Modul tematic TT - 13

 

 

            Metode de abordare a relaţiilor

unităţilor de C&D – întreprindere (receptor)

în transferul de tehnologie – experienţa ICTCM

 

 

Ing. Ştefan Crăciunoiu

 

 

 

1. Situaţia pe plan european

 

          Analiza programelor de cooperare europeană cuprins în EUREKA conduce la următoarele concluzii principale:

          1) Activitatea de C&D este strategică şi ea trebuie subvenţionată la nivel comunitar, pentru a micşora decalajele faţă de SUA şi Japonia

          2) Pentru participarea la programele europene sunt necesari cel puţin următorii participanţi:

          – o instituţie de C&D

          – o universitate

          – cel puţin două întreprinderi

          3) Valorificarea rezultatelor programelor europene se face prin programul VALUE (Valorificare)

          Programul VALUE abordează valorificarea, sub aspectul exploatării maxime a rezultatelor cercetării, pe întregul parcurs al desfăşurării activităţilor necesare obţinerii unui produs, proces sau serviciu şi anume:

          – C&D

          – execuţie

          – exploatare

 

          Programele de valorificare ale statelor europene se adresează, în general, întreprinderilor mici şi mijlocii, care au compartimente mici de C&D, politica acestor întreprinderi în domeniul C&D fiind de a se menţine în contact cu noutăţile ştiinţifice şi tehnologice, cu noile tipuri de materiale, precum şi de a propune noi tipuri de produse şi procese, pe baza informaţiilor primite din exploatarea produselor sau deduse din cerinţele pieţei. În funcţie de gradul de complexitate al lucrărilor de C&D, acestea pot fi abordate în cadrul întreprinderii, mai ales dacă aceasta dispune de un suport informatic adecvat (hard, soft, training) sau pot fi comandate spre execuţie unităţilor de C&D specializate. În ambele cazuri, o atenţie deosebită se acordă protejării proprietăţii intelectuale, atât pentru a se asigura că produsul sau procesul va fi protejat, cât şi pentru a se asigura că produsul sau procesul nu este deja protejat de altcineva.

          De asemenea, o atenţie deosebită se acordă:

          – asigurării finanţării;

          – asigurării partenerilor pentru C&D, execuţie sau exploatare (după caz);

          – formelor şi aspectelor legale.

 

 

2. Situaţia în România privind activitatea de C&D

 

          În prezent, situaţia din România are caracteristici specifice ţărilor ce parcurg perioade de tranziţie:

          – instabilitate economică cu inflaţie;

          – decapitalizarea întreprinderilor;

          – inexistenţa sau funcţionarea necorespunzătoare a compartimentelor de C&D (fostele compartimente de Constructor şef sau Tehnolog şef);

          – dotarea necorespunzătoare materială şi umană a acestor compartimente de C&D;

          – lipsa unei strategii corente la nivelul întreprinderii, preocuparea principală fiind asigurarea salariilor, în special sub presiunea sindicală;

          – presiunea puternică a concurenţei externe, în condiţiile în care calitatea produselor este sub normele europene;

          – inexistenţa Sistemelor de Asigurare a Calităţii, care, de multe ori, se confundă cu cerinţele estetice – vopsitorie, acoperiri metalice, ambalare etc.;

          – neasigurarea pieţelor de desfacere, în condiţiile în care piaţa externă este inaccesibilă atât din cauza calităţii, cât şi a preţurilor de execuţie şi exploatare, iar piaţa internă este diminuată de lipsa de capital;

          – flexibilitatea redusă a întreprinderilor, proiectate în general pentru anumite produse.

 

          De asemenea, în România se manifestă şi următoarele tendinţe referitoare la C&D:

 

l la nivelul întreprinderilor:

          – o cerere mare de produse, procese şi servicii noi, competitive atât calitativ, cât şi economic;

          – înfiinţarea şi/sau dezvoltarea de compartimente ale C&D în întreprinderi şi dotarea cu tehnică de calcul (până în prezent, investiţiile s–au făcut în principal cu hard şi parţial cu soft, mai puţin în tehnologie);

          – diversificarea produselor şi serviciilor, care a dus la apariţia unei concurenţe interne;

          – apariţia firmelor private de producţie şi servicii, care a făcut ca cererea de C&D să crească;

          – existenţa unei oferte importante în activitatea de C&D, care a început să fie valorificată în urma confruntării cu oferta externă, mult mai scumpă.

