrbie 1994

Despre îndreptarul metodologic

Prezentul îndreptar metodologic este format din două părţi, cuprinzând două abordări complemetare ale problemei. Partea I, denumită "Sinteza principalelor probleme şi direcţii de acţiune privind protecţia proprietăţii intelectuale în unităţile de cercetare-dezvoltare", tratează sintetic problematica protecţiei proprietăţii intelectuale (PPI), privită după repere ale activităţii de cercetare-dezvoltare (C&D) şi ale rezultatelor acesteia. Partea a II-a, denumită "Îndreptar desfăşurat", prezintă particularizările problematicii protecţiei proprietăţii intelectuale la specificul activităţii de cercetare-dezvoltare; tratarea este după repere ale protecţiei proprietăţii intelectuale.

Fig. 1. Modul de tratare a problematicii

în Îndreptarul metodologic

Întrucât, conform temei, Îndreptarul metodologic este întocmit în baza legislaţiei în vigoare, iar aceasta este structurată pe categorii de proprietate

intelectuală - invenţii, desene şi modele industriale, mărci etc., partea a II-a este

partea de bază, în care problemele sunt tratate in extenso, în timp ce partea I constituie o sinteză. Unele aspecte se reiau în cele două părţi, în contexte diferite.

Totuşi, cu referire la partea a II-a, trebuie menţionat că, dată fiind amploarea materialului cu caracter normativ şi metodologic existent, a fost efectuată o selecţie, pentru a putea cuprinde într-un volum de dimensiuni rezonabile diversitatea problematicii într-o prezentare de ansamblu; pentru detalii, prezentul îndreptar nu se substituie reglementărilor şi metodologiilor în vigoare, ci constituie numai o orientare şi o introducere către acestea, pentru uzul MCT şi al unităţilor de cercetare-dezvoltare, cu unele adaptări şi completări pentru specificul activităţii de cercetare-dezvoltare. Pentru realizarea şi finalizarea concretă a unor acţiuni de protecţie a proprietăţii intelectuale, este necesar să fie consultate documentele originale la care se face referire în Îndreptar, precum şi să se recurgă la serviciile unor consilieri autorizaţi sau agenţii autorizate în proprietate intelectuală.

Cu privire la Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, deşi problematica se înscrie în preocupările Direcţiei beneficiare - Direcţia de Politici de Inovare, problematica este tangentă şi cu preocupările: Direcţiei Generale Programe Guvernamentale de Cercetare, cu privire la structura şi orientarea programelor de cercetare; Direcţia de Transfer Tehnologic, Valorificare, cu privire la valorificarea creaţiilor de proprietate intelectuală realizate în cadrul contractelor de cercetare; Direcţia Generală Resurse, Instituţii şi Unităţi de Cercetare-Dezvoltare, pentru clauzele contractuale privind proprietatea intelectuală şi privind plata drepturilor de proprietate intelectuală..

PARTEA I

Sinteza principalelor probleme şi direcţii de acţiune

privind protecţia proprietăţii intelectuale

în unităţile de cercetare-dezvoltare

Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică au ca obiectiv obţinerea de noi cunoştinţe, aplicarea acestora pentru crearea de noi produse, tehnologii sau alte realizări, sau ameliorarea substanţială a celor existente. Serviciile ştiinţifice şi tehnologice includ, între altele, colectarea de date de interes general, încercări, metrologie (aplicată) ş.a. (după [10], simplificat).

Rezultatele tuturor acestor activităţi sunt susceptibile de a se constitui în diferite categorii de bunuri de proprietate intelectuală, după cum se arată în tabelul 1. În tabel se prezintă sinoptic modalităţile în care diferitele categorii de rezultate ale cercetării intră în incidenţă cu diferitele categorii de proprietate intelectuală, sau cu alte metode de protejare.

Recurgerea, în practica activităţii de cercetare-dezvoltare şi în managementul acesteia, la posibilităţile oferite de cadrul legal, socio-profesional şi procedural al proprietăţii intelectuale, conduce la avantaje importante, atât de ordin economico-financiar direct, cât şi pe planul afirmării ştiinţifice şi al promovării rezultatelor obţinute.

Tabelul 1

Categorii de rezultate ale cercetării;

incidenţa lor cu categoriile de proprietate intelectuală

şi cu alte metode de protejare a acesteia

Rezultate	Categorii de proprietate intelectuală					Alte metode de protejare
	Invenţii	Desene, modele	Mărci	Drepturi de autor	Procedee tehnice		Secret de firmă1
Activitatea de ansamblu a unui institut			*
Adaptări / reproduceri de soluţii cunoscute, neprotejate în România, pentru alte condiţii			*	*
Calcule de optimizare, optimizări			*	*
Circuite integrate2	*	*	*
Date (primare), informaţii (prelucrate); colecţii, bănci de date			*	*			*
Descoperirea sau descrierea de fenomene fizice (naturale)				*
Descoperiri (geografice, arheologice etc.)				*
Design industrial	*4	*	*	*
Diagrame			*	*
Fenomene fizice (naturale) în sine
Idei				*
Know-how (cunoştinţe, experienţă, reglementări şi uzanţe interne, informaţii generale şi specifice)			*				*
Metode3	*		*	*			*
Metode de învăţământ şi de instruire			*	*
Metode de optimizare			*	*
Microorganisme	*			*
Modele matematice				*
Proiecte de legi, norme, standarde, alte reglementări

Tabelul 1

(continuare)

Rezultate	Categorii de proprietate intelectuală					Alte metode de protejare
	Invenţii	Desene, modele	Mărci	Drepturi de autor	Procedee tehnice		Secret de firmă1
Opere ştiinţifice				*
Opere de arhitectură		*		*
Planuri şi metode de sistematizare		*		*
Procedee5	*		*	*			*
Produse (maşini, aparate, mecanisme, agregate, instalaţii, sisteme de comandă sau de protecţie, circuite, hardware, materiale, substanţe chimice şi biologice, amestecuri etc.)	*		*9	*
Programe de calculator (software)6			*	*	*7
Proiecte tehnice			*	*
Realizări cu caracter estetic		*	*	*
Reţete culinare			*	*
Servicii			*
Sisteme urbanistice			*	*
Soiuri de plante, hibrizi, rase de animale	*		*	*
Soluţii cu caracter economic şi de organizare			*	*
Soluţii de interes / uz local8			*	*
Teorii ştiinţifice				*

1 Secretul de firmă (secret comercial, ştiinţific, tehnologic) constituie o primă formă de protecţie pentru orice rezultat, până în momentul înregistrării sau/şi publicării, după caz. De multe ori, procedeul de fabricaţie a unui produs ce urmează a fi comercializat sau expus în vederea comercializării trebuie să fie menţinut în regim secret de către unitate. De asemenea, secretul este obligatoriu pentru creaţiile din domeniul apărării şi siguranţei naţionale.

2 Pe plan mondial, topografiile de circuite integrate se constituie într-o nouă categorie de proprietate intelectuală; proiectul de lege corespunzător întocmit în România se află în circuitul de aprobare.

3 Metodele sunt definite ca activităţi care au rezultate de natură calitativă (măsurare, reglare, control, diagnosticare, tratament medical). Totuşi, chiar Legea 64/1991 prevede excepţia de la rândul următor (metode de învăţământ şi de instruire), iar metodele de optimizare sunt asimilate cu modelele matematice, neputând constitui singure obiectul unor invenţii

4 Obiectele de design pot fi protejate ca invenţii atunci când au un rol funcţional în organe de maşini, scule, elemente de construcţie, mobilier, articole de uz casnic, jucării etc.

5 Procedeele sunt definite ca activităţi care au ca rezultat obţinerea sau modificarea unui produs. De remarcat că, prin "procedee" brevetabile se pot proteja numai aspectele cu caracter de noutate; ansamblul tehnologiilor, incluzând înlănţuiri de procedee brevetate şi nebrevetate, alte informaţii necesare pentru reuşita şi pentru eficienţa economică a procesului tehnologic, fac parte din know-how.

6 Programele de calculator pot constitui componente ale unor soluţii hardware brevetabile

7 Procedeele tehnice de protejare a programelor constau în realizarea, prin program, a unor înregistrări protejate la copiere: ştergerea sau deteriorarea automată a programului în cazul unor încercări de copiere neautorizată

8 Soluţiile de interes / uz local pot constitui obiectul unor "realizări tehnice" (Legea 64/1991, art. 67); în contextul exigenţelor legiferate privind misiunea inventivă în cercetare, se poate aprecia că realizările tehnice noi numai la nivelul unităţii nu pot fi recunoscute ca proprietate intelectuală în cadrul unei activităţi de cercetare.

9 Marca în sine nu protejează produsul pe care este aplicată; între ansamblul produselor / serviciilor şi marcă se realizează, prin calitate, o potenţare reciprocă pe piaţă.

Precizări terminologice

Invenţiile, desenele şi modelele industriale şi mărcile constituie principalele componente ale "proprietăţii industriale". Proprietatea industrială, împreună cu drepturile de autor, formează "proprietatea intelectuală".

În cele ce urmează, pentru diferitele categorii ale proprietăţii intelectuale va fi utilizat termenul generic de "creaţii", iar prin "autori" vor fi avute în vedere toate categoriile corespunzătoare, după caz - inventatori, designeri, autori de lucrări ştiinţifice etc. Prin "institut" se vor avea în vedere institute şi alte forme de unităţi de cercetare-dezvoltare (centre de cercetare sau alte forme instituţionale). Conform reglemetărilor şi uzanţelor, pentru principalele categorii ale proprietăţii intelectuale, se face distincţia între "autor" (creatorul propriu-zis) şi "titular" (proprietarul drepturilor de proprietate intelectuală, căruia autorul i-a vândut sau i-a cesionat aceste drepturi, după caz - de drept sau în baza unei înţelegeri).

Fiecare dintre categoriile de proprietate intelectuală, prezentate în tabelul 1, exercită şi acţionează în modalităţi specifice.

Astfel, în sfera proprietăţii industriale soluţiile se protejează prin înregistrare la organismele oficiale de stat - în România: OSIM. (O anumită excepţie parţială o constituie mărcile, pentru care, în unele ţări, este impusă condiţia de notorietate prealabilă înregistrării oficiale a mărcilor.)

Dimpotrivă, în cazul drepturilor de autor, acestea decurg, sub aspect oficial şi legal, din aducerea la cunoştinţă publică a operei (după Decretul nr. 321/1956, încă în vigoare, "Dreptul de autor ia naştere din momentul când opera a luat formă de manuscris, schiţă, temă, tablou ori altă formă concretă."). În practică, în cazul operelor ştiinţifice, în cazul unor cercetări cu grad ridicat de noutate, protecţia drepturilor de autor se realizează printr-o strategie complexă, care include:

- secret sever de serviciu asupra tuturor etapelor şi lucrărilor pregătitoare

(după caz - chiar şi asupra intenţiei sau asupra faptului că se cercetează în direcţia respectivă), precum şi asupra tuturor cunoştinţelor şi informaţiilor, până în momentul "ieşirii pe piaţă";

- înregistrarea a tot ceea ce este înregistrabil (brevetabil, înregistrabil ca desene / modele etc.), publicarea a tot ceea ce este publicabil, valorificarea industrială practică (după caz - industrială sau în alte sfere) a tot ceea ce este valorificabil.

Remarci

a) Există elemente de proprietate intelectuală pentru care secretul şi prevenirea divulgării sau a sustragerii sunt permanente şi nu urmează brevetare sau publicare: anumite aspecte ale know-how, colecţii de informaţii din bănci de date ş.a.

b) Cu privire la înregistrare sau, după caz, publicare, este necesar să fie construită o strategie optimizată, minimizând riscuri contradictorii:

- cât mai târziu, înainte de momentul lansării produselor pe piaţă (dacă este cazul), pentru a surprinde pe concurenţi (care, aflând intenţiile, pot realiza creaţii diferite în aceeaşi direcţie, reducând segmentul de piaţă disponibil); pentru a putea beneficia de perioada de protecţie pentru activitate de producţie proprie sau sub licenţă; pentru a putea realiza protecţia internaţională, care expiră la termene ce decurg de la data constituirii depozitului naţional; pentru a realiza soluţii / lucrări ştiinţifice suficient finisate profesional, cât mai puţin vulnerabile;

- cât mai devreme, pentru a preveni brevetarea / publicarea, în ţară sau în străinătate, de către concurenţi care au ajuns la aceleaşi soluţii, fie în mod independent, fie prin scurgere de informaţii.

Coroborarea celor două componente de strategie menţionate implică cerinţa: cât mai devreme - în ceea ce priveşte finalizarea tehnică şi pregătirea aplicării soluţiei create.

Publicarea unor soluţii brevetabile este sub incidenţa legislaţiei şi a reglementărilor internaţionale pentru invenţii, în sensul că publicarea distruge caracterul de noutate, necesar pentru acceptarea unei cereri de brevet. Singura excepţie o constituie divulgarea care emană de la autor sau de la succesorul său în drepturi pentru invenţii şi desene, care nu distruge noutatea cu 12 luni înainte de înregistrare.

În ceea ce priveşte operele pur ştiinţifice, ideile, descoperirile etc., optimul menţionat se plasează, de regulă, mai mult în zona "publicare cât mai devreme", pentru a preveni publicarea de către concurenţi (ştiinţifici) posibili; de avut în vedere, de asemenea, faptul că progresul ştiinţific se realizează prin circulaţia liberă a ideilor, prin dialogul ştiinţific. Totuşi, sunt necesare şi în acest caz elemente de temporizare, pentru a se putea prezenta lucrări suficient finisate profesional, cât mai puţin vulnerabile.

Există, de asemenea, problema unei optimizări decizionale privind publicarea în ţară / publicarea în străinătate. Publicarea în ţară se poate realiza mai rapid (şi prezentând contribuţii ştiinţifice mai modeste) decât în publicaţii de circulaţie internaţională, dar prin publicarea în ţară se poate pierde caracterul de noutate internaţională, datorită circulaţiei practic limitate şi necontrolabile internaţional a publicaţiilor tehnico-ştiinţifice româneşti, precum şi datorită pierderii dreptului de acces ulterior la publicaţii de circulaţie internaţională (care nu primesc decât lucrări inedite).

Protecţia prin mărci se referă, în cazul lucrărilor de cercetare - dezvoltare, la:

- marca de serviciu a institutului, care confirmă un ansamblu de realizări valoroase anterioare, devenite notorii, şi, pe această bază, constituie un suport pentru comercializarea acestora (inclusiv pe "piaţa ştiinţifică"), precum şi pentru demararea şi promovarea unor realizări viitoare; sub marca de serviciu, institutul poate efectua şi promova activităţi diverse: deschidere de noi direcţii de cercetare, noi sfere de aplicare, consultanţă, organizare de manifestări ştiinţifice, training etc.

- mărcile produselor, care, asociate cu brevete şi cu elemente de calitate / performanţă, consolidează poziţia pe piaţă a produselor / serviciilor.

În majoritatea cazurilor, la cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală către un titular, creatorul îşi păstrează anumite drepturi de autor, morale sau / şi materiale; totuşi, pot exista situaţii (generice, sau în funcţie de negocierea dintre autor şi titular) în care creatorul este anonim. Principalele cazuri de acest fel sunt următoarele:

a) elaborarea anumitor documente de uz public: prevederi pentru proiecte de legi, elaborarea de norme, standarde, alte reglementări, la care, de regulă, autorul ca persoană fizică se retrage în favoarea instituţiei care aprobă documentele şi care le dă putere de operare (cu atât mai mult cu cât, de regulă, aceste documente, în forma lor finală, suferă numeroase modificări faţă de forma iniţială, devenind practic opere colective. Totuşi, în istorie, unele legi au rămas cu numele personalităţii care le-a promovat);

b) realizarea, într-un anumit cadru instituţional şi cu număr mare de

participanţi, adesea - succesiv pe perioade îndelungate de timp, a anumitor creaţii colective: bănci de date, know how (în acest context, diferiţi autori individuali îşi pot păstra dreptul de autor pentru contribuţii ştiinţifice delimitate, proprii);

c) realizarea creaţiilor de design care au drept obiect mărci, reprezentări publicitare etc., unde autorul se retrage în favoarea societăţii / instituţiei pe care o reprezintă creaţia de design;

d) cazurile în care autorul îşi vinde nu numai creaţia, ci şi dreptul de autor, prin negocierea corespunzătoare a preţului şi a condiţiilor vânzării către viitorul titular.

Problematica proprietăţii intelectuale trebuie să fie soluţionată, de regulă, la două niveluri, legate între ele:

- nivelul relaţiilor între unitatea beneficiară şi institut (presupunând că "unitatea beneficiară" este clientul care finanţează şi aplică rezultatele create);

- nivelul relaţiilor între institut şi autor.

Dacă unitatea beneficiară care aplică rezultatele este diferită de unitatea (instituţia) care finanţează lucrarea de cercetare (cazul cercetărilor finanţate de Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, din fonduri publice, având ca obiectiv realizarea unor soluţii destinate să se aplice în diferite unităţi economice), sistemul de relaţii se complică, devenind aşa cum este reprezentat în fig. 2.

Fig. 2. Sistemul de relaţii în sfera proprietăţii intelectuale

În partea inferioară a fig. 2, se ilustrează grafic intuitiv faptul că toate drepturile de proprietate intelectuală sunt negociabile în limite largi, atât între unitatea beneficiară / finanţatoare şi institut, cât şi între institut şi autor, în funcţie de nivelul de plăţi la care se face vânzarea / cumpărarea drepturilor respective. Se prezintă, figurativ, faptul că, la rest de condiţii date şi conform unor uzanţe normale de economie de piaţă, cu cât beneficiarul plăteşte mai puţin institutului pentru un contract de cercetare (de la stânga spre dreapta în figură), cu atât obligaţiile asumate de institut privind proprietatea intelectuală sunt mai mici, drepturile beneficiarului sunt mai mici, drepturile institutului de a-şi valorifica independent creaţiile sunt mai mari - şi vice-versa (de la dreapta spre stânga). Similar, la nivelul relaţiilor institut - autor, cu cât autorul este plătit mai puţin - are un salariu mai mic (de la stânga spre dreapta), cu atât i se poate pretinde o misiune de serviciu mai puţin conturată, cu atât drepturile institutului sunt mai mici şi drepturile autorului sunt mai mari pentru a revendica rolul de titular al proprietăţii intelectuale - şi vice-versa (de la dreapta spre stânga). Toate acestea constituie direcţii în care este necesar să se acţioneze, starea de lucruri actuală fiind, de regulă, neconformă cu cele arătate.

