Modul tematic 18

Pobleme strategice noi în C&D din România

Dr. ing. Mario Duma

1. Programele de cercetare:

de la

domenii, specialităţi, ramuri/subramuri,

la

scopuri de atins;

după caz:

- scopuri generale (direcţii în care să se obţină rezultate);

- programe concret-orientate (spre realizarea unor rezultate concret definite: funcţional, calitativ, cantitativ şi în timp).

Progamele de cercetare: constituite nu "instituţional" (croite după ceea ce ştie să facă organizaţia, institutul etc.) ci, în funcţie de scop, antrenând specialităţile necesare, într-o coordonare ştiinţifică şi managerială unitară.

(Pot face excepţie unele direcţii de inovare actuale pe plan mondial: informatizare, biotehnologii etc., unde programele pot rămâne cu caracter de domenii.)

Ca politică de acceptare a cererilor de finanţare şi ca proceduri de solicitare şi acordare a unor fonduri: (cel puţin) două mari categorii de cercetări ce se finanţează:

- cercetări de iniţiativă a cercetării (fie că nu se cunoaşte beneficiarul, dată fiind noutatea, fie că beneficiarul presupus nu îşi manifestă încă interesul), cu asumarea şi împărţirea atentă a riscurilor şi cu organizarea ulterioară (dar cât mai timpurie) a valorificării / promovării, la beneficiarul presupus iniţial sau la alţii, concurenţiali faţă de el;

- cercetări pentru beneficiari predefiniţi, cu implicarea ca atare a acestora, de la început şi pe parcurs, cu toate responsabilităţile şi prerogativele de beneficiari.

2. De la

punerea gratuită şi nelimitată a rezultatelor din cercetare la dispoziţia beneficiarilor

la

protejarea şi comercializarea rezultatelor,

a drepturilor de proprietate intelectuală

generate în cercetare.

Pentru aceasta:

Orientarea cercetării spre

generarea de drepturi de proprietate intelectuală.

Deci:

- orientarea cercetării spre realizarea de rezultate originale,

- protejabile sub aspectul drepturilor de proprietate intectuală, - valorificabile (financiar, ştiinţific) intern sau extern;

- detalierea clauzelor privind valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală în contractele de cercetare;

- organizarea protejării rezultatelor în reţeaua de unităţi de C&D, prin:

- asigurarea disciplinei în problemele de secret comercial, confidenţialitate etc., pe bază de norme (regulamente) de serviciu şi responsabilităţi, pentru:

a) invenţii încă neînregistrate;

b) know how;

c) informaţii;

- instruirea personalului;

- promovarea managerială a abilităţilor de manevră în spaţiul generării, protejării şi comercializării / valorificării avantajoase a drepturilor de proprietate intelectuală;

- (evident,) organizarea şi urmărirea înregistrării legale a creaţiilor protejabile;

- organizarea în C&D a sistemului de valorificare specific pentru drepturi de proprietate intelectuală:

- introducerea în practica R&D a licenţelor şi redevenţelor, urmărind ca, treptat, o parte crescândă din veniturile C&D să provină din vânzări de licenţe şi din încasări de redevenţe pentru rezultate aplicate;

- marketing intern şi internaţional pentru valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală;

- pentru rezultate nebrevetabile (teoretice ş.a.) - acţiuni pentru publicare şi promovare internă şi, pe cât posibil, în străinătate.

3. Abandonarea considerării costurilor şi a devizelor ca principală referinţă pentru stabilirea valorilor la contractarea şi livrarea unor rezultate ale cercetărilor.

(Aici - şi în general - se observă că orientările strategice nu coincid întotdeauna cu faptele care se petrec şi cu reglementările curente care se adoptă.)

O aceeaşi cercetare sau un acelaşi rezultat se poate vinde la

preţuri variind în limite foarte largi

(nu numai procente, ci multipli)

în funcţie de proprietatea intelectuală

asupra rezultatului respectiv:

cu sau fără acordare de exclusivitate,

pe ce perioadă,

cu drept de utilizare pentru ce volum de producţie etc.,

în funcţie de idee, iniţiativă,

în funcţie de:

- nivelul / calitatea / noutatea / importanţa soluţiei realizate,

- riscurile asumate pe parcurs,

- momentul implicării financiare pe parcursul ciclului cercetare-valorificare,

- cerere - ofertă etc.

