Modul tematic TT - 4

Piaţa produselor cercetării ştiinţifice în România

ing. Ion Crişan

Înapoi piaţa C-D, marketing

1. Piaţa cercetării

Termenul piaţă defineşte sistemul în care se desfăşoară schimbul între producătorii de prestaţii şi cei care le primesc (recepţionează), denumiţi clienţi. Client este persoana fizică sau juridică figurând ca beneficiar al unui contract sau unei înţelegeri, act în care se descrie atât prestaţia, care revine beneficiarului, cât şi valoarea acestei prestaţii, care revine producătorului.

Spre deosebire de piaţa de bunuri materiale, în piaţa cercetării apare în multe cazuri o diferenţiere între două funcţiuni ale clientului, cea de finanţator al tranzacţiei, pe de o parte, si cea de utilizator, pe de alta. De fapt, în aceste cazuri apare o relaţie de tip triunghiular, între cele trei componente ale acesteia existând legături în ambele sensuri.

Fig. 1. Triunghiul cercetător‑finanţator‑utilizator.

Piaţa cercetării cuprinde următoarele segmente:

a) Piaţa programelor regionale, naţionale şi internaţionale de cercetare. Aceste programe sunt derivate din convingerea unanim acceptată că aparatele politice care conduc organisme de tip internaţional, naţional sau regional sunt datoare să desfăşoare o politică proprie de cercetare. Această politică este destinată solicitării selective şi prioritare a potenţialului de cercetare de pe teritoriile respective, pentru rezolvarea problemelor complexe de care depinde viitorul social şi economic a populaţiei, ceea ce se realizează prin finanţarea din fonduri centralizate, în principal din resurse bugetare, a unor programe de cercetare de nivel internaţional, naţional, sau regional.

Ca exemplu poate fi menţionat programul ESPRIT al Comunităţii Europene, destinat cercetării şi dezvoltării tehnologiei informatice. Acesta abordează informatica de proces pentru întreaga industrie, ca şi pentru construcţii şi agricultură, cu accentul pe microelectronică. Fiecare temă tratează un sistem informatic pentru un anumit proces sau o anumită grupă de produse, încheindu‑se prin verificarea ansamblului pe un prototip sau stand de încercări finale, cu propuneri de standardizare internaţională şi de valorificare pe cale industrială şi comercială. Lansat în anul 1984, el cuprinde 730 de teme, la care colaborează peste 1000 de participanţi din industrie şi peste 500 din cercetare.

Pe plan naţional, în România s‑a instituţionalizat din 1993 un Program Naţional de Cercetare, elaborat sub egida Ministerului Cercetării şi Tehnologiei. În cadrul acestui program lucrările sunt finanţate din fondul special alocat acestui minister, pe baza contractelor încheiate între unităţile de C&D şi MCT. Pe plan internaţional există şi programe de cercetare regionale, care cuprind teme majore de interes local, ca de exemplu dezvoltarea economică a unor zone rămase în urmă.

b) Piaţa proiectelor de cercetare cu caracter aplicativ, în cadrul căreia se desfăşoară lucrări pe bază de contracte directe între unităţile de C&D şi organizaţiile care utilizează aceste cercetări, fie în scopul realizării de profit (ca în cazul unităţilor industriale sau comerciale), fie pentru îmbunătăţirea şi creşterea performanţei administraţiilor şi organismelor non‑profit, de exemplu unităţi medicale, de învăţământ, fundaţii etc.

c) Piaţa serviciilor conexe ale cercetării cuprinde lucrări care se practică, în general, în toate unităţile de C&D ca servicii auxiliare ale cercetării, dar care, devenind necesare şi altor organizaţii economice, au început să fie solicitate din ce în ce mai mult, formând astăzi un volum progresiv de contracte între unităţile de cercetare şi aceşti utilizatori externi.