In relaţia cercetare-dezvoltare (C&D) - proprietate intelectuală (PI) există mai multe situaţii posibile:

- creaţiile sunt realizate ca urmare şi în cadrul unui contract de cercetare încheiat între institut şi beneficiar, contract care prevede ca obligaţie contractuală realizarea de către unitatea de cercetare a unei creaţii originale, dintr-o anumită categorie de proprietate intelectuală; în mod corespunzător, la nivelul relaţiei institut - cercetător, cercetătorul realizează creaţia ca urmare a unei misiuni exprese ("misiune inventivă", în cazul invenţiilor; "misiune creativă", în designul industrial);

- lucrarea (în cadrul căreia se realizează creaţiile) este "comandată" de un beneficiar, sau decurge dintr-un program de cercetare cu caracter concret-orientat (definit printr-un scop concret care trebuie realizat, ca funcţionalitate şi ca performanţe ce trebuie atinse) , dar nu este prevăzută o obligaţie expresă privind nivelul de protejabilitate a creaţiilor ce vor fi elaborate;

- lucrarea este iniţiată de institut / cercetător şi sprijinită financiar de Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, în cadrul unui program-cadru de cercetare, cu caracter de domeniu ştiinţific sau tehnologic - de asemenea, fără obligaţii exprese de protejabilitate;

- creaţiile sunt realizate în cadrul unei misiuni inventive impuse intern de către institut, conform strategiei sale, chiar dacă nu este impusă prin contractul cu beneficiarul;

- creaţiile constituie realizări spontane, neîncredinţate explicit, obţinute în cadrul activităţii curente de cercetare, utilizând baza materială şi informaţională a unităţii de cercetare şi timpul de serviciu;

- creaţiile sunt realizate în afara activităţii de serviciu (cercetători în timpul lor liber; salariaţi din activităţi - altele decât cele de cercetare, sau nesalariaţi).

Obligaţia contractuală expresă de a realiza o creaţie/creaţii, respectiv "misiunea inventivă", poate fi:

a) obligaţia de a realiza o anumită soluţie concretă, la parameri daţi, brevetabilă (în România; în alte ţări, specificate; oriunde);

b) obligaţia de a realiza o anumită soluţie concretă brevetabilă, care să ocolească soluţiile protejate cunoscute (în România; în alte ţări, specificate; oriunde);

c) obligaţia de a realiza soluţii brevetabile şi valorificabile, indiferent de destinaţia concretă a acestora (cu scopul îmbogăţirii stocului de soluţii de care dispune institutul), într-un domeniu de specialitate, într-o anumită sferă de aplicaţii (program cu caracter de cadru general) sau indiferent în ce domeniu de specialitate sau în ce sferă de aplicaţii. 

Obligaţia de a realiza o anumită soluţie concretă în cadrul misiunii inventive (cazurile a sau b de mai sus) se defineşte, în general, prin:

- numele persoanelor cărora li se încredinţează misiunea;

- obiectivul, scopul, funcţia ce trebuie să fie realizată, cerinţele de utilitate ce trebuie să fie îndeplinite;

- nivelul performanţelor tehnice şi economice de atins;

- condiţiile puse la dispoziţie (colaboratori, aparatură, resurse financiare etc.);

- după caz - ponderea, numărul, caracterul determinant sau auxiliar al soluţiilor originale protejabile, în cadrul soluţiei de ansamblu;

- termen(e).

Cu referire la institute, conţinutul misiunii inventive poate constitui o obligaţie contractuală între institut şi beneficiar, institutul trebuind să-şi asigure, la rândul său, îndeplinirea acestei obligaţii prin acte adiţionale la contractele de muncă încheiate cu cercetătorii care vor realiza misiunea inventivă, sau / şi prin contractele cu eventualii colaboratori de specialitate sau cercetători angajaţi special pentru realizarea contractului de cercetare respectiv. În cazul c, misiunea inventivă poate constitui obiect al contractului de muncă. În toate cazurile, misiunea inventivă trebuie să se regăsească fie în salarizarea cercetătorilor / colaboratorilor respectivi (dar cu clauze care să stabilească ce se va petrece în cazul nerealizării, întru totul sau parţial, a misiunii inventive), fie în clauze contractuale prin care să se asigure creatorilor venituri suplimentare convenite - în cazul reuşitei misiunii inventive.

De menţionat că, prin prevederile legale în vigoare (Legea nr. 64/1991, art. 5 alin. 1 a) coroborat cu alin. 2; Legea nr. 129/1992, art. 5 a), se poate asimila contractul de cercetare cu un contract cu misiune inventivă / creativă încredinţată în mod explicit; adică, o creaţie realizată în cadrul unui contract de cercetare are practic acelaşi regim ca şi o creaţie realizată în cadrul unei misiuni inventive. Totuşi, Legea nr. 64/1991, art. citat, prevede, pentru contractele de cercetare, posibilitatea de excepţie: "în lipsa unei clauze contrare".

Cu privire la relaţia dintre unitatea beneficiară şi institut, de regulă, la rest de condiţii date, pentru o aceeaşi creaţie intelectuală şi în funcţie de abilitatea, puterea de negociere şi poziţia pe piaţă a fiecăreia dintre părţi, prin contract se pot prevedea variantele din tabelul 2, unde se adoptă convenţia A < B < C < D < E, privind nivelul plăţilor beneficiarului către institutul executant. Tabelul nu cuprinde cazul contractelor de cercetare finanţate din fonduri publice, caz tratat separat în cadrul prezentului îndrumar (Partea a II-a, § 8.1).

Tabelul 2

Modul de obţinere a rezultatelor	Institutul	Beneficiarul
Realizare din proprie iniţiativă a institutului şi din resurse proprii ale acestuia	Titular	Licenţă - nivel D - licenţă neexclusivă - nivel E - licenţă exclusivă
Realizare în cadrul unui contract direct de cercetare
- nivel A	Titular	Licenţă gratuită neexclusivă
- nivel B	Titular	Licenţă gratuită exclusivă
- nivel C	Autor	Titular

Plăţi beneficiar - institut: A < B < C < D < E

Plăţile pot fi negociate cu o componentă fixă (plată forfetară, egală cu zero în cazul licenţei gratuite) sau / şi una variabilă (redevenţe, în funcţie de volumul de aplicare). Licenţele, neexclusive sau exclusive, pot fi limitate sau nelimitate (privind durata, volumul de aplicare, teritoriul).

În mod similar, pentru relaţia dintre institut şi autor, situaţiile caracteristice sunt sintetizate în tabelul 3.

Tabelul 3

Modul de obţinere a rezultatelor	Autorul	Institutul
Realizare în afara sarcinilor de serviciu, fără utilizarea bazei materiale a institutului	Titular	-
Realizare în afara sarcinilor de serviciu, cu utilizarea bazei materiale şi informaţionale a institutului
- în lipsa unei prevederi exprese contrare în contractul de muncă	Titular	Drept de preferinţă de a deveni titular prin cesiunea autorului
- în cazul unei prevederi exprese în contractul de muncă privind obligaţia de cesiune	Autor; drept la remuneraţie suplimentară	Titular
Realizare în exercitarea funcţiei, în cadrul unui contract de cercetare		Conform celor stabilite privind relaţia institut - beneficiar
- spontan	Autor; drept la remuneraţie suplimentară
- conform prevederilor contractului de cercetare	Autor; drept la remuneraţie suplimentară

În ultimele două rânduri din tabelul 3, este de presupus că, la rest de condiţii egale, remunerarea suplimentară are o componentă ocazională mai mare în cazul realizărilor spontane; în cazul realizărilor în baza unor prevederi contractuale este mai importantă o componentă constantă, de salarizare; la ambele se poate adăuga o componentă de redevenţe.

De reţinut că, spre deosebire de situaţia din perioada dinainte de 1990, legislaţia în vigoare nu mai prevede "criteriul economiilor postcalculate" pentru acordarea unor "recompense", ci veniturile creatorilor se stabilesc exclusiv prin negociere, în funcţie de importanţa creaţiei, de posibilităţile institutului, de politica acestuia privind încurajarea creaţiei de drepturi de proprietate intelectuală etc. Se pot acorda drepturi materiale suplimentare (ocazionale sau permanente) şi înainte de aplicare sau independent de aplicare, în funcţie de politica institutului. Eventuale redevenţe pentru autori se pot negocia ca o parte a redevenţelor încasate de institut de la beneficiari, în cazul aplicării, dacă dimensiunea plăţii iniţiale acordate autorului nu constituie (prin contract) o preluare definitivă de către institut a oricăror drepturi / venituri ulterioare.

PARTEA A II-A

Îndreptar desfăşurat

1. Obiectul îndreptarului

1.1. Noţiuni generale

Proprietatea intelectuală este un ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiile sociale ce decurg din realizarea şi valorificarea creaţiilor intelectuale din domeniile ştiinţei, tehnicii, literaturii, artei etc.

Conform clasificării Organizaţei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale - OMPI, proprietatea intelectuală cuprinde:

- Proprietatea industrială

- Dreptul de autor.

Proprietatea industrială este un ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiile sociale ce decurg din realizarea şi valorificarea creaţiilor tehnice, cum sunt: invenţii, realizări tehnice, modele de utilitate, topografii de circuite integrate, desene şi modele industriale, mărci etc.

Baza protecţiei proprietăţii industriale o constituie Convenţia de la Paris din anul 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale.

Dreptul de autor este un ansamblu de norme juridice care reglementează relaţiile sociale ce decurg din realizarea şi valorificarea operelor ştiinţifice, literare, artistice.

Baza dreptului de autor o constituie Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor artistice, literare şi ştiinţifice din anul 1886.

Convenţia privind constituirea OMPI a fost semnată la Stockholm şi a intrat în vigoare în 1970.

Având în vedere noile tratate ale Uniunii Europene, precum şi faptul că România a semnat în 1993 Acordul de asociere la Uniunea Europeană, sunt de prevăzut noi îmbunătăţiri de armonizare graduală în domeniul proprietăţii intelectuale, la conceptele utilizate pe plan european..

Protecţia şi valorificarea proprietăţii intelectuale constituie, în prezent, o preocupare deosebită a statelor, în contextul dezvoltării continue a schimburilor economice în cadrul economiei de piaţă. Realizarea unor bunuri tot mai performante implică cercetări de amploare, investiţii mari şi eforturi de creaţie deosebite.

Îndreptarul de faţă are în vedere, în principal, prezentarea succintă a fazelor de protecţie a diferitelor categorii de proprietate intelectuală, prezentarea diferitelor relaţii de interdependenţă, care intervin pentru protecţia proprietăţii intelectuale, prezentarea modalităţilor de promovare şi valorificare a proprietăţii intelectuale în ţară şi străinătate, respectarea drepturilor creatorilor privind drepturile băneşti prevăzute de legislaţia în vigoare etc.

Îndreptarul tratează numai categoriile de proprietate intelectuală care au un cadru legislativ în vigoare în România.

1.2. Categoriile proprietăţii intelectuale care formează obiectul îndreptarului

Îndreptarul se referă la următoarele categorii de proprietate intelectuală, recunoscute şi de practica internaţională în domeniu, şi anume:

1. Invenţii

2. Desene şi modele industriale

3. Mărci de fabrică, de comerţ şi de serviciu

4. Dreptul de autor

2. Cadrul legislativ specific

Cadrul juridic general cu prevederi explicite în domeniul proprietăţii intelectuale

- Acordul European, ratificat prin Legea nr. 20/1993

- Acordul între Guvernul României şi SUA, ratificat prin Legea nr. 50/1992

- Legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale nr. 15/1990

- Legea privind combaterea concurenţei neloiale nr. 11/1991

Invenţii

- Legea privind brevetele de invenţie nr. 64/1991

- Aderarea României la Convenţia de la Paris / 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale

- Ratificarea de către România a Convenţiei de la Stockholm / 1967 privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale - OMPI (WIPO)

- Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin HG nr. 152/1992

- Legea privind taxele pentru cererile de brevet de invenţie şi pentru brevetele de invenţie, nr. 120/1992

- Ratificarea de către România a Tratatului de Cooperare în domeniul Brevetelor PCT

Desene şi modele industriale

- Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale nr. 129/1992

- Decretul nr. 62/1991 pentru aderarea României la Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale din 6 noiembrie 1925, cu modificările şi completările ulterioare

Mărci de fabrică, de comerţ şi de serviciu

- Legea mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu nr. 28/1967

- HG nr. 274/1991 privind taxele pentru mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu, precum şi pentru denumirile de origine ale produselor

- HCM nr. 77/1968 privind aplicarea Legii nr. 28/1967

- Legea privind Registrul Comerţului (cu referire la regimul firmelor şi emblemelor) nr. 26/1990

- Aderarea României la Aranjamentul de la Madrid / 1891 privind înregistrarea internaţională a mărcilor, revăzut prin Protocolul de la Madrid / 1989

Dreptul de autor

- Decretul 321/1956 privind dreptul de autor.

- Aderarea României la Convenţia de la Berna / 1886 pentru protecţia operelor literare şi artistice

3. Cadrul instituţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale

3.1. Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - OSIM. Atribuţii

OSIM este organul guvernamental de specialitate, cu autoritate unică pe teritoriul României în asigurarea protecţiei în domeniul proprietăţii industriale, în conformitate cu Legea şi cu prevederile convenţiilor internaţionale la care statul român este parte.

3.1.1. Atribuţii prevăzute în Legea privind brevetele de invenţie nr. 64/1991

- înregistrează, publică şi examinează cererile de brevet de invenţie şi acordă protecţie prin eliberarea brevetului de invenţie;

- este depozitarul Registrului Naţional al cererilor de brevet depuse şi al Registrului Naţional de brevete, în care se înscriu toate datele privind cererile de brevet şi brevetele eliberate;

- administrează, conservă şi dezvoltă prin schimburi internaţionale colecţia naţională de descrieri de invenţii şi realizează baza de date informatice în domeniul invenţiilor;

- efectuează, la cerere, servicii de informare tehnică din descrierile de invenţii româneşti şi străine şi din publicaţiile oficiale de proprietate industrială;

- întreţine relaţii cu organizaţiile guvernamentale similare şi cu organizaţiile internaţionale de specialitate la care statul român este parte;

- acordă la cerere asistenţă în domeniul proprietăţii industriale şi organizează cursuri de instruire pentru specialişti în acest domeniu;

- editează şi publică periodic, în Buletinul oficial de proprietatea industrială al României, date privitoare la cererile de brevet de invenţii şi la brevetele de invenţie.

3.1.2. Atribuţii prevăzute în Legea pentru protecţia desenelor şi modelelor industriale nr. 129/1992

- acordă protecţie prin eliberarea certificatului de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale;

- este depozitarul Registrului Naţional al desenelor şi modelelor industriale înregistrate;

- efectuează, la cerere, informarea din desenele şi modelele industriale publicate;

- întreţine relaţii cu organizaţiile guvernamentale similare şi cu organizaţiile internaţionale de specialitate la care România este membră;

- acordă la cerere asistenţă în domeniul proprietăţii industriale, organizează cursuri de instruire pentru specialişti în domeniu;

- editează şi publică periodic, în Buletinul oficial de proprietate industrială al OSIM, date privitoare la desenele şi modelele industriale.

3.1.3. Atribuţii prevăzute în

Legea mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu nr. 28/1967

- înregistrează, publică şi examinează cererile de marcă şi acordă protecţie pentru eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii;

- verifică condiţiile de formă şi de fond pe baza consultării colecţiei de mărci înregistrate naţional şi internaţional;

- păstrează mărcile înregistrate înainte de a se acorda protecţia solicitată şi contestaţiile prezentate;

- verifică mărcile ce se înregistrează internaţional, care vor putea fi acceptate sau, după caz, li se va refuza protecţia pe teritoriul României dacă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege;

- rezolvă, prin comisia pentru soluţionarea contestaţiilor privind mărcile, contestaţiile primite.

3.2. Agenţia Română pentru Protejarea Drepturilor de Autor

Este instituţia publică, subordonată Ministerului Culturii, care are ca obiect de activitate aplicarea în România a legislaţiei privind dreptul de autor, elaborarea normelor date de executarea acesteia, abilitarea organismelor de gestiune colectivă care funcţionează în condiţiile legii, precum şi reprezentarea României în relaţiile internaţionale privind dreptul de autor.

4. Atribuţiile Ministerului Cercetării şi Tehnologiei şi ale unităţilor C&D, privind protecţia proprietăţii intelectuale

In domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale, MCT şi unităţile de C&D urmăresc în principal:

- orientarea activităţii de C&D spre generarea de creaţii noi, de bunuri de proprietate intelectuală ce se pot proteja în baza reglementărilor legislative;

- elaborarea şi promovarea strategiei de protecţie şi valorificare a creaţiilor tehnice noi;

- sprijin pentru trecerea de la simpla comercializare a rezultatelor activităţii de C&D, a produselor, la comercializarea bunurilor de proprietate intelectuală;

- includerea strategiei de valorificare a proprietăţii intelectuale încă din faza de contractare a activităţii de C&D;

- abordarea temelor de C&D prin cunoaşterea nivelului tehnicii mondiale şi direcţionarea cercetărilor conform tendinţelor manifestate pe plan mondial.

4.1. Atribuţiile Ministerului Cercetării şi Tehnologiei

Ministerul Cercetării şi Tehnologiei are ca obiect de activitate aplicarea strategiei dezvoltării şi a politicii Guvernului în domeniul cercetării ştiinţfice şi dezvoltării tehnologice.