 

l la nivelul unităţilor de C&D:

          – posibilitatea unităţilor de C&D de a lucra  cu materiale şi componente din import, care cresc calitatea produselor în care sunt înglobate şi crează concurenţă întreprinderilor producătoare;

          – dotarea unităţilor de C&D cu tehnică de calcul;

          – diversificarea activităţilor, microproducţie, consultanţă, service etc.;

          – găsirea unor modalităţi de plată avantajoase pentru unitatea de C&D şi întreprindere la vinderea produselor;

          – creşterea flexibilităţii în abordarea problemelor la nivelul unităţilor de C&D;

 

 

Relaţiile întreprindere (receptor) – unitat de C&D (donor)

 

          Înainte de 1989, relaţiile întreprinderilor cu unităţile de C&D erau frecvente, datorită responsabilităţilor comune privind realizarea investiţiilor planificate.

          Din păcate, în această perioadă au apărut interese divergente, care au condus la înrăutăţirea relaţiilor, cele mai frecvent întâlnite fiind:

          – la nivelul întreprinderilor, în mod obiectiv, se invoca calitatea produselor, în special datorită materialelor şi componentelor necorespunzătoare, dar şi a greşelilor de proiectare şi în mod subiectiv, se menţineau în termene lungi de probă utilajele pe care se făceau produse „în regim de probă”, fără a le recepţiona final, ceea ce ar fi impus realizarea cifrelor de plan majorate.

          – la nivelul unităţilor de C&D, în mod obiectiv, se reclama calitatea slabă a componentelor care intrau în produse şi utilaje, precum şi a personalului tehnic, de execuţie şi de exploatare din întreprindere şi în mod subiectiv, nu se recunoşteau greşelile de proiectare, deoarece proiectanţii şi cercetătorii trebuiau să cerceteze şi să proiecteze oricând, oricât şi orice.

          Iată unele din premizele care au dus la apariţia cercului vicios – cercetarea trebuie să conducă la creşterea industriei prin introducerea progresului tehnic, în condiţiile în care, totuşi, nivelul produselor şi proceselor promovate de cercetare se ridică la cel realizat de industrie.

 

 

 

Experienţa ICTCM în transferul de tehnologie

 

          Plecând de la analiza situaţiei pe plan mondial şi din România, ICTCM şi–a propus în 1991 să realizeze în cadrul colectivului care se ocupă de analize economice, prognoze, studii de fezabilitate, evaluare, restructurare etc., o activitate de transfer tehnologic care să constea în principal în:

          – colectarea de fişe de prezentare ale rezultatelor cercetării–dezvoltării, obţinute în institutele din ramura Construcţii de Maşini – 43 de institute;

          – preluarea informaţiilor într–o bază de dat, care pe lângă aspectul tehnic, să conţină şi datele necesare întocmirii unui plan de afaceri;

          – să editeze cataloage cu aceste fişe, pe care să le distribuie gratuit printr–un sistem de comis–voiajorat tehnic, cu scopul dublu de a prezenta fişele – oferta de C&D – şi de a colecta problemele întreprinderii – cererea de C&D.

          În 1992 s–au editat 13 volume cu fişe de prezentare, care au fost difuzate la 700 de agenţi economici.

          Din iunie 1993, la cererea Ministerului Industriei, această activitate a fost extinsă prin cererea şi coordonarea a 11 nuclee similare, care acoperă întreaga zonă a industriei.

          Sinteza activităţilor de contractare, desfăşurare a lucrărilor de C&D şi de transfer tehnologic prin comis–voiajorat tehnic este prezentată în schema logică din anexa 1.

          În afara componentelor TT prezentate în ICTCM, se mai efectuează:

          – prognoze pentru produse din industria constructoare de maşini, precum şi tehnologii de prelucrare la cald, la rece şi sudură, lucrare utilizată la întocmirea Programului Naţional de C&D, cu scopul asigurării valorificării temelor cuprinse în program;

          – evaluarea subprogramelor cuprinse în domeniul construcţiei de maşini de specialişti neutri, din învăţământul superior şi întreprinderi, pentru a se verifica, pe parcursul desfăşurării temelor, dacă mai sunt utile şi dacă realizează parametrii propuşi la iniţierea temelor;

          – primul centru incubator de afaceri din România (martie 1992) – CITAf –, cu preocupările cunoscute de incubare a întreprinzătorilor particulari, precum şi de creare a activităţilor de inovare;

          – experienţa internaţională în TT cu Asociaţia Inventatorilor Elveţiei.

 

 

Înapoi lista module curs transfer de tehnologie            Înapoi transfer de tehnologie    Înapoi