Un domeniu important îl reprezintă furnizarea de informaţii cu caracter documentar sau de indicatori economici de profil, folosind bazele de date constituite în cazul institutelor. În ţările dezvoltate această piaţă este larg dezvoltată şi asigură venituri importante unităţilor de C&D şi de învăţământ superior. La noi în ţară acest segment de piaţă nu este exploatat decât în foarte mică măsură. S‑a dezvoltat într‑o oarecare măsură baza de date pentru informaţia documentară ştiinţifică, prin sistemele oferite de INID, ICPE, OID‑ICM şi ASE.

S‑au iniţiat şi începuturi de sisteme sectoriale, cu profil de indicatori economici, ca de exemplu sistemul SITES al ICEM, care oferă informaţiile din baza de date privind indicatorii tehnico‑economici pentru industria siderurgică sub formă de tabele şi grafice ce se referă la activitatea mondială de producţie şi import‑export, necesare elaborării studiilor de strategie, marketing şi prognoză.

Un pas important înainte se va face prin continuarea ralizării accesului la reţelele europene de date, început prin racordarea la reţelele EARN, EUROBASE, ECHO şi COSINE, cu nod principal la ICI, de sub coordonarea CNI. La acest nod sunt conectate Universitatea Politehnica Bucureşti şi IFA. Menţionăm că, în cadrul unui proiect PHARE este prevăzută realizarea unei reţele informatice cu 20‑30 de puncte de acces, în special pentru documentaţii destinate cercetării şi învăţământuui superior.

Apreciem că dezvoltarea acestui segment de piaţă oferă perspective interesante unui număr de unităţi de C&D, putând reprezenta contribuţii însemnate la dezvoltarea acţiunilor de transfer tehnologic.

Menţionăm în continuare şi alte teme care ar putea fi valorificate în cadrul acestui segment al pieţei cercetării, ca de exemplu: testările de certificare şi atestare pentru produse şi procese tehnologice noi din profilul institutelor, implementarea unor sisteme de "conducere a calităţii totale" în întreprinderi industriale, implementarea unor sisteme moderne de "mentenenţă totală" în unităţile în care cheltuielile de întreţinere a utilajelor joacă un rol important etc.

d) Piaţa proprietăţii intelectuale reprezintă o sursă foarte importantă de venituri în numeroase institute de cercetări din cele mai variate domenii, de la medicină (medicamente şi metode de detectare a maladiilor) până la industrie chimică şi constructoare de maşini. Pe această piaţă se practică, în principal, următoarele tipuri de prestaţii:

‑ lucrări de engineering, cicluri de prestaţii incluzând cedări de licenţe, transfer de know‑how (procedee, reţete, metode), asistenţă, consultanţă;

‑ contracte de know‑how (documentaţii, consulting, punere în funcţiune, instruire);

‑ contracte de consultanţă (studii preliminare, recomandări de furnizori, recomandări manageriale).

2. Particularităţi determinate de etapa actuală în România

Etapa actuală, de început, a tranziţiei de la o economie supercentralizată la o economie liberă, de piaţă, se caracterizează prin unele efecte defavorabile asupra pieţei cercetării şi posibilităţii de a realiza transferuri tehnologice eficiente. Aceste neajunsuri se datoresc unor complexe de cauze, din care menţionăm pe cele mai importante:

A) cauze extrinseci sistemului de cercetare:

‑ înrăutăţirea situaţiei economice generale;

‑ regresul puternic al industriei, în special al marii industrii, care şi‑a pierdut o bună parte din pieţele de desfacere;

‑ trecerea bruscă de la o economie dirijată, cu orientare autarhică, cu desfacerea şi aprovizionarea reglementate central, la o liberalizare totală a importurilor;

‑ lipsa de interes a capitalului străin de a investi în actuala etapă, pe termen lung, în industria românească. Au fost preferate investiţiile pe termen scurt, fără a se recurge la prestaţiile de inginerie şi cercetare autohtone.