Strategia MCT se bazează pe potenţialul intelectual şi specificul românesc, dar şi pe strategia şi experienţa ţărilor vest-europene în domeniul C&D. Aceasta include un program de restructurare şi reformă a activităţii de C&D, cu scop de stimulare a potenţialului naţional de C&D. Unele din componentele principale ale acestui program sunt inovarea, protecţia şi valorificarea proprietăţii intelectuale. Conform atribuţiilor stabilite, MCT "elaborează politici şi proceduri de sprijinire şi activizare a proceselor de inovare şi transfer tehnologic între unităţile de cercetare şi beneficiarii rezultatelor cercetării".

În domeniul protecţiei şi valorificării proprietăţii intelectuale, se propun următoarele atribuţii specifice pentru MCT:

- stimulează activitatea de C&D generatoare de bunuri de proprietate intelectuală ce pot fi protejate prin lege;

- sprijină aplicarea invenţiilor valoroase tehnic şi economic, promovarea cercetărilor cu rezultate ştiinţifice şi tehnologice valorificabile;

- urmăreşte, ţine în evidenţă şi sprijină în mod special creaţiile de excepţie, finalizarea şi valorificarea acestora;

- gestionează fondurile alocate atât pentru întocmirea de studii de profil, cât şi pentru implementarea invenţiilor;

- sprijină organizarea de manifestări interne şi internaţionale cu tematică de proprietate intelectuală şi participarea la aceste manifestări;

- îndrumă şi controlează centrele de inventică şi centrele de inovare şi afaceri;

- stabileşte metodologia de evaluare a creaţiilor noi, a patrimoniului intelectual al unităţilor de C&D;

- urmăreşte includerea în contractele de cercetare cu unităţile de C&D, a clauzelor specifice legislaţiei de protecţie a proprietăţii intelectuale;

- ţine evidenţa brevetelor de invenţie, a certificatelor de desene şi modele industriale rezultate din contractele de cercetare încheiate de către MCT cu unităţile de C&D;

- sprijină efectuarea de studii privind proprietatea intelectuală;

- se preocupă de statutul consilierilor de proprietate industrială în unităţile de C&D, de precizarea poziţiei acestor consilieri în nomenclatorul de funcţiuni şi în sistemele de salarizare din unităţile de C&D;

- se preocupă de problematica compartimentelor de proprietate intelectuală din unităţile de C&D şi a agenţiei specializate în problemele proprietăţii industriale pentru cercetare-dezvoltare;

- se preocupă de instruirea personalului şi a managerilor din unităţile de C&D în domeniul proprietăţii intelectuale;

- sprijină apariţia unor publicaţii care prezintă probleme de proprietate intelectuală;

- sprijină persoanele fizice în valorificarea invenţiilor ;

- urmăreşte eficienţa utilizării fondurilor pentru implementarea invenţiilor finanţate de MCT;

- participă la elaborarea legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale, pentru aspectele legate de activitatea de cercetare-dezvoltare.

4.2. Atribuţiile unităţilor de C&D

- elaborează strategia proprie de protecţie şi valorificare a creaţiilor tehnice noi;

- elaborează strategia proprie de trecere de la simpla comercializare a rezultatelor activităţii de C&D, a produselor, la comercializarea bunurilor de proprietate intelectuală;

- elaborează strategia proprie de publicitate şi utilizare a mărcilor institutului, în strânsă corelare cu un sistem riguros de asigurare a calităţii serviciilor şi produselor;

- cu prilejul negocierilor de contractare a temelor de cercetare, asigură includerea unor clauze în interesul lor care să precizeze nivelul de noutate şi proprietate intelectuală urmărit şi, în concordanţă cu acesta, drepturile şi obligaţiile părţilor;

- urmăresc şi studiază contrafacerea în activitatea de C&D în vederea alcătuirii unei strategii în cadrul concurenţei pe piaţa internă şi externă şi stabilesc măsuri necesare împiedicării actelor de contrafacere ale terţilor în dauna realizărilor proprii;

- iniţiază şi sprijină protecţia mai multor variante de soluţii tehnice pentru un obiectiv, mărind interesul beneficiarilor pentru achiziţionarea de licenţe;

- asigură stabilirea şi plata drepturilor de retribuţie suplimentară cuvenită autorilor noilor creaţii;

- asigură, în cadrul lucrărilor de cercetare, efectuarea documentării asupra creaţiilor ştiinţifice şi tehnice protejate şi publicate;

- analizează periodic patrimoniul propriu , în vigoare, de proprietate industrială şi asigură menţinerea în vigoare a titlurilor de protecţie considerate profitabile sau cu perspectivă profitabilă;

- instituie şi întreţin un compartiment de proprietate intelectuală sau, după caz, numesc un consilier de proprietate industrială pentru rezolvarea problematicii în domeniu, în cadrul unităţii;

- asigură ca metodologia de avizare a rezultatelor activităţii de C&D desfăşurate în cadrul contractelor să aibă în vedere şi analiza aspectelor de noutate şi de protejare a proprietăţii intelectuale;

- pe măsura posibilităţilor, îşi organizează o bază de documentare tehnico-ştiinţifică, cuprinzând brevete de invenţie şi publicaţii din domeniul proprietăţii intelectuale din profilul propriu;

- iniţiază personalul de cercetare în spiritul respectării legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale, organizează şi asigură respectarea confidenţialităţii şi a secretului comercial de firmă, pentru prevenirea concurenţei neloiale;

- întocmesc lista lucrărilor, datelor, informaţiilor, documentaţiilor secrete ale unităţii şi o aduc la cunoştinţa personalului;

- asigură o retribuţie superioară persoanelor cu aport creativ deosebit din cadrul unităţilor de C&D, participarea acestor persoane la simpozioane, întruniri şi expoziţii naţionale şi internaţionale;

- asigură cunoaşterea şi urmărirea permanentă pe piaţă a concurenţilor şi a actelor lor neloiale; comandă la OSIM cercetare riscului de contrafacere; acţionează în justiţie cazurile clare de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală.

5. Atribuţiile compartimentelor de cercetare, ale personalului de cercetare

şi ale altor categorii de personal, privind protecţia proprietăţii intelectuale

5.1. Atribuţiile compartimentelor de cercetare

Activitatea compartimentelor de C&D are ca obiectiv realizarea sau perfecţionarea unor bunuri de creaţie intelectuală, care să satisfacă necesităţile societăţii. În acest scop, compartimentele de cercetare au următoarele atribuţii:

- organizează colectivele de cercetare, având în vedere prezenţa în aceste colective a specialiştilor cu aport creativ pentru realizarea obiectivelor prevăzute în contracte;

- înainte de abordarea unor teme noi, asigură studierea riscului de contrafacere pentru obiectivele prevăzute în temă;

- au în vedere ca cercetările în domeniu să se desfăşoare cunoscând tendinţele şi creaţiile noi pe plan mondial; asigură cunoaşterea stadiului tehnicii la tema dată;

- veghează ca toate realizările noi obţinute în cadrul compartimentelor să fie protejate conform legislaţiei în vigoare;

- urmăresc ca toate contractele încheiate pentru probleme de cercetare să conţină clauze referitoare la protejarea şi valorificarea proprietăţii intelectuale;

- păstrează confidenţialitatea şi secretul lucrărilor de cercetare din cadrul compartimentelor.

5.2. Atribuţiile personalului de cercetare

Atribuţiile personalului de cercetare în domeniul proprietăţii intelectuale rezultă din atribuţiile compartimentelor de cercetare, la care se adaugă şi alte atribuţii specifice, cum sunt:

- pune în evidenţă şi prezintă elementele de noutate, rezultate în activitatea de cercetare, în documentaţiile întocmite şi cu ocazia avizării fazelor de cercetare;

- colaborează cu compartimentul de proprietate intelectuală pentru protecţia şi valorificarea proprietăţii intelectuale;

- urmăreşte publicarea în reviste de specialitate din ţară şi străinătate a rezultatele cercetărilor fundamentale, descoperirilor etc., cu aprobarea conducerii unităţii;

- înainte de a propune spre publicare articole în reviste de specialitate, analizează implicaţiile publicării asupra protecţiei prin brevete, asupra păstrării secretului comercial în domeniu;

- atribuie caracterul confidenţial, respectiv secret, lucrărilor de C&D în curs, descrierilor de invenţii etc.;

- păstrează confidenţialitatea asupra lucrărilor de cercetare-dezvoltare şi a elementelor de noutate în domeniu, asupra informaţiilor acumulate.

5.3. Atribuţiile altor categorii de personal

În legătură cu protecţia proprietăţii intelectuale, alte categorii de personal au obligaţia, în primul rând, de păstrare a confidenţialităţii şi loialităţii faţă de compartimentul unde îşi desfăşoară activitatea. Personalul tehnic şi de execuţie trebuie să acorde toată atenţia rezolvării problemelor legate de materializarea noilor creaţii din activitatea de cercetare şi îşi aduce propria contribuţie creativă la acestea.

6. Atribuţiile compartimentului de protecţie a proprietăţii intectuale din unităţile de C&D

Compartimentul de protecţie a proprietăţii intelectuale, sau, după caz, consilierul de proprietate intelectuală, trebuie să fie subordonat directorului general, directorului ştiinţific sau secretarului ştiinţific.

Compartimentul răspunde în faţa conducerii unităţii de C&D de efectuarea lucrărilor necesare privind protecţia şi evidenţa invenţiilor, realizărilor tehnice, desenelor şi modelelor industriale, mărcilor şi denumirilor de origine; urmăreşte rezolvarea problemelor privind drepturile de autor pentru care unitatea este titular.

Notă. In prezent (trim. III 1994), numai în 5 unităţi de C&D din aprox. 300, funcţionează 8 consilieri de proprietate industrială autorizaţi de OSIM.

6.1. Atribuţii generale

- întocmeşte şi prezintă spre aprobare conducerii unităţii metodologia internă a unităţii pentru aplicarea legislaţiei în vigoare privind proprietate industrială;

- propune completarea regulamentului intern de organizare şi funcţionare şi a contractului colectiv de muncă cu precizări specifice, în conformitate cu reglementările legale în domeniul proprietăţii industriale;

- participă la elaborarea contractelor de cercetare şi comerciale care includ probleme de protecţie şi de valorificare a proprietăţii intelectuale; vizează aceste documente;

- urmăreşte prevederea, în contractele de muncă sau, după caz, în acte adiţionale la acestea, a obligaţiilor şi a drepturilor salariaţilor privind retribuţii suplimentare în cazul realizării de creaţii de proprietate intelectuală;

- sesizează în scris conducerea când constată abateri sau încălcări ale legislaţiei în vigoare privind proprietatea industrială;

- urmăreşte în buletinele oficiale ale OSIM şi în periodicile ştiinţifice, la târguri şi alte manifestări comerciale, faptele de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală în vigoare ale unităţii;

- elaborează documentaţia tehnică necesară cabinetului juridic pentru declanşarea acţiunii în justiţie, dacă s-au adus prejudicii unităţii de C&D, titulare a unei protecţii;

- se preocupă de achiziţionarea de legislaţie şi publicaţii din domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi în primul rând achiziţionarea de publicaţii OSIM;

- organizează dezbateri, conferinţe, cu aprobarea, sprijinul şi participarea conducerii unităţii; participări la manifestări interne şi internaţionale cu tematică de proprietate industrială;

- informează unitatea de C&D pentru participarea la expoziţii de invenţii, mărci, desene şi modele industriale, organizate la nivel naţional şi internaţional;

- asigură caracterul confidenţial în toate operaţiile privind întocmirea, multiplicarea, transmiterea documentaţiei la OSIM, păstrarea, transportul şi accesul la lucrările privitoare la creaţiile noi elaborate sau existente în cadrul unităţii.

6.2. Atribuţii în domeniul invenţiilor pentru care unitatea este titular

- organizează activitatea de identificare a soluţiilor tehnice noi realizate în cadrul unităţii economice, în colaborare cu compartimentele de specialitate;

- urmăreşte respectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 64/1991 privind stabilirea titularului brevetului de invenţie;

- participă la stabilirea strategiei de brevetare a soluţiilor tehnice noi în concordanţă cu interesele unităţii;

- ajută inventatorii pentru a întocmi documentaţia tehnică necesară protecţiei invenţiei în ţară şi este mandatat de conducătorul unităţii să o depună, în numele unităţii, la OSIM; întocmeşte documentaţia pentru protecţia în străinătate sau, dacă este cazul, urmăreşte întocmirea acesteia la o agenţie specializată;

- ajută la stabilirea cadrului legal privind relaţiile între inventatorii salariaţi şi conducerea unităţii; se ocupă, dacă i s-a delegat competenţa, de întocmirea contractelor care privesc transmiterea drepturilor autorilor salariaţi către unitate;

- urmăreşte achitarea în termenele legale a taxelor pentru cererile de brevet de invenţie şi pentru brevetele de invenţie la care unitatea este titulară;

- conseiază conducerea unităţii pentru precizarea titularilor invenţiilor create în unitate de către salariaţi;

- reprezintă unitatea în procedurile legale în faţa OSIM;

- urmăreşte aplicarea invenţiilor în cadrul unităţii şi ajută compartimentele financiar, plan, contracte, marketing, să efectueze lucrări de:

evidenţă şi urmărire a valorificării invenţiilor unităţii (producţie, comercializare, folosire, export etc.),

postcalcul sau evaluarea efectelor economice sau calitative obţinute prin aplicarea invenţiilor în propria unitate;

aplicare a facilităţilor fiscale în domeniu;

- urmăreşte aplicarea invenţiilor proprii în alte unităţi, în baza clauzelor contractelor de licenţă încheiate cu acestea;

- întocmeşte documentaţia pentru stabilirea şi aprobarea drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor;

- asigură respectarea obligaţiilor unităţii de C&D ca titular de brevet;

- face propuneri pentru valorificarea invenţiilor valoroase, tehnic şi economic;

- menţine legătura cu reţeaua naţională de centre de inovare şi afaceri;

- întocmeşte documentaţia şi colaborează cu OSIM pentru studiile de cercetare a riscului de contrafacere;

- efectuează cercetări documentare de brevete pentru problemele tehnice abordate în cadrul unităţii de C&D, precum şi pentru fundamentarea importului unor licenţe de utilaje, instalaţii, etc.

- organizează brevetotecă de specialitate pe domeniu de activitate, în scopul informării specialiştilor;

- întocmeşte studii de fundamentare a brevetării în străinătate;

- participă la elaborarea strategiei de publicitate şi marketing a unităţii, prin punerea în valoare a datelor publice din invenţii la care unitatea este titular.

6.3. Atribuţii în domeniul realizărilor tehnice

- întocmeşte regulamentul intern privind protecţia realizărilor tehnice în cadrul unităţii de C&D, cu precizarea condiţiilor în care acestea pot fi acceptate, la nivelul unităţii de cercetare;

- asigură întocmirea documentaţiei necesare pentru stabilirea şi aprobarea drepturilor băneşti cuvenite autorilor - personal ajutător sau muncitori, pentru realizările tehnice aplicate în unitate.

6.4. Atribuţii în domeniul desenelor şi modelelor industriale

- elaborează strategia de protecţie a desenelor şi modelelor industriale;

- întocmeşte documentaţia tehnică necesară protecţiei, este mandatatul unităţii şi delegat la OSIM; urmăreşte toate etapele aferente protecţiei, inclusiv plata taxelor legale;

- stabileşte cadrul legal privind relaţiile dintre creatorul unui desen sau model industrial şi conducerea unităţii de C&D, ocupându-se, dacă i s-a delegat competenţa, şi de întocmirea contractelor care privesc transmiterea drepturilor născute din certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial, de la autorul - salariat către institut;

- urmăreşte în publicaţiile oficiale ale OSIM, în alte surse, respectarea drepturilor unităţii privind desenele şi modelele la care unitatea este titulară;

- urmăreşte respectarea drepturilor autorilor desenelor şi modelelor industriale înregistrate;

- aduce la cunoştinţa conducerii unităţii eliberarea de către OSIM a certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial în vederea punerii în valoare a desenului sau modelului industrial înregistrat, prin înscrierea semnului specific protecţiei pentru produs protejat pe produs şi pe toate materialele publicitare.

6.5. Atribuţii în domeniul mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu

- urmăreşte obţinerea protecţiei mărcii institutului;

- elaborează strategia de protecţie a mărcilor, atât pentru serviciile de C&D, cât şi pentru produsele aferente;

- întocmeşte documentaţia tehnică necesară protecţiei şi urmăreşte toate etapele aferente protecţiei, inclusiv plata taxelor legale;

- în cazul mărcilor colective întocmeşte regulamentul de utilizare a mărcii şi lista unităţilor îndreptăţite să utilizeze marca colectivă; după eliberarea certificatului de înregistrare a mărcii, în cazul mărcii colective, difuzează copii după certificatul de înregistrare şi regulamentul de aplicare tuturor unităţilor îndreptăţite să utilizeze marca colectivă; prin conducerea unităţii titulare de marcă, informează celelalte unităţi care utilizează marca colectivă despre necesitatea respectării condiţiei de calitate pentru serviciile şi produsele proprii, în conformitate cu prevederile regulamentului; periodic, urmăreşte activitatea de respectare a prevederilor regulamentului de aplicare a mărcii colective;

- aduce la cunoştinţa unităţii de C&D eliberarea de către OSIM a certificatelor de înregistrare a mărcilor în vederea punerii în valoare a mărcilor înregistrate;

- urmăreşte, împreună cu compartimentul de marketing, înscrierea pe antetul numelui comercial al unităţii, pe ambalajele produselor, materialele documentare etc., a semnului specific protecţiei mărcii .

7. Atribuţiile agenţiilor specializate în proprietate industrială

Pentru asigurarea unei asistenţe tehnice de specialitate, în afara compartimentelor de protecţie a proprietăţii intelectuale din unităţile de C&D şi comerciale, s-au constituit agenţii specializate private, care au următoarele atribuţii principale:

- elaborează, pe bază de contract, documentaţia necesară în vederea protecţiei proprietăţii industriale în ţară şi străinătate şi acordă asistenţă în acest domeniu;

- elaborează documentaţia de valorificare în ţară şi străinătate a titlurilor de proprietate.

