Modul tematic TT - 10

Surse potenţiale de finanţare

a activităţilor VRC–TT

ing. Gelu Osanu

I. Repere privind capacitatea de susţinere financiară a acţiunilor de reformă în perioada de tranziţie a economiei

1. Despre adaptabilitatea sau/şi inadaptabilitata economiei româneşti în tranziţie la MODELE prelevate din diverse state ale lumii (europene, asiatice, americane).

2. Specificitatea TABLOULUI românesc al aspiraţiilor spre progres, inovare şi modernitate; rezultatul structural–conceptual urmare evoluţiei procesului obiectiv socio–politico–economic.

3. Considerente privind interesul pentru cunoaşterea modelelor şi experienţelor străine în desfăşurarea acţiunilor de reformă; prognoze–previziune–tendinţe, referitoaree la grefarea strategiilor locale cu modele şi experienţe străine.

4. Finanţarea; finanţele; sursele de finanţare; noţiuni de bază privind capabilitatea de susţinere financiară a FAPTELOR de comerţ, implicit VRC–TT ca element important al reformei.

5. A avea BANI, a dispune de capital, problemă nodală în susţinerea viabilă şi coerentă a acţiunilor economico–productive.

6. Fapte şi realităţi remarcate în susţinerea financiară a reformei; posibilităţi şi inadvertenţe privind susţinerea cu capital a acţiunilor de reformă ce se desfăşoară în diferite state; trăsături comune ale finanţării reformei în tranziţia economiei.

7. Cauze şi influenţe care deteriorează performanţele financiare ale economiilor în tranziţie.

8. Sinteza măsurilor preconizate la nivel macro–economic pentru susţinerea logistică şi financiară a principalelor acţiuni de reformă, implicit VRC–TT.

II. Particularităţi structurale şi de concepţie (strategie), în perioada de tranziţie a economiei din România

1. Evoluţii imprevizibile; tranziţie spre: ...„economie de piaţă”, ...„economie concurenţială” sau ... „etapă superioară celei existente” ??; structuri, relaţii şi mecanisme ce pot previziona şi prognoza pe termen scurt şi mediu politica fiscală bugetară în relansarea economiei româneşti ţi bazată pe VRC–TT.

2. „Masa critică” a capitalului; handicapurile costurilor independente: acces la TT şi la materii prime privilegiate.

3. Ce se întâmplă atunci când, fără analiză diagnostic realistă, se „fărâmiţează” capitalul; influenţe nefaste şi degradarea financiară provocată de fărâmiţarea fără argumentaţie economico–financiată; structuri previzibile pe termen scurt şi mediu în economia şi industria românească.

4. Capacitatea noilor întreprinderi de a susţine pe termen scurt şi mediu dezvoltarea noilor firme rezultate din „fărâmiţare” (75% pondere în industrie; 88% pondere pe total economie).

5. „Ce” şi „cum” gândesc (reflectat în faptele şi strategia actuală care marchează microeconomia românească) întreprinzătorii, exprimat sintetic: „specificitate strategică managerială românească”; influenţe fiscal bugetare (implicit în credite şi autofinanţare) determinate de actuala „specificitate strategică managerială românească”.

6. Exemple relevante din microstructura industriei şi economiei româneşti, care adâncesc lipsa acută de capital (în special flux de numerar – cash–flow) pentru finanţarea inovării (VRC–TT); exemple relevante din macro structură care generează cauze cu efecte imprevizibile pentru relansarea economiei şi desfăţurarea realistă a reformei.

7. Obiective de integrare a politicii fiscal–bugetare cu politica monetară pentru stimularea procesului investiţional bazat pe VRC–TT; creşterea ofertei monetare şi schimbarea structurii acesteia în concordanţă cu evoluţia cererii de VRC–TT; ponderea acesteia în totalul resurselor de finanţare şi costul finanţării

III. Elemente de referinţă în ciclul de finanţare a VRC–TT

1. Despre managementul financiar, funcţii, rol, scopuri imediate şi cu efecte mai îndepărtate; fundamentarea micro (firmă, agent economic) şi macro (ramuri, sectoare economice, holdinguri) a politicii financiare în concordanţă cu conjuncturi favorabile de VRC–TT; exemple de conjugare greşită a inovaţiei (VRC–TT) pentru eficientizarea firmei, holdingului, ramurii sau sectorului economic.

