Citate din lucrările realizate de SCIENTCONSULT, privind cercetarea şi dezvoltarea

CINCI POSTULATE (autor: Mario Duma)

Primul postulat. Susţinerea cercetãrii trebuie să fie integrată în efortul de redresare, de relansare a economiei naţionale. Cercetarea nu poate fi promovată independent şi indiferent de faptul dacă industria, celelalte ramuri şi activităţi de profil tehnologic, sînt în cădere.

Al doilea postulat. După cum se arată în mod repetat în toate sursele bibliografice străine, nu este uzual să se finanţeze integral, dintr-o singură sursă bugetară, lucrări de C&D. Suportul bugetar trebuie să fie în completarea unor eforturi financiare proprii sau/şi în completarea unor finanţări parţiale directe, pe lucrările respective, de către beneficiarii de aplicare interesaţi.

Al treilea postulat. Un program de cercetare trebuie să fie definit nu numai printr-o sferă de preocupări, ci printr-un scop de atins, cît mai riguros definit şi evaluat, jalonat în timp. Lucrările trebuie să conveargă, în mod coordonat, sinergic, spre realizarea în termen a scopului.

Al patrulea postulat. Fără aplicarea în practică, cercetarea în ansamblu şi cercetătorii în parte se deprofesionalizează. Valorificarea constituie nu numai un scop social şi economic, ci şi feed-back-ul profesional al cercetătorului, instrumentul acumulării unei experienţe veritabile, antidotul amatorismului.
Nu munca şi abilitatea pentru valorificare sînt esenţiale; efortul pentru valorificare poate fi încredinţat unor antreprenori profesionişti. Pentru cercetători (în special pentru cei din domeniul tehnologic), esenţială este şcoala confruntării soluţiilor cu practica.

Al cincilea postulat. Pentru un cercetător nu este gravă - şi poate fi chiar benefică - schimbarea domeniului de activitate, în cadrul specialităţii sale (şi, uneori, chiar în altă specialitate)

Vitalitatea cercetării, profesionalismul cercetătorilor, moralul acestora - se menţin (pentru categorii largi de sfere de cercetare-dezvoltare) numai în condiţiile confruntării cu practica, ale aplicării rezultatelor, ale dialogului sistematic cu beneficiarii, ale competiţiei pe piaţa tehnologiilor, sub presiunea imperativelor obţinerii eficienţei economice, a factorului timp ş.a.m.d. Acestea sunt importante atât pentru acumularea de cunoştinţe şi experienţă, cât şi pentru climatul profesional, pentru selecţia şi promovarea valorilor în cercetare. Or, în condiţiile unei activităţi de cercetare care se confruntă prea puţin cu practica finalizării şi a aplicării rezultatelor obţinute, inevitabil apare şi, treptat, se accentuează pericolul deprecierii calitative - tehnico-ştiinţifice şi deontologice.

Piata cercetării nu este un "dat", ce trebuie doar cunoscut; piaţa cercetării depinde de nivelul şi rezultatele cercetării însăşi; piaţa cercetării este "cu geometrie variabilă".

Într-adevăr, piaţa este caracterizată nu numai prin sortimente şi tipodimensiuni, ci (şi) prin nivelul de performanţă, nivelul de preţuri şi raportul performanţă / preţ. O piaţă închisă pentru o anumită plajă de performanţe, pentru o anumită plajă de preţuri sau / şi pentru un anumit raport performanţă / preţ poate deveni deschisă, accesibilă dacă una sau mai multe dintre aceste date se schimbă semnificativ, şi invers.
Deci, analiza pieţelor nu trebuie să fie făcută numai pentru grupe sortimentale şi tipodimensiuni, ci (şi) pentru performanţe şi preţuri; tot aşa, analiza şanselor de a pătrunde sau / şi de a se menţine pe anumite pieţe este esenţial dictată de parametrii menţionaţi (la care se adaugă, desigur, ceilalţi parametri de marketing - particularităţi, promovare, reţea de distribuţie, reţea de service etc.)
În consecinţă, marketingul cercetării-dezvoltării include şi începe cu analiza parametrilor menţionaţi - existenţi pe piaţa vizată şi a celor stabiliţi ca ţinte pentru / obtenabili prin / propria activitate de cercetare-dezvoltare.

Analiza economică este parte integrantă a cercetării de dezvoltare şi ghidează soluţiile cercetării.

Cercetarea trebuie să expliciteze impactul economic şi utilitar şi să prezinte lucrurile de pe poziţia intereselor beneficiarului.

-Este de neînţeles, în contextul internaţional existent, faptul că legislatia tratează formarea profesională continuă ca fiind rezervată exclusiv sistemului educaţional şi asociaţiilor profesionale, eludând, pentru România, sfera întreprinderilor înseşi, precum şi pe cea "industriei serviciilor de formare profesională" - factori cu rol specific bine cunoscut în domeniu.

În faţa cercetării româneşti stă nu numai problema "conservării potenţialului său uman valoros" existent, dat, ci şi cea a unei anumite corectări, remodelări profesionale şi restructurări a acestuia.

Nu se pot face calculatoare fără a şti informatică şi electronică.
- Nu se pot face medicamente fără a şti chimie şi biologie.
- Nu se pot face tancuri fără a şti mecanică şi arta militară.
- Nu poţi fi manager fără a învăţa management.

Cursurile SCIENTCONSULT de management pornesc de la practica managementului. Ele nu îşi propun să dea o imagine teoretică a ştiinţei managementului (sunt foarte multe cursuri de acest tip), ci să înarmeze pe manageri cu spiritul, deprinderile (abilităţile) şi cunoştinţele manageriale actuale, de care au nevoie în activitatea lor, răspunzând la problemele cu care managerii se confruntă în practică.