Toate lucrările se efectuează sub contract de confidenţialitate.

Până în prezent s-au constituit, în ţară, 12 agenţii specializate în problemele proprietăţii industriale. Aceste agenţii au consilieri autorizaţi de către OSIM în conformitate cu legea 64/1991 şi HG 152/1992.

8. Relaţiile dintre unităţile de C&D si beneficiari privind proprietatea intelectuală

In economia de piaţă, în condiţiile de liberă concurenţă, relaţiile comerciale dintre unităţile de C&D şi beneficiari se desfăşoară pe baza contractelor de cercetare, de studii, proiectare, expertize, evaluări, avizare, întocmire oferte tehnice etc.

Relaţiile contractuale sunt guvernate de principiul libertăţii contractuale şi de reglementările Codului Civil şi ale Codului Comercial Român.

Deoarece activitatea desfăşurată în unităţile C&D generează creaţii intelectuale, se impune ca în contracte să se introducă un capitol special privind drepturile de proprietate intelectuală.

În prezentul capitol, se analizează succint relaţiile dintre unităţile de C&D şi beneficiari şi modul în care pot fi tratate diferite obiecte ale proprietăţii intelectuale.

Contractul trebuie să prevadă obligatoriu clauze de confidenţialitate.

Incălcarea drepturilor de proprietate industrială constituie contrafacere, iar încălcarea drepturilor de autor - plagiat sau, după caz, piraterie.

8.1. Invenţii

- dacă în contractul de cercetare nu se face nici o menţiune privind dreptul asupra invenţiilor ce rezultă din contract, acest drept aparţine unităţii care a comandat cercetarea (art. 5, par. 2 Legea nr. 64/1991);

- dacă unitatea care a comandat cercetarea este Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, apar următoarele situaţii, din punct de vedere al dreptului asupra invenţiilor rezultate din contract:

dacă cercetarea face parte dintr-un program naţional de cercetare şi invenţiile obţinute sunt de importanţă strategică, dreptul de titular al invenţiilor se stabileşte prin contract de către MCT şi poate fi atribuit fie unor organisme special abilitate de MCT, fie unităţilor beneficiare de aplicaţie; se vor prevedea în contract condiţii privind exploatarea invenţiilor şi drepturile cuvenite unităţii de C&D şi inventatorilor. Se poate adopta şi soluţia (uzitată, de exemplu, în programe ale Uniunii Europene) ca unitatea de C&D să fie titular al brevetului, dar MCT, respectiv organismul special abilitat de MCT, să beneficieze de o licenţă neexclusivă gratuită pe termen limitat (unitatea de C&D poate astfel obţine venituri suplimentare, vânzând aceeaşi licenţă altor beneficiari);

în celelalte cazuri, dreptul asupra invenţiilor poate aparţine unităţii de C&D, în contractul cu MCT prevăzându-se condiţii privind valorificarea invenţiilor. La rest de condiţii date, valoarea contractată trebuie să fie mai mare dacă unitatea de C&D nu va fi titular al drepturilor de proprietate intelectuală, decât dacă unitatea de C&D va fi titular (caz în care îşi poate asigura venituri suplimentare prin licenţierea invenţiei). Situaţia este similară dacă unitatea care a comandat cercetarea este un alt minister sau un organism guvernamental;

Alte prevederi:

- dacă unitatea de C&D este titulara brevetului, se poate introduce o clauză în contract prin care se limitează numărul de utilizări a invenţiei; de asemenea, se limitează utilizarea în timp şi spaţiu (de exemplu pentru intern sau / şi export, pe judeţe, pe categorii de unităţi de desfacere etc.);

- pentru extinderea utilizării obiectului invenţiei, transmiterea de drepturi se face pe bază de contract de licenţă sau cesiune (cap. V Legea nr.64/1991), transmiterea producând efecte faţă de terţi de la data înregistrării licenţei la OSIM.

- în cazul transmiterii drepturilor asupra invenţiei, contractul trebuie să prevadă clauze referitoare la redevenţe obţinute din exploatarea invenţiei;

- dacă este oportună protecţia în străinătate a invenţiilor (şi acest lucru este necesar dacă există intenţia de export), în contract se poate prevedea o clauză privind protecţia brevetului în străinătate (în ţările unde urmează să se facă exportul); dacă problema protecţiei în străinătate apare după încheierea contractului, se poate încheia un act adiţional la contractul de C&D;

- părţile pot reglementa prin clauze contractuale problema purităţii de brevet.

Se poate negocia în contract obligaţia pentru beneficiar de a înscrie pe produs, pe instalaţii, pe ambalaje, materiale publicitare, numărul brevetului de invenţie încorporat, ţara sau ţările unde este protejată invenţia.

In stabilirea celor de mai sus, s-au folosit următoarele principii cuprinse în Legea nr.64/1991:

- dreptul exclusiv de exploatare al titularului de brevet de invenţie (art. 2 şi art. 34);

- transmiterea de drepturi (art. 3 şi cap. V).

S-a folosit, de asemenea, principiul negocierii pe bază de contract a drepturilor titularului de brevet de invenţie.

8.2. Desene şi modele industriale

In fiecare contract de cercetare sau proiectare pe care îl încheie o unitate de C&D pentru un obiect vizând creaţii de design, se poate include o clauză privind dreptul unităţii de C&D de înregistrare a desenelor şi modelelor originale care rezultă din lucrare. Se poate menţiona în contract obligativitatea pentru beneficiar de a marca produsul, ambalajele, materialele de prezentare cu simbolul de desen sau model industrial înregistrat, înscriindu-se numele titularului şi numărul certificatului, alături de litera D, majusculă, înscrisă într-un cerc.

8.3. Mărci de fabrică, de comerţ si de serviciu

- unitatea de C&D poate impune în contract ca toate produsele sau instalaţiile realizate conform lucrărilor de C&D să poarte şi marca unităţii de C&D, alături de marca beneficiarului; marca înregistrată a unităţii de C&D va fi însoţită de un R, majusculă, înscris într-un cerc;

- ca o clauză contractuală, se poate prevedea că unitatea de C&D prezintă beneficiarului propuneri pentru stabilirea mărcii de produs, în concordanţă cu interesele unităţii de C&D;

- pe baza acordului cu beneficiarul, unitatea de C&D poate fi autorizată să înregistreze la OSIM, pe numele său, marca de fabrică stabilită;

- părţile pot conveni asupra unui contract de cesiune a mărcii.

8.4. Know how

Contractul de know how cuprinde:

- transmiterea de documentaţii tehnice, inclusiv de execuţie, informaţii practice - aferente realizării unor brevete de invenţie pentru care se predă o licenţă sau independent de astfel de brevete;

- asistenţă tehnică, engineering pentru transferul de tehnologie, pentru valorificarea rezultatelor cercetării;

- condiţii de confidenţialitate, de nediseminare neautorizată de către beneficiar a rezultatelor şi informaţiilor transmise; condiţii privind limitele teritoriale sau volumul de aplicare admis - similar cu un contract de licenţă.

9. Relaţiile dintre unitatea de C&D şi salariaţi privind proprietatea intelectuală

9.1. Relaţiile dintre unitatea de C&D şi salariaţii inventatori

Aceste relaţii sunt reglementate prin art. 5 din Legea privind brevetele de invenţie nr.64/1991 şi explicitate în regula 51 din Regulamentul de aplicare a legii.

9.1.1. Pentru invenţiile realizate de salariaţi în cadrul unui contract de muncă cu misiune inventivă, dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii de C&D, în lipsa unei clauze contractuale contrare.

Contractul de muncă cu misiune inventivă poate fi:

- contract individual de muncă încheiat la angajare,

- contract individual de muncă reînnoit,

- act adiţional la contractul individual de muncă.

In contract se stabileşte explicit misiunea inventivă, domeniul tehnic, problemele tehnice de rezolvat cu aport creativ, nivelul performanţelor tehnice şi economice, se cere explicit brevetabilitatea soluţiei sau soluţiilor tehnice, eventual se impune deliberat ocolirea unor brevete de invenţie în vigoare şi se fac precizări ce conduc la definirea cât mai completă a misiunii inventive.

In contract se prevede remuneraţia suplimentară la care are dreptul salariatul inventator; cuantumul remuneraţiei, modul de plată şi termenele sunt negociabile (remuneraţia suplimentară trebuie să aibă o valoare net superioară remuneraţiei curente).

9.1.2. Pentru invenţiile realizate în cadrul unui contract de cercetare, când dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii de C&D sau unităţii care a comandat cercetarea sau ambelor, unitatea unde este angajat salariatul inventator întocmeşte act adiţional la contractul individual de muncă al salariatului, drepturile băneşti cuvenite acestuia fiind negociabile, înscrise în actul adiţional şi plătite de unitatea de C&D.

9.1.3. Pentru invenţiile realizate de salariat conform art. 5.b, adică prin exercitarea funcţiei sale, în domeniul activităţii unităţii sau cu ajutorul material al unităţii, dacă în contractul individual de muncă este prevăzută o clauză prin care dreptul la brevetul de invenţie aparţine unităţii, drepturile inventatorului se negociază cu unitatea prin act adiţional la contractul individual de muncă.

În funcţie de strategia unităţii, dacă se doreşte ca unităţile de C&D să poată beneficia de aportul salariaţilor în domeniul proprietăţii industriale, se poate introduce în contractele de muncă ale salariaţilor specificaţia "invenţiile realizate în exercitarea funcţiei, în domeniul activităţii unităţii de C&D, prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau ale datelor existente în unitate sau cu ajutorul material al acesteia, aparţin unităţii de C&D, iar drepturile băneşti suplimentare cuvenite autorului (autorilor) în cazul unor invenţii se vor stabili prin negociere în funcţie de importanţa acestor invenţii". În absenţa unei asemenea clauze, precum şi dacă unitatea nu şi-a exprimat interesul în termen de 60 zile de la informarea scrisă de către autor, invenţiile de acest fel aparţin autorului.

9.1.4. În toate situaţiile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 64/1991, inventatorul salariat are obligaţia de a informa în scris conducerea unităţii despre creerea invenţiei;

- dacă invenţia a fost rezolvată în colectiv, informarea trebuie făcută în comun de toţi inventatorii sau de împuternicitul acestora;

- informarea trebuie să cuprindă toate detaliile necesare precizării regimului legal aplicabil şi anume: obiectul invenţiei şi domeniul de aplicare, condiţiile în care a fost creată invenţia şi încadrarea în art. 5 din Legea nr.64/1991 conform opiniei inventatorului;

- dacă dreptul la brevet aparţine unităţii de C&D, informarea va fi însoţită şi de o descriere a invenţiei, conţinând stadiul tehnicii, soluţia propusă şi un exemplu de realizare;

- informarea se face personal de către inventator cu număr de înregistrare la unitate sau prin scrisoare recomandată, cu respectarea confidenţialităţii de ambele părţi;

- termenul de 60 zile prevăzut de art. 5, alin. 5 pentru primirea răspunsului din partea unităţii se consideră de la data înregistării informării însoţite de descriere.

În caz de neînţelegere între salariatul inventator şi unitate cu privire la regimul aplicabil invenţiei, litigiul este de competenţa instanţei judecătoreşti, conform art. 61 din lege;

- în cazul sesizării instanţelor judecătoreşti, pentru asigurarea priorităţii, inventatorul va depune cererea de brevet la OSIM, informând unitatea;

- încălcarea obligaţiei de informare reciprocă atrage răspunderea pentru prejudiciile cauzate;

- salariatul şi unitatea trebuie să se abţină de la orice divulgare până la publicarea cererii de brevet de invenţie.

9.1.5. În cazul în care dreptul la brevetul de invenţie aparţine salariatului (art. 5, b), acesta este obligat să facă prima ofertă de licenţă sau cesiune unităţii de C&D al cărui angajat este, iar unitatea poate să încheie un contract cu inventatorul în termen de 3 luni de la prezentarea ofertei; lipsa unui acord privind preţul contractului necesită adresarea la instanţele judecătoreşti.

Dacă inventatorul acordă asistenţă tehnică unităţii de C&D pentru invenţia sa, se poate încheia un contract între părţi, stabilindu-se şi drepturile băneşti ale acestuia;

9.2. Relaţiile dintre unitatea de C&D şi creatorii de desene şi modele industriale

Relaţiile sunt reglementate în art. 5 din Legea nr. 129/1992.

Reglementările sunt similare cu cele prevăzute în Legea privind brevetele de invenţie nr.64/1991.

10. Relaţiile dintre compartimentele de protecţie a proprietăţii intelectuale şi celelalte compartimente ale unităţii de C&D

In vederea asigurării protecţiei şi valorificării creaţiei în unităţile de C&D, compartimentele de protecţie au relaţii cu foarte multe dintre compartimentele unităţii. Aceste relaţii au în vedere următoarele activităţi:

- director general, director ştiinţific, director tehnic, secretar ştiinţific - aprobarea strategiei de protecţie şi valorificarea obiectivelor de proprietate intelectuală; a documentaţiilor ce se întocmesc în acest domeniu;

- compartimentele de cercetare - întocmirea documentaţiei de protecţie şi valorificare a obiectelor de proprietate intelectuală, consultaţii în domeniu pentru cercetătorii ştiinţifici;

- oficiul juridic - consultaţii juridice privind problemele de contrafacere şi piraterie şi consultaţii privind legislaţia în vigoare;

- colectivul de marketing - prospectarea pieţii în legătură cu valorificarea creaţiilor de proprietate intelectuală;

- comisia de avizare a lucrărilor de C&D - precizarea soluţiilor noi care au fost sau urmează a fi protejate;

- compartiment microproducţie - materializarea noilor soluţii protejate, dacă este cazul valorificării prin producţie proprie;

- colectiv financiar-contabil - elaborarea formelor pentru achitarea taxelor şi a altor lucrări legate de protejarea obiectivelor proprietătii intelectuale;

- colectiv documentare - punerea la dispoziţie a informaţiilor privind proprietatea intelectuală.

11. Asigurarea confidenţialităţii şi a secretului privind proprietatea intelectuală

11.1. Asigurarea confidenţialităţii

În conformitate cu Legea privind brevetele de invenţie nr.64/1991, datele conţinute în descrierile de invenţie sunt considerate confidenţiale până la publicarea brevetelor de invenţie de către OSIM. Divulgarea datelor conţinute în descrierea de invenţie fără acordul unităţii titulare, a inventatorului sau succesorului său în drepturi, este interzisă, indiferent de modul în care diferitele persoane au luat cunoştinţă de aceste date şi oricare ar fi calitatea acestor persoane (mandatari, consilieri în proprietate industrială etc.).

Divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile, a datelor cuprinse în descrierile de invenţie, până la publicarea brevetelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

OSIM asigură confidenţialitatea descrierilor de invenţie de la data depunerii acestora la registratura OSIM până la publicarea brevetelor de invenţie.

Directorul unităţii de C&D / întreprinderii va emite o decizie internă privind categoriile de informaţii şi documente care au regim de confidenţialitate în unitate. Această decizie se aduce la cunoştinţă sub semnătură persoanelor ale căror atribuţii sunt în legătură cu informaţiile sau documentaţiile respective.

11.2. Asigurarea regimului de secret

In conformitate cu Legea privind brevetele de invenţie nr. 64/1991, atribuirea caracterului de secret descrierilor de invenţie din domeniul apărării şi siguranţei naţionale, create pe teritoriul României, revine Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi Serviciului Român de Informaţii, prin reprezentanţii lor oficiali desemnaţi. Reprezentanţii acestor instituţii au obligaţia respectării dispoziţiilor legale şi a angajamentelor semnate cu OSIM, privind confidenţialitatea şi păstrarea secretului descrierilor de invenţie.

Atribuirea caracterului de secret se face numai pentru descrierile de invenţie din domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în termen de 15 zile de la data depozitului reglementat, prin aplicarea pe documentaţia respectivă a ştampilei cu înscrisul "Secret" şi semnătura în clar a reprezentantului care a atribuit acest caracter; în caz contrar, OSIM urmează a aplica procedurile obişnuite prevăzute.

Instituţia care a atribuit caracterul de secret unei descrieri de invenţie, în termen de 60 de zile de la data atribuirii va plăti o taxă anuală de menţinere în regim secret.

Instituţiile menţionate, pentru descrierile de invenţie provenite din unităţile lor, stabilesc caracterul de secret, după caz, înaintea transmiterii lor la OSIM.

OSIM asigură condiţiile necesare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, privind apărarea secretului de stat.

Asigurarea regimului de secret revine şi unităţilor de C&D care pot avea contracte cu instituţiile menţionate şi din care pot apărea brevete de invenţie din domeniul apărării şi siguranţei naţionale. In acest caz, trebuie asigurate toate condiţiile legale pentru: efectuarea cercetărilor în regim de secret, elaborarea, păstrarea, accesul şi manipularea descrierilor de invenţie cărora li se atribuie caracterul de secret; în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind apărarea secretului de stat.

11.3. Asigurarea secretului comercial

In afara asigurării regimurilor de confidenţialitate şi secret stipulate în Legea nr. 64/1991, trebuie ca institutele de C&D, precum şi întreprinderile de înaltă tehnologie sau posesoare de secrete tehnologice sau comerciale de orice natură, să practice o politică de apărare a secretelor de firmă pentru toate categoriile de proprietate intelectuală care privesc aceste unităţi.

Asigurarea secretului este strâns legată de structura administrativă şi fluxul de informaţii din interiorul unităţii de C&D.