De asemenea, se pot diversifica treptat modalităţile de plată: de la o plată forfetară şi integrală la:

- plăţi parţiale,

- garantări de credite,

- subvenţii rambursabile,

- redevenţe

-etc.

4. Concepţii de alocare a fondului special de 1% (dacă şi cât timp va mai exista):

- defalcare în subfonduri

- cu destinaţii speciale,

- gestionate în mod diferenţiat,

- de către organisme diferenţiate:

- fond pentru cercetări de interes general şi naţional (protecţia mediului, sănătate, apărare naţională, metrologie, meteorologie etc.), pentru care să se facă "imagine publică" privind faptul că plătitorii la fondul de 1% nu au de primit rezultate directe, locale şi imediate şi nu au de participat la decizii;

- fond pentru cercetări de interes comun pentru grupe sau clase largi de agenţi economici (subramuri, întreprinderi mici şi mijlocii, alte categorii), pentru care să se facă "imagine publică" privind interesul acestor agenţi economici şi să se organizeze participarea lor: financiară (parţială), la decizii (negociere de interese) şi la valorificare (prin licenţe); de organizat: marketing şi promovare;

- fond pentru cercetări din interes comun unor agenţi economici interesaţi pe orizontală în soluţionarea completă a unor probleme (programe cu caracter concret-orientat); de organizat: consorţii de firme beneficiare interesate; de făcut public faptul că din fondul special se acordă suport financiar parţial, suplimentar faţă de efortul financiar propriu al firmelor interesate;

- fond pentru suportarea parţială a cheltuielilor necesare sau pentru garantarea de credite contractate de agenţi economici (de stat şi privaţi) pentru acţiuni de progres tehnic concrete, locale, realizate cu forţe proprii sau, preferabil, cu participarea unităţilor de C&D specializate;

- fond pentru transfer de tehnologie şi difuzarea rezultatelor unor cercetări (fazele / cheltuielile pentru valorificarea primară, directă - cel puţin pentru faze iniţiale ale valorificării - urmând să fie incluse în programele ce se finanţează);

- ş.a.

De asemenea, distinct de fondul special de 1% (şi de fondurile de restructurare ale FPS şi FPP), se poate urmări să existe:

- fonduri pentru C&D locale (la primării, prefecturi), pentru promovarea economiei pe plan local şi pentru soluţionarea unor probleme de interes local;

- fond pentru promovarea produselor româneşti la export, constituit prin prelevare din taxele vamale de import (pentru anumite categorii de produse importate - agricole, alimentare, industriale);

- fond pentru protejarea mediului, constituit prin prelevare din amenzile pentru încălcarea normelor de poluare.

Aceste fonduri ar trebui să nu reprezinte vărsăminte la fondul special, ci fonduri distincte, cu sisteme şi organisme de alocare proprii, astfel încât, împreună cu fragmentarea fondului special, menţionată mai înainte, să se asigure o diversitate de şanse şi de posibilităţi de finanţare.

În contractele de licenţă pentru aplicarea unor rezultate obţinute prin finanţare din fondul special se pot prevedea facilităţi, chiar gratuităţi în anumite limite de aplicare, dar şi obligaţia de nedifuzare, plăţi pentru depăşirea limitelor de aplicare etc.

5. Legislaţia (a societăţilor comerciale, a impozitului pe profit) să prevadă

(să permită)

(să încurajeze)

constituirea unui fond propriu de cercetare-dezvoltare

(sau: de iniţiativă),

la nivelul agenţilor economici,

prin prelevări anuale permise din profitul impozabil în anumite limite, similar cu actualele prevederi referitoare la fondul de rezervă (care se scad la calculul impozitului pe profit).