2. Imperativul inovării FAPTELOR de COMERŢ; viteza de înnoire poziţie sigură pentru asigurarea pieţei; succesul înnoirii (VRC–TT), avansul tehnologic garantat al TT şi transformarea VRC–TT în produse este atunci când acestea, puse în acord cu mediul pieţei, devin COMERCIALIZABILE (prezintă CERERE superioară şi profitabilă); riscul VRC–TT; variabilitatea rezultatului sub presiunea factorilor de mediu; echilibrul financiar – rentabilitatea compensării riscului asumat.

3. Valabilitatea rezultatului economic în condiţii de exploatare; solvabilitate; variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa structurii financiare a firmei.

4. Capitalul firmei, componentele acestuia şi costurile pe care le generează aceste componente. Îndatorarea (creditul) pentru o nevoie de capital generată de VRC–TT şi pragul de rentabilitate global:

1

unde: ChF – cheltuieli fixe; D – cheltuieli financiare; N_v – nivel mediu al cheltuielilor variabile; R_mpv – rata medie a cheltuielilor variabile

5. Criterii de evaluare a îmbunătăţirii performanţelor financiare a firmei urmare acţiunilor VRC–TT. Principalele variabile care influenţează costurile generate de finanţarea T–T şi evaluarea corectă a componentelor costurilor finanţării:

6. Evaluarea eficienţei finanţării T–T, a echipamentelor şi investiţiilor aferente;

2

unde: V_t – venituri totale ca rezultat al celor două tipuri de cheltuieli; C_TT – cheltuieli pentru obţinerea tehnologiei noi; C_i – cheltuieli pentru aplicarea TT sau VRC; V_i – eficienţa investiţională; E_t – eficienţa celor două tipuri de cheltuieli; E_i – eficienţa pentru aplicarea TT; E_T – eficienţa economică a cercetării sau a tehnologiei noi

normative rezonabile pentru determinarea pe domenii de aplicare practică a eficienţei (pe bază de costuri) investiţionale.

7. Gama factorilor care forţează firma pentru restructurare (VRC–TT); parametrii şi succesiunea factorilor postanţi; variaţia acestora de la o etapă la alta a sistemului (tranziţie, inflaţie, criză etc.); tipurile de strategii financiare adecvat acestor factori; paşi strategici recomandaţi firmelor româneşti pentru a atinge o poziţie concurenţială bună; gestionarea TT prin pârghii financiare; importanţa adaptării firmei la grefa TT; „pericol” şi „posibilitate” în recuperarea într–un timp rezonabil a capitalului investit; capacitatea de a controla permanent evoluţia asigurării cu surse potenţiale de finanţare a VRC–TT.

IV. Protecţionism sau liberalism în asigurarea finanţării VRC–TT

1. Decizii de ordin politic şi instrumente economico–financiare care să susţină corectarea distorsiunilor din economia românească în tranziţie.

2. Ineditul perioadei impune un control permanent şi o corectare potrivită contextului, asupra distorsiunilor existente care pot încetini, schimba sau compromite total reforma ?

3. VRC–TT impune sau nu protecţionism ?

4. Sunt necesare sau nu, determinarea unor priorităţi şi o integrare activă a politicii fiscal–bugetare în relansarea economiei româneşti ? Cu ce surse ?

5. Pârghiile financiare existente sunt sau nu utilizate prioritar ?

6. Pe ce bază sunt stabilite priorităţile şi în ce constă instituţionalizarea acestora?

7. Care este sfera de gestiune a protecţionismului, nivelul acestuia şi influenţa lui în atenuarea, corectarea sau lichidarea distorsiunilor.

8. Liberalizarea VRC–TT poate contribui la relansarea economiei româneşti ?

9. Poate fi evaluat şi dimensionat contextul în care liberalizarea fără protecţionism (buget, FPS, participare preferenţială a FPP) să asigure evoluţii meritorii, benefice şi eficiente ale firmelor româneşti din industrie, agricultură, transporturi şi servicii?

10. Pot fi marcate etapele liberalizării VRC–TT, care să determine influenţe benefice atât pentru „surse” cât şi pentru „destinaţii”?

11. Încercări de prefigurare şi prognoză a dinamicii (evoluţiei) procesului de integrare interorganizaţională a ştiinţei cu obiectivele manageriale; sursele financiare de susţinere a acestei integrări.

V. Surse de finanţare VRC–TT, în cadrul dimensiunilor real existente ale economiei româneşti în tranziţie

1. Definiţie; descriere; conţinut; determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor care influenţează funcţiile de evaluare, fundamentare şi de realizare; poziţionarea microeconomică a realizării obiectivului în sistemul conducerii întreprinderii; poziţionarea previzională – etapă premergătoare în elaborarea planului de afaceri al firmei; conceptul „dependenţă” sau „independenţă” faţă de efortul propriu.