Secretul comercial este principalul instrument de protecţie a proprietăţii intelectuale de tipul informaţii, know how etc. El se asigură prin clauze în contractele de muncă individuale, sau prin angajamente de loialitate distincte, încheiate cu salariaţii, cu toţi conducătorii locurilor de muncă, precum şi prin prevederi exprese în regulamentele de organizare şi funcţionare şi regulamentele de ordine interioară, cu responsabilităţi clare privind accesul la informaţii, reguli de păstrare şi de aprobare a copierii documentaţiilor unităţii, de acces la băncile de date, de manevrare a suporţilor magnetici de informaţie, chiar de autorizare a stabilirii de contacte cu personal din firme eventual concurente. Este necesară o formare continuă a personalului privind informaţiile ce se pot prezenta şi discuta în afara unităţii şi cele care constituie secret comercial al unităţii. Se recomandă întocmirea unor liste, aprobate de conducerea unităţii şi aduse la cunoştinţa salariaţilor sub semnătură, privind categoriile de informaţii care constituie secret comercial (ştiinţific, tehnologic, financiar) al unităţii şi competenţele de aprobare a divulgării lor.

Date ale secretului comercial mai pot fi cunoştinţe cu privire la partenerii comerciali şi potenţialul lor, precum şi cunoştinţele specialiştilor care efectuează negocieri.

Precizările făcute impun luarea măsurilor de rigoare, privind asigurarea secretului comercial, circulaţia documentaţiilor de cercetare etc., nu numai în cadrul unităţilor de C&D, ci şi în cadrul MCT, precum şi al beneficiarilor contractelor de cercetare.

Se menţionează că referinţe privind păstrarea secretului în unităţile de C&D sunt prevăzute în contractele colective de muncă şi în contractele individuale. Contractele de licenţă şi know-how trebuie să conţină un capitol special privind secretul comercial.

11.4. Combaterea concurenţei neloiale în unităţile de C&D

În conformitate cu prevderile Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale:

- personalul unităţilor de C&D nu are voie să publice sau să comunice pe orice cale informaţii privind activitatea desfăşurată sau / şi rezultate obţinute, fără aprobarea şefului ierarhic (care, la rândul său, îşi asumă răspunderea pentru acordul dat, conform competenţelor ce îi sunt încredinţate, sau solicită aprobarea conducerii);

- în prezentarea propriilor realizări - inclusiv în documentaţiile de cercetare - este necesar să se evite afirmarea unor performanţe proprii neverificate, precum şi denigrarea unor realizări similare ale altor unităţi, concurente;

- personalul unităţilor de C&D trebuie să nu accepte daruri ori alte avantaje pentru a comunica, explicit sau implicit, imediat sau ulterior, informaţii ce au regim de confidenţialitate, sau prin care se asumă orice obligaţii morale faţă de persoane sau unităţi potenţial concurente, din ţară sau din străinătate;

- personalului care părăseşte unitatea îi este interzisă prin Lege deturnarea clientelei unei unităţi de C&D, prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior în unitatea de C&D.

Prin clauzele de confidenţialitate înscrise în contractul de muncă, salariatul unităţii de C&D trebuie să se oblige să respecte confidenţialitatea asupra informaţiilor deţinute prin activitatea de serviciu, după caz, timp de 1-3 ani după părăsirea serviciului respectiv.

12. Fluxul de operaţii pentru asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale

12.1. Invenţii

Conform legislaţiei în vigoare, "o invenţie este brevetabilă, dacă este nouă, rezultă dintr-o activitate inventivă şi este susceptibilă de aplicare industrială". Obiectul invenţiei poate fi un produs, un procedeu sau o metodă.

O invenţie este nouă dacă nu se regăseşte în stadiul tehnicii mondiale, prin aceasta înţelegându-se totalitatea cunoştinţelor accesibile publicului anterior datei de înregistrare a cererii de brevet sau a datei de prioritate recunoscute.

O invenţie rezultă dintr-o activitate inventivă, dacă pentru un specialist în domeniu nu apare ca evidentă, ţinând seama de cunoştinţele din stadiul tehnicii mondiale.

O invenţie este susceptibilă de aplicare industrială, dacă poate fi utilizată cel puţin într-un domeniu de activitate, în industrie, agricultură sau alt domeniu şi poate fi reprodusă cu aceleaşi performanţe de câte ori se aplică.

Sunt brevetabile soluţiile tehnice noi sau care produc efecte tehnice noi sau deosebite sau generează funcţii noi şi se obţin prin:

- asocierea unor soluţii cunoscute ce se influenţează reciproc;

- modificarea componentelor sau a formei unui obiect;

- înlocuirea unei componente într-un obiect sau instalaţie;

- simplificarea constructivă a unui produs sau procedeu de fabricaţie;

- modificarea parametrilor tehnologici într-un procedeu de fabricaţie;

- modificarea ordinii de succesiune a fazelor unui proces tehnologic, uneori corelate cu modificări ale unor parametri de lucru;

- modificarea compoziţiei chimice a unui produs sau modificarea proporţiilor diferitelor componente chimice;

- modificări ale schemelor electrice şi electronice obţinute prin asocieri de elemente, eliminare de faze, modificare a ordinii elementelor, reducere a complexităţii, înlocuirea unei porţiuni de schemă;

- modificarea parametrilor tehnici, a căii de acţiune sau administrare într-o metodă de tratament, etc.

In vederea asigurării protecţiei invenţiilor care se realizează în cadrul unităţilor de C&D sunt necesare următoarele operaţii (etape):

- contractarea cercetării şi precizarea titularului brevetului;

- documentarea în domeniu;

- conceperea soluţiilor brevetabile;

- întocmirea documentaţiei pentru brevetare;

- înregistrarea cererii de brevet la OSIM;

- înregistrarea cererii de brevet în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie;

- constituirea depozitului naţional reglementar;

- examinarea preliminară;

- publicarea documentaţiei de brevetare;

- întocmirea raportului de documentare;

- examinarea de fond;

- adoptarea hotărârii de acordare sau de respingere a cererii brevetului de invenţie;

- comunicarea de către OSIM a hotărârii adoptate;

- publicarea hotărârii de acordare a brevetului;

- eliberarea brevetului;

- difuzarea brevetului;

- plata taxelor de menţinere în vigoare.

Observaţie. In cazul respingerii propunerii de invenţie sau în cazul brevetării în străinătate, apar şi alte etape specifice.

In continuare, se prezintă pe larg fluxul de operaţii.

12.1.1. Contractarea cercetării

La elaborarea contractului dintre unităţile de C&D şi beneficiari se au în vedere precizările din partea I şi cap. 8 al prezentei lucrări, referitor la relaţiile dintre unităţile de C&D şi beneficiari privind proprietatea intelectuală. Se precizează titularul brevetului de invenţie şi nivelul impus de protecţie (invenţie, mai multe variante tehnice noi brevetabile, know-how etc.).

12.1.2. Documentare pentru stabilirea stadiului tehnicii

Cercetătorii din cadrul unităţilor de C&D, în cursul desfăşurării activităţii lor, inclusiv înainte de elaborarea documentaţiei de brevetare a unei noi soluţii tehnice, trebuie să efectueze o amplă documentare în brevete şi în literatura de specialitate, pentru stabilirea stadiului tehnicii la tema dată.

12.1.3. Intocmirea documentaţiei pentru brevetare

Descrierea invenţiei trebuie să expună invenţia clar şi complet şi să fie redactată astfel încât un specialist în domeniu să poată realiza invenţia pe baza descrierii, fără să desfăşoare o activitate inventivă.

In descriere se pot utiliza formule chimice, relaţii matematice, demonstraţii, date experimentale sau orice alte date care fundamentează teoretic invenţia, explică sau susţin fenomenele care stau la baza invenţiei, atunci când invenţia cuprinde şi fenomene puse în evidenţă de autor.

In descriere nu este permis să se prezinte date de proiectare, calcule, date economice sau informaţii organizatorice.

Descrierea unei propuneri de invenţie cuprinde mai multe capitole ce se succed în ordinea prezentată, fără menţiunea titlurilor, fără sublinieri, fără spaţii intermediare.

Titlul invenţiei

Identic cu cel prezentat în cererea de brevet de invenţie, titlul trebuie să fie formulat clar şi sintetic, să includă noţiuni generice, uzuale pentru specialişti, să fie corect din punct de vedere ştiinţific.

Un titlu corect formulat permite stabilirea cu uşurinţă a domeniului în care se încadrează invenţia şi încadrarea în clasificarea internaţională de brevete.

Nu este permis ca titlul să cuprindă denumiri comerciale sau să divulge invenţia.

Precizarea domeniului tehnic

Acesta este un capitol introductiv, în care se face o dezvoltare a titlului, cu indicarea domeniului tehnic în care poate fi folosită invenţia, fără detalii care să divulge soluţia tehnică de brevetare.

Dacă soluţia tehnică este complementară la o invenţie brevetată anterior şi menţinută în vigoare, aici se face menţiunea de invenţie complementară.

Stadiul anterior al tehnicii

In acest capitol se prezintă succint soluţiile tehnice anterioare cele mai apropiate de soluţia de brevetat, soluţii cunoscute de către inventator sau solicitant. Pentru fiecare soluţie se precizează lipsurile sau dezavantajele pe care le prezintă şi pe care le elimină soluţia tehnică propusă spre brevetare.

Dezavantajele pot fi enumerate după fiecare soluţie tehnică sau la sfârşitul capitolului pentru toate soluţiile tehnice prezentate, aprecierea făcându-se obiectiv, fără exagerare.

In cazul invenţiilor complexe, prezentarea stadiului anterior al tehnicii va cuprinde cel puţin o soluţie tehnică pentru fiecare obiect al invenţiei, respectându-se ordinea din titlu.

In cazul invenţiilor complementare, se pot face referiri numai la invenţia principală, dacă ulterior înregistrării acesteia nu au mai fost înregistrate soluţii tehnice noi apropiate.

Expunerea invenţiei

Se prezintă într-o formulare generală problema tehnică pe care o rezolvă invenţia, soluţia de rezolvare şi elementele de noutate în concordanţă cu revendicările; se pot folosi formule chimice, relaţii matematice sau orice date strict necesare pentru fundamentarea teoretică a soluţiei propuse.

Dacă descrierea se referă la o invenţie complexă cu caracter unitar, se va face prezentarea pentru fiecare obiect al invenţiei în parte, în ordinea din titlu, scoţându-se în evidenţă caracterul unitar al invenţiei.

Expunerea invenţiei va fi însoţită de prezentarea avantajelor soluţiei propuse. Prezentarea se face prin enumerare, realist, fără motivări. Avantejele trebuie să fie valabile pentru întreg domeniul de aplicare al invenţiei şi să pună în evidenţă evoluţia pe care o reprezintă soluţia tehnică propusă în comparaţie cu soluţiile tehnice prezentate în stadiul anterior al tehnicii.

Prezentarea desenelor explicative

Desenele explicative, dacă sunt necesare, se pot prezenta sub formă de vederi, secţiuni, proiecţii axonometrice, scheme hidraulice, pneumatice, electrice, electronice, scheme bloc, scheme cinematice etc.

Pe desene se vor utiliza: cifre arabe pentru numărul figurilor şi pentru reperele curente, cifre romane pentru planele de secţiune, litere mici ale alfabetului latin pentru detaliile de formă, litere majuscule ale alfabetului latin pentru ansambluri, litere ale alfabetului grecesc pentru unghiuri. Pentru schemele electrice, pneumatice, hidraulice etc. se folosesc simboluri standardizate. Pentru schemele bloc se pot utiliza şi cifre arabe sau litere mari ale alfabetului latin.

Desenele nu trebuie să conţină texte; se admit cuvinte ca "aer", "abur", etc. Pe scheme şi diagrame care prezintă un proces tehnologic se pot folosi câteva cuvinte cheie, strict necesare înţelegerii procesului. Poziţionarea fiecărui cuvânt trebuie să se facă astfel încât înlocuirea lui să nu afecteze vreo linie a desenului.

Se consideră desene schemele şi diagramele, nu şi tabelele.

Desenele trebuie să scoată în evidenţă în detaliu acele părţi ale obiectului invenţiei care cuprind elementele de noutate ale soluţiei tehnice.

Ca formă de prezentare:

- desenele vor fi format A4, excepţional A3;

- se execută pe material ce permite reproducerea electrostatică;

- filele nu au chenar şi nici linii de delimitare;

- marginile libere au minim 2,5 cm.

Prezentarea detaliată a obiectului invenţiei

In acest capitol se face o prezentare de detaliu a obiectului invenţiei de protejat, într-un mod clar, complet şi corect, folosind noţiuni tehnice consacrate.

Se prezintă cel puţin un exemplu de realizare a invenţiei. Prezentarea se face şi în legătură cu desenele explicative, dacă acestea există, sau este numai sub formă de text; o persoană de specialitate în domeniu, folosind descrierea, să poată aplica invenţia fără să desfăşoare o activitate inventivă.

Descrierea unui ansamblu începe cu prezentarea elementelor principale în ordine funcţională sau constructivă şi continuă cu elementele de detaliu. Elementele componente nu se prezintă ca o simplă enumerare, ci cu menţionarea rolului sau a funcţiei proprii şi în interacţiune funcţională cu celelelte elemente ale ansamblului.

După prezentarea ansamblului în stare statică, urmează prezentarea funcţională.

Pentru procedeele cu parametri caracteristici ce variază în anumite limite, exemplul de realizare trebuie să prezinte procedeul cel puţin la limitele extreme.

In descriere se pot prezenta algoritmi, modele matematice, dar exemplul de realizare nu se poate baza exclusiv pe acestea.

Semnele de referinţă prezente pe desen trebuie să se regăsească şi în descriere şi invers.

La introducerea în textul descrierii pentru prima oară a unui element component, acesta se exprimă printr-un substantiv însoţit de articol nehotărât (o supapă, un cornier), urmând ca în menţiunile ulterioare să se exprime prin substantiv însoţit de articol hotărât.

Revendicări

Revendicările definesc întinderea protecţiei conferite de brevet.

Este foarte important modul de formulare a revendicărilor, de aceasta depinzând în principal brevetarea invenţiei.

Revendicările evidenţiază elementele noi, distincte, ale soluţiei de brevetat faţă de soluţiile cunoscute din stadiul actual al tehnicii.

Intre revendicări, expunerea invenţiei şi prezentarea exemplului de realizare trebuie să fie o concordanţă deplină.

Revendicarea cuprinde:

- un preambul care conţine titlul integral al invenţiei, domeniul de aplicare, extrase din partea de început a descrierii şi elementele comune tuturor soluţiilor tehnice cunoscute, extrase din stadiul tehnicii;

- o parte caracteristică precedată de formula "caracterizat prin aceea că", parte care cuprinde elementele de noutate ale soluţiei de brevetat.

Prezentarea elementelor noi se face în interdependenţa lor constructivă, funcţională, sinergetică şi nu ca o simplă enumerare.

Cuprinsul revendicării se formulează într-o singură frază. Pentru o redare mai clară a elementelor de noutate semnele de referinţă se înscriu între paranteze.

Dacă se formulează mai multe revendicări, ele se numerotează cu cifre arabe, în ordinea de succesiune. Titlul invenţiei se prezintă numai în prima revendicare, în celelalte titlul menţionându-se numai parţial, după care se foloseşte o expresie de legătură cu prima revendicare sau cu revendicarea anterioară la care face referire.

Dacă invenţia este complementară, în preambulul primei revendicări se face referire la invenţia principală.

Prima revendicare, în care se prezintă elementele noi, relevante pentru noua soluţie tehnică, este o revendicare independentă; aceasta poate fi însoţită de mai multe revendicări dependente, ce explicitează elementele tehnice deja prezentate în revendicarea independentă.

In cazul unei invenţii complexe, la care se respectă criteriul unităţii invenţiei, pentru fiecare obiect al invenţiei se formulează câte o revendicare independentă.

Revendicările pot conţine tabele, formule chimice sau matematice esenţiale pentru definirea noutăţii invenţiei, dar nu pot conţine desene, grafice, programe de calculator.

Revendicările formează un capitol care se scrie pe o pagină separată şi poartă titlul de "Revendicări" sau "Revendicare".

Nu constituie revendicări:

- însăşi problema tehnică, chiar dacă este noutate mondială;

- avantajele obţinute în urma aplicării invenţiei;

- domeniul de utilizare, chiar dacă soluţia nu a mai fost folosită în acest domeniu;

- modul de funcţionare.

Bibliografie

Bibliografia cuprinde materialul documentar folosit la elaborarea capitolului "Stadiul tehnicii". Aceste informaţii trebuie furnizate astfel încât materialul documentar pertinent să poată fi identificat fără dificultate.

Rezumat

Rezumatul se adresează specialiştilor, ajutându-i să decidă dacă este de interes să consulte Brevetul de invenţie. Rezumatul trebuie să indice domeniul tehnic, domeniul de folosire a invenţiei, problema tehnică şi esenţa soluţiei tehnice noi. In rezumat vor fi menţionate, între paranteze, semnele de referinţă corespunzătoare elementelor de noutate din desene.

Dacă se doreşte ca alături de rezumat să se publice o figură explicativă sau o formulă chimică, trebuie să se facă această precizare. Rezumatul este o prezentare sintetică care nu trebuie să depăşească 150 de cuvinte.

Un caz particular: descrierea unei invenţii din domeniul biotehnologiilor

O invenţie din domeniul biotehnologiilor are ca obiect un nou soi de plantă, un hibrid sau o nouă rasă de animale. Capitolul III din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 se referă la protecţia prin brevet a noilor soiuri de plante şi rase de animale, prezentând şi definiţii pentru soi, rasă, material de înmulţire, ameliorator, menţinător.

Descrierea unei invenţii din domeniul biotehnologiilor prezintă unele particularităţi faţă de descrierile de invenţii din alte domenii:

- dacă obiectul invenţiei este un microorganism, descrierea va trebui să cuprindă şi caracteristicile morfologice, taxonomice şi biochimice ale acestuia şi cel puţin un procedeu de obţinere a microorganismului (art. 18);

- dacă obiectul invenţiei este un nou procedeu de obţinere a unui microorganism cu cel puţin o caracteristică morfologică, taxonomică sau biochimică nouă, descrierea va conţine obligatoriu şi următoarele elemente:

la "stadiul tehnicii" - denumirea microorganismului de referinţă căruia i s-a aplicat noul procedeu, caracteristicile lui, instituţia sau autoritatea de depunere, numele acesteia şi data depunerii;

la "exemplul de realizare", după descrierea procedeului, se prezintă caracteristicile morfologice, taxonomice şi biochimice ale microorganismului obţinut, cu menţionarea acelora care constituie elemente de noutate şi/sau produc efecte tehnice noi.