B) cauze determinate de factori intrinseci unităţilor noastre de cercetare:

‑ diminuarea legăturilor între activitatea unităţilor de cercetare şi problemele care stau în faţa industriei. Influenţa redusă a unităţilor de cercetare asupra conducerilor de întreprinderi industriale, în sensul orientării lor spre obiective strategice judicios alese şi spre pregătirea din timp a atingerii acestor obiective;

‑ reacţii relativ lente ale unor unităţi de C&D pentru a face faţă căderii segmentului (b) sus‑menţionat, prin dezvoltări rapide ale celorlalte segmente ale pieţei cercetării, în special a segmentului (c), reprezentând servicii conexe cercetării, de utilizare suficient de largă;

‑ orientarea lentă a activităţii de cercetare asupra întreprinderilor cu proprietate privată, sau care se pregătesc pentru privatizare;

‑ diminuarea importantă a motivaţiei cercetătorilor angajaţi în unităţile de cercetare cu capital de stat, ca urmare a salarizării reduse şi a lipsei de siguranţă pentru ziua de mâine.

În condiţiile căderii substanţiale a segmentului (b) din piaţa cercetării, a contractelor încheiate direct cu utilizatorii lucrărilor de cercetare, Ministerul Cercetării şi Tehnologiei a reuşit să susţină supravieţuirea unităţilor de C&D, intervenind ca finanţator, prin contractarea unui volum mare de lucrări de cercetare din fonduri centralizate. Piaţa contractelor de cercetare pe anii 1993‑1994 a fost acoperită în proporţie de 70 ‑ 80 % cu astfel de contracte, concomitent cu diminuarea excesivă a ponderii celorlalte segmente. Această situaţie a condus la diminuarea în continuare a legăturii cercetării cu industria de profil. Prelungirea lipsei de motivare a cercetătorilor, ca urmare a salariilor mici şi a limitării la lucrările de cercetare cu şanse reduse de aplicare, a acţionat defavorabil asupra legăturii unităţilor de cercetare cu piaţa reală a cercetării.

3. Perspective

Apreciind că, în prezent, sunt create condiţiile pentru eliminarea progresivă a cauzelor extrinseci sistemului de cercetare, menţionate mai sus, este necesar să se dea o atenţie deosebită eliminării tuturor cauzelor intrinseci, care, în prezent, acţionează împotriva valorificării lucrărilor de cercetare prin transferuri tehnologice reuşite. În acest sens subliniem importanţa următoarelor acţiuni:

a) Diminuarea progresivă şi judicioasă a volumului de contracte de cercetare finanţate din fonduri centralizate. Agenţii de transfer tehnlogic să acţioneze în prima etapă pentru orientarea şi selecţia unor contracte de cercetare între institute şi organizaţii cu scop lucrativ, care să ofere posibilităţi de transfer tehnologic pe termene scurte şi medii.

b) În cadrul unităţilor de C&D să se organizeze sau să se dezvolte activităţi agresive de marketing, care să conducă la îndeplinirea obiectivului de la punctul (a).

c) crearea condiţiilor de flexibilitate în adoptarea programelor proprii de cercetare, pentru satisfacerea cerinţelor tematice şi procedurale ale întreprinderilor care au condiţii de realizare a transferurilor tehnologice solicitate.

În acest sens, se recomandă adoptarea unor structuri organizatorice flexibile, de tip matricial, uşor adaptabile pentru a crea "echipe de proiect", cu caracter multidisciplinar. Va fi preferată organizarea de structuri de tipul "centrelor de profit", cu grad înalt de integrare polidisciplinară şi cu competenţe largi de autonomie privind contractarea lucrărilor şi utilizarea resurselor financiare alocate.

d) Unităţile de C&D să fie impulsionate în extinderea relaţiilor cu industria care se privatizează sau care se pregăteşte pentru privatizare, oferindu‑şi serviciile pentru elaborarea de strategii de marketing, identificarea de noi domenii stategice de afaceri, efectuând în acest scop programe de testare şi instruire a personalului de specialitate.

Pentru agenţii de TT, participarea activă la astfel de lucrări trebuie să exprime o formă foarte utilă de instruire "on the job".

Înapoi lista module curs transfer de tehnologie Înapoi transfer de tehnologie Înapoi