2. Indicatori ai potenţialului financiar (capitalurile; patrimoniu net – surse de formare; fondul de rulment – net, propriu, străin; lichiditatea generală şi parţială; autonomie financiară); indicatori ai rezultatelor financiare (cifra de afaceri; valoarea adăugată; profitul din exploatare; profitul curent; profitul fiscal); indicatori ai eficienţei utilizării potenţialului financiar (rata de eficienţă a activelor circulante; viteza de rotaţie a activelor circulante; rata de eficienţă a cheltuielilor ş.a.)

3. Determinarea cifrei de afaceri minime (care să asigure în condiţiile TT supravieţuirea temporară a agenţilor economici – profit zero –) şi a cifrei a afaceri cu luarea în considerare a profitului (în corelaţie cu rata dividendelor, a dobânzilor şi rata costurilor)

3

unde: CA – cifra de afaceri minimă; Σqcv – suma totală a cheltuielilor variabile; F – cheltuieli fixe totale.

4. Determinarea eficienţei activelor circulante:

4

unde: 5 – suma profitului afrent cifrei de afacri; A_c1 – activele circulante; K₁ – capital.

şi a eficienţei utilizării capitalurilor:

6

elemente importante de opţiune a surselor de finanţare (care reflectă fidel modificările principalilor indicatori ai performanţei financiare a agentului economic).

5. Capitalul firmei (propriu, subvenţionat şi împrumutat) sursă potenţială de asigurare a VRC–TT; deosebiri fundamentale (prin costurile pe care le generează) a acestor capitaluri; surse şi posibilităţi de mărire şi eficientizare a acestora; elemente opţionale.

a) fonduri proprii ale firmei rezultate din bugetul de venituri şi cheltuieli şi execuţia acestuia, din bilanţul contabil şi anexele sale şi din datele evidenţei contabile financiare de gestiune; pârghii şi instrumente specifice de creştere a cuantumului acstor fonduri care să rămână la dispoziţie un timp mai mare decât cel previzionat pentru T–T.

b) fonduri subvenţionate de „proprietar” (FPS) pe termen scurt (restructurare operaţională) şi pe termen mediu sau lung (restructurare producţiei şi/sau a produselor); condiţii impuse de „proprietar” instrumentate în instrucţiuni şi/sau metodologii existente la data actuală; modalităţi de asigurare şi administrare–gestionare; termene şi condiţii de rambursabilitate; exemple de cazuistică specifică în etapizarea şi/sau reeşalonarea acestor fonduri subvenţionate.

c) finanţarea deficitului rezultat [1] ca urmare a VRC–TT, prin împrumuturi [2];

– împrumuturi în lei de la bănci sau alte instituţii financiare; condiţii, mtodologii, dobânzi, termene de rambursabilitate, garanţii.

– „împrumuturi” prin participaţie, care ulterior se transformă în acţiuni ale creditorului în capitalul social al împrumutatului; condiţii. garanţii, metodologii privind transferul de capital şi participaţia creditorului la noul capital rezultat;

– „împrumuturi” prin fuziunea a unuia sau mai multor agenţi economici cu capitaluri mixte (particulare sau/şi de stat); condiţii, garanţii; exemple negociate, rezultate înregistrate [3]

– împrumuturi în valută de la bănci româneşti cu capital de stat (cele mai avantajoase se fac prin EXIMBANC); specificitate; condiţii, dobânzi, garanţii, rambursabilitate;

– împrumuturi în valută de la bănci străine; întocmirea documentaţiilor de împrumut aferente; întocmirea documentaţiilor şi obţinerea avizelor de garanţie guvernamentală; condiţii şi etapizara plăţilor de împrumut şi a dobânzilor aferente; condiţii de reeşalonare a rambursabilităţii; exemple negociate; exemple concretizate, rezultate înregistrate [4]

VI. Surse de finanţare VRC–TT, posibil a fi practicate în dimensiuni ipotetice faţă de contextul actual, în unele situaţii de excepţie sau/şi în condiţiile unor noi instituţionalizări financiare ale reformei în România

A. La nivel MACRO

1. Piaţa creditului şi piaţa financiară; instrumente şi mecanisme moderne de cumulare a capitalului investiţional, bursa de acţiuni, titluri de valoare, obligaţii.