- dacă obiectul invenţiei este un nucleotid sau secvenţă de acizi aminaţi, în descriere se prezintă şi succesiunea aminoacizilor în nucleotid sau secvenţă.

12.1.4. Completarea cererii de brevet de invenţie

Condiţii de formă ale cererii de brevet

- cererea, descrierea, revendicările şi desenele se întocmesc pe foi separate, format A4 şi se transmit la OSIM în 3 exemplare;

- toate filele descrierii se întocmesc pe o singură faţă, se numerotează în ordine crescătoare, cu cifre arabe şi se dactilografiazâ la 1 1/2 - 2 rânduri;

- fiecare pagină a descrierii exemplarului original poartă semnătura solicitantului;

- dacă există ştersături, corecturi, rânduri intercalate, solicitantul va semna pe original la locul modificării.

Cererile de brevet de invenţie şi corespondenţa referitoare la acestea vor fi întocmite şi depuse la OSIM în limba română.

Odată cu cererea, se poate face şi plata taxei de înregistrare şi a altor taxe, corespunzătoare procedurilor solicitate în cerere.

12.1.5. Intocmirea documentelor anexă (documente care nu condiţionează data depozitului naţional reglementar)

- rezumatul invenţiei,

- procura de reprezentare, pentru cazul când depunerea cererii de brevet se face prin mandatar autorizat din afara unităţii de C&D,

- act de certificare a depunerii microorganismelor, dacă cererea se referă la un microorganism,

- act de transmitere a dreptului la eliberarea brevetului de invenţie dacă inventatorul sau inventatorii au cedat dreptul la eliberarea brevetului înainte de depunerea cererii de brevet.

12.1.6. Inregistrarea cererii de brevet de invenţie la registratura OSIM

- depunerea la OSIM a cererii de brevet de invenţie, a descrierii, desenelor, revendicărilor şi documentelor anexe în vederea înregistrării;

- înregistrarea cererii de brevet de invenţie;

- returnarea către solicitant a unui exemplar al cererii cu menţionarea numărului de înregistrate şi a lipsurilor constatate.

12.1.7. Inregistrarea în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse

Condiţii minime pentru înregistrare

- cererea, în limba română, cu solicitarea expresă a eliberării unui brevet pentru o invenţie cu titlu precizat;

- un text, care să îndeplinească condiţiile pentru a putea fi descriere de invenţie;

- datele de identificare a solicitantului (nume, adresă exactă).

12.1.8. Constituirea depozitului naţional reglementar

Prin depunerea la OSIM a cererii de brevet de invenţie, cu datele de idenficare ale solicitantului, împreună cu descrierea invenţiei, revendicările şi desenele, se constituie depozitul naţional reglementar.

12.1.9. Plata taxei de înregistrare şi a altor taxe

corespunzătoare procedurilor solicitate în cerere

Se face în cuantumul prevăzut de Lege.

12.1.10. Examinarea preliminară

- examinarea preliminară a depozitului cererii de brevet,

- transmiterea de notificări solicitantului cu acordarea termenului de răspuns,

- formularea de către solicitant, în termen, a răspunsului la notificările OSIM.

12.1.11. Publicarea

- publicarea cererii de brevet de invenţie pentru care s-a constituit depozit naţional reglementar, s-a plătit taxa şi se solicită această procedură; publicarea se face de către OSIM prin punerea la dispoziţia publicului a cererii la sala de lectură a OSIM; rezumatul se publică în Buletinul Oficial de proprietate industrială.

Publicarea cererii de brevet este indicată atunci când unitatea de C&D doreşte să aducă la cunoştinţa terţilor că are dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei, înainte de luarea hotărîrii de către OSIM (protecţie provizorie).

12.1.12. Raport de documentare

- întocmirea de către OSIM a raportului de documentare, dacă a fost cerută această procedură şi sunt îndeplinite condiţiile legale;

- publicarea raportului de documentare simultan cu publicarea cererii de brevet sau ulterior;

- transmiterea raportului de documentare la solicitant;

- modificarea revendicărilor (dacă este cazul) şi transmiterea lor la OSIM, după publicarea cererii de brevet de invenţie şi a raportului de documentare.

12.1.13. Examinarea de fond

- începerea examinării de fond de către examinatorul de stat de specialitate din OSIM, după plata taxei de examinare stabilite prin Lege;

- transmiterea de notificări solicitantului, cu menţionarea termenului de răspuns;

- formularea răspunsului de către solicitant sau solicitarea decalării termenului de răspuns;

- întocmirea raportului de examinare de către examinator, ca urmare a analizei cererii de brevet de invenţie în conformitate cu prevederile legale.

12.1.14. Hotărârea de acordare a brevetului de invenţie sau de respingere a cererii

- analiza raportului de examinare de către comisia de examinare de specialitate din OSIM;

- adoptarea hotărârii de acordare a brevetului de invenţie sau de respingere a cererii de brevet de invenţie;

- comunicarea de către OSIM a hotărârii adoptate solicitantului;

- dacă autorul, solicitantul sau un terţ nu este de acord cu hotărârea adoptată, se poate transmite în termen contestaţie la comisia de reexaminare din OSIM;

- în cazul respingerii contestaţiei, acesta se poate depune cerere la Tribunalul Municipiului Bucureşti.

12.1.15. Publicarea

Se face de către OSIM, în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secţiunea Invenţii, prin publicarea hotărârii de acordare a brevetului; punerea la dispoziţia publicului interesat, la OSIM, a descrierii, revendicărilor şi desenelor timp de 6 luni de la data publicării hotărârii (acestea se publică numai după ce solicitantul şi-a manifestat acordul privind conţinutul materialelor menţionate).

12.1.16. Eliberarea brevetului

- achitarea de către titular a taxei de tipărire şi eliberare a brevetului;

- eliberarea brevetului de invenţie, având ca anexă un exemplar al descrierii tipărite.

12.1.17. Difuzarea

Se difuzează, în ţară şi străinătate, descrierea tipărită a invenţiei, prin publicaţiile OSIM

12.1.18. Plata de către titular a taxelor de menţinere în vigoare

*

* *

12.1.19. Brevetarea invenţiilor româneşti în străinătate

Protecţia prin brevet de invenţie în alte ţări asigură titularului drepturi exclusive de exploatare a invenţiei în ţările respective. Brevetarea în străinătate este asociată de regulă unor acţiuni de comerţ exterior, poate sta la baza acordării unor licenţe şi doar rareori urmăreşte scopuri neeconomice, conjuncturale.

Protecţia prin brevet de invenţie în alte ţări se face în baza unor convenţii internaţionale la care România este parte sau în baza unor acorduri bilaterale. Tara noastră practică în prezent două căi de protecţie a invenţiilor în străinătate: procedura clasică şi procedura PCT (Patent Cooperation Treaty).

Procedura clasică

Solicitantul român beneficiază de un drept de prioritate de 12 luni dacă a depus o cerere de brevet de invenţie într-una din ţările membre ale Uniunii de la Paris (inclusiv România).

Condiţiile care se impun solicitantului sunt:

- depunerea primei cereri să se facă reglementar în România;

- cererile depuse în străinătate şi cea depusă în România să prezinte soluţii tehnice identice;

- invocarea priorităţii să se facă cu o copie a depozitului iniţial, certificată de OSIM, în termen de cel mult 12 luni de la data înregistrării la OSIM; în unele ţări este permisă şi invocarea ulterioară;

- transmiterea certificatului de prioritate să se facă în termen legal;

- plata taxei pentru invocarea priorităţii.

Dacă brevetarea se face după termenul de prioritate, solicitantul trebuie să aibă în vedere ca invenţia să nu fi fost dată publicităţii sau divulgată prin anumite mijloace.

Protejarea prin brevet de invenţie folosind procedura clasică necesită executarea următoarelor operaţii:

- elaborarea studiului de fundamentare a brevetării în străinătate;

- elaborarea încă din stadiul iniţial a unei documentaţii separate pentru fiecare ţară pentru care se doreşte protecţia;

- elaborarea descrierii de invenţie conform condiţiilor specifice din fiecare ţară;

- dacă se doreşte brevetarea în mai multe ţări în termenul de prioritate, se impune întocmirea de traduceri în mai multe limbi, autentificări, procuri etc. într-un timp foarte scurt;

- plata taxelor naţionale.

Procedura PCT

Brevetarea invenţiilor în străinătate prin procedura PCT se face în conformitate cu regula 19, secţiunea 5-a a Regulamentului de aplicare a Legii 64/1991.

"In vederea brevetării invenţiilor în alte state prin procedura PCT, OSIM acţionează în calitate de oficiu receptor pentru cererile internaţionale ai căror solicitanţi sunt cetăţeni români, cetăţeni străini cu domiciliu stabil în România sau persoane juridice române sau străine cu sediul în România, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului PCT şi ale Regulamentului PCT.".

Fluxul de operaţii pentru asigurarea protecţiei prin procedeul PCT cuprinde:

Faza internaţională

- întocmirea cererii internaţionale de către solicitant conform PCT şi Regulamentului PCT, redactarea descrierii, a revendicărilor şi rezumatului făcându-se într-una din limbile: franceză, engleză, germană sau rusă, la alegere;

- verificarea corectitudinii de întocmire a cererii internaţionale de către OSIM, ca oficiu receptor şi transmiterea unei notificări solicitantului cu acordarea unui termen de răspuns;

- dacă cererea internaţională îndeplineşte condiţiile impuse este inscrisă in Registrul cererilor internaţionale depuse şi OSIM acordă un număr de depozit internaţional;

- plata taxelor în moneda şi cuantumul stabilit în ghidul depozantului PCT;

- stabilirea, de către OSIM împreună cu solicitantul, a Administraţiei Internaţionale care să execute procedura PCT pentru cererea internaţională;

- transmiterea, de către OSIM, a originalului cererii la Biroul Internaţional al OMPI şi a unei copii la Administraţia de Documentare Internaţională (ADI);

- efectuarea, de către ADI, a documentării internaţionale şi a raportului de documentare internaţională, cu marcarea gradului de incidenţă asupra revendicărilor;

- transmiterea, de către ADI, a unei copii la Biroul Internaţional şi la solicitant;

- modificarea, o singură dată, de către solicitant, a revendicărilor;

- transmiterea, de către solicitant, a modificărilor însoţite de o declaraţie de motivare la Biroul Internaţional, apoi traducerea modificărilor şi transmiterea lor la oficiile desemnate;

- publicarea cererii internaţionale de către Biroul Internaţional;

- facultativ, în baza unei cereri adresate unei administraţii internaţionale de examinare preliminară, se poate aplica procedura de examinare preliminară internaţională, în scopul formării unei opinii preliminare, fără caracter de decizie;

- întocmirea raportului de examinare preliminară internaţională;

- concluziile raportului de examinare preliminară internaţională pot orienta solicitantul dacă este cazul să continue procedurile de protecţie sau să le sisteze.

Faza naţională

- deschiderea fazei naţionale prin mandatar autorizat;

- transmiterea, de către solicitant, la oficiul desemnat, a unei copii a cererii internaţionale şi a celorlalte documente prevăzute de procedura naţională, achitarea taxelor naţionale;

- transmiterea, de către Biroul Internaţional, a unei copii după raportul de documentare la oficiul desemnat;

- examinarea cererii internaţionale conform legii naţionale şi emiterea unei hotărâri, privind acordarea brevetului sau respingerea cererii (la oficiile alese se folosesc şi rezultatele raportului de examinare preliminară în vederea examinării cererii internaţionale);

- menţinerea în vigoare a brevetului.

Observaţie. In prezentul material nu au fost incluse precizările de detaliu privind termenele şi cuantumul taxelor.

12.2. Desene şi modele industriale

Certificatul de înregistrare a desenului sau modelului industrial este un titlu de protecţie eliberat de OSIM, prin care se recunosc şi se protejează drepturile asupra desenelor şi modelelor industriale.

Un model sau desen industrial al unui produs cu funcţie utilitară poate fi înregistrat dacă are aspect nou, adică dacă nu a mai fost făcut public, în ţară şi străinătate, pentru aceeaşi categorie de produse, înainte de data constituirii depozitului reglementar al cererii sau a priorităţii recunoscute.

Nu se poate înregistra desenul sau modelul industrial al cărui aspect este determinat de o funcţie tehnică; el poate fi înregistrat ca invenţie.

12.2.1. Precizarea titularului cererii de înregistrare

Se face în conformitate cu articolele 3, 4, 5 din Legea 129/1992.

12.2.2. Cererea de înregistrare a desenului şi modelului industrial

- completarea în limba română a cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial pe un formular tip, emis de OSIM cu:

- date de identificare a solicitantului şi autorului;

- indicarea produsului sau produselor la care se referă;

- descrierea sumară a elementelor estetice noi, relevante pentru desenul sau modelul industrial respectiv.

12.2.3. Depunerea la OSIM

Se depun: cererea completată şi 10 reproduceri grafice (identice) ale desenului sau modelului industrial.

12.2.4. Constituirea depozitului naţional reglementar

12.2.5. Inscrierea în Registrul Naţional al cererilor depuse

12.2.6. Depunerea la OSIM a unor documente anexe

(care nu condiţionează data depozitului naţional reglementar):

- procură de reprezentare;

- certificat de garanţie, dacă se invocă expunerea desenului într-o expoziţie;

- act de transmitere a dreptului la eliberarea certificatului de înregistrare;

- dovada de plată a taxelor.

12.2.7. Examinarea preliminară

- analiza preliminară a depozitului naţional reglementar;

- transmiterea de notificări solicitantului cu menţionerea termenului de răspuns;

- formularea răspunsului de către solicitant şi transmiterea în termen util.

12.2.8. Clasificarea cererii conform clasificării internaţionale

12.2.9. Publicarea

Se face de către OSIM, prin publicarea cererii de înregistrare a desenului sau modelului în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială - secţiunea Desene şi Modele Industriale.

12.2.10. Formularea obiecţiunilor de către terţi

12.2.11. Examinarea

- examinarea cererii de înregistrare în conformitate cu prevederile legale;

- hotărârea de admitere sau respingere a înregistrării;

- înregistrarea în Registrul naţional al desenelor şi modelelor industriale, fără examinarea noutăţii;

- întocmirea raportului de examinare, eventual - a unui raport de documentare exclusiv pentru teritoriul României;

- notificarea către solicitant, cu precizarea termenului de răspuns;

- formularea contestaţiilor, dacă este cazul.

12.2.12. Publicarea

În BOPI, secţiunea Desene şi Modele Industriale, se publică următoarele documente:

- cererea de înregistrare şi reproducerile grafice;

- hotărârea de înregistrare luată de OSIM;

- hotărârea Comisiei de examinare şi a Comisiei de reexaminare din OSIM;

- hotărârea Tribunalului Municipiului Bucureşti (dacă este cazul).

12.2.13. Eliberarea certificatului de înregistrare, dacă s-au achitat taxele legale

12.2.14. Reînnoirea certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial la cererea solicitantului, dacă au fost achitate taxele legale pentru reînnoire.

*

* *

12.2.15. Inregistrarea în străinătate

Inregistrarea în străinătate a desenelor şi modelelor industriale create în România se face de către persoana fizică sau juridică îndreptăţită la eliberarea certificatului, numai după depunerea cererii de înregistrare la OSIM.

12.3. Mărci de fabrică, de comerţ şi de serviciu

"Mărcile de fabrică, de comerţ şi de serviciu sunt semne distinctive folosite de unităţile economice pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor unităţi şi pentru a stimula îmbunătăţirea produselor, lucrărilor şi serviciilor" (Legea nr. 28/1967, art. 2).

Certificatul de înregistrare a mărcii este un titlu de protecţie, eliberat de OSIM, prin care se recunosc şi se protejează drepturile asupra mărcilor.

Pentru a putea fi înregistrată, o marcă trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- condiţii de noutate - marca nu trebuie să fie identică sau asemănătoare cu o marcă înregistrată în România. Această apreciere se face sub două aspecte:

continutul mărcii;

produsele şi serviciile la care se referă marca.

Pentru stabilirea noutăţii mărcii, se foloseşte un material de referinţă limitat:

- numai pe teritoriul ţării respective şi, în cadrul acesteia,

- numai în sectorul industrial sau comercial unde se foloseşte marca;

- numai mărcile identice sau asemănătoare aflate în vigoare la momentul respectiv;

- condiţii de constituire a mărcilor pentru a-şi îndeplini funcţiile

distinctivitate

- mărcile să nu fie uzuale,

- să nu fie necesare,

- să nu fie generice,

- să nu fie descriptive pentru produsele şi serviciile la care se referă; excepţie de la regula descriptivităţii fac mărcile pentru produsele farmaceutice, care este, în interesul publicului, să exprime suficient de clar, fie compoziţia, fie maladia pe care o combate;

- să nu fie alcătuite din semne prea simple.

- din conţinutul mărcilor să nu facă parte - fără autorizarea persoanelor în drept - denumiri de organizaţii administrativ teritoriale, aparţinând României, unor ţări străine, organizaţiilor internaţionale, interguvernamentale etc. De asemenea, să nu facă parte semne oficiale de marcare, verificare, calitate, control sau garanţie română sau străină;

- caracterul licit al mărcilor: marca să nu inducă publicul în eroare; să nu fie imorală sau contrară ordinii publice.