Aceste prelevări să poată fi de până la 10(...20)% din profitul impozabil, cu condiţia utilizării sumelor pentru cercetări de interes propriu sau comun unui consorţiu de agenţi economici (efectuate cu forţe proprii sau prin contracte de cercetare), precum şi pentru aplicarea rezultatelor cercetărilor.

Acelaşi fond ar trebui să permită şi efectuarea altor lucrări promoţionale de interes propriu - studii de piaţă, prospectări etc.

6. Pentru dezvoltarea pieţei cercetării româneşti,

cercetarea să se implice în

susţinerea exigenţelor,

a sistemelor de cerinţe

funcţionale, economice, calitative, tehnice

în domeniile:

- asigurarea calităţii,

- standardizare,

- protecţia mediului,

- promovarea exporturilor,

- relansarea unor procese investiţionale,

- diversificarea serviciilor,

- eficientizarea proceselor,

- securitatea muncii,

- apărarea drepturilor consumatorilor,

- reconversia forţei de muncă,

- restructurare

etc.

7. Privatizarea

Cercetarea, prin interesul naţional pe care îl prezintă, nu este o ramură în care să se tindă spre o privatizare extensivă. Totuşi, importantele capacităţi (spaţii, utilaje) insuficient valorificate, supuse uzurii morale şi degradării fizice, precum şi insuficienta competitivitate a unităţilor de C&D actuale, semnalează, ca priorităţi ale politicii Ministerului Cercetării şi Tehnologiei, în cadrul direcţiilor de acţiune deja aflate în curs de promovare:

- să se continue

sprijinirea creării şi întăririi de unităţi de C&D cu capital privat,

inclusiv prin desprindere din actualele unităţi de stat ("spin-offs"), cu luarea de măsuri clare pentru asigurarea concurenţei loiale; asigurarea avantajelor care se pot obţine prin stabilitatea şi, sub anumite aspecte, prin caracterul inovativ mai profund, încadrarea într-o politică de stat de perspectivă, pentru care condiţiile optime sunt, cel puţin în perioada actuală, în unităţi de stat, dar şi prin spiritul antreprenorial, caracterul inovativ mai aplicativ, un anumit spor de competitivitate şi implicarea mai directă în valorificare, pe care le oferă sectorul privat;

- se se abordeze nuanţat problema cumulului cercetătorilor între sectorul de stat şi cel privat, cumul prin care s-au comis multe abuzuri, dar care, în condiţiile unor reguli atente, poate constitui una dintre punţile utile posibile între cercetare şi valorificare şi permite păstrarea în cercetarea naţională a personalului valoros (prin venituri suplimentare);

- în mod deosebit - necesită atenţie promovarea privatizării unor sectoare apte să realizeze "microproducţie", respectiv producţie,

dar în condiţii noi, care să asigure:

a) păstrarea la dispoziţia cercetării a accesului la dotări speciale existente în sectoarele ce s-ar privatiza;

b) păstrarea caracterului de "întreprinderi inovative", al căror profil este în principal să valorifice cât mai direct rezultate ale unor cercetări, să constituie teren experimental pentru cercetarea proprie;

c) obţinerea de avantaje materiale de către institutul din care s-au desprins şi ale cărui soluţii (drepturi de proprietate intelectuală) le valorifică.

Sunt necesare soluţii de privatizare noi, care nu sunt posibile în codiţiile legislaţiei în vigoare privind privatizarea. Poate fi avută în vedere crearea cadrului juridic-metodologic pentru privatizarea distinctă a unor subunităţi ale unor societăţi cu capital de stat actuale şi pentru crearea unor structuri de acţionariat între acestea, precum şi între acestea şi capital privat.

- Elaborarea de norme, instrucţiuni, cadru juridic privind dezafectarea unor capacităţi de producţie neutilizabile şi fără perspective, aflate în patrimoniul unităţilor C&D; clarificarea statutului mijloacelor fixe rezultate din activitatea de cercetare.

- Informaţia de interes public (deţinută în special de unităţi de proiectare de investiţii, de ramură sau / şi judeţene) trebuie să rămână proprietate publică.

V. şi Modulul 49 V. Decalogul managerului Înapoi module tematice Înapoi