2. Privatizarea, premisă sigură pentru obţinerea de resurse financiare suplimentare ce pot fi direcţionate dotării cu capital investiţional (finanţare TT) a întreprinderilor rămase în sectorul public (de regulă, întreprinderi de mare calibru cu caracter strategic şi cu necesitate permanentă de inovare).

3. Armonizareaa politicilor de finanţare a deficitului bugetar cu politica monetară în scopul reducerii dobânzilor şi creşterii ofertei de capital.

B. La nivel MICRO

1. Direcţionarea acţiunilor pentru mobilizarea economiilor interne (gospodăreşti; rezultate din profiturile agenţilor economici; din asigurări; din scăderea ponderii consumului public în bugetul naţional) prin vinderea de obligaţii, titluri de valoare, acţiuni participative (la preţ de referinţă, de cotaţie la bursă sau prin licitaţie).

2. Cedare de acţiuni, bonuri de valoare sau obligaţii la bănci sau/şi instituţii financiare specializate (care la rândul lor le va reţine sau comercializa pe piaţa scundară) în scopul susţinerii de către acestea a finanţării TT.

3. Speculaţia acţiunilor – participarea permanentă la „jocul” bursei de valori în vederea realizării unor sume profitabile.

4. Asocierea în organizaţii financiare şi/sau de asigurări specializate în finanţarea de „capital–risc” sau de „capital–dezvoltare”

VII Concluzii şi considerente privind opţiunile promoţionale ale agenţilor economici referitoare la finanţarea TT

1. Imperativul inovării, înnoirea producţiei şi produselor în scopul eficientizării activităţii economice, reprezintă un element principal al strategiei întreprinderii; asigurarea cu resurse financiare, atât în cazul IMM, cât şi a unor întreprinderi foarte mari, implică, pe lângă o cotă mare de risc, o activitate de mare anvergură.

Procurarea acestor fonduri, care a căpătat şi denumirea de „capital–risc”, nu poate fi lăsată la îndemâna oricui.

Odată cu evoluţia reformei se instituţionalizează structuri şi persoane specializate în acest domeniu. Prezentul curs reprezintă un demers de mare răspundere.

2. Deşi aparent pot fi găsite multe surse potenţiale de finanţare, manageriatul întreprinderii inovatoare are posibilitatea practică să opteze (funcţie de strategia aleasă) NUMAI ASUPRA UNEIA din DOUĂ variante practic posibile: fonduri proprii sau împrumuturi.

Originalitatea, marcată până în prezent de tranziţie, a economiei româneşti constă în existenţş unor împrumuturi fără dobândă distribuite preferenţiat (FPS).

3. Asigurarea surselor de finanţare reprezintă numai începutul procesului.

Utilizarea resurselor (fie proprii, fie împrumutate) capacitatea de modelare în funcţie de derularea procesului până la reuşita sa (adaptare, corectare, suplimentare, impetuos necesar într–o perioadă de tranziţie cu inflaţie şi variabile multiple economico–financiare) reprezintă – cum preciza încă din 1912 marele economist SCHUMPETER în „Teoria evoluţiei economice” – un examen managerial de competitivitate.

4. Cunoştinţele „agentului TT” şi conlucrarea sa permanentă cu MANAGERIATUL „destinaţiei” pot determina rezolvări decizionale importante în cadrul acestui proces de integrare interorganizaţională.

Înapoi lista module curs transfer de tehnologie Înapoi transfer de tehnologie Înapoi

---

[1] În majoritatea cazurilor întâlnite, pânş acum în practica româneascş, împrumutul pentru INOVARE

(VRC TT) cuprinde numai o parte din necesarul financiar, beneficiarul suportând cotş aparte din capitulul propriu;

[2] UN CREDITOR SERIOS foarte rar finanşeazş TOTUL; chiar credibilitatea în acordarea susşinerii financiare este proporşionalş cu ponderea de finanşare a TT (deci de asumare a riscului) de cştre DEBITOR.

[3] Aceastş sursş potenşialş de susşinere financiarş a TT a fost practicatş pe scarş largş de întreprinderi foarte mici din industria alimentarş, textile, confecşii, service.

[4] Aceastş sursş potenşialş de susşinere financiarş a TT a fost practicatş în câteva cazuri de agenşi economici mari din industrie cu rezultate bune; „TT” s–a referit la produse noi, tehnologii şi echipamente în exclusivitate strşine; pânş în prezent, derularea acstor acşiuni decurge corespunzştor.