12.3.1. Elaborarea (concepţia, designul) mărcii

12.3.2. Intocmirea documentaţiei pentru protecţia mărcii

- completarea cererii de înregistrare a mărcii în limba română pe un formular tip emis de OSIM, cu următoarele informaţii:

- date de identificare titular şi eventual mandatar;

- lista produselor sau serviciilor la care se referă marca;

- semnătura, ştampilă solicitant, eventual mandatar;

- în toate cazurile se anexează următoarele documente:

- dovada existenţei legale a unităţii economice sau a persoanei fizice interesate;

- 10 reproduceri ale mărcii, max. 6/6 cm, alb-negru;

- numai în anumite situaţii, anexarea următoarelor documente:

- procură de reprezentare;

- în cazul mărcii colective, lista intreprinderilor autorizate să folosească marca colectivă si regulamentul de utilizare a mărcii colective;

- autorizarea celor în drept, când marca cuprinde nume sau facsimile de semnături ale unor persoane reputate sau reproduceri de steme, drapele, embleme, semne oficiale conform art. 17 lit. d) şi e) din lege;

- 10 reproduceri color ale mărcii când se revendică culori.

12.3.3. Constituirea depozitului cererii de înregistrare la OSIM

12.3.4. Examinarea constituirii depozitului la OSIM

- examinare preliminară;

- transmiterea de notificări solicitantului cu precizarea termenului de răspuns;

- transmiterea răspunsului de către solicitant;

- înregistrarea în registrul mărcilor depuse la OSIM.

12.3.5. Examinarea de fond şi notificare solicitant

12.3.6. Publicarea depozitului în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială,

secţiunea Mărci.

12.3.7. Formulare opuneri de către terţi, notificări ale OSIM, transmise solicitantului, răspunsurile acestuia.

12.3.8. Publicarea

Publicarea mărcii se face în BOPI, secţiunea Mărci, la capitolul "Mărci înregistrate".

12.3.9. Eliberarea certificatului de înregistrarea a mărcii şi transmiterea acestuia

la titular.

12.3.10. Reînnoirea mărcii, la cererea solicitantului, cu plata taxelor legale.

Reînnoirea este nelimitată în timp şi ea se face la împlinirea termenului de 10 ani.

12.3.11. Inregistrarea mărcilor în străinătate.

Unităţile care doresc să se informeze în legătură cu şansele pe care mărcile lor le au pe anumite pieţe externe pot întreprinde cercetări în străinătate prin mandatari autorizaţi:

- cercetări prealabile înregistrării mărcii, pentru a se verifica condiţiile de distinctivitate şi de coliziune cu mărcile înregistrate anterior;

- cercetări comerciale, în ţările în care folosirea mărcii este hotărâtoare, analizându-se dacă o anumită marcă se foloseşte pe piaţă şi pentru care produse.

Înregistrarea mărcilor în străinătate se poate face pe cale naţională şi pe cale internaţională.

Calea naţională

Înregistrarea mărcilor în străinătate se poate face pe cale naţională, folosind prevederile legii naţionale din fiecare ţară. Datorită dezavantajelor, calea naţională mai este utilizată numai în anumite situaţii:

- dacă ţara în care se doreşte înregistrarea nu este membră a Aranjamentului de la Madrid;

- dacă se impune o înregistrare urgentă, ceea ce implică adresarea direct la Oficiul de Mărci din ţara respectivă.

Calea internaţională

Calea de înregistrare internaţională, urmând principiile Aranjamentului de la Madrid, prezintă simplitate în înregistrare, rapiditate, precum şi cheltuieli reduse.

Conform legislaţiei române, înainte de înregistrarea în străinătate, marca trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să fie înregistrată în ţară, OSIM eliberând certificat de înregistrare;

- dacă nu s-a eliberat certificat de înregistrare, cel puţin să fie constituit depozitul reglementar al mărcii la OSIM şi acesta (OSIM) să avizeze favorabil înregistrarea în străinătate.

Pentru înregistrarea mărcii în străinătate, unitatea interesată trebuie să folosească serviciile unui mandatar autorizat din România.

Sunt necesare următoarele acte pentru a se transmite mandatarului:

- o comandă care ţine loc de contract, prin care solicitantul menţionează ţările unde se solicită înregistrarea şi se obligă să suporte cheltuielile şi comisionul mandatarului;

- certificatul de înregistrare al mărcii la OSIM sau adeverinţa de constituire a depozitului reglementar al mărcii la OSIM şi avizul acestuia pentru înregistrarea în străinătate;

- dovada existenţei legale a intreprinderii:

- procură de reprezentare a solicitantului;

- lista produselor şi serviciilor la care se referă marca (în limba engleză sau franceză);

- un număr de reproduceri ale mărcii.

Actele ce se transmit în străinătate şi forma lor

Actele şi procedura care condiţionează înregistrarea mărcilor în fiecare ţară sunt cuprinse într-o amplă colecţie, la care este bine să fie abonat orice mandatar autorizat, colecţie ţinută la zi cu modificările legislative.

Pentru înregistrări şi reînnoiri, legile naţionale cer, în primul rând:

- procuri pentru mandatarii din fiecare ţară; formularele se obţin de la mandatari şi se completează de solicitanţi într-una din limbile de circulaţie (franceză, engleză);

- unul dintre cele 2 acte menţionate:

certificatul de înregistrare a mărcii la OSIM (ca de ex.: SUA, Canada, Filipine, Polonia, Grecia, Egipt, Kuweit, Arabia Saudită, Siria);

o dovadă a existenţei legale a întreprinderii, cum este certificatul de înmatriculare în registrul comerţului (ca de ex.: Bulgaria, Australia, Japonia, Columbia, Libia).

Certificatele sunt însoţite de traduceri legalizate într-o limbă de circulaţie:

- declaraţii din care să rezulte fie folosirea anterioară a mărcii pe teritoriul ţării respective, fie intenţia de folosire a mărcilor în viitor (SUA, Anglia, Spania, India, Pakistan).

Procurile sunt acceptate în unele ţări sub semnătură privată - simpla semnătură a directorului întreprinderii şi ştampila (ca de ex.: SUA, Anglia, Canada, Australia, Japonia, India, Polonia, Israel).

In alte ţări, procurile şi celelalte acte trebuie să fie legalizate notarial, iar apoi supralegalizate la Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Consulară şi la consulatul statului în care se trimit (ca de ex.: Grecia, Turcia, Liban, Kuweit, Arabia Saudită, Iran, China, Libia, Mexic, Columbia, Bolivia, Costa Rica).

Caracteristici ale procedurii de înregistrare

- sunt unele ţări în care folosirea mărcii, înainte de înregistrare, este hotărâtoare; acel ce foloseşte primul marca pe piaţă dobândeşte dreptul asupra ei (SUA, Anglia, Canada, Elveţia, Danemarca etc.).

Principiul obligaţiei de folosire a mărcii pentru păstrarea drepturilor asupra ei. Se depun dovezi de folosire efectivă (ambalaje, comenzi, facturi) sau justificări temeinice asupra nefolosirii, în general la 5 ani de la înregistrare (SUA, Mexic, Japonia, Spania, Germania, URSS, Ungaria). In caz contrar, titularul este decăzut din drepturi.

Orice mandatar autorizat deţine informaţii privind actele şi procedura care condiţionează înregistrarea mărcilor în fiecare ţară.

Indiferent de examenul efectuat de Oficii şi care, în principiu, diferă de la ţară la ţară, în urma examenului se ia o hotărâre de eliberare a certificatului de înregistrare şi acest titlu de protecţie ajunge la unitatea solicitantă prin intermediul mandatarului autorizat.

Dacă, în urma examinării, Oficiul dintr-o anumită ţară transmite un aviz de refuz, unitatea solicitantă, împreună cu mandatarul, formulează opuneri şi contestaţii.

Supravegherea mărcii după înregistrare, împotriva eventualelor încălcări, se realizează prin grija întreprinderilor titulare:

- de a urmări mărcile înregistrate internaţional în cadrul Aranjamentului de la Madrid şi publicate în "Les Marques Internationales" (se consultă la OSIM);

- de a urmări mărcile înregistrate naţional la OSIM şi aduse la cunoştinţă prin publicaţia acestui organ;

- de a consulta reclame, prospecte şi cataloage de mărci străine;

- de a angaja consultanţi străini pentru supraveghere, dacă este posibil şi sunt interese majore.

In cazul sesizării unor încălcări:

- se atenţionează firmele în culpă, prin scrisori recomandate;

- dacă este cazul, se pot introduce acţiuni în justiţie, în primul rând pentru contrafacere.

12.4. Lucrări ştiinţifice

Conform Decretului 321/1956 privind dreptul de autor, se consideră autorul unei opere persoana care a creat opera. Dreptul de autor ia naştere din momentul când opera a luat forma de manuscris, schiţă, temă, tablou sau altă formă concretă. Constituie obiect al dreptului de autor "toate operele de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi conţinutul şi forma de exprimare, indiferent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: ...cronici, recenzii, ... cursuri universitare şi orice alte scrieri literare, ştiinţifice şi publicistice; ... operele de ... grafică şi artă decorativă, operele de arhitectură, operele de artă aplicată ..., planurile, schiţele şi lucrările plastice privitoare la oricare ramură a ştiinţei." In cazul lucrărilor ştiinţifice, ca şi în cazul altor opere care fac obiectul dreptului de autor, fluxul de operaţii necesar pentru asigurarea protecţiei proprietăţii intelectuale se rezumă la operaţia de realizare practică a operei. În continuare, unitatea, respectiv fiecare cercetător - autor în parte, urmăresc operele potenţial concurente, spre a verifica dacă nu sunt plagiate, intervenind în justiţie sau, după caz, la alte foruri, dacă s-au adus atingeri drepturilor proprii de autor.

12.5. Programe de calculator

Sub egida OMPI, în 1985, s-a ajuns la înţelegerea generală a statelor membre privind recunoaşterea protejării programelor de calculator prin dreptul de autor. Până la apariţia noii legi privind dreptul de autor, asigurarea protecţiei programelor de calculator se poate realiza, în mod condiţionat, prin contractele ce se pot încheia între autorii sau titularii programelor de calculator şi beneficiar. In acest caz, acţionează principiul libertăţii contractuale, care are la bază Codul Civil, Codul Comercial, precum şi Legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale nr. 15/1990.

In prezent, fluxul de operaţii pentru asigurarea protecţiei programelor de calculator poate fi considerat următorul:

- încheierea contractului cu beneficiarul programului, în care se prevăd drepturi şi obligaţii pentru autor şi beneficiar;

- crearea programului de calculator, în care se pot prevedea mijloace tehnice de împiedicare a utilizării ilicite a programului;

- predarea către beneficiar a programului de calculator prin distribuire sau închiriere conform contractului, cu licenţă privind limitele de utilizare autorizată şi daune pentru utilizare neautorizată;

- urmărirea modului de respectare a clauzelor de asigurare a protecţiei programului de calculator.

Asigurarea protecţiei propriilor programe este condiţionată, la nivelul întregii economii, de combaterea practicilor de piraterie în domeniu. Unităţile de C&D nu au voie să utilizeze programe nelicenţiate; unităţile cu regim de instituţii publice non-profit pot utiliza liber programele de calcul distribuite în regimul "shareware" sau "public domain".

13. Valorificarea proprietăţii intelectuale în ţară şi străinătate

Valorificarea proprietăţii intelectuale este procesul complex de materializare şi punere în valoare prin diverse forme a obiectului creaţiei intelectuale.

Se face precizarea că, în cadrul unei activităţi generale creative eficiente, numai o parte dintre creaţii se valorifică şi că nu se mai pune problema valorificării fiecărei creaţii în parte, riscul ştiinţific şi comercial fiind considerate ca fenomene normale. Totuşi, ofertarea valorificării maxime şi cât mai eficiente trebuie făcută pentru fiecare realizare. Modalităţile de valorificare sunt foarte variate.

13.1. Valorificarea proprietăţii industriale

Deşi protecţia proprietăţii industriale nu se face pe baza eficienţei soluţiilor propuse, valorificarea proprietăţii industriale are la bază tocmai acest criteriu. Pentru a vedea care sunt factorii care determină eficienţa proprietăţii industriale, trebuie să se precizeze mai întâi că titlul de protecţie, care stă la baza oricăror tranzacţii de valorificare, este un act oficial, eliberat de o autoritate guvernamentală unică, naţională, competentă în domeniul proprietăţii industriale, care conferă titularului său mai multe drepturi, printre care cel mai important este dreptul exclusiv de exploatare a proprietăţii industriale. Datorită diversităţii ipostazelor în care poate fi un titlu de protecţie s-a ajuns la concluzia că evaluarea acestor titluri nu se poate face numai pe baza unor calcule. Se iau în consideraţie mai mulţi factori, cum sunt:

Factori de start

Valoarea unei invenţii depinde foarte mult de stadiul în care aceasta se găseşte şi de utilitatea ei în rezolvarea unei probleme tehnice.

Factori de piaţă

Piaţa de desfacere a produsului respectiv reprezintă componenta majoră a valorii unui brevet. Printre factorii de piaţă se pot enumera:

- cererea;

- volumul potenţial de vânzări;

- aria pieţei de desfacere;

- calitatea produselor;

- interesul pentru achiziţionarea de licenţă de fabricaţie;

- posibilitatea de diversificare a gamei de produse bazate pe brevetul respectiv.

Factori sociali

Aceşti factori depind de impactul social al invenţiei asupra unei zone. Astfel, un brevet este mai valoros dacă poate atrage forţe de muncă şi dacă protejează mediul înconjurător.

Factori de perspectivă

Titlul de protecţie trebuie să ţină seama de perspectiva dezvoltării unui domeniu al tehnicii. Marile firme pot deţine aşa zisele "brevete de seif", care au un caracter ce poate revoluţiona tehnica. In acest caz valorificarea brevetului se face cu mare prudenţă.

Factori conecşi

Componente importante ale valorii unui titlu pot fi:

- efectul unui blocaj, împotriva căruia în legislaţia în vigoare sunt măsuri antimonopol (licenţe obligatorii, licenţe din oficiu);

- afirmarea realizărilor ştiinţifice ale titularului brevetului;

- organizarea unei societăţi comerciale sau participarea pe terţe pieţe.

13.1.1. Valorificarea invenţiilor

Valorificarea invenţiilor în funcţie de stadiul realizării

In funcţie de stadiul de materializare a invenţiilor se disting trei cazuri principale:

1. Valorificarea invenţiilor sub formă de creaţie (înainte de brevetare);

2. Valorificarea invenţiilor sub formă de brevet;

3. Valorificarea invenţiilor prin produse finite (invenţia fiind protejată).

Valorificarea invenţiilor sub formă de creaţie materializată prin descrieri, schiţe sau proiecte este avantajoasă inventatorilor pentru evitarea cheltuielilor necesare brevetării şi realizării invenţiilor, precum şi pentru evitarea riscului tehnic şi comercial. Problema constă în acest caz în identificarea, de către inventatorii înşişi, a beneficiarilor care pot prelua invenţiile în acest stadiu. Valorificarea invenţiilor sub formă de creaţie de către unităţi de C&D este puţin probabilă şi poate avea loc în cazul unor transferuri de tehnologie. Este de semnalat că această formă de valorificare este foarte riscantă, orice divulgare a unei invenţii neînregistrate putând conduce la sustragerea ei de către firma căreia i-a fost oferită - direct sau indirect, printr-o firmă "paravan".

Valorificarea invenţiilor sub formă de brevete ale inventatorilor unităţilor de C&D se poate face atât independent de către titulari, cât şi prin aceste unităţi, care pot achiziţiona brevetele pentru parcurgerea fazelor următoare de valorificare. Valorificarea invenţiilor sub formă de brevete, aparţinând unităţilor de C&D se poate face în anumite cazuri, prin cesionarea sau licenţierea acestor brevete unor intreprinderi interesate, precum şi prin brevetarea şi valorificarea invenţiilor în străinătate.

De subliniat, de asemenea, că ofertarea în străinătate a unei invenţii protejate numai în România este de asemenea periculoasă, partenerul străin putând să aştepte termenul de pierdere a dreptului de înregistrare în străinătate pentru a ieşi pe piaţă cu produse libere de obligaţii de licenţă faţă de inventatorul român.

Valorificarea invenţiilor prin produse finite se poate face în societăţi comerciale de profil productiv, în activitatea proprie de producţie a unităţii de C&D, în incubatoare - centre de inovare şi afaceri etc., cu respectarea prevederilor legale privind transmiterea drepturilor.

13.1.2. Valorificarea desenelor şi modelelor industriale

Fiind creaţii estetice şi utilitare care au o expresie originală prin formă, aspect, realizările în acest domeniu pot fi valorificate, din punct de vedere al proprietăţii industriale, în stadiul de desen sau ca modele industriale sub formă de machete, produse, articole de modă, jucării, ambalaje ş.a. Pentru o valorificare eficientă în acest domeniu, este necesar ca unităţile de C&D care au în profil produse susceptibile de optimizare a formei să-şi asigure specialişti în design, să susţină obţinerea de consilieri în probleme de desen şi modele industriale şi să participe cu specialiştii săi la acţiunile interne şi internaţionale în domeniu.

13.1.3. Valorificarea mărcilor de fabrică, de comerţ şi de serviciu

Unităţile de C&D pot valorifica proprietatea industrială asupra mărcilor prin utilizarea lor în calitate de:

- "marcă de fabrică" a institutului, care se înregistrează la OSIM şi la Registrul Comerţului, dar se valorizează şi se consolidează prin calitatea întregii activităţi desfăşurate;

- mărci de fabrică şi de comerţ pentru produsele realizate ca urmare a activităţii de cercetare-dezvoltare. Dintre produse pot face parte desigur, produsele noi, prototipurile sau seriile mici care sunt realizate pe baza unor invenţii brevetate. Aceste mărci pot fi valorificate şi pe grupe de produse asemănătoare, caracterizate prin brevete de invenţie;

- mărci de serviciu pentru prestarea unor servicii de specialitate efectuate de către unităţile de C&D, la solicitarea unor parteneri sau beneficiari din domeniu.

13.1.4. Valorificarea proprietăţii industriale în străinătate

Valorificarea în străinătate a proprietăţii industriale se poate face fie prin vânzarea produselor realizate conform unui titlu de protecţie, fie prin acordarea unei licenţe, fie printr-un schimb reciproc de licenţe. Necesitatea protejării unui titlu de protecţie în străinătate are la bază, în principal, o motivaţie economică: fără o protecţie juridică în ţara respectivă, condiţiile comerciale sunt net defavorabile faţă de situaţia când exportatorul are un titlu de protecţie.

Pentru brevetarea unor invenţii în străinătate, titularul trebuie să analizeze oportunitatea acestei brevetări sub aspect economic, tehnic, juridic şi conjunctural. Analiza trebuie să se efectueze de specialişti în domeniu, economişti, jurişti, etc., pentru a se lua în consideraţie performanţele tehnice ale invenţiei, elementele geografice, situaţia unor resurse naturale, situaţia şomajului, tradiţia unor meserii etc., din ţara unde se doreşte efectuarea unui comerţ de produse conforme invenţiei respective. Această analiză trebuie să pornească de la posibilităţile concrete de export şi de la perspectivele reale de valorificare a brevetului.

Pentru invenţiile care se brevetează în străinătate mai trebuie avute în vedere cheltuielile valutare necesare pentru brevetare, care pot varia în funcţie de ţara respectivă şi de calea aleasă pentru brevetare.

Titularul trebuie să aibă în vedere că valorificarea brevetelor se poate face prin:

- export de produse;

- livrări de obiective industriale;

- livrări de licenţe;

- vânzări de know-how;

- schimb reciproc de licenţe;

- producţie în cooperare cu firme străine.

La analiza oportunităţii brevetării în străinătate este necesar să se aprecieze şi uzura morală a invenţiei în funcţie de ritmurile de brevetare în domeniul respectiv.

13.2. Valorificarea drepturilor de autor

13.2.1. Valorificarea dreptului de autor asupra operelor ştiinţifice

Valorificarea dreptului de autor asupra operelor ştiinţifice se face de către autorii acestor opere, care pot fi considerate persoanele sub numele cărora aceste opere au fost aduse pentru prima dată la cunoştinţa publicului. Valorificarea acestui drept se poate face prin:

- Publicare în reviste de specialitate de circulaţie internaţională sau prezentare la congrese ştiinţifice internaţionale de profil, ceea ce prezintă perspectiva unei recunoaşteri internaţionale, a accesului la programe ştiinţifice internaţionale etc.

- Promovarea unor aplicaţii practice ale concepţiilor şi ale celorlalte rezultate ştiinţifice obţinute.

- "Crearea de şcoală" - dezvoltarea direcţiei de cercetare iniţiate, antrenarea altor cercetători, realizarea unor cercetări conexe, de aprofundare, de diversificare, de precizare cantitativă etc.

- Contractul de editare, prin care autorul cedează editorului, în schimbul unei remuneraţii, dreptul de reproducere şi difuzare a operei; de regulă, această trensmitere de drepturi este, prin contract, limitată la un anumit tiraj, urmând ca tiraje suplimentare să formeze obiectul unor acte adiţionale. Contractul se poate extinde şi asupra dreptului de efectuare a unor traduceri şi adaptări ale operei;

- Transmiterea drepturilor patrimoniale unui cesionar prin cesiune exclusivă sau neexclusivă.

13.2.2. Valorificarea dreptului de autor asupra programelor de calculator

Valorificarea programelor de calculator se poate face prin două moduri:

a) distribuirea programelor - adică punerea la dispoziţia utilizatorilor a programelor de calculator prin vânzare, licenţă, cesiune, donaţie în vederea exploatării în scopul pentru care a fost creat. De regulă se distribuie copii ale programelor pe diverse suporturi;

b) închirierea programelor - adică punerea la dispoziţia utilizatorilor a programelor de calculator originale sau a unor copii ale acestora în vederea utilizării pe durate limitate şi numai în scop lucrativ.

13.3. Acte consacrate valorificării proprietăţii intelectuale

13.3.1. Contractul de cesiune

Este actul prin care un autor, posesor al unui titlu de protecţie sau al unei cereri de titlu de protecţie, poate ceda unei persoane (fizice sau juridice), dreptul asupra titlului de protecţie. După cesiune, transmiţătorul (cedentul) nu mai este titular; el îşi poate păstra calitatea de autor.

Cesiunea reprezintă o formă de vânzare reglementată printr-o dispoziţie de drept comun.

Cesiunea se materializează prin încheierea unui act denumit contract de cesiune, care este bilateral, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

In contractul de cesiune se înscriu condiţii privind acordul între părţi, referitoare la:

- modalităţi de plată a drepturilor şi nivelurile acestora;

- eventuale limitări privind conţinutul dreptului;

- obligaţia pentru cesionar de a exploata în mod efectiv invenţia, în cazul în care plata contractului este efectuată pe baza volumului producţiei.

Cesiunea totală reprezintă înstrăinarea în totalitate a brevetului de invenţie sau a dreptului la acordarea brevetului. In cazul când persoana îndreptăţită la eliberarea brevetului este inventatorul, el îşi păstrează dreptul la calitatea de autor prin cesionare.

Cesiunea parţială reprezintă transmiterea limitată a dreptului asupra brevetului sau a cererii de brevet de invenţie. Cesiunea poate fi parţială din punct de vedere al teritoriului pe care invenţia este protejată, al aplicaţiilor, al conţinutului dreptului transmis (fabricare, comercializare etc.) al unor părţi din revendicări. Această coproprietate necesită respectarea unor cerinţe din partea ambelor părţi.

Contractele de cesiune se înregistrează la OSIM.

13.3.2. Contractul de licenţă

Reprezintă actul prin care posesorul unui titlu de protecţie în domeniul proprietăţii industriale permite unei terţe persoane folosirea dreptului său exclusiv de exploatare, în tot sau în parte, sau este obligat la acest act în schimbul unei recompense sau în mod gratuit. Prin licenţă, nu se transmite calitatea de titular, deci - nici dreptul de exploatare exclusivă ca drept de proprietate asupra creaţiei, ci se transmit, parţial sau total, exclusiv sau neexclusiv, limitat sau nelimitat, unele dintre prerogativele dreptului de exploatare exclusivă.

Licenţa poate fi eliberată din oficiu atunci când este acordată de guvern în interesul apărării şi siguranţei naţionale şi poate avea ca obiect şi o cerere de brevet de invenţie.

Licenţa voluntară poate fi acordată ca urmare a solicitării exprese a unei terţe persoane sau atunci când este oferită de licenţiator. Ea se poate transmite pe bază de succesiune legală sau testamentară.

Printre condiţiile esenţiale ale contractului de licenţă se pot enumera:

- locul şi data semnării contractului;

- definirea părţilor contractante;

- obiectul contractului;

- situaţia juridică;

- condiţii de exclusivitate şi de loialitate;

- condiţii de calitate impuse;

- volumul de producţie sau de desfacere admis conform licenţei;

- teritoriul de producţie sau de comercializare al produselor;

- durata de valabilitate a licenţei;

- situaţia perfecţionărilor posibile;

- nivelul de asistenţă tehnică şi şcolarizare;

- preţul licenţei, redevenţe şi modalităţi de plată;

- căile de control;

- diverse garanţii acordate;

- soluţionarea litigiilor;

- stingerea contractului.

Potrivit Legii nr. 64/1991 privind invenţiile, în anumite cazuri speciale, sunt promovate câteva tipuri de licenţe care nu sunt libere, precum:

- licenţa obligatorie;

- licenţa din oficiu;

- licenţa de exploatare;

- licenţă în interesul apărării naţionale.

Aceste licenţe se acordă atunci când interesele publice o cer. Legislaţia actuală sancţionează prin mecanisnul licenţei obligatorii lipsa de exploatare sau exploatarea insuficientă a proprietăţii industriale.

Contractele de licenţă pentru proprietate industrială se înregistrează la OSIM.

14. Recomandări de măsuri pentru stimularea creatorilor şi a colaboratorilor acestora

Atât legea privind brevetele de invenţie, cât şi legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, au o prevedere prin care, dacă titularul este altul decât creatorul, drepturile patrimoniale cuvenite creatorului se stabilesc pe bază de contract.

Se impun următoarele observaţii:

- legea prevede drepturi patrimoniale, deci - o categorie mai cuprinzătoare decât drepturile băneşti;

- legea dă drepturi creatorului la încheierea unui contract, neprecizând concret o valoare a drepturilor ce se cuvin creatorului; se aplică principiul libertăţii contractuale, lăsând câmp larg de negociere creatorului, dar şi titularului.

Contractul dintre creator şi titular poate fi astfel conceput, încât prevederile lui să fie stimulatoare pentru creator:

- se poate prevedea pentru creator o sumă fixă care să se acorde în momentul eliberării hotărârii de acordare a titlului de protecţie; există în unele unităţi de cercetare-dezvoltare practica acordării unei sume fixe în momentul depunerii cererii de brevet de invenţie sau certificat de înregistrare desene sau modele industriale la OSIM;

- se pot prevedea pentru creator redevenţe ca procente din veniturile titularului obţinute ca urmare a aplicării invenţiei;

- în primii 5 ani de aplicare a invenţiei redevenţele pentru inventator pot fi mai substanţiale ca urmare a facilităţilor fiscale stabilite de lege pentru unitatea care aplică invenţia;

- în afara drepturilor băneşti, creatorul poate beneficia şi de alte drepturi, cum ar fi participarea la expoziţii internaţionale de invenţii, sprijin financiar şi organizatoric pentru tipărirea şi publicarea unor lucrări referitoare la invenţie etc.

Desigur se pot imagina şi alte posibilităţi de stimulare a creatorilor în funcţie de cerinţele şi fantezia creatorilor, de modul în care titularul înţelege aportul valoric al unor creaţii noi.

Conform legislaţiei actuale, nu există nici o limitare a drepturilor cuvenite creatorilor; faptul că nu există o limitare inferioară a acestor drepturi poate crea, din păcate, pentru unii titulari opţiunea de a nu acorda nici un fel de drepturi băneşti creatorilor.

În problema negocierii drepturilor cuvenite creatorilor se vor avea în vedere următoarele:

- creatorii nu au căpătat deprinderea de a aprecia realist creaţia lor;

- conducerea unităţii titulare în general acceptă mai greu ideea rolului important pe care o creaţie tehnică nouă îl poate avea în creşterea profitului şi prestigiului unităţii.

Se subliniază faptul că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, drepturile materiale cuvenite creatorilor nu sunt condiţionate - nici de aplicare, nici de profiturile obţinute prin aplicare, post-calcul sau alte asemenea condiţii existente în trecut. Aceasta, deoarece o întreprindere inovativă are interesul să încurajeze nivelul general de creativitate, chiar dacă reuşeşte să valorifice numai o parte dintre creaţiile pe care le-a încurajat, deorece numai pe un fond general de creativitate şi emulaţie se pot naşte, printre altele şi neobservate de la început, şi acele invenţii care vor aduce marile beneficii viitoare.

15. Publicare, marketing, acţiuni de promovare a proprietăţii intelectuale

Pentru valorificarea proprietăţii intelectuale sunt necesare acţiuni care să permită o informare a tuturor celor interesaţi. Informarea depinde de specificul proprietăţii intelectuale şi de stadiul de materializare a creaţiei la care se doreşte valorificarea.

15.1. Publicaţii

15.1.1. Publicaţii OSIM

OSIM elaborează şi editează următoarele publicaţii în domeniul proprietăţii industriale:

Buletinul Oficial de proprietate industrială.

Este o publicaţie periodică structurată pe trei secţiuni:

- invenţii;

- mărci;

- desene şi modele industriale.

Buletinul - Secţiunea invenţii cuprinde:

- Rezumatele brevetelor de invenţie acordate;

- Rezumatele cererilor de brevet de invenţie publicate conform Legii 64/1991;

- Listele cererilor de brevete de invenţie publicate conform Legii 64/1991;

- Brevetele de invenţii publicate şi eliberate;

- Decizii privind listele agenţiilor specializate în proprietate industrială şi a consilierilor în proprietate industrială atestaţi;

- Legi din domeniul proprietăţii industriale ş.a.

Revista Română de Proprietate Industrială

Este o publicaţie trimestrială, care conţine articole de specialitate din domeniul proprietăţii industriale precum şi informaţii privind acţiuni naţionale şi internaţionale (simpozioane, reuniuni, conferinţe) în domeniu.

Descrieri de invenţii

Prezintă soluţiile tehnice brevetate ale inventatorilor români şi străini, codificate în sistemul de clasificare internaţională a invenţiilor, care cuprinde: A. - Necesităţi curente; B. - Tehnici industriale diverse. Transport; C. - Chimie şi metalurgie; D. - Textile şi hârtie; E. - Construcţii fixe; F. - Mecanică. Iluminat. Incălzit. Armament. Explozivi; G. - Fizică; H. - Electricitate

15.1.2. Publicaţii ale unităţilor de C&D

Unele unităţi de C&D editează periodice, în care problemele de inventică şi în general de proprietate industrială pot fi tratate.

15.1.3. Publicaţii ale consilierilor în proprietate industrială

"Revista consilierului în proprietate industrială"

15.1.4. Publicaţii AGIR

Asociaţia editează un periodic bilunar intitulat : "Univers Ingineresc".

In acest periodic se publică cu regularitate informaţii despre brevete, precizări privind termenii utilizaţi în domeniul proprietăţii industriale, articole despre invenţii şi inventatori, organizări de expoziţii de invenţii etc.

15.2. Marketing în domeniul proprietăţii intelectuale

Marketingul în cazul de faţă este o ştiinţă a eficienţei economice în domeniul proprietăţii intelectuale, care include totalitatea tehnicilor şi metodelor moderne de investigare, prospectare şi desfacere în domeniu.

Operaţiunile de marketing se pot desfăşura de către toţi cei interesaţi în promovarea proprietăţii intelectuale. În primul rând, sunt vizaţi autorii şi titularii titlurilor de protecţie, precum şi posesorii drepturilor de autor. In operaţiunile de marketing din domeniul proprietăţii intelectuale pot fi interesate unităţile de C&D şi Direcţia Politici de Inovare din cadrul MCT, pentru toate obiectivele de importanţă majoră.

Activităţile de marketing necesită eforturi deosebite şi personal calificat şi sunt parte componentă a activităţilor de valorificare a proprietăţii intelectuale.

15.3. Alte acţiuni de promovare a proprietăţii intelectuale

Realizările în domeniul proprietăţii intelectuale pot fi promovate în ţară şi străinătate şi prin următoarele forme:

- expoziţii ale realizărilor în domeniul proprietăţii industriale;

- expoziţii şi lansări de cărţi tehnice şi ştiinţifice;

- conferinţe, reuniuni, simpozioane;

- bursa invenţiilor - rubrică TV prezentată săptămânal;

- publicitate;

- expoziţii în ţară şi străinătate în domeniul proprietăţii intelectuale.

Materialele documentare care privesc proprietatea industrială sunt în evidenţa OSIM, iar cele care privesc drepturile de autor sunt în evidenţa Agenţiei pentru Protejarea Drepturilor de Autor.

16. Unităţi specializate de inventică şi valorificare a invenţiilor

Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, prin Direcţia Politici de Inovare, a înfiinţat o reţea extinsă de inovare şi afaceri, constituită din unităţi de inventică, centre de inovare şi afaceri, incubatoare, centre pilot de inovare şi afaceri, centre de implementare a invenţiilor.

Aceste unităţi ale reţelei de inovare sunt adresate în special micilor întreprinzători care au cunoştinţe tehnice, au idei, dar sunt lipsiţi de mijloace materiale şi cunoştinţe manageriale pentru a-şi pune ideile în aplicare. Ele facilitează implementarea de invenţii care se dovedesc interesante din punct de vedere tehnic şi valoroase economic, invenţii care au ca titular pe inventator sau chiar unităţile de C&D.

Este util ca unităţile de C&D şi inventatorii să cunoască statutul de funcţionare şi preocupările unitătilor din reţeaua naţională de inovare; reciproc, aceste unităţi să facă o selecţie riguroasă a invenţiilor româneşti oferite, neaplicate până în prezent.

17. Situaţii tranzitorii

Aceste situaţii apar în momentul intrării în vigoare a unor noi legi. Se menţionează situaţiile tranzitorii în cazul Legii 64/1991.

Legea privind brevetele de invenţii nr. 64/1991 conţine în cap. VIII câteva articole care privesc dispoziţiile tranzitorii. Astfel:

- Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru brevetele aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la apariţia legii trebuie negociate între inventatori şi unitatea care a aplicat invenţia.

- Brevetele de inventator acordate anterior intrării în vigoare a Legii au durata de valabilitate conform legii anterioare.

- Drepturile băneşti ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unităţi şi utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor şi unitate.

Bibliografie

1. *** Orientarea activităţii de creaţie tehnico-ştiinţifică originală spre soluţii brevetabile, Ministerul Industriei Electrotehnice, editat de Oficiul de Informare Documentară ICIEt, 1988

2. *** Politici de inovare şi privatizare sectorială - Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, Bucureşti 1994

3. Bucşă Gh., Ghidul inventatorului - OSIM 1988

4. Teodorescu Paul Ion, Inregistrarea mărcilor în străinătate, curs Agenţia Universitară INVENTA - 1992

5. Constantin Ion, Brevetarea invenţiilor în străinătate Ed. ALL, Bucureşti 1993

6. Belousov Vitalie, Inventica, Ed. Gh. Asachi, Iaşi, 1992

7. Ştrenc Alexandru-Cristian, Asocierea României la Comunităţile Europene şi implicaţii în planul proprietăţii industriale, Revista Română de Proprietate Industrială nr. 1/1993

8. Eminescu Yolanda, Opera de creaţie şi dreptul, Ed. Academiei, Bucureşti, 1987

9. Vasilescu Ion, Transmiterea drepturilor conferite de brevetul de invenţie, Revista Română de Proprietate Industrială, OSIM, nr. 4/1994

10. Manuel d'inventaire du potentiel scientifique et technologique national, UNESCO, 1986.

11. SCIENTCONSULT S.R.L. Studiu privind explicitarea unor drepturi patrimoniale în contractele de cercetare ştiinţifică finanţate de MCT, 1992.

12. SCIENTCONSULT S.R.L. Protecţia proprietăţii intelectuale şi a patrimoniului tehnico-ştiinţific, 1993.

Faza următoare

Înapoi proprietate intelectuală Înapoi